web analytics

“Miroase ca-n România”

… oftează cu melancolie pitica ori de câte ori trecem cu maşina pe drumurile învecinate vreuneia dintre gropile de gunoi ale Calgary-ului. La fel ne povestea şi un prieten momentul lui de visare, cu gândul la Bucureşti, pe când stătea la balcon, în curtea interioară a unui complex de apartamente, deasupra unei ghene de gunoi (într-o urbe mai estică a Canadei). Ce tu madlenă, ceai şi fandoseli de-ale lui Proust? Du românul diasporean aproape de gunoaie şi vezi acolo proces de memorie involuntară în toată splendoarea. Noi, când prindem o suflare lină de ghenă, rătăcită pe-o pală caldă de vânt, devenim brusc fericiţi, aşa, prosteşte, şi ne ia cu râs şi dor de-acasă. La fel şi când vedem un covor persan, cu fundal roşiatic şi ciucuri. Personal, prefer portalul numit leuştean.

Aşa că, norocoşilor, luaţi şi inhalaţi pe-ndelete mirosul oraşelor de acasă, cu n ghene la n blocuri, că-n vest adie a gunoaie lipsă.

8 Comments

  • molie 2016-06-16 14:28 Reply

    :))))))))

  • Maria 2017-12-07 10:11 Reply

    Cudi, nu stiu unde stateati voi in RO dar noi, in Bucuresti, in cartier Militari (adica periferic, era sa spun langa padurea Rosu dar de fapt padurea nu mai exista de vreo 3 ani…) n-am mirosit gunoaie pe-aici, chiar e un aer mai bun ca-n centrul orasului, dar nici acolo nu miroase a gunoaie, ci a praf si noxe de la masini. Daca ma gandesc mai bine, cred ca miroase intr-adevar a gunoi vara pe la blocurile inalte, inghesuite, de pe Maniu…
    ( intru des prin casuta voastra, citesc zilnic ceva, imi place, scrii frumos si firesc, multumesc! n-am o perioada tocmai extraordinara…!)

    • Cudi 2017-12-07 12:51 Reply Author

      Am locuit în zona Devei, Hunedoarei. Când m-am mutat de la ai mei, care stăteau la țară, la oraș, am găsit chirie într-un bloc turn, genul care avea, în mijloc, un perimetru gol, cândva, în golul ăla din mijlocul blocului oamenii își aruncau gunoaiele. Obiceiul s-a schimbat, oamenii ajungând să-și arunce gunoaiele la ghenele de lângă bloc, însă ceva miros a mai rămas…

      • Vero 2017-12-07 13:42 Reply

        Eu am stat, imediat după căsătorie, într-un apartament cu fereastra bucătăriei către ghena exterioară. Nu era cine ştie ce miros, dar erau muşte. N-aveam plase la geamuri şi în bucătărie erau întinse două sfori pe care mai puneam câte ceva la uscat. (Stăteam la comun, bărbatu-meu primise, ca holtei, o cameră din patru şi n-avea toată lumea balcon.) Ei, şi într-o după-amiază de vară, când am intrat în bucătăria cu geamul deschis, era să leşin. Sforile alea două, pe care atunci nu era întins nimic, erau negre de muşte. N-am mai văzut în viaţa mea aşa ceva, stăteau înşiruite, una lângă alta, adică una lipită de alta.
        Tot în apartamentul ăla, la etajul unu, aveam şi sobolani. Ne lăsaseră fără lumină în baia mică (WC-chiuvetă-duş) fiindcă roseseră cablurile. Iar în cealaltă baie ieşeau de sub cadă – eu mă speriam de ei şi ei de mine.
        Noaptea furau pâine uscată din bucătărie (o păstram pentru porcul de la ţară), apoi zgrepţănau la uşa băii – că, prin gaura pe care-o făcuseră, treceau ei, dar nu încăpea şi pâinea. Iar uşa camerei noastre era chiar lângă a băii, aşa că bărbatu-meu ieşea şi le băga el pâinea în baie, ca să fie linişte, să poată dormi. (Uşa camerei noastre era blindată cu tablă în partea de jos.)
        Păcat de apartamentul ăla, era foarte mişto şi într-o zonă centrală, dar liniştită.

        • Maria 2017-12-07 16:58 Reply

          Cumplit. Dar de muste imi amintesc, eram copil, ma rog, adolescenta, inca erau tomberoanele in fata blocului si aveam muste si noi, bunicii mei atarnau benzi lipicioase – nu stiu cum le zicea – iar mama punea plasa la ferestre…Apoi s-au facut ghenele in spatele blocurilor, de regula. Nu, nu mirosea a gunoi dar multi ani era un noroi incredibil in cartierul asta, se construia, faceam piata la Matache ca aici nu era nimic… Nu stiu, nu m-au deranjat chestiile astea prea tare. Era plin de flori in fata blocului si in balcoane jardiniere frumoase…Vara se udau florile cu furtunul in fiecare seara…

          • Vero 2017-12-08 11:53 Reply

            Mi-aduc şi eu aminte de benzile alea, din copilărie. Mai era şi “pliciul” de muşte, cu care le vânam – o paletă pe plastic moale, presărată cu găuri mărunţele şi articulată lejer de mânerul tot de plastic. Şi o chestie (am uitat cum se numea) cu care le goneam din casă – un mâner de lemn de care era prins un mănunchi bogat de fâşii de hârtie foşnitoare.

            • ketherius 2017-12-08 12:45 Reply

              La bunicii mei era făcut din fâșii de sacoșe de plastic și se numea, foarte sugestiv, “ăla de muște”.

              • Vero 2017-12-08 12:52 Reply

                Da, erau şi din fâşii de plastic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: