230

După ce uşa dulapului de bucătărie l-a luat prin surprindere pe Mihai şi i-a lovit scurt osul piciorului, oferindu-i experienţa acută a acelei dureri fulgerătoare, de maximă intensitate, ce ne face pe noi, martorii ofensivei mobilierului, să ne înghiţim, pe cât putem, hohotele de râs, a urmat un dialog halucinant cu pitica:

  • Dar de ce nu e frumos să râdem?
  • Pentru că pe Mihai l-a durut tare în momentul ăla.
  • Dar e amuzant!
  • E amuzant să râd eu când tu te loveşti, din greşeală, de piciorul scaunului?
  • Dar de ce m-aş lovi?
  • Din neatenţie, zic. Cum ar fi să râd eu când tu te loveşti de piciorul scaunului, a?
  • Cum mă lovesc?
  • De scaun. Piciorul îl loveşti din greşeală de scaun!
  • Care scaun?

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: