web analytics

192

Hello! Unul dintre noile mele obiceiuri însuşite într-o necruţătoare vânătoare de sănătate îl reprezintă postul în zilele de miercuri şi de vineri, când nu mănânc alimente cu proteine animale. Nu tu carne, nu tu ouă, nu tu lapte. Nu e tocmai uşor să-mi aleg mâncarea pentru zilele astea, mai ales că restul familiei nu ține regimul meu şi eu sunt cea care găteşte. Din încurcătură mă scot cartofii, fasolea, orezul şi margarina Rama, cea din urmă – deşi o consider plastic tartinabil – mergând bine cu muştar sau cu dulceaţă. Dacă mai adaug şi măsline, deja e lux în ziua respectivă. Oricum, miercurea şi vinerea sunt parcă de pe altă planetă şi-ncerc să-mi atenuez lipsa de vlagă cu o porţie dublă de Inka îndulcită, asta ca să nu beau prea multă cafea. Aş putea să-mi gratinez legume, aş putea să gătesc ciorbiţe fără carne. Însă cum doar eu mănânc de post, nu-mi vine a bucătări exclusiv pentru mine.

La capitolul lectură, acum citesc „Domnilor copii”, de Daniel Pennac, despre autor aflând între timp că se numără printre cei mai populari romancieri francezi contemporani. Mai am vreo 60 de pagini de aventură cu nişte copii deveniţi părinţi peste noapte, iar cei din urmă – la rândul lor copii, iar o altă carte scrisă de acest citit şi comentat Pennac nu doresc a mai lua în mână vreodată. Mi-am propus să continui cu Herta Muller – „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul”, premiată cu Nobelul pentru literatură în 2009, cu marea speranţă că se va dovedi de nasul şi pe înţelesul meu.

În rest, ca tot românul, urmăresc ba pentru amuzament, ba cu dezgust – circul anchetaţilor şi arestaţilor DNA, cu declaraţiile şi comentariile aferente. Trăgând o linie dedesubtul a toate astea, mă bucur că-l avem pe Iohannis preşedinte, strict din punct de vedere al ţinutei, decenţei şi discreţiei acestui om. Şi că tot am adus vorba de el, când a participat la „marşul solidarităţii” din Paris şi a fost filmat dând mâna cu omologul său francez – François Hollande, am fost tare mândră admirând diferenţa de statură dintre cei doi. Ca şi cum, pentru un moment, Franţa a privit în sus spre România…

iohannis

Mândră am fost şi când cel mai greu de ucis star hollywoodian – Bruce Willis – a fost împuşcat cu maxim talent de un român: actorul meu preferat – Marcel Iureş. Poate nu ştiaţi că a jucat şi în „Pacificatorul”, „Misiune Imposibilă”, „Interviu cu un vampir”, „Piraţii din Caraibe: La capătul lumii”, „Goal!” sau „Amen”, alături de actori precum Nicole Kidman, Bruce Willis, Tom Cruise, Brad Pitt, Johnny Depp, Morgan Freeman, Antonio Banderas, Daniel Craig sau Colin Farrell.

Atât pentru azi, închei cu ultima piesă intrată în playlist-ul meu:

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: