web analytics

217

Sunt două trenduri-n pe val, din câte constat:

  • Să mărturiseşti/explici/(te) lauzi cât de grasă ai fost acum un an şi ce mişto eşti acum, cu poze mărturie before & after (atunci cu ţoale naşpa, acum modernă şi sexy) şi epopeea textuală aferentă slăbitului abrupt.
  • Să te dai lovit în corazonul de meloman rasat după ce-ai ascultat Delia cu „Da, mamă”, admiţând profunzimea sensurilor depuse în straturi multiple printre versurile pline de adevăruri existenţiale, ce grăiesc dincolo de aparenţele stării justificabile şi, iată, admirabile – de curvă beată. Nu e de mirare că băieţii aplaudă cu aplomb şi aparentă maturitate esenţa psiho-filosofică a mega-ultra-giga hitului Deliei din care derivă potenţiale noi victorii într-ale seducţiei pasagere, de vreme ce d-şoarele îşi acceptă scuzabilul statut mai sus numit. Dar zău, acum, dacă nu contenesc mai marii scrierii cu laudele-n cascadă la adresa cântării Deliei, rezultă deductibil că-s repere ignorabile într-ale muzicii, că doar n-or fi plătiţi.

Din câte se poate constata urmărind abordarea artistică de mai jos, cu influenţe country ce inspiră amuzament şi nu dramă totală ca-n cazul rockărelii  fără fond din “Da, mamă, băut-am tătă pălinca” – beţia e un laitmotiv de referinţă al culturii populare româneşti, însă fără a face din eroul/eroina sugativă un exemplu pasibil de urmat – din contră, un bun prilej de-amuzament constatator pe seama ratării ălora de-şi îneacă amarul în etanol.

În concluzie, e chiar nasol să te vadă mă-ta beată şi să o persiflezi moralizator şi nu e deloc cool să te regăseşti/identifici cu versurile Deliei, c-ar rezulta că eşti o dependento-compulsivă de speriat, genu’ capabil să-şi ameninţe partenerul cu sinuciderea, omoru’, poltergeistu’ şi armegedonu’ la un loc – din “dragoste plânsă” (a se citi c-o lăsat-o pentru una fără adicţii patologice). Chiar aşa – de ce, în puii mei, băieţii se-mbată să se simtă bine, ca de sâmbătă seara – cum ar veni, iar fetele ca să depăşească – vorba vine – ditamai traumele, decepţiile şi rateurile sentimentale? De ce nu un “Da, mamă, sunt beată c-am luat BAC-ul/ bursă de studii în Anglia/ rezidenţiatul!”?

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: