Ei, cei cu majusculă

Ce le lipseşte? Ei răspund că nimic. Toate-s bune şi frumoase. Susţin declarativ teoria neîntreruptei updatări, cu toate că ar putea rămâne astfel, binemersi, şi pe mai departe. Sunt veseli nevoie mare când lumea se-adună împrejurul lor şi pun preţ mare pe faptul de a fi celorlalţi pe plac. Cu tot dinadinsul se înfiinţează înaintea reflectoarelor, unde banalul îmbracă mantia excepţionalului, atitudinea împrumută actoriceşte nuanţe de detaşare, entuziasmul le este coloană vertebrală, glumiţele – circumstanţe atenuante.

Mândria şi-o tăinuiesc cu groaznic efort, ei au asimilat ce nu era la îndemâna orişicui, au îndrăznit, au cutezat, au înotat prin apocaliptice ipostaze şi-au salvat în repetate rânduri oameni şi lumi, au învăţat şi au ajuns, iată, unde se află: în lumina reflectoarelor. De acolo, din faţă, ei pot şi îşi permit, astfel, a fi supărători. Şi nu pentru că-s oameni răi, ci fiindcă a-ţi tăinui cu grijă comoara spirituală, potenţele de tot felul, nu e pentru dânşii o virtute. Stabilesc sute de obiective şi într-o formă sau alta, conchid că le-au atins, de-a dreptul sau, mai îndegrabă, pe ocolite. Sunt încăpăţânaţi şi vehemenţi, convingerile şi credinţele acestora sunt flexibile dar capitale, ei înşişi, meritând, bunăoară, a fi ascultaţi şi, fără nici o jenă, veneraţi. Ei citesc repede şi mult, au abonament la teatru, nu ratează colocviile, lecturează cu lejeritate Kafka între două partide homo şi/sau heterosexuale, în răstimpul cărora, extaziaţi, şoptesc erotic că l-au citit pe Kafka. Când îi întâlneşti a treia oară ţi se adresează, adesea, cu un diminutiv, se vor a fi intimi astfel, îngăduitori şi rafinaţi. Ei nu strecoară ironii, chiar nu, ei nu persiflează. Ei nu sunt amăgitori, chiar nu, ei nu sunt şăgalnici. Ei nu derutează şi nu enervează. Pe naiba, nu…

Ei sunt perfecţi, sunt pe scenă, în plină afirmare şi recunoaştere, iar sala le este împărţită în două lumi, una a aplaudacilor, cealaltă a duşmanilor.

Astfel de oameni se cer a fi manipulaţi cu prudenţă. Chiar dacă liniştea lor sufletească depinde în prea mare măsură de îngăduinţa forţată a celor altfel, orgolioşii sunt animaţi, poate, de bune intenţii. Chiar dacă derutează şi enervează, ei nu sunt, neapărat, vătămători. Drumul e lung şi de perfecţi autoproclamaţi, trufaşi, egoşti şi erudiţi seci, prea plin.

Să-ţi fii singur cel mai mare duşman/ şi să împlânţi pumnalul/ în imaginea ta din oglindă.(Ion Bogdan Lefter, Globul de cristal)

13 Comments

  • ketherius 2013-02-21 Reply

    … si acum fiecare se cauta in articolul tau si se lupta sa rationalizeze cum ca nu, nu e posibil sa se incadreze acolo, musai trebuie ca tu sa fi scris despre altcineva.

    😀

    • Cudi 2013-02-21 Reply

      El: Wow! A fost real orgasmul?
      Ea: Nu vei şti niciodată.
      😀

    • Anamaria 2013-02-21 Reply

      Eu am știut din start că nu despre mine-i vorba. Na, ca să te fac invidios!:)

      • ketherius 2013-02-21 Reply

        Q.E.D.

  • Laura 2013-02-21 Reply

    PROBLEME, GOGULE?

    • Cudi 2013-02-21 Reply

      :)))))))
      NU!

      • Laura 2013-02-21 Reply

        …și totuși… s-a creat oroare printre majuscule, se-ntreaba ce-au minusculele de sucomba-n imprecatii? oare sa li se explice ca amplitudinea grafica e limitata doar atitudinal? dar Lefter? e de la majuscule? oare sa taca-n propria maretie? sunt discutii, e harmalaie, toate sub lumina revigoranta a reflectoarelor…ba chiar sunt unele (majuscule) care, plictisite, dar nepersiflatoare, compun bancuri de pe marginea centrala a centrului (in universul acela, centrul si miezul sunt peste tot, iar volumul din Kafka a ramas acasa – deci n-au preocupare alternativa). bancuri in care Complexul de Inferioritate se intalneste cu Complexul de Superioritate…. vom transmite, in continuare, de la fata majora a locului…

        • ketherius 2013-02-21 Reply

          TL;DR

          • Laura 2013-02-21 Reply

            …iata si un prim comunicat oficial…
            l.e. din pacate, fiind redactat strict cu majuscule aparent arbitrare, mesajul nu a putut fi decodificat

        • Cudi 2013-02-22 Reply

          Foarte, foarte amuzant.
          E ca si cum as pune cate o piatra in mana fiecarui cititor cu astfel de postari si, chiar asa, devine interesant de periculos.
          Nu e vorba de Superiori si Inferiori, nu e nimic de transmis de pe marginea centrala a centrului, n-are legatura cu.

          • Laura 2013-02-22 Reply

            Cu cateva notabile exceptii (am si eu probleme, nu vanez acceptarea nu stiu cui si nu accept manipularea, fie ea practicata cu prudenta etc.), imi asum cu umor directivele portretului si apar casta ca atare. Din admiratie si fantism personal, nu pentru ca mi s-ar acorda bolovanul metaforic pe care de-abia astept sa-l arunc…

  • ocsike 2013-02-23 Reply

    oi fi eU? neah… sigur neah :))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: