web analytics

a fost odata…

Au fost odata niste bloggeri…

Candva, voiau sa spuna ceva. Candva, aveau opinii. Candva, mergeam pe la cate unii ca sa vad “ce mai spune azi X”.

Derulam rapid si ajungem in prezent. Si ce gasim? Pe toate blogurile faimoase gasim aceleasi campanii de publicitate. Aceleasi articole goale, fara idei, fara opinii, dar laudative la adresa sponsorului du jour. Toti liptonesc la unison, azi. Maine toti cultiva cartofi. Apoi toti incropesc un text in jurul cuvintelor “Lipton”, “fun” si ce le mai da departamentul de marketing al clientului. Revin cartofii, acum toti scurma ogorul dupa cartofi. Apoi mai consuma ostentativ si lauda fara jena un produs al unuia dintre sponsori.

Candva, eram unul care venea sa citeasca ceva nou si sa isi dea cu parerea. Acum nu sunt decat un numar pe care bloggerul il vinde clientilor. Mai rau, bloggerul vinde timpul acordat de mine blogului sau – timpul MEU !!! – companiilor ce-l platesc. Si eu ce primesc in schimb? Texte mediocre? Minciuna? Advertoriale despre proprietatile mirobolante ale produselor care nu se vand bine in magazinul personal al autorului?

Am renuntat sa mai citesc blogurile “personalitatilor” online, la fel cum am renuntat sa urmaresc vreun post tv. Citesc numai bloguri care spun ceva, bloguri unde primesc ceva in schimbul timpului meu. Si ma simt bine acolo.

2 Comments

  • Anamaria 2013-06-14 05:22 Reply

    Am încercat și eu să ”liptonesc” la un moment dat, înscriindu-mă în tot felul de concursuri, dar m-am lăsat repede. Nu-mi place, mă plictisește de moarte ca pe blogul MEU să scriu ceva impus. Dar na, nu-s nicio vreo vedetă care să aibă mii de cititori zilnic.:)

    • ketherius 2013-06-14 08:22 Reply Author

      Inainte de a fi fost transformat intr-o platforma de marketing, blogul era un “web log” – un jurnal tinut online. Jurnal fiind, era 100% personal, fara marketing, fara “liptoneala”. Bravo tie ca iti pastrezi blogul asa.

      Pe de alta parte, nu am nimic impotriva advertorialelor, inteleg ca unii oameni traiesc din asta si nu pot eu sa judec. Ceea ce ma deranjeaza, insa, este cand un text scris la comanda este categorisit (marcat?) ca post personal, facandu-ma sa pierd timpul citindu-l. Este nerusinare, din punctul meu de vedere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: