web analytics

Cutremur! (112)

Cum le potriveşte, d’le, soarta! Zic de titlu.

Deci. Ieri, pe la amiază constat că pe uşa de la parter a liftului fusese lipită o coală mare de hârtie pe care scria bolduit: „ASCENSOR DEFECT!!!”. Care ascensor oricum mie îmi cam dă fiori. Vreo două ore mai târziu i-am auzit huruitul, era în funcţiune. M-am întrebat, ca într-o doară, cine l-o fi reparat duminica? Blocu-i înţesat de oameni credincioşi, de manelişti şi vârstnici, mi-am spus: clar, un păcătos. Chestia e că atunci când are probleme liftul, trepidează podeaua. Mă rog, cu câteva minute înainte de patru (16) mă aşez la birou, care birou e în balcon, acum parte din sufragerie. Şi fix la ora patru simt cum se clatină totul cu mine, stânga dreapta. Senzaţie ciudată rău, neexperimentată până mai ieri. Eu oricum m-am simţit rău întreaga săptămână şi acuz înţepături la bilă, dar nici în halul ăsta. Colac peste pupăză, liftul urca, îl auzeam. M-am ridicat, m-am întins pe canapea, am zis că-s bolnavă rău. Dă-o-n mă-sa!, n-are cum în halul ăsta. Deschid uşa, linişte. Zic, totuşi, îs bolnav grav. Aproape că uit de legăneala suspectă, se fac spre douăzeci de minute, mă aşez din nou în fotoliu. Şi în nici două minute porneşte iar nenorocitul de lift, la pachet cu o scuturare scurtă şi puternică în sus şi-n jos. Îmi bag picioru’!, mi-am zis, mă duc la administrator, să oprească liftul, altfel riscă să coboare cu tot cu etajul şase. N-au durat alte trei minute până ce m-am flancat în blugi şi-n tricou, am luat ţigările, geanta şi am coborât pe trepte şase etaje. Zic, trei minute, cu tot cu trasul sufletului din faţa uşii de la parter a responsabilului de bloc. Speriată că avea să-mi pice nouă etaje-n cap din pricina nenorocitului de lift, aleg să ies din bloc şi, cum altfel, să aştept să iese puhoiul de vecini timoraţi. Afară, eu, o mâţă borţoasă, tarcată, alintată şi mult soare. Linişte. Nimeni. Zic, mă duc la chioşc, sigur tanti vânzătoarei i se plânge fix în secunda asta vreun vecin că urmează să pice blocu’. Intru în chioşc, numa’ eu şi ea. Mă uit prelung şi complice la ea, ea la mine doar lung şi nedumerită. Ce doriţi? Zic, trei plicuri de 3 în 1. Maro. Urc şase etaje cu o viteză ce m-a surprins chiar şi pe mine, mai conştientă decât oricând de structura casei scărilor, arhitectura blocului şi grosimea geamurilor prin care aveam să plonjez benevol chiar şi-n urma celui mai fin bobârnac.  La fiecare etaj, cu-n blestem la adresa liftului. Mă duc la calculator, deschid facebookul (flash news) şi… amin, Sonia postase scurt „cutremur?”. Caut repede pe net, daaaaa!!!, cutremur, două de fapt, cele mai puternice din ţară per 2013, primul de 4,1 şi al doilea de 4,8 grade. În plus, scrisese că s-a speriat şi ea şi soţul, deci nu eram într-atât de bolnavă cu bila de sub ficat şi nici cu cea de pe gât. Ce-a urmat? Astă noapte, ca să bifez confortul de a mă percepe mai aproape de uşă, am dormit pe canapea, în sufragerie, cu uşa de la hol deschisă. Şi asta, după ora 4. În altă ordine de idei, Mărmureanu zice că sunt posibile replici, eu urăsc cu mai multă-nverşunare liftul şi-am realizat că-mi place mâţa. I’m alive, ştiu, îs curajos. The end.

7 Comments

  • Mihaela 2013-09-09 Reply

    Partea bună e că a pornit liftul. Partea… cealaltă e că are concurenţă. 😛

  • ketherius 2013-09-09 Reply

    In mai ’90 m-a trezit din somn un cutremur, am asteptat sa se termine, apoi m-am intors la somn 😀

  • Cudi 2013-09-09 Reply

    Sa urci cu liftu si sa cobori cu apartamentul. Culmea cutremurului. Voi radeti? Io nu prea.

  • Anamaria 2013-09-11 Reply

    În mai 1990, eram în pat și s-a legănat cu mine, împreună cu lustra. I-am spus mamei, care m-a obligat să mănânc ditamai castronul cu ciorbă, pe motiv că ”de foame ți se pare că se mișcă totul cu tine”.
    Săptămâna trecută eram în Retezat, la refugiul Salvamont. Dintr-o dată, apar doi cu motociclete de enduro și trec pe lângă refugiul. Refugiul începe să se clatine. Eu, în gândul meu: ”Moloz, gâții mă-tii, ai construit un refugiu de căcat. Cum trece unul pe motocicletă, se cutremură. O să cadă peste mine la noapte”. Câteva minute mai târziu, salvamontiștii se întrebau prin stații dacă s-a simțit cutremurul. Deci de data asta Moloz n-a fost de vină.:D

    • Cudi 2013-09-11 Reply

      Tu cu Moloz, io cu liftul. :p
      Totusi, cine-i Moloz asta?!

  • Anamaria 2013-09-11 Reply

    Pune ”ț” în loc de ”z”.:D

    • Cudi 2013-09-11 Reply Author

      #-o

Leave a Reply to Mihaela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *