Poate e cam mult spus generaţie. Şi totuşi… n-am alt cuvânt. Da, aceea în blugi, mai tot timpul în blugi, care fredoneazã neobosit ¥Blowing in the windµ, care încã din fragedã copilãrie înregistra pe aceeaşi casetã melodiile preferate difuzate la radio, compilaţii dupã compilaţii, furând pe bucãţele muzicã, artã, trãiri, emoţii. Democraţia şi muzica anilor ’90 a debutat fastuos cu ¥Ana mi-a furat bananaµ&company şi a continuat pe ritmuri tot mai sintetice, cu multe bubuituri ce fac trimitere la ritualul împerecherii, simboluri erotice, versuri din ce în ce mai ¥dezgheţateµ, tot mai simpliste, comerciale şi cu impact de scurtã duratã. Generaţia noastrã a rãmas, însã, alãturi de vechi. Şi nu s-a rezumat doar la atât. S-a autoeducat şi a scormonit dupã muzicã şi mai veche, dar bunã, în limitele subiectivismului şi preferinţelor fiecãruia. Personal n-am avut contact direct cu Joan Baez, şi, cu toate cã i-am descoperit muzica relativ târziu, îmi place şi o percep mai actualã decât multe alte încercãri artistice ale genului. E doar un exemplu. De ce? De ce folk, de ce rock? De ce nu balcanism? De ce vechi? O explicaţie la îndemânã ar fi — pentru cã suntem… atenţi. Pentru cã nu ascultãm mecanic, ci intim. Pentru cã înţelegem versurile, pentru cã cercetãm mesajul, pentru cã simţim notele. Nouã ne plac unplugged-urile, nouã ne place live-ul, sunetul nealterat al instrumentelor — cu precãdere chitara. Muzicã purã, muzicã veritabilã. Libertate. Iubire. Empatie. Idealism. Asta cântã muzica noastrã, iar atributul de a fi a noastrã depãşeşte limitele spaţio-temporale, aşa cum termenul generaţie depãşeşte o sumã de indivizi cu ceva caracteristici comune. E vorba despre muzica pe care o simţi şi despre oameni care simt muzica. Prin urmare, deşi înseamnã cam acelaşi lucru (dar nu şi pentru mine, şi mi-e greu sã explic), – generaţia unei muzici şi nu muzica unei generaţii.
P.S. Aş fi bucuroasã sã aflu ce melodii îi reprezintã în acest moment pe Laura, Ocsike, Cami, Christi şi Irina. E o curiozitate de care sper sã nu mã vindec niciodatã. 🙂
Şi încã ceva. Rog pe cei cinci “grei” cãrora le-a lansat invitaţia de a lãsa link spre o melodie îndrãgitã, sã fie foarte atenţi în alegerea acesteia. Pentru cã intenţionez sã scriu câte o postare pentru fiecare cântec în parte, sub influenţa catharsisului rezultat din contactul cu preferinţele voastre. Fireşte, cu dedicaţie! 😀
31 Comments
Ascult Dan Spãtaru deşi generaţia mea e foarte departe de acea generaţie care reprezenta acel artist. Prin muzica lui focalizeazã acea generaţie.
Eu personal ascult aproape orice pentru cã muzica e mai mult decât un negativ şi nişte versuri. Cel puţin aşa o consider eu.
As aprecia daca in loc de cuvinte ati posta link spre o melodie care va reprezinta, o melodie cu un mesaj care va spune multe, in care va regasiti foarte bine. Cel putin, in momentul de fata.
P.S. Acum actualizez noul tau link, succes!
Sunt multe melodi care mã reprezintã. În mare parte sunt cele hip hop deoarece acolo sunt trãiri şi mesaje care ajung unde trebuie(dacã mã înţelegi). Un exemplu ar fi ASTA.
🙂
Îmi amintesc de acele vremuri în care înregistram pe casete tot ce era nou iar apoi fãceam schimb cu vecinii de la bloc. Frumoase amintiri…
În acest moment cred cã aş vrea sã fiu “ rel="nofollow">Forever young“
Andrei, iti doresc sa ramai asa cum iti doresti. Evident, acum ai acel “ceva”. Incepe sa-mi placa postul asta :D. Frumoasa alegere! O melodie vesnic tanara.
Mulţumesc! Da, deocamdatã sunt şi sper sã rãmân la fel, ştiu cã e posibil. Mã bucur cã îţi place melodia.
Doar atât? Un simplu “:)” ?
Da stiu, sunt un ciudat.
Sergiu, “de gustibus non est disputandum”. Cu tot dragul!
Absolut corect.
vai mie! o singurã melodie? doar una? asta e greu tare de tot…
sã zicem cã, pentru moment, obsesie mai veche redevenitã obsesie -- rel="nofollow">The Beatles, Girl.
Cami, ma asteptam la cu totul altceva din partea ta. Indiferent cum, ce ar fi fost, surpriza ar fi fost la fel de placuta! In curand piesa o va obseda si pe subsemnata!
Did she understand it when they said
That a man must break his back to earn
His day of leisure?
Will she still believe it when he’s dead?
Ah girl
Girl
Vezi, deja m-apuca! 😀
pãããi, am respectat tema. plus cã e greu sã aleg O melodie. mereu sar încã multe altele pe lângã ea… m-ai cam chinuit cu tema asta :((
dar mã bucur cã face noi victime 😀
Scuzaţi cã intervin dar melodia asta este pur şi simplu genialã. Nu o ştiam de aceea ţin sã-ţi mulţumesc! E pe repeat… 😀
Ştiu, ştiu, ştiu! Îmi aducea aminte de o melodie cunoscutã dar nu ştiam care. Dupã ce mi-am chinuit puţin (mai mult) mintea am reuşit sã aflu, era vorba de rel="nofollow">Billy Joel -- Uptown Girl. 🙂
Frumoasa si asta, doar ca e pozitiva, vesela, antrenanta, iar aici colcaie de inima albastra, idealism, mesaj si alte asemenea… 😀 Glumesc, fireste.
Prima piesa care mi-a trecut prin cap este Pink Floyd -- Comfortably Numb rel="nofollow">
Dar mai sunt…
Pink Floyd… High Hopes, Brain Damage, Echoes…
Deep Purple -- Sweet child in time…
Dream Theater -- Through Her Eyes
Nevermore -- Believe in Nothing
Crematory -- Say goodbye
Ceva Iron Maiden 😀 si sa pun si o romaneasca…
Zob -- Cantec de dragoste
Ordinea este aleatoare… oricare dintre ele poate sa fie prima 😀
Trisezi! Una singura, doar una (nu-i corect fata de ceilalti). Alege. 😀
Poi cea cu link… de aia am dat link la ea si la restul nu 😀
Ok, placerea e de partea mea! 🙂
Multumesc pentru invitatie si propunere, mi-a placut teribil sa imi ravasec muzicile pentru a extrage una demna de analiza. Nu am reusit. M-am ales cu o lista mai lunga, din care au selectat sortii pentru mine: " rel="nofollow">
Daca ar fi sa stabilesc un gen anume cu care rezonez, acela ar fi asa-numitul ¥trip hopµ ( muzica electronica downtempo): un amestec de slow tempo cu background electronic si sunete specifice intrumentelor cu corzi, in special bass. Pe vremea cand am descoperit reprezentantii genului, habar nu aveam din ce tril faceau dumnealor parte. Eram, insa, hipnotizata de piesele lor si, pentru ca nu aveam nici casetofon, nici walkman, nu ma puteam baza decat pe mila celor de la postul tv muzical la care aveam acces. Prin urmare, eram in stare sa urmaresc o zi intreaga VH1, cu speranta ca prind macar o datã piesa favoritã! Cele cateva minute de extaz, razbunau restul orelor de asteptare… Abia cand am ajuns in America, din primii bani castigati mi-am luat cd-player portabil si albumele originale cu piesele artistilor la care am lacomit toata adolescenta (Portishead, Bjork, Massive Attack, Tori Amos, dar si Metallica, Apocalyptica, Kosheen, Enya etc.). Nu m-a invatat nimeni sa-i ascult si sa-i venerez pe acesti artisti, dimpotriva, fiind pe vremea productiilor tehno atohtone (aka ¥Roxana & bananaµ) paream un caz patologic in ochii colegilor muzico(a)foni. Pe scurt, nu pot spune de ce anume, dar asta e muzica in stare sa-mi faca pielea de gaina de fiecare data. In ultimii ani, mi-am permis sa ascult toata ziua muzica dupa bunul plac, iar de catva vreme am si un sistem audio bunicel cu 5 boxe harnicute si fidele care-mi ung sufletul si urechile deopotriva.
Laura, multumesc pentru feedback! Sortii au ales, iar eu voi scrie. Are sens sa mai mentionez ca rezonez cu muzica ta? Nu, n-are. 🙂
Eu iti multumesc pour l’occasion… A fost o adevarata placere! 🙂
Daca, totusi… " rel="nofollow">
:)) Nu merge, e deja pe feisbuc, nu trisam. 😀 Nici o grija, va veni si vremea ei, la cata foame am…
Foamea cantata acolo e permanenta, iar piesa e, intr-adevar geniala (iar am ascultat-o de cateva ori).
Foamea asta e un rau necesar.
Umbli cu dedesubturi adica, da? Spune-mi ce asculti sa-ti spun cine esti, a? Ok… DACA MUZICA NU E, NIMIC NU E! Ce-mi place mie? Greu de decis… Chestie de moment. Ca sa ti se faca pielea, ete asa, fiindca sunt sigur ca n-are cum sa nu ti se faca, poftim, rel="nofollow">asculta. Si tot te prind eu la o bere intr-o buna zi!
Sa-mi trag palme, m-ai nenorocit cu melodia asta. S-a facut si pielea. La fel si berea ce-o vom bea. Mersi, Christi! 🙂
Dupa ce am cugetat indelung… cred ca asta ma reprezinta rel="nofollow">acum 🙂
Cuvintele sunt de prisos. Multumesc.