web analytics

Continuăm cu critica. Astăzi – Maria Agurita Ignat

Nu citesc Aguritza’ Blog, dar se întâmplă că mi-e cunoscut numele autoarei – Maria Agurita Ignat, după ce am văzut-o lăicuind sau comentând pe facebook la mai multe postări ce mi-au atras atenţia (la modul negativ). Iar astăzi am dat click pe minunatul ei blog. M-am oprit în a răsfoi doar primele două pagini ale site-ului, printre care, dacă îmi amintesc bine, am identificat un singur articol personal. În rest, doar articole publicitare – advertoriale sau participări la concursuri, ce-or fi ele, că nu mi-am bătut capul citindu-le. Am aruncat, însă, o privire peste tag-uri şi categorii – nici pomeneală de „A”, „P”, „PUB”, „Concurs”, „Reclamă”, „Publicitate” sau alte indicii materialiste. Widget-ul Facebook al paginii ne indică peste 3.200 de fani, în topul BlogalInitiative figurează pe locul 144, în ultimele două luni cumulând 10 articole înscrise în campaniile Chinezului. Doamna Maria pare a nu rata vreo competiţie, fie aceasta organizată de Blogatu, Orkestra sau aferentă maratonului SuperBlog. Asta-mi aminteşte de o colegă din facultate care nu chiulea de la nici un curs şi care, până la sfârşitul primei sesiuni, ne-a lăsat impresia că ne va băga pe toţi în buzunar la examene. S-a dovedit că nici măcar nu era atentă la ce dicta profesorul, scria pe bandă rulantă perle în caietul de curs, pe care, mai apoi, le memora mecanic şi le reproducea ad litteram în foaia de examen. Cred că nici acum nu înţelege diferenţa dintre funcţia expozitivă a sociologiei şi cea “explozivă”, cum a învăţat ea din propriile-i notiţe.

Revenind. Am citit ultimul articol de pe blogul lui Aguritza (?!), o compunere de clasa a VII-a despre AVBS, broker de credinte bancare. Aflăm portretul clientului clasic – mioriticul Ghiţă, trist, măcinat de gânduri şi căruia „nimeni nu-i înţelege focul ce-i umbreşte chipul brăzdat de ridurile vârstei”. Cam atât cu stilizarea literară, urmează reclama de rahat imaginată de Maria Agurita Ignat şi pusă în gura unui prieten care „la nevoie se cunoaşte”. Explică ea, cum un credit simplu ca „bună ziua” prin AVBS rezolvă problemele existenţiale ce-l macină pe Ghiţă, de altfel, aflat la un pas de a se însura cu… Maricica. Genial, nu? Să nu insistăm şi asupra detaliilor gen: virgulă între subiect şi predicat, punctuaţie varză, alba-neagra cu diacriticele, persuasiune comercială ieftină etc.

Ghita, e trist.

Sărim peste detalii şi căutăm deasupra şi prin subsolul acestei imbecilităţi de articol tag-ul păcătos al reclamei. Nici o surpriză, acesta lipseşte cu desăvârşire, pentru că smerita autoare a învăţat că astfel de sperietori SEO nu trebuie inserate pe minunatul ei blog. Lotus, mulţumesc că mi-ai permis să inserez ilustrativul tău screenshot (luaţi aminte cine dă like şi câtă “revoltă” în rândul comentatorilor):

solicitare-de-advertoriale-nemarcate

Revenind la minunăţii, Emil Călinescu i-a luat cu ceva timp în urmă interviu bloggeriţei Aguritza, din care am selectat următoarele:

aguritzaMai mult decât probabil, Maria Agurita Ignat este mai frumoasă şi mai rafinată decât subsemnata, însă această postare n-are a face cu invidia, ci cu prostia, absurditatea, comercialul şi minciuna articolelor de doi lei (nefiind semnalizate corespunzător – drept publicitare). În SuperBlogul de primăvară, Maria Agurita Ignat s-a clasat pe locul patru, în condiţiile în care au încheiat competiţia 98 de finalişti. Înaintea sa a urcat inepuizabila bloggeriţă cu Litere Stacojii, pe a treia treaptă a podiumului. Noroc cu Cami, care a ocupat locul doi – de departe cea mai bună din top 15 – şi care, prin rezultatul obţinut, inspiră încredere celor care încă mai cred că talentul, argumentul şi originalitatea au câştig de cauză în faţa nulităţilor.

Din nou, nu este vorba de “artist”, ci despre “creaţie”. Şi mă întorc la retorica întrebare: „Cum este posibil?!”

Un bun răspuns ar fi că alde Aguritză îşi închipuie că toţi suntem fie proşti, fie copii.

https://www.youtube.com/watch?v=T-A1AqR3pQ0

8 Comments

  • Lotus 2014-06-17 Reply

    Articolul nu-i rău pentru publicul lui țintă. E deasupra multor reclame de la tv. Dar de ce îl vezi tu ca fiind penibil? Pentru că tu privești de la nivelul cititorului de bloguri, nu de la nivelul spectatorului tv. Discrepanța dintre un text adresat cititorului avizat și un text adresat mașinii (seo) sau cititorului sub-mediocru, ambele plasate pe același blog, iată problema reală a blogosferei, o blogosferă care de asemenea nu știe să trieze. Proporția nu ajută nici ea: un articol personal, o duzină sponsorizate.

    Mi-a plăcut clipul, foarte inspirat.

    • ketherius 2014-06-17 Reply

      Ia sa vedem: greseli de limba, greseli de gramatica, greseli de scriere, greseli de logica. Asta numesti tu ca “nu-i rău”?

      • Lotus 2014-06-17 Reply

        Am zis „pentru publicul lui țintă”. Altfel, ai uitat să menționezi lipsa marcajului. Dar la altceva mă refeream eu. E ușor să critici, e greu să creezi. E ușor să faci o parodie, e greu să faci un film care să nu poată fi parodiat. De aia există atâtea filme care se vor drame sau comedii profunde și o dau în penibil: e necesară multă măiestrie pentru a putea construi. Advertorialele de tipul ăsta n-o să dispară oricât am lovi în ele, pentru că societatea nu se va transforma brusc. Google n-o să scoată nici el linkurile irelevante din rezultate. Dar poate cândva o să facem o hartă mai bună a internetului, noi, cei care ne-o dorim.

        • ketherius 2014-06-17 Reply

          Inteleg ce spui, dar eu gandeam asa: oamenii invata sa aprecieze ceea ce vad.

          Daca sunt expusi la mizerii, apreciaza mizeriile si se formeaza un cerc vicios: se difuzeaza mizerii, ca asta vrea publicul, iar publicul vrea mizerii, pentru ca asa s-a format.

          Calitatea productiilor poate educa publicul -- cel putin asa cred eu. Stiu, asta e cazul ideal; in crunta realitate e cum ai spus tu…

          • Lotus 2014-06-18 Reply

            Îți dau dreptate. Dar când ai în stânga 50 de bloguri proaste și în dreapta 5 bloguri bune, eu cred că soluția optimă este să le recomanzi pe cele din dreapta și nu să le critici pe cele din stânga.

      • Cudi 2014-06-17 Reply Author

        Dincolo de gramatica, logica si inspiratie, lipsa bunului simt fata de cititor e enervanta. Evident, noi nu suntem cititorii blogului Aguritza, insa acesta e un bun exemplu pentru cum se “practica” acum comercialul in blogosfera. Altii, mai buni, vor sti sa-si manipuleze cu finete cititorii.

        • Lotus 2014-06-18 Reply

          Într-un fel, cititorii acestor bloguri sunt motoarele de căutare. Motoarele de căutare nu se sinchisesc de lipsa de coerență. Deși ai dreptate, pe blog intră și ființe umane. Caz în care n-ar strica un panou în fața blogului: „Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate” 🙂

          Apropo de care chestie, voi când puneți linkuri (pe care nu le marcați cu nofollow) spre diverse bloguri, le și ajutați cu ocazia asta. Să urce în Google, să devină mai vizibile, să aibă mai mulți cititori…

          • Cudi 2014-06-18 Reply Author

            Off topic. Tu si Ketherius aveti o problema comuna. Articolele pe care le postati nu se ridica intotdeauna la inaltimea comentariilor voastre. Iar asta e o constatare -- compliment.

Leave a Reply to ketherius Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *