Despre Valentine’s Day, oameni şi teoria formei fără fond

Toamna se numără bobocii, în februarie perechile.

Am asistat în ultima perioadă la o mediatizare încăpăţânată a ceea ce se cheamă Valentine’s Day. Nu e nimic nou promovarea negativă a acestei sărbători, în fiecare an amintindu-ni-se strident că Valentine’s este sărbătoarea altora, e superficială, comercială, e alibiul perfect pentru promovarea diverselor produse, e stricăcioasă, toxică, românii n-au nevoie de ea. Cu toate astea, în ultimele zile am citit again ‘nşpe motive pentru care să urăşti această zi, am văzut că s-au organizat concursuri anti Valentine’s, am citit rânduri patriotice ce ridică-n slăvi Dragobetele, am înţeles că bărbaţii au o problemă cu ritualurile lui Cupidon, că această strategie de culise împrumutată sau cum o fi ea naşte frustrări, stânjeneală, cheltuieli şi, cum era de aşteptat, monştri.

Delimitându-mă de turmă am să încerc o altă abordare, s-o numim cantitativă, ce vizează utilitatea Valentine’s-ului (un fel de inventariere). Este una dintre acele zile când, la nivel global, mai mult ca de obicei, lumea pare împărţită la doi. Printre miliardele de perechi coexistă şi imparii; cu toţii, într-o astfel de zi, conştientizând faptul de a fi singuri sau nu, relaţional vorbind.

Pentru cei care-s singuri, treaba-i simplă, sunt „unu”; e o zi ca oricare alta şi nu prea, putându-se amuza pe seama forfotei dimprejur şi ignorând neafectaţi armele comercialului ce au precedat ca o pânză de păianjen sărbătoarea iubirii. Aceştia pot fain frumos a se instala confortabil în fotolii pe post de fini observatori cu popcorn în braţe, spre a urmări buimăceala erotico-festivă a zilei.

Pe de altă parte, îi avem pe cei care fac parte din adunarea unu plus unu fac doi. Care adunare simplă, doamnelor şi domnilor, face tot show-ul! Situaţia acestora din urmă e pestriţă rău, însumând diverse tipologii de „ei” şi „ele”, în toate combinaţiile posibile. În mare, îi avem pe zeloşii sărbătorii, cupluri în care deopotrivă el şi ea uneltesc daruri, complotează romantice cine şi se conformează cuminţi sexului de după sau dinainte de ora 22, că mâine-i vineri şi nu a fost legiferată libertatea zilei post amor global. Ştiaţi că cei mai mulţi oameni sunt născuţi în luna noiembrie?! Glumesc, e doar o hâtră presupunere.

Dincolo de orgasmicele bucurii ale unei asfel de seri, putem bârfi în paranteză că fericiţii slugarnici ai Valentine’s Day sunt dispuşi prin natura lor a executa tot ceea ce li se sugerează în media, însă fără a conştientiza asta şi asumându-şi acţiunile drept rezultatele propriilor convingeri. Ei iubesc, sunt îndrăgostiţi, principiali şi devotaţi partenerilor, fac lucrurile aşa cum trebuie făcute, joacă după cum li se cântă, sunt previzibili, buni coechipieri şi mândri în şi cu condiţia lor.

Urmează frustraţii. Parte din aceeaşi adunare, aceştia găsesc şi trâmbiţează motive pentru a se posta contra curentului, cu şi fără motiv. Darurile, gesturile, sugestiile, obiceiurile, prenupţialele acestei zile îi ambalează în roluri de Gică Contra, cu toate că trăiesc fugare stresuri cum că partenerul, partenera de viaţă aşteaptă o fărâmă de magie „altfel” în ziua când toţi se iubesc, chiar şi pe tunuri. Aceştia se manifestă gălăgios, se autoproclamă inconvertibili la apelul internaţional al dragostei roz, sunt demni, opaci şi dârji în teoria lor. Asta până când ajung acasă în fatidica seară de 14 februarie, se topesc mai ceva ca o îngheţată în arşiţă când iubitul/iubita îi întâmpină cu un cadou în prag sau surprize în dormitor, molfăie fericiţi cina de sărbătoare la lumina lumânării, înoată ca nişte copii în cada presărată cu petale de trandafiri şi abordează răbdători, încântaţi şi dedicaţi preludiul amoroasei partide cu iz de sărbătoare. Aceştia sunt cei de compătimit, indignaţii, oportuniştii, jalnice părţi ai elementarei adunări.

Nu în ultimul rând, avem cuplurile cărora le pasă fix undeva de Valentine’s Day, cei care nu-şi pun mintea cu monstruozitatea comercialo-subliminală a momentului. Aceştia trăiesc o resemnată bună dispoziţie redescoperindu-se iubiţi, când toţi ceilalţi par a fi posedaţi de demonul mediatic al iubirii. Ei acţionează nicicum altfel într-o astfel de zi, comunică simplu, nu în roz, n-au dubii, insomnii şi nici nu împart cadouri. Conştientizează comicul celorlaţi, contemplă jocul din rol de spectatori, nu sunt isterici, ei pur şi simplu surâd şi iubesc astfel.

Să nu uităm săracii. Care fie sunt unu şi atât, fie parte din cuplu, dar pe care-i roade invidia, lăcomia. Aceştia-şi plâng în pumni, sunt chinuiţi de a nu fi băgaţi în seamă, curtaţi şi, vorba vine, şicanaţi cu daruri şi iubire. Aceştia sunt parteneri aspiranţi, ce-şi proclamă independenţa în văzul tuturor pe când, în sinea lor, oftează în postura de victimă cum că meritau şi ei puţină fericire, confort relaţional, o inimioară de pluş. Sunt confuzi şi precipitaţi, zdrobiţi de neapartenţa la doi.

Valentine’s Day este un moment propice pentru a sesiza cromatica bogată a statusului relaţional în rândul celor cunoscuţi. Cu punga de popcorn în braţe şi privirea curioasă, Cudi vă dedică următorul Epilog şi vă doreşte o Valentine’s Day cu happy end! 😉


Off/On Topic, citatul zilei:

,,Al doilea adevăr, și cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură. Și, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii și neonorați ai unei asociațiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranță în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secțiunile lor, cu ședințele solemne, cu discursurile de recepțiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea științifică ce singură le dă rațiunea de a fi“.

Titu Maiorescu, În contra direcției de astăzi în cultura română, în Opere, 1978, p. 153.

11 Comments

  • Laura 2013-02-14 Reply

    Povesteam mai devreme cu o prietena inscrisa in categoria scepticilor cum ca, fie ca ne place, fie ca protestam, cadem sub sfera de influenta a sarbatorii, caci, iata, o percepe toata lumea. Anul acesta, insa, am impresia ca fenomenul a fost mult mai gonflat prin media, marketing si alte politici persuasiv-subliminale, care ne-au incoltit din toate directiile. Nu ai cum sa scapi, sa te faci pierdut de ziua aceasta, pare-se. Si mai ciudat mi se pare cum, pe un fond de saracie ne-apucam sa cumparam prostii si tot soiul de inutilitati tematice, iar in climatul unei infinitati de esecuri amoroase sau de relatii infantile si strambe turuim, cu totii, cu si despre iubire… Pentru 24 de ore devenim, declarat, acesti performeri ai iubirii.

    • Cudi 2013-02-14 Reply

      Stii ce lipseste “sarbatorii” asteia, printre altele? Mancarea! Avem porc de Craciun, pasca si drob de Inviere, fasole cu ciolan la Unire, avem mucenici, americanii au curcani, proteine stimulatoare de testosteron si pofta, multa pofta! Acum: gateste cineva salata de boeuf de Ziua Indragostitilor? Nu? Atunci indragostitii nu au sarbatoare! Gata, tac. :p

      • Laura 2013-02-14 Reply

        N-as zice! Avem ciocolatele, bombonele, prajiturici, cupcakes, turta dulce, torturi, toate in forma de inimioare, nu?…

        • Laura 2013-02-14 Reply

          Aaa, am uitat sa amintesc un accesoriu hilar si inutil: un cadru metalic cu maner atasat pentru prepararea oualor ochiuri in forma de inima (care-ati vazut catalogul Oriflame de luna trecuta, intelegeti sigur la ce ma refer)… 🙂

          • Cudi 2013-02-14 Reply

            Eu nu prea inteleg, recunosc, cand e vorba de mancare apreciez continutul, nu forma. Si indeosebi felul principal, desertul pe urma. Subit, insa, parca nu-mi mai tihnesc ochiurile de la cina. :p

  • Mihaela 2013-02-14 Reply

    Sincer, eu nu sunt nici pro, nici contra… Mă bucur pentru cei care se simt bine. 😀 Dacă vrei să-ţi sărbătoreşti iubirea, o poţi face în fiecare zi.
    Pentru mine a fost doar o zi foarte plină, lungă şi obositoare. Mai bine 😛

    • Cudi 2013-02-14 Reply

      Pentru mine a fost inspiratie… :p

  • Anamaria 2013-02-14 Reply

    A trecut pe lângă mine, pur și simplu… la un moment dat, pentru o clipă, am fost speriată că al meu mi-ar fi putut cumpăra ceva în timp ce pe mine m-a durut în spate de minunata zi!:))

    • Cudi 2013-02-14 Reply

      E timp de alea alea, ziua nu s-a incheiat… :p

  • Anamaria 2013-02-15 Reply

    Aaa, alea ale le-am stabilit, am și vorbit cu tine, tu și Alexandra aveți program în 29 martie.:) Iar ținuta obligatorie: blugi.:)

  • gmxul (@gmxul) 2013-02-16 Reply

    Ce pot să spun despre această zi? A fost la fel ca oricare alta..și eu cu al meu soț am fost pe aceeași lungime de unda..Așa cum a zis Anamaria..ne-a durut în spate pe amândoi de această minunată zi..:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: