web analytics

Am văzut “12 ani de sclavie”

Sunt absolut convins că «12 ani de sclavie» este cel mai bun şi cel mai puternic film, din punct de vedere emoţional, pe care l-am văzut în ultimul deceniu, cel puţin

Citeste mai mult: adev.ro/myt9ce

Ok, mă alătur hoardei de ţărani care nu-s capabili să înţeleagă măreaţa valoare a unui film care nu-i pentru oricine. Dacă n-ar fi câştigat Oscarul pentru cea mai bună peliculă mă rezumam la a spune că e un film bun, din categoria celor pe care nu le-aş revedea pentru a doua oară. E drept, am pornit greşit de la prejudecata că dacă un film primeşte Oscarul oscarurilor, trebuie să fie o capodoperă, ceea ce “12 ani de sclavie” nu e. Este un film interesant, este un film complex, dar nu este nici pe departe o capodoperă. Deşi au abordări diferite ale sclaviei negrilor, ceea ce nu mai contează când separi spuma de lapte, între 12 ani de scavie şi “Django Unchained”, al doilea este cu mult mai bun.

Screenshot_1“12 ani de sclavie” are la bază o poveste reală, însă acest detaliu n-ar trebui să conteze în evaluarea filmului. Cel puţin pentru mine, nu a contat. S-au mai făcut filme pornind de la fapte reale, iar unele au fost, într-adevăr, capodopere. Care, în pofida senariului plat, desprins din realitate, au avut parte de un început, de o intrigă, de un conţinut şi un sfârşit mult mai bine realizate. Nu e vorba clişeicul happy end, ci mai degrabă de emoţie. În plus, scenele par rupte una de alta, alipite într-o ordine cronologică şi atât, precum într-un album foto în care, din când în când, mai bagi şi câte o poză artistică cu natura.

Screenshot_2O chestie altfel pentru “12 ani de sclavie” constă în faptul că, deşi abundă în scene pline de nedreptate, de cruzime şi de violenţă fizică şi psihică (+15 ani), filmul nu mi-a stors o lacrimă. Evident, nici vreun zâmbet. Probabil că acesta e semnul distinctiv al filmului, îşi menţine privitorul pe linia frustrării, indignării şi revoltei mocnite, fără a pretinde ataşament făţă de vreunul dintre nedreptăţiţii protagonişti. Personajul Platt nu e clădit să-l îndrăgim, să ni se lipească de suflet, să-i plângem de milă. Urmărim evoluţia sa cu interes şi oarecum în aşteptarea unei revolte, unei izbucniri care nu se prea întâmplă în viaţa de zi cu zi şi, prin urmare, nici în film. Avem parte de scene mult prea explicite în care nişte indivizi de tot dispreţul fac rău celor nevinovaţi şi fără apărare. Spre exemplu, exagerată şi nelalocul ei este înfiorătoarea scenă când Patsy este biciuită de-i sare pielea de pe ea, la propriu, biata sclavă violată nu de mult şi fără prea mult zgomot de stăpânul său, Edwin Epps.

Screenshot_3Împletită cu cadre artistice contrastante prin liniştea lor, brutalitatea explicită a acestui film cred că mizează pe o anume conştientizare a chinului îndurat de sclavii negri, din punctul meu de vedere, puţin cam forţată. Cea mai bună scenă a filmului ni-l prezintă pe Platt spânzurat de un copac şi chinuindu-se, cu vârful degetelor de la picioare abia atingând noroiul, să supravieţuiască astfel ore în şir. În jurul lui copiii se joacă, lumea îşi vede de treabă, negrii trec pe lângă el ca şi cum n-ar fi, de teamă să nu păţească la fel. Partea interesantă e că toate aceste scene nu sunt „augmentate” prin muzică, în ideea de a le potenţa emoţia şi mesajul, iar această simplitate se distinge de majoritatea producţiilor hollywoodiene pe tema sclaviei.

Concluzia? Nici pe departe magistral, magnific, mistuitor, emoţional, cel mai bun şi cel mai puternic, “12 ani de sclavie” este un film bun pe tema asupririi, ce merită a fi văzut. Dar nu vă aşteptaţi la o capodoperă de Oscar.

Sursa citate

10 Comments

  • abisurile 2014-08-10 Reply

    Nu l-am vazut inca. Am ezitat totusi cand a aparut. Mi-e frica de filmele ultra-mediatizate. Poate imi voi lua inima in dinti odata si odata, sa-mi fac o parere. Sau poate nu. Am observat ca de multe ori critica “expertilor” este la polul opus de critica publicului.

    • Cudi 2014-08-10 Reply Author

      Lui Ketherius i-a placut. Ca si multor altora, de altfel. Astept cu interes si impresia ta.

  • psi 2014-08-11 Reply

    eu am alt film în cap de văzut: hoţul de cărţi.
    cât despre cei 12 ani, eu înclin să cred (este în aşteptare pe lista mea, aşa că vorbesc doar intuitiv, din ce promouri am văzut) că oscarul s-a dat pe motive politice. cumva, fie că ne place, fie că ne displace, cinematografia americană- enervantă uneori prin reţeta first nation pe care o promovează chiar şi în filme fără legătură cu naţia lor- urmează fidel linia politică americană.
    similar s-a întâmplat şi cu lincoln, numai că acolo şi-a pus amprenta un magician care şi-a meritat pe deplin cel de-al patrulea oscar, daniel day lewis.

    • Cudi 2014-08-12 Reply Author

      Trebuie sa le vad si eu. O sa incep cu Lincoln, la recomandarea ta.

      • psi 2014-08-12 Reply

        repet însă, lincoln este un film mare datorită lui lewis. 🙂 altfel are totuși tușe de “first nation” prin el, oarecum fireşti că doar vorbeşte despre istoria lor… şi tommy lee jones face un rol secundar bun.

  • cami 2014-08-12 Reply

    mai mult m-a (re)impresionat varianta de teatru radiofonic de la ”coliba unchiului tom”. după vreo 20 de ani în care n-am ascultat-o și vreo 30 de când e făcută.
    da` filmul ăsta n-are nici sare, nici piper.
    e oscar pentru că s-a scris cu litere mari ”sclavie” și atât.

    • Cudi 2014-08-13 Reply

      Fara sare, fara piper, cum ar veni un film care sufera de autism.

  • Lotus 2014-08-13 Reply

    Până când o să-l văd (cred zilele ăstea) și o să-mi pot da cu părerea despre el, câteva comentarii de pe margine.

    Nu prea mă atrage noțiunea de film inspirat din fapte reale. Pentru că asta poate însemna o lipsă de imaginație din partea autorilor. Omul are atât o viață fizică cât și una interioară, a gândurilor și emoțiilor, iar cea din urmă e net superioară. De ce să alegi atunci realitatea sordidă de zi cu zi când poți imagina absolut orice? Dacă tu trăind în România postdecembristă nu poți face un film interesant decât pe tema comunismului, atunci ai o problemă. Pentru că sentimentele profunde sunt universale și nu depind de o anumită conjunctură dintr-o anumită țară sau epocă. Am observat de asemenea că regizorul este de culoare.

    Sunt absolut convins că „12 ani de sclavie” este cel mai bun și cel mai puternic film din punct de vedere emoțional pe care l-am văzut în ultimul deceniu, cel puțin

    Deci cum? Construcție dubioasă a frazei, logică defectă: ești absolut convins că-i cel mai bun care s-a scos sau ești absolut convins că-i cel mai bun în topul tău? Din ultimii 10 ani, cel puțin. Dacă scria 12, poate l-aș fi înțeles: 12 ani de critică cinefilă.

    Sunt absolut convins că prăjitura cu mure este cea mai intensă și cea mai suavă prăjitură din punct de vedere al gustului pe care am mâncat-o în ultimii ani, cel puțin.

  • Cudi 2014-08-13 Reply

    Iubitul meu, sunt absolut convinsa ca esti cel mai bun, puternic si sensibil barbat pe care l-am intalnit in ultimul deceniu, cel putin!

  • Luci Florescu 2014-08-16 Reply

    Eu am citit prima daca cartea, iar abia mai apoi m-am uitat la film. Asa ca, pot spune ca nu am fost multumit de film, mi s-a parut chiar slab. Insa pentru cei care nu au reusit sa citeasca cartea este cu siguranta un film bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *