De ce Leonid Afremov? Într-un mod cât se poate de straniu dar natural, asociez orice lucru, fiinţã cu unitatea, cu unul, cu un specific mod de a fi. Respectiv cu o anume culoare. Spre exemplu, eu sunt maro. Adesea. Alteori sunt verde, albã, roşie, albastrã sau violet. Dar într-o strãfulgerare a existenţei radiez o singurã culoare.
Şi fiecare lucru, fiecare om, fiecare contact, fiecare zi — îşi au culoarea lor, însumând tabloul cromatic al clipei, iar toate imaginile acestea, depãnate cu repeziciunea unui time-lapse, alcãtuiesc viaţa însãşi.
Leonid Afremov se joacã cu aceste imagini, artistul gândeşte, simte în culori. Leonid Afremov plânge în culori şi-ţi dã speranţã tot printr-însele. Culori reflectate, culori amestecate, alternanţã de culori, culori sclipitoare, o ploaie de culori, iubire în culori, luminã din culori. Un cer în culori. O viaţã din culori. Culoare, mai mult decât cuvânt.

Sursa imaginilor

4 Comments

  • Sergiu Nicola 2012-03-29 Reply

    Foarte frumoase picturile. Apropo de asocieri. Eu asociez mirosul cu momente din viaţã.

  • Cudi 2012-03-30 Reply

    Mi-ai amintit de un film bun si o carte si mai buna – Parfumul, de Patrick Suskind. Daca nu ai citit/vazut, ti le recomand cu insistenta.

  • Sergiu Nicola 2012-03-31 Reply

    The Story of a Murderer se numeşte filmul? De citit nu mai am timp…

    • Cudi 2012-03-31 Reply

      Exact, asta-i filmul. Daca-l urmaresti, revino cu impresii. Chiar sunt curioasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: