web analytics

Exercitiu de rabdare (123)

Un copil, la grădiniță, încearcă să își încalțe cizmulițele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reușit totuși să îl încalțe, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamnă, dar sunt puse invels…
Într-adevăr, erau puse greșit… Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună, totuși a reușit să își păstreze calmul până când cizmulițele au fost iar încălțate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta așa cum trebuia. Însă atunci băiețelul a zis:
– Cizmulițele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să țipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea și-a mușcat buza și încă o dată s-a chinuit să îl descalțe. Când s-a terminat chinul descălțatului, baiețelul i-a spus:
– Sunt cizmulițele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi.
Acum ea nu mai știa ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reușit totuși să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmulițele. Când, în sfârșit, l-a încâlțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Și acum, unde îți sunt mănușile? Trebuie să ți le pun în mâini ca să poți pleca afară!
– Le-am băgat în cizmulițe ca să nu le pield…

(Sursa)

5 Comments

  • cami 2013-10-27 17:58 Reply

    sadic de mic :))))

    • Cudi 2013-10-29 00:39 Reply Author

      Oh, il subestimezi… :)))

  • ocsike 2013-10-28 08:54 Reply

    :))

  • Mihaela 2013-10-28 20:47 Reply

    Partea bună e că n-a pierdut mănușile. :))

    • Cudi 2013-10-29 00:40 Reply Author

      Coreeeect! :p

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: