web analytics

Poveste

(Cotrobãind prin mail dupã înscrisurile trecutului, dãdui de povestea asta. Atemporalã, zãu aºa. Necesita corecturi, dar Dorel m-a asigurat cã mere ºi aºa… )

A fost odatã ca niciodatã,  pe meleaguri hunedorene, cã de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, iar noi nu ne-am mai fi întâlnit, o fatã mândrã şi frumoasã cum nu s-a mai vazut la televizor, nu s-a mai auzit la radio şi nici de vrãjitorii întelepţi pomenit în presa scrisã. Pe atunci, ca şi acum, dragostea nu era pe cel dintâi loc în legãtura cãsãtoriei, mândrele prinţese erau sortite de cãtre pãrinţi cavalerilor înstãriţi, posesori de conturi bancare, multiple de 10, în paradisuri fiscale, de insule fermecate şi de mulţi cai putere în grajduri.
Prinţesa noastrã suferea din acest motiv de inimã albastrã, mov şi violet. Avea sã fie mãritatã cu un astfel de tânãr, un zmeu piţiponc pe care ea nu-l iubea, dar voia pãrinţilor era lege pentru dânsa. Stãtea fata noastrã ore întregi la fereastra castelului, suspinând şi ştergându-şi adesea ochii cu batista sa albã, privind la îndepãrtatele zãri şi visând, în adâncul inimii sale fragede şi nevinovate, la Fãt Frumos, care avea sã o rãpeascã cu armãsarul sãu alb şi avea sã îi ofere o viaţã frumoasã, plinã de aventurã, discoteci, croaziere, mall-uri şi dragoste.
Vremea mãritişului dupã pofta pãrinţilor a sosit şi pentru mândra şi frumoasa noastrã prinţesã… Dar într-o searã luminoasã de primãvarã, pe când aceasta asista tãcutã la concertul tulburãtor al menenstrelilor ce rãsuna melancolic în sãlile uriaşe ale Castelului Corvinilor, un tânãr cavaler timid, ce o sorbea din ochi, s-a apropiat de prinţesã şi îngenunchind a rugat-o sã-i fericeascã viaţa cu un dans. Prinţesa cu inima strãpunsã de farmecul ochilor sãi îi şopti tremurând cã sufletul îi zice da, dar datoria o obligã sã rãspundã nu… cã este promisã unui alt cavaler, plecat în imperiu, sã se şcoleascã pe banii pãrinţilor la universitãţi de top, sã se specializeze în counter strike şi în poker stars, iar datoria ei e sã-l aştepte, pentru ca mai apoi sã îi ofere mâna, viaţa şi trupul, întocmai dupã rânduielile vremii…
Tânãrul o ascultã dezamãgit, dar de fricã sã nu pupe altul ceea ce el ravnea de atâţia ani şi pentru a nu rãmâne cu buzele umflate şi a o pierde pe cea care îi furase ochii şi inima dintr-o singurã privire, fugi la tatãl fetei, îşi luã inima-n dinţi şi ficatul în mãsele şi se adresã acestuia, cu vocea pitigãiatã şi cu lacrimi de crocodil în ochi, cerându-i permisiunea de a dansa cu ea. Profitând de faptul cã acesta nu îşi gãsea cuvintele academice cu care sã îl şteargã de pe faţa pãmântului, tânãrul nostru cavaler îi mulţumi şi zburã într-un suflet la aleasa inimii lui şi pânã sã se dezmeticeascã aceasta o şi învârti într-un dans nebun prin imensa salã a castelului. Şi dansã tânãrul nostru cavaler cu prinţesa toatã noaptea pânã când fata se înfierbântã toatã, iar tatãl fetei interveni condescendent şi îi spuse Game Over, fata mea este a altuia, dar dacã eşti mai bun ca el va fi a ta. Mergi în lumea mare şi dovedeşte cã eşti cel mai bun ales şi atunci poate fata mea va fi a ta.
Când auzi tânãrul cavaler fugi repede în grajdurile castelului pentru a-şi cãuta un armãsar cu puteri paranormale care sã rezolve toate problemele din lumea asta şi gãsi o gloabã bãtrânã care corespundea descrierii pe care o duse cu smurdul la reanimare unde îi fãcu masaj cu aer cald la tâmple, hipnozã bilateralã pentru corectarea strabismului, şocuri electrice pentru revigorarea muschilor si lifting facial pentru corectarea ridurilor şi o îndopã iute cu red bull, pentru a-i da aripi. Şi dupã ce îi fãcu upgradeul la mârţoagã, de arãta aceasta mai ceva ca în poveste,  zburã Fãt Frumos în lume sã îşi caute rivalul şi sã dovedeascã cã este cel mai tare din parcare.
Şi îl gãsi pe zmeu undeva în împãrãţia lui Bãse Vodã înrolat în trupele speciale de bãutori ale împãratului şi hoinãrind prin cluburile de striptease în vederea desãvârşirii educaţiei. Cum îl vãzu Fãt Frumos îl şi provocã la duel şi se întrecurã amândoi în bancuri douã zile şi douã nopţi dar nici unul nu câştigã, dupã care se întrecurã în cunoştinţe despre vedetele playboy, dar rezultatul a fost egal. În cele din urmã tânãrul nostru îl învinse pe zmeu la fantezii bolnave şi perversiuni sadice dupã o confruntare care ţinu o lunã încheiatã şi la sfârşitul cãreia zmeul piţiponc se declarã învins solicitând salvarea sã îl ducã la un ospiciu unde sã îşi petreacã restul zilelor, visând la crãiasa cea rea Gaga şi la vrjitoarea Eba.
Dupã ce a exterminat psihic zmeul, tânãrul nostru încãlecã într-un suflet mârţoaga şi o luã la goanã pe autostradã, în drum spre prinţesa care se usca de dorul sãu în adâncul palatului. La intrarea în castel tatãl şi mama fetei îl aşteptau sictiriţi, mânioşi cã pretendentul cel bogat a fost exterminat psihic. Tatãl supãrat îl întrebã ce avuţii are ca sã ştie pe mâna cui îşi lasã fata.
Tânãrul îi linişti cu un fenobarbital şi le enumerã avuţiile sale: un apartament moştenit din strãmoşi, decomandat şi amenajat dupã moda vremii, un autoturism second hand, numai bun sã-i plimbe fiica de la un mall la altul, care într-un an-doi, când vor ceda pivoţii şi bujiile şi nu va mai trece revizia, va fi schimbat cu un altul, proaspãt, adus din ţãrile calde. Un I-Phone de ultimã generaţie, în garanţie, şi câteva credite la câţiva cãmãtari generoşi, de care va trage o viaţã întreagã, împreunã cu iubita lor fiicã… Printre planurile de viitor, în care o va implica şi pe preaminunata lor preafericitã, se numãrã punerea pe picioare a unei reţele de praf alb, adus din regatul îndepãrtat al Columbiei şi vândut la colţ de stradã, şi a unei reţele de cerşetorie internaţionalã cu vasali de pe domeniul domniei lor. Iar dacã, în nemãrginita lor mãrinimie, va fi primit în familie drept ginere, va gira cu minunatul castel, în vederea contractãrii cât mai multor credite bancare, cu care sã astâmpere gingaşele pofte ale preacuvioasei viitoarei soþii..
Pãrinţii fetei, impresionaţi peste mãsurã, recunoscurã cã ar fi mândrii sã contribuie la împlinirea planurilor sale mãreţe alãturi de fata lor şi îşi dãdurã binecuvântarea de a-şi uni destinele şi trupurile, doritori ca frumoasele sale vise sã-şi afle împlinirea cât mai îndegrabã… Acestea fiind spuse, se încinse o nuntã care durã 7 zile şi 7 nopţi, iar tânãrul cavaler, mândru şi fericit din cale afarã, o luã pe preafrumoasã fatã la dans şi o purtã în braţele sale ore în şir, şoptindu-i la ureche vorbe dulci, promisiuni, mãrturisiri, declaraţii şi suspine înflãcãrate. La sfârşitul nunţii, cei doi se priveau în ochi şi-şi continuau şirul mãrturisirilor lângã fântâna castelului, în care aruncarã un galben pentru ca destinele lor sã fie pecetluite pe veci. Şi dupã ce pânã şi ultimii calici ai nunţii plecarã, tânãrul nostru cavaler o sui pe prinţesã cãlare pe bicicleta second hand a pãrinţilor sãi şi porni cu dânsa spre apartament, cu gândul la tãrâmul fãgãduinţei şi la noaptea de plãceri bolnave ce îl aştepta. Mârţoaga a fãcut stop cardiac din pricina unei supradoze cu Red Bull.

4 Comments

  • Laura 2012-07-26 18:49 Reply

    Uite, acum imi dau seama ca sta in natura zmeilor sa-si gaseasca sfarsitul printr-un Fat-Frumos. Insa, daca arma-nfrangerii este perversitatea, care-i beneficiul preaminunatei? Un destin impletit cu-al Fat-Frumosului Mult-Mai-Pervers-Decat-Zmeul? Da, asta este, s-au schimbat vremurile! Unde in trecut zmeul nu impartasea decat o pasiune cu Fat-Frumos (evident, Cosanzeana), acum cei doi au mai multe hobby-uri (sunt baieti de joaca,Playboy am vrut sa spun, impart aceeasi paradigma umoristica etc.), pot fi, la o adica, amici. Culmea culmilor, pentru a-l infrange, Fat-Frumos nu a mai avut nevoie de arme, nici de adjuvanti (atemporali-animale miraculoase, apa vietii- sau moderni – energizante, exceptie facand calul-victima). Nu, victoria si-a asigurat-o cinstit, prin forte proprii si aptitudini de netagaduit chiar de catre zmeul mult mai anemic in skill-uri perverse. E clar, zmeii nu mai sunt ce-au fost odata, iar Cosanzenei cred ca i-ar fi fost mai bine cu fanul declarat al Gagãi, un pitiponc cinstit, neîntinat de harul perversiunii…

    • Cudi 2012-07-26 22:04 Reply

      Dincolo de toata simbolistica care nu este, chestia de mai sus, ca nu stiu cum anume sa ii zic pe nume, a fost punctul de plecare al unui scenariu de nunta. :p

      • Laura 2012-07-27 07:48 Reply

        Cu sau fãrã simbolistica (mai mult sau mai puþin) definibilã, ard de nerãbdare sã citesc continuarea cu tâlc a ¥poveºtiiµ cu nunta ºi cu ce-a mai urmat dupã. De-aceea îi doresc povestitorului sã aibã mângâierea rãgazului pentru a-ºi putea munci condeiul. Aishek!

        • Cudi 2012-07-27 15:14 Reply

          Laura, ce ma fac io, dar ce ma fac io, daca te va purta soarta peste mari si tari si voi ramane fara tine???!
          Va veni si ragazul mult asteptat, insa deocamdata urmez legea unui alt comentariu, anume: “Follow the money!” Chestie care ti-o recomand si tie in contextul ce-l stim noi, spre perplexitatea tuturor Feti-Frumosilor si Consanzenelor preaminunate! Si nu pentru ca acestia n-ar ravni la randul lor dupa parale, iar noi, dupa parole… :p

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: