web analytics

Despre inutilitatea ajutorului afişat

“Egoismul ca exemplu. “Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Ciudat: în această poruncă a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat, ca model, ca măsură.” Lucian Blaga

Există o prăpastie nu tocmai de sărit între ajutorul expus retoric şi cel efectiv. Evident, până şi cel trâmbiţat se poate concretiza, însă vreau să nuanţăm puţin cât de ajutător este pentru ajutat ajutorul enunţat cu caractere distinctive, gen: “meriţi să fii ajutat, trebuie doar să mă laşi să te ajut, hai, lasă-mă să te ajut, oare cu ce aş putea să te ajut, trebuie doar să accepţi să fii ajutat şi voi face tot posibilul, atâta doar, dă-mi acceptul”. Cum ar veni, dintr-o perspectivă mai fină, beneficiarului mâinii de ajutor i se subliniază importanţa actului de ajutor în sine, enunţare pur demagogică şi lipsită de folos. Plus inducerea unui disconfort prin conştientizarea faptului că i se oferă acea mână de ajutor, cu titlu de Ajutor cu majusculă şi premeditat disimulat amatoreşte drept minor, care ajutor, marcat ca atare, implică eforturi care-s musai vizibile din perspectiva celui care ajută. Şi sper c-aţi înţeles ideea, chit că m-am exprimat sucit, neuronul meu trendy şi-a împletit terminaţiile axale.

Până aici dezavantajele celui care are nevoie de ajutor sunt sporite inutil, practic n-a primit nici un ajutor, ci doar mărturia unor rarefiate şi indefinibile viitoare intenţii. Un astfel de ajutor optativ tinde spre abuz, spre condiţional (evident că are nevoie de ajutor, însă parcă cel care anunţă intenţia ajutorului se ajută, egoist, vicleneşte, pe sine).

La polul opus se află ajutorul concret, a cărui consistenţă a fost “uşurată” prin oferirea în stilul “uite, ia, fă, descurcă-te cu chestia asta, m-am gândit că-ţi va fi de ajutor”. Efortul e palbabil, şi chiar dacă exemplul e mai dintr-o bucată, ajutorul de acest gen e oferit cu infinit mai multă delicateţe, e tolerabil, binevenit şi bineprimit.

Evident că putem găsi scuze imediate pentru abordarea dintâi, a ajutorului afişat. Cum că intenţiile salvatoare şterg umbrele egoismului, a potenţei şi “virilităţii” celui care ajută. Să zicem că ăla care are nevoie de ajutor e pacientul, iar cel care ajută este doctorul. Iar doctorul retoric spune “cei ca tine merită vindecaţi, ce spui, eu pot să te vindec, accepţi să te vindec?”. Apoi vine un altul şi zice “ia, dom’le, un diazepam şi ieşi naibii din rahat”.

Dincolo de doza fiecăruia de orgoliu şi masochism, acceptăm cu toţii în cele din urmă, mai des sau mai rar, în forme diverse, ajutorul venit din partea altora. Se întâmplă însă să ne simţim aiurea pentru ajutorul afişat şi nepretins, rămas la stadiu de intenţie febrilă, cumva lacom şi intoxicant. Şi dincolo de realitatea de a nu ne fi îndatorat bunilor samariteni autoasumaţi, dezvoltăm tendinţa de a nu ne mai înfăţişa nicicând într-o postură vulnerabilă în faţa acestora, pentru că ne-am simţit prost ascultând justificări inutile şi prea obosiţi refuzând nimicul.

12 Comments

  • Hapi 2013-05-17 Reply

    Cred ca toate relatiile noastre sociale sunt de tipul “iti ofer ceva, imi dai si tu”. Indiferent in ce se concretizeaza: sentimente, recunoastinta, favoruri. Nu neaparat bunuri materiale
    Si indiferent de cat de mult de”iubim” unul pe altul 🙂

    • Cudi 2013-05-17 Reply

      E vorba de modul in care oferi acel ceva, nu de “ceva” in sine: simplu si curat, sau cu toale altruiste imbracate peste egoism si interes.

  • ketherius 2013-05-17 Reply

    Pentru a nu jigni, orice ajutor trebuie oferit si acceptat.

    Totusi, este o diferenta intre “zi cum sa te ajut” si “ai nevoie de ajutor, eu am intentia sa te ajut, spune-mi ca vrei sa te ajut”.

    • Cudi 2013-05-17 Reply

      “Chiar trebuie, vrei tu neaparat sa ma auzi spunandu-ti ca vreau sa ma ajuti?”
      Sesam, deschide-te!

  • Cuvânta 2013-05-18 Reply

    Dn pacate 99% din oameni sunt din prima categorie. Ei nu ajuta, ei socializeaza si atat. Nu fac ceva concret, doar tin discursuri despre cat de bine e sa ajuti semenii.

    • Cudi 2013-05-18 Reply

      Sau justifica intentia ajutorului ce doresc sa ti-l dea, ai inteles bine.

  • Anamaria 2013-05-18 Reply

    Mie chiar îmi spunea cineva zilele trecute că nu trebuie să ajutăm pe nimeni, niciodată, dacă nu ne cere ajutorul, că se întoarce împotriva noastră energetic.:)). Și eu am mai buctat-o uneori, am încercat să ajut acolo unde consideram eu și de fapt nu era nevoie de mine, dar mă băgam ca musca-n portofelul calului. Ceea ce consider eu ajutor poate fi o jignire pentru alții, așa că partea asta cu ajutorul e cu dus și întors.:)

    • Cudi 2013-05-18 Reply

      Faza cu “se intoarce impotriva noastra energetic” merita explicata. 😀
      Si da, ai atins aspecte importante. Insa cum zicea Ketherius mai sus, oferim ajutor celor care il accepta, altfel e inutil.

      • Anamaria 2013-05-19 Reply

        ”Iesplicația”, ca să citez din clasici: cică dacă eu te ajut și tu nu mi-ai cerut, mie mi se va întâmpla o mare nenorocire și voi avea necazuri peste necazuri, deoarece eu, energetic, ți-am schimbat cursul vieții… și ce trebuia să ți se întâmple ție nașpa, de exemplu, mi se va întâmpla mie. eeee, asta filozofie de viață!:D

        • ketherius 2013-05-19 Reply

          Asta se aplica si celor care “te ajuta” insistand sa te alaturi unei alte religii? Ca lor nu li se intampla nimic, din pacate.

          • Anamaria 2013-05-19 Reply

            Dragul meu, pe mine nu ”mă ajută” nimeni ”insistând să mă alătur unei alte religii”. Nu mă obligă nimeni să fac ceva ce nu vreau sau nu cred. Dacă tu crezi că eu devin o spălată pe creier, este strict problema ta. Eu deocamdată sunt la partea de studiu. Peste vreo jumătate de an voi decide dacă da sau dacă nu. Dacă da, va fi strict alegerea mea, ”rumegată” bine. Dacă nu, iarăși va constitui numai și numai alegerea mea. Dacă alegeam să fiu dadaistă, tot așa mă întrebai?:)

            • ketherius 2013-05-20 Reply

              Dar nu era vorba despre tine, ci despre aia care imi tot lasa numere din Watch Tower la usa, dupa ce nu raspunde nimeni la sonerie.

Leave a Reply to Cudi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *