web analytics

48

Epopeea lăsatului de fumat continuă. Au curs rânduri, râuri pe aici în care cuvântul „fumat” a fost vedetă, semn că ţigara continuă să îmi preocupe gândurile atunci când e absentă, aspect ce mă frământă mai mult decât las să se întrevadă în postări. În urmă cu o lună aţi asistat la nebunia celor peste 70 de ore fără fumat, încheiate cu un elocvent „mi-am luat ţigări”, după ce în cele trei zile de sevraj am lustruit obsesiv aragazul, înrerupătoarele din casă, lustrele, faianţa, chiuveta, baia. Apoi, cu prima ţigară de după, s-a reinstalat boemul în care mă complac, calmul, lenea şi constanta stare de meditaţie şi observare pasivă a chestiilor ce mă înconjoară şi mi se întâmplă. Cu o anume detaşare. În tot acest răstimp, experienţa zilelor fără fumat a continuat, intercalată cu câte o ţigară şutită de la cei apropiaţi şi refulată apoi cu o inutilă vinovăţie, sau cu un pachet pe de-a-întregul, în posesia căruia aflându-mă am gustat de fiecare dată aceeaşi şi aceeaşi senzaţie amară de neputinţă şi culpabilitate.

Ieri, într-o jalnică şi târâită zi de vineri, am comis-o din nou. Mi-am luat ţigări. Pachetul ăsta a venit însă cu o ciudată conştientizare a raportului aştepare/satisfacţie. Pachetul ăsta s-a dovedit inutil. Înainte de a mi-l cumpăra, trăiam cu senzaţia că el este motorul determinării, hărniciei şi succesului meu, că având ţigări voi avea randament în ceea ce fac, că mă voi simţi împăcată şi liniştită fumând, iar gândurile aveau să mi se aşeze cuminţi, la locul lor. După trei ţigări consecutive, însă, pe care le-am ars fără a conştienza prea clar că fumez, mecanic, instinctiv şi sec, m-am întrebat: “Pentru ce naiba mi-am luat ţigări?”, iar acesta, dragii mei, este pasul ăla imens pentru Cudi şi infim pentru umanitate, pe care-l aştept de atâta vreme.

Faptul că în creieraşul meu răzleţit s-a putut isca interogaţia asta s-a dovedit a fi revelaţia zilei, săptămânii şi ultimelor luni în care cochetez insistent cu efortul de a renunţa, definitiv, la ţigări. M-am temut că fără ele nu voi mai putea scrie, le-am asociat cu inspiraţia mea, cu felul meu total de a fi, Cudi nemaifiind Cudi, fără ţigări. M-am imaginat mai antisocială decât sunt, fără ţigări. Mi-am spus că mesele copioase, cafeaua, paharul de suc, vin, lichior sau apa de la cişmea nu vor mai fi niciodată la fel, fără ţigări. Şi că fără ele, voi fi îmbătrânit pe nedrept cu ‘jde ani, privată fiind de una dintre puţinele fericiri pe care mi le pot permite, contracost. Acum, pare-se, înţeleg altfel. Şi anume: ţigara nu implică detaşare, ci inconştienţă (nu mă refer la efectele fumatului, ci la faptul că arzi ţigara şi totul e la fel, inutilitate cred că era cuvântul). Inspiraţia mea nu este ţigara, e doar o tâmpită asociere cu momentele de relax, de stat şi rumegat, în care te gândeşti ce şi cum. Ţigara este un accesoriu faţă de care dezvoltăm o stupidă şi costisitoare dependenţă şi pe care o aşezăm cu iresponsabilitate în locuri lipsă, pentru a ne minţi că suntem inspiraţi, liniştiţi, detaşaţi, mai bine. Absurd, nu? Cineva m-a întrebat ultima oară când am decretat în public că renunţ la fumat dacă sunt fericită, făcând asta. Dincolo de elanul unei schimbări majore, n-am încercat fericirea la gândul că renunţ la un obicei prost. Însă o altfel de satisfacţie mă încearcă acum: am înţeles, în sfârşit, că ţigara nu mă inspiră. Indiferent că sunt fumătoare ori ba, pot în egală măsură de mult, sau de puţin. Ţigara nu-şi are locul în mine, nu poate subtitui nimic din ceea ce-mi lipseşte, ţigara nu e fericire, ţigara nu inspiră, ţigara nu e vie, ţigara e degeaba.

That’s the spirit! De bucurie, merge o cafea! Şi o felie de halva! Ah, la vita e bela şi o sumă de dependenţe.

16 Comments

  • ocsike 2013-03-23 Reply

    That’s the spirit!
    Acelasi sentiment il caut si eu, iar, de cateva saptamani.

    • Cudi 2013-03-23 Reply

      Cate tigari mai ai? Eu vreo 10. Te alaturi mie in actul asumat constient de renuntare la fumat, pana cand depasirea sevrajului ne va desparti?
      P.S. Poligamii si poligamele sunt bineveniti! :)))))

  • Mihaela 2013-03-23 Reply

    Eu tocmai mi-am făcut rezerve. Cumpăr mai multe pachete odată să conştientizez preţul. Din păcate, la mine nu a mai funcţionat altceva… de data asta.
    Probabil ideea că am fost slabă şi am cedat din nou, după atâţia ani, mă descurajează în pornirile mele dese de a renunţa….

    • Cudi 2013-03-23 Reply

      M-ai facut curioasa cu constientizarea pretului. Concret, cat pe luna? (Evident, rezervele nu implica, musai, sa le si consumi. :P)

  • Mihaela 2013-03-23 Reply

    Acum, că s-au scumpit (fumez paie aromate, care-s pe cale de dispariţie), între 200 şi 250… depinde de nervi, toane, ifose, hormoni, cei din jur, harta stelară şi celelalte scuze ieftine pentru a fuma. 🙂

    • Cudi 2013-03-23 Reply

      Hai ca nu e mult, se putea si mai rau. Spre exemplu:
      “Ea: Fumezi?
      El: Da.
      Ea: Câte pachete pe zi?
      El: 3 pachete.
      Ea: Cât costa un pachet?
      El: 10 RON.
      Ea: De cât timp fumezi?
      El: 15 ani.
      Ea: Deci, dacă un pachet costă 10 RON, tu fumezi 3 pe zi, înseamnă că tu cheltui 900 RON pe lună. Într-un an se fac 10.800 RON, corect?
      El: Corect.
      Ea: Aşadar, dacă pe an cheltui 10.800, nepunând la socoteală inflaţia, în ultimii 15 ani ai cheltuit 162.000 RON, corect?
      El: Corect.
      Ea: Ştiai că, dacă nu ai fi fumat şi ai fi strâns banii ăştia într-un cont de economii, adunând şi dobânzile aferente celor 15 ani, ţi-ai fi putut cumpăra ultimul model de BMW?
      El: Hmmm, Tu fumezi?
      Ea: Nu.
      El: Atunci unde ţi-e nenorocitul ăla de BMW?!”
      :p

      • Mihaela 2013-03-23 Reply

        Nu e chiar aşa de mult, dar eu calculez în Kinder cu surpize, corturi cu bile, jucării, rate, etc.. 🙂

        • Cudi 2013-03-23 Reply

          In cazul asta, de bunavoie si nesilita de nimeni, ia in primire sevrajul si alatura-mi-te! :p

          • Mihaela 2013-03-23 Reply

            Păi vezi, acum am o preţioasă rezervă :))) Ce mă fac cu ea? 😛

            • Cudi 2013-03-23 Reply

              O predai in custodia altui fumator, apoi salvam lumea! 😛

              • Mihaela 2013-03-23 Reply

                Nu ştiu de ce, brusc mi-au venit în minte Lolek şi Bolek :))

                • Cudi 2013-03-23

                  That’s the spirit, woman! :))

      • ocsike 2013-03-24 Reply

        Clar ai citit cartea lui Carr :))) Cu ea m-am lasat prima data. acum nu a mai avut efect 😀

  • Hapi 2013-03-25 Reply

    Eu ma plang ca-n curand o sa dispara de pe piata minunatele tigari slim de la Vogue

    • Cudi 2013-03-25 Reply

      … Ia exemplu de la Mihaela, scria mai sus ca aduna rezerve consistente de slimuri aromate. :p In alta ordine de idei, deja sunt off topic (bravo mie, yes!!!), asa ca ma pun sa sparg vreo trei ‘jde pungi de seminte.

      • Hapi 2013-03-25 Reply

        O sa adun si eu! Am luni intregi in care nu fumez, Cudi
        Doar cand ma aflu in Ro, pip tigari. Si numai slimuri

Leave a Reply to Mihaela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *