web analytics

Narcisismul – o virtute?

Care este personajul negativ — narcisistul sau cel slab, dependent, cel ce se-agaţã de altul pentru a fi el însuşi? Care este mai vinovat — cel care crede prosteşte în sine şi are încrederea oarbã ca e bine cum e, sau cel care ţine morţiş sã se modeleze dupã celãlalt, şi implicit sã-l modifice pe primul, pânã ajunge la echilibrul râvnit de el? Care este cel rãu — cel cãruia nu-i pasã şi nu vrea, cel indiferent, ori cel care nu acceptã voinţa primului şi, mai mult, îl acuzã de propriul eşec, fãcându-l responsabil pentru tot ce este regretabil, dureros, neplãcut? Ce vinã a avut Narcis cã toţi îl iubeau orbeşte ş-apoi îşi luau viaţa pentru acesta? De ce e Narcis personaj negativ, de ce a a fost pedepsit pentru slãbiciunea celorlalţi, când el nu dorea nimic mai mult decât sã se iubeascã pe sine liber, intens, idolatrizându-şi chipul, felul, existenţa? De ce sã fie el responsabil pentru necazul celor care l-au râvnit dar nu l-au avut, ş-apoi în nemernicia lor au vrut rãzbunare, preferând ca adoratul sã moarã, fiindcã nu li s-a oferit în toatã splendoarea sa? De ce iubirea de sine, în forma sa culminantã, este-un pãcat, defect, un neajuns şi este condamnatã, ba chiar asociatã cu o preocupare patologicã faţã de sine? Are Narcis vreo vinã pentru cã nimfa Echo a ales sã moarã, dupã ce “egoistul” s-a îndepãrtat de ea, nefiind înduioşat de dragostea ei? De ce ¥narcisismulµ implicã exagerare, prea mult, o anomalie, boalã? De ce ¥narcisismulµ nu este interpretat drept virtute, fiindcã implicã nimic mai mult decât iubire? Şi-atunci, cine e cu adevãrat mai narcisist (în sensul general acceptat al cuvântului), cel care se iubeşte pe sine, sau cel care se vrea iubit de altul?!

7 Comments

  • Sergiu Nicola 2012-04-22 Reply

    Pãrerea mea este cã omul se modeleazã dupã exemple atât fizice cât şi morale chiar dacã uneori îi e greu sã recunoascã acest lucru.

  • Marinica Andrei 2012-04-22 Reply

    Cred cã acastã “problemã” ar intra foarte uşor în categoria dilemelor. În viaţã cred cã toţi avem datoria sã dãm mai departe ceea ce primim. Odatã ce am cãpãtat viaţã înseamnã cã cineva ne iubeşte, iar noi la rândul nostru trebuie sa ne canalizãm dragostea asupra persoanelor care ne înconjoarã şi mai puţin asupra noastrã. Ca o leapsã ce o primim şi trebuie sã o dãm mai departe…

    • Cudi 2012-04-22 Reply

      Sunt de acord cu amandoi, sunt adevaruri general valabile, dar eu vorbeam despre cu totul altceva. 🙂

  • Sergiu Nicola 2012-04-22 Reply

    Am remarcat pe ce puneai accent. Am evitat un rãspuns deoarece mi se pãrea inutil. Mã depãşeşte oarecum aceastã problemã a narcisismului pentru cã apare cuvântul “mai”.

    Sincer nu ştiu care ar fi mai narcisist.
    Totuşi, sã vrei sã fii iubit e ceva absolut omenesc. Eu sincer nu mã iubesc. Mai mult decât atât uneori mã urãsc.

    • Cudi 2012-04-22 Reply

      Nu privi radical ideea. Nu-ti inchipui ca eu ma iubesc cu asemenea inflacarare.

      • Sergiu Nicola 2012-04-22 Reply

        Nu faceam aluzie la tine pentru cã tu şti exact unde vrei sã punctezi. Mã refeream strict la viziunea mea spiritualã asupra aceastei “enigme” a narcisismului.

        • Cudi 2012-04-23 Reply

          Ei, nu e tocmai enigma. Si da, fiecare o trateaza subiectiv. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *