web analytics

38

Mă simt confuză şi nerăbdătoare, însă n-am idee ce dracului aştept. Poate e SPM dinaintea SPM-ului, poate e o bubă, poate nu e nimic. Poate-i astenie de primăvară. Nu-mi atârnă plumburi existenţiale de gânduri, cred, ci doar stau aşa, în amorţire. Hai, că ştiţi cum e. Trece, mă duc, se duce, se duc, ştim, cunoaştem. Mă întreb, alţii câte dialoguri imaginare poartă, în ce film trăiesc, dacă-i dramă, thriller, SF, aventură, ce-o fi, oare ce-i. Văd că aşa cum sunt nu-i bine, s-au dus care încotro, păşesc pe drumul către isihie, nu-mi dau seama exact dacă mi-e rău, sau nu mi-e rău, caut absenţe notabile, când toate-s la locul lor: şi lucruri, şi oameni, şi răni. Mai dorm şi strâmb, mai simt, mai caut, mai sper, mai vreau, mai pot. Ce viaţă, ce vorbe, ce amar, ce absurd, ce stupid. Şi cât de ciudat, şi câte piruete, şi cât irosim, obsesiv. Ale naibii plumburi.

3 Comments

  • Mihaela 2013-03-06 21:32 Reply

    Poate e doar o perioadă de curăţare, clarificare, aşezare a gândurilor… fiecare în sertăraşul lui, să putem merge mai departe. 🙂

    • Cudi 2013-03-06 21:42 Reply

      Si daca n-am mobilata mansarda? :p
      Iata, umorul e binemersi, în coltul lui.

      • Mihaela 2013-03-06 22:12 Reply

        :)) dacă nu e mobilată, îţi imaginezi sertăraşele… din fericire, nici la capitolul ăsta nu stai rău. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: