181

Am fost întrebată ce părere am despre SuperBlog, la modul general, că tot a început. Cuvintele de mai jos sunt răspunsul meu, cu menţiunea că sunt aplicabile oricărei alte competiţii similare. Pe scurt, răspunsul meu este că nu am o părere prea bună. Acum trei ani am participat şi eu cu entuziasm la SuperBlog, m-am clasat pe locul 19, am primit ceva premii, inclusiv o diplomă pe care am înrămat-o şi am pus-o pe perete. Între timp, diavolul a intrat în mine, iar acum sunt o fiinţă care emană răutate şi invidie prin toţi porii şi care, efectiv, nu mai poate de grija blogosferei româneşti. De ce nu-mi place? Pentru că, deşi învârte cuvinte precum talent, creativitate şi originalitate, o astfel de competiţie implică multă, dezgustător de multă publicitate. Nu e o reclamă propriu-zisă, vor spune unii. Ba e.

Pentru că publicitatea implică mai multe manevre ce ţintesc vizibilitatea unei companii în online. Practici precum publicitatea negativă (critici, recenzii nasoale) propulsează numele brandului în online, la fel şi orice menţiune a acestuia în fel de fel de articole, mai mult sau mai puţin avizate. Vocea mulţimii, gura lumii, bârfele spărgătorilor de seminţe din faţa monitorului, toate acestea înseamnă ceva pentru companie, câtă vreme numele său apare menţionat în online.

Pe undeva, situaţia se aseamănă cu politica. Politicienii acced spre banii noştri sub forma bugetului de stat, companiile ne vor banii oferiţi în schimbul produselor lor şi nu ale concurenţei. Şi fiecare grupaj publicitar de la televizor, fiecare val de advertoriale ne reamintesc că experimentăm o companie electorală la sute de campanii publicitare. Într-un ritm obositor, cuvinte, oameni şi imagini încearcă să ne convingă ceva, ţinta finală fiind banii noştri şi noi înşine, în calitate de potenţiali clienţi.

Ce legătură au toate astea cu concursurile blogosferice sponsorizate de branduri? Dacă nu e clar pentru toată lumea, o să repet: brandurile, companiile ne vor banii, ne vor clienţi, vor să le aducem clienţi. Atunci când declară că scopul lor e încurajarea creativităţii bloggerilor şi descoperirea de noi talente, sunt ipocriţi. Pentru că, dacă ar fi astfel, nu şi-ar vârî numele sau produsele în probele Blogal Initiative, Orkestra sau SuperBlog, nu ar obliga participanţii să folosească ancore impuse, cuvinte cheie, nu ar compune teme evident publicitare. Concurs de creaţie este şi festivalul de muzică de la Mamaia, sponsorizat de n branduri, care nu-i obligă pe cântăreţi să insereze în versuri cuvinte cheie sau mesaje publicitare.

În fond, o reclamă, oricât de genială, creativă şi originală ar fi, tot reclamă rămâne. Ca şi în cazul unui discurs politic, cel care emite păreri pozitive, inserează în articolul muncit un link spre cutare produs sau firmă, îşi investeşte valorea în acel nume, se asociază cu acel brand. Râdem de partizanii lui Dan Diaconescu, ai Elenei Udrea şi mai ales de cei ai lui Vadim, dar îi tolerăm pe cei care, mai voalat sau mai pe faţă, ne spun, uneori mai şi repetă, că patul nostru e degeaba dacă nu-i acoperit cu lenjeria X-ulescu?

 De ce îmi pasă mie de toate astea? Nu-mi pasă, e doar o opinie. Dar e păcat. Tinerii influenţabili care-şi vor deschide mâine un blog vor lua actuala stare de fapt drept model, înţelegând că rolul blogului e material şi înrudit cu politica. “Dar eu pentru cine scriu? Pentru mine/cititori sau plătitori?”, se va întreba tânărul blogger turmentat.

Pentru o mămăliguţă, se merită?

31 Comments

  • Lotus 2014-10-04 Reply

    Îți dau dreptate. Și am putea extinde analiza. Panourile luminoase de pe diverse clădiri, joburile din publicitate, toate sunt într-un fel partituri al aceluiași zgomot de fond, care ne afectează urechea. Acest organ minunat cu rol și de echilibru.

    Pe net, la început nimeni n-a dat doi bani. Și am avut un net curat. După ce unii au început să dea doi bani, netul s-a transformat în offline. Cred că o să devină iar curat când o să se schimbe societatea. Dar, spre deosebire de un post de televiziune sau ziar, blogul necesită investiții minuscule, așa că avem totuși un avantaj: unii, neinteresați de bani (că există și nebuni din ăștia), vor mai ține bloguri personale.

    Mă gândesc dacă, în loc să-i criticăm pe ăia mulți, n-ar fi mai bine să-i căutăm pe ăștia puțini.

    Pe viitor cred că o să apară tot mai multe super-concursuri. Cel puțin o vreme.

  • Aniela Deby 2014-10-04 Reply

    Cudi, iti citesc blogul, macar tu ai o opinie. Dar ideea e ca daca ai fi castigat sutele de parale, ce opinie ai fi avut?:))

    • Cudi 2014-10-04 Reply Author

      Aniela, buna intrebare. Mai devreme sau mai tarziu, tot la opinia asta as fi ajuns. Depinde de om.

      Pe de alta parte, in viata de zi cu zi evitam agentii de vanzari care ne bat la usa pentru a ne vinde robotul de bucatarie perfect, aspiratorul minune, tigaia drycooker. E normal ca si in spatiul virtual sa-i respingem, nu?

      • Aniela Deby 2014-10-04 Reply

        Da, eu sunt de acord cu tine. Dar in spatiul virtual tu ii platesti,cum? Cel de la usa vine frumusel si iti cere o anumita suma, cel din online, tu ii oferi in schimb o informatie, contra produsului sau ceva asemanator. Ideea e alta, de ce sa nu accepti cand tu stii ca nu ai nimic de pierdut? Nu exista cititori, nu exista advertoriale venite direct din firme, doar o competitie in care poti vedea cat esti de buna ca si creativitate, cat ne duce mintea pe toti .. eu n-as putea fi asa. Ma gandesc ca iti dai seama despre ce vorbesc. Nu e nevoie sa fim impertinenti. Eu n-am castigat niciodata chestii de valoare, dar o diploma si o apreciere de la altii, te pot lasa cu o parere buna despre tine. Nu cred ca articolele care blameaza concursurile vor avea rating. Dimpotriva, cand un lucru este barfit de mai multi inseamna ca e important.

        • Cudi 2014-10-04 Reply Author

          Dintr-o privire aruncata sumar pe homepage-ul blogului tau, inteleg ca esti o fire mai materialista si nu ratezi ocaziile de a mai castiga cate una, alta online. Asa ca sper ca vei intelege raspunsul meu cliseic: timpul meu inseamna bani, timpul meu e nepretuit. Cat despre importanta lucrului, faptului barfit, mergand pe logica ta s-ar presupune ca Bianca Dragusanu este un nume de valoare, plin de insemnatate pentru romani.

          • Aniela Deby 2014-10-04 Reply

            Cudi, hai sa o luam si asa cum iti place s-o iei tu. Sa pornim de la Bianca Dragusanu. Da, oare nu tu ai fost in situatia in care preciza intr-un articol pe blogul asta ca Alina Gheorghe a castigat datorita faptului ca este bolnava iar tu care ai scris niste articole atat de creative .. ai fost lasata pe langa? Ba da, tu esti tipa care crede ca Bianca Dragusanu este un nume de valoare, nu eu.
            Inainte sa ma leg de cineva, sunt foarte atenta la detalii si ma documentez bine. Inainte sa-mi spui tu ca eu sunt materialista, ma gandesc ca poate esti si tu asa cum sunt eu, o tipa, care lucreaza pentru o agentie de publicitate, sunt platita bine, dar eu am cunoscut oameni care au 50 de mil. salar in romania si tot mai fac cate ceva pe langa, mai ales daca sunt destepti si stiu sa isi faca rost de timp. Nu e vina mea ca tu ai un copil, ai o familie care necesita timp si n-ar trebui sa-mi spui ca timpul tau costa bani. Ai fi uimita sa-ti spun ca fiecare face ce vrea cu blogurile ei, eu am 5 bloguri si toate 5 mi-s populare, deci nu e vina mea pentru ca unii nu reusesc sa se impuna.
            Ati fost cumva la vreo conferinta de Social Media? Iubita, trebuie sa-ti spun tocmai eu ca cea mai buna promovare o fac bloggerii? Ca sunt bloggeri care sunt mai bine platiti decat cei care se trezesc la ora 6 dimineata sa mearga la munca? Cred ca nu are rost, pana la urma in toti bloggerii arde tendinta de a face bani. Sa nu-mi scoti argumente ca nu e adevarat ca oricum n-am sa te cred. Daca esti blogger nu trebuie sa alergi dupa bani ca vin ei la tine si singuri. Inca ceva, ca un agent de publicitate pentru ca eu asta sunt in offline, mi se rupe de ceea ce povestesc in online cei care stau acasa fara sa aiba niciun job. Sunt fericita pentru mine, restul chiar nu conteaza deloc, pentru ca nu e vina mea ca ei nu reusesc sa aiba ” creativitate”. Eu sunt proasta, am ales sa citesc povesti iditoate la cei care n-au castigat niciodata nimic vizibil. Pacat. Imi pare rau si acum regretele nu-si mai au locul, dar in viata toate trec. Inca ceva, nu promovez superblog dar nici nu am o parere rea despre el.Pana la urma, logica mea ” viata bate filmul ” 🙂

            • Cudi 2014-10-04 Reply Author

              Tl;dr. În diagonală: Q.E.D.

              • Aniela Deby 2014-10-04 Reply

                In fine, eu sunt prietenoasa si nu am treaba cu tine. E treaba ta ce faci si cum faci. Si sa stii ca eu nu ti-am descris nicio terminologie matematica ca sa imi raspunzi cu ” Q.E.D.”

        • ketherius 2014-10-04 Reply

          Pe mine se pare ca m-ai ratat: http://ketherius.ro/advertoriale-care-i-problema/

          • Aniela Deby 2014-10-04 Reply

            Nu te-am ratat, nu mi s-a parut interesant nimic si n-am comentat.

          • Cudi 2014-10-04 Reply Author

            Ketherius, Aniela iti confirma indirect ca esti interesant, spunand ca nu comenteaza pentru ca nu gaseste nimic interesant la articolul tau, unde tocmai a comentat. Intelegi?

  • Camelia 2014-10-06 Reply

    “Bărbaţii şi femeile, au fost tot timpul, meniţi să creeze un cuplu, ştim exact, că de când s-a făcut lumea, bărbaţii surprindeau femeile, cu cadouri speciale, însă acum şi femeile pentru bărbaţii lor, au soluţii inedite, care să-i facă să se simtă speciali”.

    Aşa scrie un blogger,adică Aniela Deby. Mama ei de ortoepică şi de punctuaţie, de virgulă pusă între subiect şi predicat, de virgulă pusă anapoda, aiurea şi peste tot, de limbă de lemn şi de marasmul ei.

    • Aniela Deby 2014-10-06 Reply

      Te-ai gândit măcar puţin de ce unele articole sunt scrise corect şi altele nu? Ia fă o analiză pe text că văd că eşti deşteaptă. V-a făcut şcoala vedete virtual că în offline sunteţi varză. Luaţi-vă şi voi o viaţă! Chiar aveţi nevoie de una ..

      • Cudi 2014-10-06 Reply Author

        Aniela, explica, te rog, de ce unele articole sunt scrise corect si altele nu.

      • Lotus 2014-10-06 Reply

        @Aniela Deby

        Soluția corectă când cineva îți face o astfel de observație punctuală în care are dreptate (și are dreptate, dovadă că ți-ai modificat textul), este să îți ceri scuze. În primul rând pentru tine, ca autoare care ai debitat așa ceva, și-n al doilea rând pentru ea, ca cititoare a ta. Și să fii mai umilă.

        • Aniela Deby 2014-10-06 Reply

          Lotus, blogul este al meu dar trebuie sa-si ceara scuze cel care a scris acel advertorial. Eu am editat pentru ca e normal sa editezi atunci cand vezi greseli, mai sunt alte 100 dar se pare ca nu ma intereseaza. Umila? Cu cine? Cu fete care se cred mai destepte ca toata lumea dar ele nu-s in stare sa deschida gura in offline decat in online? De destea sunt satula, Lotus.

          • Lotus 2014-10-06 Reply

            În primul rând, nu ai nici un marcaj care să indice faptul că articolul n-ar fi scris de tine. Nu apare numele niciunui autor, nu văd nici o categorie sau etichetă de genul Guest Post. Deci se poate presupune că tu l-ai scris.

            În al doilea rând, chiar în ipoteza că nu l-ai scris tu, faptul că a apărut pe blogul tău cu astfel de greșeli te pune într-o lumină proastă. De ce? Pentru că fie nu ai observat aceste greșeli când l-ai publicat, fie te doare la bască de ele și atunci nu-ți respecți cititorii.

            În al treilea rând, dacă într-adevăr textul nu-i scris de tine, tot din respect pentru cititor, trebuia să menționezi asta. La fel cum trebuia să menționezi că e vorba de un advertorial. De exemplu, printr-un P în titlu, printr-o etichetă specifică șamd. Ceva, o modalitate prin care eu, ca cititor, să îmi pot da seama care articole sunt personale și care servesc interesele unor terțe părți.

            În sfârșit, când primești observații de la niște persoane mai cultivate și inteligente decât tine, care se întâmplă că au și dreptate, cel mai bine este să pleci capul, să asimilezi ceea ce ți se spune și să mulțumești pentru lecția primită. Nu să faci aluzii cu privire la viața lor din offline, pe care nici măcar nu o cunoști.

            Dar, după cum spunea Camelia, ești nerușinată. Și nu-i vorba de ifose sau aroganțe fine: ești de o neobrăzare grobiană, crasă, de autobază. Alături de care manifești o prostie monumentală. Pentru liniștea ochilor mei, te rog să nu mai comentezi pe aici.

            • Aniela Deby 2014-10-06 Reply

              Lotus, stii si tu ce e aia liniste a ochilor? Daca nu va place ceva, aplicati un X si iesiti naibii de acolo. Dar normal .. voi aveti voie sa veniti cu presupuneri ca bloggerii care scriu advertoriale nu au un job. Felicitari! Sunteti de o desteptaciune mai rara .. dar unde o sa mai vezi si in alte pari decat in online? Nicaieri. Cat despre cine a scris articolul, sunt advertoriale care le primesc pe mail gata pentru postat. Nu trebuie sa dau nimanui detalii si nu sunteti in masura sa-mi spuneti cat de mult imi respect eu cititorii.

              • Lotus 2014-10-06 Reply

                Advertoriale pe care le primești. De la oameni care nu știu scrie, și pe care le publici nemodificate, că nici tu nu știi. Înțelegi? Care pe care. În rest, ai o agerime a minții uimitoare. Să dau eu X pe blogurile prietenilor, unde intru foarte des, ca să nu te mai văd pe tine, care ți-ai găsit să ieși la plimbare? Nu mai bine stai tu în ograda ta? Cu așa logică, cum să-ți zic, ești irefutabilă.

                • Aniela Deby 2014-10-06

                  Irefutabila zici? Nu le modific pentru ca nu vreau. Cand ma refeream sa dai X, ma refeream la articolele de pe blogul meu. Haidi, ciuzz. Nu-mi bat capul cu toti internautii de pe aici. Scutiti-ma macar de comentarii rautacioasa ca la urma urmei eu sunt nerusinata in cauza. Inteligentilor. Cine esti tu sa-mi spui mie ce agerime a mintii am? Esti doctor? Nu. Deci, cine esti? Cine spune ca ar trebui sa schimb ceva? Tu? Draga cred ca primul articol de pe homepage de azi va serveste mura-n gura si se pare ca tot n-ati inteles nimic. Sunteti nimeni si puteti zice ce vreti ca n-am sa va mai alimentez prostiile cu comentariile mele. Ma stresati dar incepe sa-mi placa. Chiar sunt importanta pentru voi.

                • Lotus 2014-10-06

                  – Aniela, ce vrei să te faci când vei fi mare?
                  – Doctor!
                  – Foarte frumos, este o distincție nobilă. În ce domeniu?
                  – Păi de copii…

                  Și de unde știi, mă rog frumos, că nu sunt?

                  Și da, evident, la cum te prezinți, irefutabilă. Și ține cont că eu nu sunt misogin când îți spun lucrul ăsta.

      • Camelia 2014-10-06 Reply

        Fătuco plină de obrăznicie a cărei supremă vină e vârsta teribilismelor, nu doar că sunt deşteaptă foc, dar sunt şi profesor de română pe deasupra, iar pe tine, crede-mă, te-aş întoarce la şcoală negreşit, că-mi pare a fi însemnat un loc care nu prea ţi-a fost prielnicia ideală.

        • Cudi 2014-10-06 Reply Author

          Potoliti-va, lasati fata in pace. O descurajati sa dea un răspuns intrebarii mele. Chiar il aștept curioasa, anticipez ca-mi va “face” ziua. #inpremieramondiala, #anieladeby, #grammarbuster

        • Aniela Deby 2014-10-06 Reply

          O profesoara care se respecta .. cred ca nici nu are rost sa-mi impun punctul e vedere. Scuteste-ma. Ai invatat sa scrii cu diacritice? Ce dragut! ” Fatuco” .. posibil sa avem aceeasi varsta, copilas.

          • ketherius 2014-10-06 Reply

            Lasa abureala, ca nu mai pacalesti pe nimeni. Care e raspunsul?

  • Cudi 2014-10-06 Reply Author

    @Aniela

    Te asigur ca atunci cand am scris articolul nu m-am referit la tine, pentru ca nu te-ai remarcat pana acum in ochii mei (nu avem prieteni comuni pe fb, nu imi inunzi feedul cu reclame, nu te citesc). Insa esti singura advertorialista care a avut curajul sa infrunte comentatorii de pe aici, iar asta nu e un lucru mic. In patratelul tau, ai skillurile unei invingatoare. Si nu te ironizez. Mie imi lipseste tupeul, indrazneala, increderea ta. Iti doresc sa reusesti ce incerci tu sa faci si sa fii fericita in viata. Asta ca raspuns la articolul tau (un raspuns offtopic fata de ce se discuta pe aici).

    Pe de alta parte, sustii o cauza gresita. Cu si fara virgule intre subiect si predicat (unii fac greseli gramaticale, altii de morala etc. – cu totii gresim, intr-un fel sau altul), vin cu alt exemplu ce poate fi usor pus sub semnul indoielii, insa pe care cred ca-l vei intelege bine. Imagineaza-ti ca blogosfera e televizorul. Avem grupaje publicitare, documentare, filme, emisiuni de divertisment (acestea fiind temele articolelor). Cum ar fi ca, indiferent pe ce canal ai schimba, sa gasesti, la nesfarsit, teleshopping si publicitate? Te-ai mai uita la tv la fel de mult? Nu ti s-ar parea exagerat? Inspre asta tinde si blogosfera, asta deranjeaza, despre asta vorbim. Cand mi-am deschis eu blog, n-aveam idee ca poti castiga ceva bani cu el. Acum, oricine isi deschide blog e constient de asta. Citeam oameni care bagau cate un articol – reclama la zece articole. Acum, aceiasi oameni scriu doar si doar din interes. Inainte, isi facea blog omul care dorea pur si simplu sa scrie. Acum – pentru bani. E gresit ca spun ca nu asta e drumul cel bun, ca ma deranjeaza, ca e trist? Sau ca o spun altii, intr-o forma mai mult sau mai putin dura? Sunt opinii. Sunt ganduri neplatite.

    Chiar daca acum sustii o cauza gresita, e posibil ca la un moment dat sa intelegi mai bine aspectele astea. Esti tanara, indrazneata, ai toata viata inainte. Numai bine.

    • ketherius 2014-10-07 Reply

      Analogia cu televiziunea e buna, dar situatia e mai grava in cazul blogurilor si al advertorialelor.

      O televiziune nu poate exista fara audienta si se va inchide, deci reclamele nu pot deveni 80-90-99% din continutul unei televiziuni. In schimb, un blog fara audienta va continua sa existe si procentul de publicitate din blogosfera poate continua sa creasca pana la 100%.

  • Aniela Deby 2014-10-07 Reply

    E problema voastra ce parere aveti. Cudi, esti un exemplu pentru mine. In ciuda faptului ca eu sustin o cauza, nu e o cauza gresita. Am avut 5 bloguri, in 2010 habar n-aveam ca o sa lucrez in publicitate datorita faptului ca m-am facut remarcata prin articolele “pasionale” cele cu emotivitate care transmiteau ceva oamenilor si erau cel putin subiective. Intre timp, agentiile pentru care de multe ori am adus zeci de contracte, mi-au oferit un alt job, am scris foarte multe advertoriale si pe alte bloguri care nu erau ale mele. Este un mod de promovare pentru care un om poate platit bani frumosi daca ai resursele respective. Nu sunt genul de bloggerita care sa scrie advertoriale pe sutele de euro. Credeti-ma ca nu e asa, fara nicio vrajeala.
    Nu sunt nici tipul de om care o poate arde in tehnici literare si asa mai departe. Eu lucrez cu oameni. Datorita faptului ca nu stau la birou toata ziua, asta si e ideea pe care vreau sa v-o transmit. Eu am un job, sunt pe teren de dimineata de la 7 pana la 4 seara. Asa ca daca inainte preferam sa le scriu eu, acum am prietene in agentiile respective .. Sunt multe greseli de gramatica, sunt chestii si fraze care nici macar nu au ce cauta acolo, dar asa mi s-a dat, eu asa l-am postat. Poate am gresit, dar de multe ori mi-am asumat greselile.
    Nu am timp. M-am apucat de citit bloguri prin 2007. Reclamele nu sunt ok. Cat despre televizor, televizorul il platesc ca sa ma uit la un film, sa vad ceva nou si interesant, blogurile in schimb le citesc gratis si nu am o preferinta anume. Citesc ce-mi place. E urat sa citesti tot timpul advertoriale. Dar de ce sa nu recunoastem? Daca ai trafic, daca socializezi si publicitatea face parte din viata ta mai mult decat iti doresti, n-ai incotro. Nu am fost niciodata adepta traficului si a advertorialelor. Dar am incercat sa inteleg ca de multe ori mie-mi sunt mai citite advertorialele ca restul articolelor. Fiecare face ce vrea cu viata lui. Eu de blogul tau stiam de atunci de cand te-ai luat de Alina Gheorghe. N-am nimic cu nimeni. Cat despre tupeu …
    Sunt oameni mai importanti in online ca noi. Daca am avut tupeu sa ma bag in comunitati in care bloggerii obisnuiti nu au ce cauta, daca am ramas acolo dupa multe replici aiurea si prost intentionate si directionate, inseamna ca orice ar fi ma adaptez repede. N-am treaba cu voi. Fiecare scrie ce vrea, imi pare rau doar ca trebuie sa se ajunga pana aici. Nu ti-am scris comentarii ca sa ne jignim. Dimpotriva, cred ca in fiecare dintre noi exista cate ceva bun. Hai sa fim oameni, si-asa oricat de mult ati incerca unii sa criticati advertorialele nu se schimba nimic. Tot la fel vor aparea bloguri noi in fiecare an, concepute special pentru advertoriale. Eu nu sunt noua, sunt destul de veche ..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: