web analytics

36

Când şi cum ieşim dintr-o relaţie? Părăsim, sau mai degrabă ne lăsăm părăsiţi? Cum procedăm atunci când partenerul/partenera se comportă ok, dar jocul a devenit plictisitor? Cum îl/o pedepsim pentru imprudenţele, derapajele, greşelile mici, cu atac fără ţintă, necalculat? Cum manipulăm o relaţie astfel încât să continue sau să se încheie cum şi când vrem noi?

Întrebări întrebătoare. Well, vă invit să răspundeţi la care şi la câte vreţi. Continuarea, în comentarii.

Later edit:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=aq-Sz5_TWJw]

25 Comments

  • Cineva 2013-03-04 Reply

    Vine o vreme cand se termina de la sine, de comun acord. O relatie fericita nu este plictisitoare si nu avem pentru ce pedepsi iubita sau iubitul daca ii iubim sincer. 😀

    • Cudi 2013-03-04 Reply

      S-ar putea insa ca el/ea sa intarzie la nesfarsit momentul. S-ar putea ca el/ea sa ocoleasca intr-o forma sau alta iminentul sfarsit, doar pentru ca doreste sa se incheie in stilul lui, sau mai rau, sa nu se incheie. Cunosc cupluri ce au ramas blocati intr-o astfel de capcana a “momentului”. Relatie fericita? Plictis zero barat? Wow! Si fara mici si minuscule manipulari? Fara tras de maneca? Wow! “Sincer” implica si reactii, atitudini in dezacord cu ce a facut, gandit celalat… altfel prea miroase a utopie iubirea asta… sincera. 🙂

  • Mihaela 2013-03-04 Reply

    În general, în relaţiile de orice natură, înghit multe, până odată, când întrerup orice legătură. Sper să învăţ ceva de aici :)) Cel puţin despre respectul de sine şi manipularea din partea “opusă”.

    • Cudi 2013-03-04 Reply

      Eh, am ajuns la o chestie sensibila rau, si anume: RESPECTUL DE SINE, corelat cu rolul de manipulator manipulat. E chestie de demnitate, de virtute, iar noi suntem ai nabii de virtuosi. 😀 Evident, ne amintim de respectul de sine si demnitate in situatiile mai putin placute din viata de cuplu, simplul gand spre acestea fiind un fel de alarma ca ceva nu functioneaza bine. Cum ca jocul nu este echitabil, cartile nu sunt impartite in mod egal, riscurile sunt prea mari de partea celui lezat la capitolul demnitate, efortul acestuia e consistent mai mare, ai inteles ideea. Insa ce imi suna mie in dezacord este suprematia cuvintelor astora -- Respect, Sine si Demnitate. De ce rigoarea astora intra in priza in crizele emotionale, respectiv la granita dintre “este demn de mine” si “nu mai este demn de mine”. Conflictul asta se desfasoara in capul celui afectat, in situatia data servitor, sclav, celalalt fiind stapanul nemilos ce calca cu nesimtire in picioare demnitatea partenerului. Interesant este ca in asternuturi demnitatea si respectul de sine se dizolva cand lucrurile decurg misto. Si ca activitatea de pe asternuturi e un bun indicator al relatiei insesi. Sa ne decongestionam relational, zic, precum in pat. :p

  • Mihaela 2013-03-04 Reply

    Sincer, cred că odată ce o relaţie a luat-o “la vale”, merge încet, dar sigur, în aceeaşi direcţie. Doar că trebuie să realizeze asta ambii parteneri şi, fie fac un efort împreună, fie nu mai fac nimic.
    Pe de altă parte, sclav e cel mai bun cuvânt… nu cred că puteai găsi altul mai bun. 🙂 Şi pe bună dreptate relaţia o ia la vale, cum altfel? Nu-i putem iubi pe cei ce stau în genunchi în faţa noastră.
    Manipulatorul se simte bine în rolul lui şi parcă e rău cu sclav, da-i mai rău fără… adică mi se rupe de tine, dar, totuşi…

    • Cudi 2013-03-04 Reply

      Cred, mai degraba, ca rolurile astea se schimba frecvent si e bine ca se intampla asta, e un fel de adrenalina relationala. Insa ai spus o chestie foarte interesanta: “Nu-i putem iubi pe cei ce stau în genunchi în faţa noastră.” Amin.

      • Mihaela 2013-03-04 Reply

        Sarea şi piperul… sau cei răniţi îi rănesc la rândul lor pe alţii…

  • ocsike 2013-03-04 Reply

    Voi aici, se pare ca vorbiti despre manipulare, nu despre dragoste si relatii :D, si cand se termina dragostea…

    • Cudi 2013-03-04 Reply

      Asa e, insa se pare ca nici tu…:p

      • ocsike 2013-03-04 Reply

        nici io ce?

        • Cudi 2013-03-04 Reply

          Nici tu nu vorbesti despre ceea ce nu se vorbeste aici.

    • Mihaela 2013-03-04 Reply

      poate spune cineva unde e limita exactă? 😀

      • ocsike 2013-03-04 Reply

        iti zic eu. Acolo unde se termina dragostea. restu nu mai e relatie e cancan

        • Mihaela 2013-03-04 Reply

          şi când îţi dai seama de asta?

          • ocsike 2013-03-05 Reply

            Când te simţi mai mult manipulată, decât iubită 😀

            • Mihaela 2013-03-05 Reply

              Vorbeşti din experienţă sau doar stai bine cu teoria? 😀

              • ocsike 2013-03-05 Reply

                Eu sunt un singuratic… nu am experienta… vorbesc din cum cred eu ca e mai bine avand in vedere discutiile voastre despre manipulare 😀

                • Mihaela 2013-03-05

                  Poi vezi, e uşor să vorbeşti de pe margine. 😛 De altfel, e mai sigur, cine nu iubeşte nu suferă… 😀

  • Cudi 2013-03-05 Reply

    Si totusi, intrebarile mele intrebatoare nu erau despre dragoste… :p

    • ocsike 2013-03-05 Reply

      eu am raspuns… apasand butonul de off :P… restu cu suferinta… cu regretele e problema mea, asumata

      • Mihaela 2013-03-05 Reply

        Ocsike, într-o zi o să te pălească… din nou şi o să pierzi butonul de off 🙂

    • ketherius 2013-03-05 Reply

      Stii ce lipseste din discutie, nu?

      • Cudi 2013-03-05 Reply

        Multi si multe lipsesc, inclusiv teoriile neprobate ale seductiei.

        • ketherius 2013-03-06 Reply

          Totusi, nimic nu poate tine locul parerii unui datator cu parerea profesionist.

          • Cudi 2013-03-06 Reply

            Nimic nu-i poate tine locul, iar acum stim ce cauti tu aici.

Leave a Reply to Mihaela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *