Cum scapi de şobolanu’ din baie

Well, când viaţa unei femei  singure are glume proaste în program îi dărâmă pur şi simplu masca de sub cadă. E, cu desăvârşire, suficient. Dacă mai încadrezi acţiunea şi după miezul nopţii, ai tacâmul complet pentru un thriller la cote maxime.

Deci, eşti femeie, nici un homo erectus în casă, copilu’ doarme, îţi vine să mergi la baie. Uşa e închisă (slavă cerului, doar n-ai vedenii), aprinzi becul, apoi o deschizi. Şi vezi nenorocita aia de mască din plastic alb pe jos şi deschizătura aia întunecată descoperită. În secunda 1,3 închizi uşa şi-ţi spui că n-ai văzut bine, că n-are cum. Asta în timp ce ţii de uşă, ca şi cum cineva de dincolo ar vrea s-o deschidă. În secunda 1,5 eşti varză şi conştientizezi asta, că-ţi vine şi mai acut să mergi la budă. Însă nu poţi, că-i sub asediu. OK. This is war! Fugi la laptop şi cu sânge rece cauţi pe google „cum scapi de şobolanul din baie”. Nu găseşti nimic, n-ai timp de din astea, nemernicul probabil deja îţi adulmecă periuţa de dinţi, îţi roade HI-ul, îşi dă cu balsam de păr. Bâzâi pe cine poţi bâzâi şi-ntrebi, în timp ce îmbraci blugii şi-ncalţi cizmele de iarnă, ce naiba trebuie să faci. Afli că trebuie să blochezi cu ceva uşa, să ai la-ndemână o cutie, ceva în care să prinzi monstru’ şi că, de fapt, e posibil să nu fie nimic în baie, dar no, asta-i altă poveste.  Încalţată cu cizme, flancată în blugi, cu o găleată goală în mână şi o mătură în ailaltă te înfiinţezi în faţa uşii de la baie. Laşi armamentu’ jos şi fugi după un placaj cu care să blochezi intrarea, să nu fugă. Ok, Godzilla, tonight we dine in hell!!!

winged_ratPentru început apeşi obsesiv compulsiv întrerupătorul de la becul din baie, să zică vecinii că trimiţi mesaje Morse personalităţilor tale multiple. Îţi zici că chestia asta fie îi va băga frica-n oase, fie îl va zăpăci. Continui vreo 5 minute, până-ţi faci curaj să deschizi porţile iadului. Şi le deschizi într-un târziu, cât să-ncapă printr-însele unu la sută din aria ta vizuală, apoi mai lărgeşti puţin câmpul, şi tot aşa, până strecori placajul ăla cu care blochezi uşa. Şi iată-te dincolo de tranşeul tău, cu mătura trântind capacul de la budă, cercetând prin cadă, pe sub chiuvetă, peste tot. Nimic, frate. Nenorocitul e inteligent, e abil, e viclean. Oglindă, calorifer, suport, perete unu, perete doi, perete trei, tavan, perete patru, jos, sus, colţuri, găuri, unde eşti perfidule şobolan, unde, unde, unde! Ok. Din uşă, cum ar veni, respectiv din spatele placajului ăluia care nu-i permite să fugă, ridici masca aia de la cadă (e acolo animalul…). Totuşi, în spatele wc-ului nu se vede prea bine, aşa că apuci în zbor o jucărie de-a copilului, respectiv un elefant gri din cauciuc cât un deget de mare şi ţinteşti cu el fix dincolo de budă. Nici o mişcare. În doi timpi şi trei mişcări iei placajul în mână şi-l fixezi de-a lungul căzii, peste masca aia şubredă, pui găleata în cadă, dai drumul la apă să o umpli şi te retragi repede după uşă. Apa curge, şi curge, şi curge, iar tu de juma de oră simţi că faci pe tine, aşa că mai bagi de amoru’ artei un Morse precaut, că doar nu vrei să arzi becul tocmai acum, şi te aşezi, într-un târziu şi încordată, pe tron. Arunci o privire circumspectă de jur împrejur şi te trec toate alea plus un ţipăt, când vezi în spatele wc-ului o chestie mică, gri, cu coadă. Şi curva de viaţă râde ţinându-se de foale, era elefantu’ de cauciuc.

Lipeşti găleata plină de placajul fixat peste mască, eşti tare. L-ai nenorocit pe nemernic, you’re a fucking hero! Şi brusc te simţi mai bine, parcă ai fi luptat cu toată armata Mordorului, parcă eşti mai bărbată, parcă ai reuşit. Pui capu’ ăla bolnav pe pernă, închizi ochişorii… Ş-apoi îţi trece-un gând… Sigur era închisă uşa de la baie când ai văzut căzută masca de sub cadă?! Se anunţă o noapte lungă, iar dimineaţă vei ieşi din dormitor pe scara pompierilor. Ş-adormi cu fâs-fâsul de spălat geamuri în braţe, cu tv-ul dat la maxim, în apartamentul cu cel puţin două suflete. De la etajul 6. Bloc turn. Hunedoara. România. Terra. You (almost) saved the world!

21 Comments

  • cami 2013-05-31 02:34 Reply

    sigur te urmărește, de undeva de prin casă. și-așteaptă fracțiunea aia de secundă în care vei adormi; doar o fracțiune de secundă. atât e de ajuns să apară de unde e ascuns, să facă un salt a la matrix și să-ncerce să te sugrume.
    sunt perverși șobolanii. ai grijă! nu închide ochii nici o secundă. EL stă acolo și pândește!!! (TE PÂNDEȘTE)

    • Cudi 2013-05-31 02:50 Reply

      Cum ar transpune Tarantino chestia asta in imagini?! E mascul sau femela?! Si totusi… mi-a atins periuta de dinti?! OMFG! Sa fie, oare, doar unul????! :p

      • cami 2013-05-31 14:43 Reply

        e un clan întreg care te așteaptă în umbră. beware! :))))

  • ketherius 2013-05-31 06:27 Reply

    Ai lift, tramvai, tren pe aproape? Cutremur de gradul 1.8? Orice ar fi putut darama masca aia 😀

    • Cudi 2013-05-31 09:27 Reply

      La noi, in Ardeal, nu se misca chestii.

      • ketherius 2013-05-31 19:25 Reply

        Iar te dai mare?
        De fapt, se misca, dar … se misca la fel de molcom ca voi, in viteza “razimat”.

    • Anamaria 2013-06-10 16:21 Reply

      La noi, în Hunedoara, nu există tramvai, troleibuz sau metrou. Astea-s chestii pentru fițoși, nu pentru oameni serioși.:))

  • Mihaela 2013-06-01 21:56 Reply

    Ai fost bărbată! 🙂

    • Cudi 2013-06-01 22:40 Reply

      😀

      • ketherius 2013-06-02 02:02 Reply

        …Zoe!

  • Anamaria 2013-06-10 16:19 Reply

    Cum ți-am spus și la telefon… Iată cum șobolanul imaginar al fiicei tale e cât se poate de real!=))

    • Cudi 2013-06-10 16:33 Reply Author

      I’ve got the power.

  • Cuvânta 2013-06-13 13:35 Reply

    Ioi! Am citit cu voce tare textul si am ras minim doua suflete, ca sobolani inca nu am vazut pe aici 😀

    • Cudi 2013-06-13 13:42 Reply Author

      Avem multe in comun, stii? 🙂

  • Anne 2013-06-21 13:36 Reply

    Eu intai m-as fi trantit pe jos si mi-as fi smuls niste smocuri de par din cap. Apoi cred ca m-as fi tinut pana dimineata – cumva mi se pare ca la lumina zilei nimic rau nu se poate intampla. Creaturile odioase activeaza noaptea.

    • Cudi 2013-06-21 13:51 Reply Author

      Inclusiv eu… :)))

      • Anne 2013-06-21 14:35 Reply

        Nici cu gandul n-am gandit asa ceva. 🙂

  • […] odioasă – am conștientizat realitatea crudă. Bine, toată treaba nu se compară cu șobolanul lui Cudi, de existența căruia, totuși, nu suntem siguri. Dar grăsunul ăsta nenorocit, al cărui neam […]

  • […] război. Eu, învingătoare, inhalând aerosolul cu 25% extra free.  N-a fost o nenorocită de excepţie, I’m a fucking […]

  • Lotus 2014-06-16 10:11 Reply

    Da’ chiar așa sperioasă, măi Cudi? 🙂

    Ăla se teme de tine înzecit. La fel și păianjenul, indiferent cât de mare e. Nu c-ai avea acum un păianjen sub pat sau ceva. Dar zic. În caz că ai. S-ar speria. 😀

    • Cudi 2014-06-16 11:04 Reply Author

      Inca nu m-am luptat cu vreun paianjen, doar cu o molie.

Leave a Reply to Mihaela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: