“Miroase ca-n România”

… oftează cu melancolie pitica ori de câte ori trecem cu maşina pe drumurile învecinate vreuneia dintre gropile de gunoi ale Calgary-ului. La fel ne povestea şi un prieten momentul lui de visare, cu gândul la Bucureşti, pe când stătea la balcon, în curtea interioară a unui complex de apartamente, deasupra unei ghene de gunoi (într-o urbe mai estică a Canadei). Ce tu madlenă, ceai şi fandoseli de-ale lui Proust? Du românul diasporean aproape de gunoaie şi vezi acolo proces de memorie involuntară în toată splendoarea. Noi, când prindem o suflare lină de ghenă, rătăcită pe-o pală caldă de vânt, devenim brusc fericiţi, aşa, prosteşte, şi ne ia cu râs şi dor de-acasă. La fel şi când vedem un covor persan, cu fundal roşiatic şi ciucuri. Personal, prefer portalul numit leuştean.

Aşa că, norocoşilor, luaţi şi inhalaţi pe-ndelete mirosul oraşelor de acasă, cu n ghene la n blocuri, că-n vest adie a gunoaie lipsă.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: