Month: March 2012

Se ia o zi nasoalã de tot şi se transformã în muzã. Se ascultã muzicã tristã, se bea un pahar de vin. Se stã leşinat în scaun, cu ochii beliţi în neant, într-un punct fix, inexistent. Câteva minute. Apoi se aprinde o ţigarã, se fumeazã lent, oarecum în silã, se stinge cu-n gest forţat, apãsat. Apoi se revine la poziţia…

Read More »

De ce Leonid Afremov? Într-un mod cât se poate de straniu dar natural, asociez orice lucru, fiinţã cu unitatea, cu unul, cu un specific mod de a fi. Respectiv cu o anume culoare. Spre exemplu, eu sunt maro. Adesea. Alteori sunt verde, albã, roşie, albastrã sau violet. Dar într-o strãfulgerare a existenţei radiez o singurã culoare. Şi fiecare lucru, fiecare…

Read More »

Sunt genul ãla de om care mai citeşte din când în când. Ok, recunosc, insuficient. Rectific. Cu ¥Iµ mare. Însã atunci când îmi dedic timpul lecturii, pretind calitate, pricepere, informaţie, alteori emoţie şi întotdeauna, dar întotdeauna, cu menţiunea cã faptul în sine n-ar trebui amintit, ci subînţeles — corectitudine gramaticalã. Aşadar, uneori citesc, alteori ascult şi privesc, în acelaşi scop…

Read More »

Munca antistres

A trebuit sã trec de 30 de ani ca sã-mi dau seama cã locul meu este la casã, la ţarã. A trebuit sã repet de zeci de ori ¥Ah, ce bine ar fi fost sã stau la bloc!µ ca sã-mi înţeleg, acum, greşeala. De atâtea ori am urât munca pãmântului, de atâtea ori mi-am blestemat soarta în timp ce sãpam…

Read More »

Pentru cã astãzi am avut cuvântul în gând, pentru cã mâine-i praznicul poeziei, pentru cã mã fascineazã liricul, pentru cã mai ştiu sã simt în rime, închin în cinstea stihurilor o cupã de etern desfãţ autohton: Pãunescu. Am sã fug cu tine-n munte sã uitãm cuvîntul ¥dacãµ Am sã fug cu tine-n munte sã uitãm cuvîntul ¥nuµ Hai sã conjugãm…

Read More »

Iluzie de toamna

Întotdeauna m-a impresionat mai mult apusul. La fel de mult prefer toamna, galbenã, arãmie şi nostalgicã. Iar acum este înspãimântãtor de mult rãsãrit, cu anticipaţii de prea mult verde crud, de prea multã sevã, de prea multã viaţã. De prea mult soare, de mult vacarm, de insolaţii şi topiri, contopiri şi vânt sec, ori ploi în rafale. Eu îmi vreau…

Read More »

Na, c-o sunat şi fixul…

Sunã telefonul, fixul. Fumez. O voce masculinã, protocolarã, mã anunţã cã titularul abonamentului a câştigat, în urma unei tombole organizatã de Radio Zu şi sponsorizatã de Gigi Becali, o sumã de bani — fix 6000 de euro. Premiile acordate variazã între 1000 şi 10000 de euro, în funcţie de vechimea abonamentului, ca sã ne-nţelegem. Mai trag un fum. Simulez o…

Read More »

Am un talent îngrozitor de a categorisi oamenii. Dintotdeauna am fost predispusã la exigenţã în ceea ce-i priveşte pe cei care se cred buni şi am fost tolerantã cu cei care se percep slabi. Celor din prima categorie le intuiesc (uneori eronat) defectele, celorlalţi calitãţile. Condamn obsesiv imperfecţiunile celor ¥deştepţiµ, privesc cu maximã admiraţie exerciţiile de minim progres ale celor…

Read More »

Dianaticus Cudi

Cheile — ah, cât le detest, pe ele şi pe celelalte — robinetele, prizele, toate chestiile alea ce se închid şi se deschid, sau, mai concret, ce trebuie fãcute… cumva, în dese momente minuscule ale existenţei noastre mãreţe — minuscule dar multe, multe şi mãrunte. Iar eu, eu însãmi, prin natura mea geneticã, spiritualã, socialã, fizicã şi umanã, nu pot…

Read More »