Poate e cam mult spus generaţie. Şi totuşi… n-am alt cuvânt. Da, aceea în blugi, mai tot timpul în blugi, care fredoneazã neobosit ¥Blowing in the windµ, care încã din fragedã copilãrie înregistra pe aceeaşi casetã melodiile preferate difuzate la radio, compilaţii dupã compilaţii, furând pe bucãţele muzicã, artã, trãiri, emoţii. Democraţia şi muzica anilor ’90 a debutat fastuos cu ¥Ana mi-a furat bananaµ&company şi a continuat pe ritmuri tot mai sintetice, cu multe bubuituri ce fac trimitere la ritualul împerecherii, simboluri erotice, versuri din ce în ce mai ¥dezgheţateµ, tot mai simpliste, comerciale şi cu impact de scurtã duratã. Generaţia noastrã a rãmas, însã, alãturi de vechi. Şi nu s-a rezumat doar la atât. S-a autoeducat şi a scormonit dupã muzicã şi mai veche, dar bunã, în limitele subiectivismului şi preferinţelor fiecãruia. Personal n-am avut contact direct cu Joan Baez, şi, cu toate cã i-am descoperit muzica relativ târziu, îmi place şi o percep mai actualã decât multe alte încercãri artistice ale genului. E doar un exemplu. De ce? De ce folk, de ce rock? De ce nu balcanism? De ce vechi? O explicaţie la îndemânã ar fi — pentru cã suntem… atenţi. Pentru cã nu ascultãm mecanic, ci intim. Pentru cã înţelegem versurile, pentru cã cercetãm mesajul, pentru cã simţim notele. Nouã ne  plac unplugged-urile, nouã ne place live-ul, sunetul nealterat al instrumentelor — cu precãdere chitara. Muzicã purã, muzicã veritabilã. Libertate. Iubire. Empatie. Idealism. Asta cântã muzica noastrã, iar atributul de a fi a noastrã depãşeşte limitele spaţio-temporale, aşa cum termenul generaţie depãşeşte o sumã de indivizi cu ceva caracteristici comune. E vorba despre muzica pe care o simţi şi despre oameni care simt muzica. Prin urmare, deşi înseamnã cam acelaşi lucru (dar nu şi pentru mine, şi mi-e greu sã explic),  – generaţia unei muzici şi nu muzica unei generaţii.

P.S. Aş fi bucuroasã sã aflu ce melodii îi reprezintã în acest moment pe Laura, Ocsike, Cami, Christi şi Irina. E o curiozitate de care sper sã nu mã vindec niciodatã. 🙂
Şi încã ceva. Rog pe cei cinci “grei” cãrora le-a lansat invitaţia de a lãsa link spre o melodie îndrãgitã, sã fie foarte atenţi în alegerea acesteia. Pentru cã intenţionez sã scriu câte o postare pentru fiecare cântec în parte, sub influenţa catharsisului rezultat din contactul cu preferinţele voastre. Fireşte, cu dedicaţie! 😀