web analytics

… că de n-ar fi, nu s-ar povesti

Zilele trecute am constat cu stupoare că tocmai Cudi nu auzise de adaptarea radiofonică (a lui Orson Welles) a Războiului Lumilor (scris de H.G. Wells) în America și de urmările sale. Deși unii spun că ar fi un mit, părerea mea e că ideea de mit e doar un fel de „Nuuuu, n-am fost noi atât de proști!” Ce s-a întâmplat? Am folosit ocazia ca să mă dau mare în fața ei. Ah, în America? Păi, uite:

În 1938, în ajun de Halloween, Orson Welles a transmis o adaptare radiofonică a Războiului Lumilor. Pentru a da o notă de autenticitate în plus și pentru a spori aparența veridicității, acțiunea cărții a fost mutată din Anglia secolului XIX în New Jersey-ul secolului XX și vocea naratorului a fost înlocuită cu o serie de buletine de știri, de genul „breaking news”. Deși piesa a început cu anunțul că ceea ce urmează este teatru radiofonic, majoritatea ascultătorilor erau pe alt canal radio, ascultând show-ul unui ventriloc. Când au schimbat canalul la CBS, s-au trezit în plin reportaj de război: ba că au fost explozii de hidrogen pe Marte, ba că niște obiecte vin dinspre Marte spre Pământ, ba că au căzut peste o fermă din New Jersey și din ele au ieșit extratereștri cu tentacule ce aruncau raze ale morții, incinerând soldați, civili, polițiști. Ba chiar „reporterul” a “murit” în direct, spre groaza ascultătorilor.

Acum, nimeni n-a stat să se gândească cum de a putut armata să ajungă în mijlocul unui câmp de păpușoi în 10 minute, când camioanele lor n-ar fi putut concura decât cu un Trabant și nici așa nu era clar cine era în avantaj. Și nici de Halloween nu și-a amintit nimeni, așa că, de la New York până în Los Angeles, lumea a crezut în invazia marțiană și panica a dat naștere unor reacții amuzante, privind retrospectiv.

Cei de pe lângă ferma din New Jersey au început să tragă în turnul de apă, crezând că e o mașinărie marțiană, iar în New York s-a răspândit zvonul că toată lumea fuge. Dacă pe stradă erau mașini, clar, toată lumea pleacă! Dacă pe stradă nu erau mașini, clar, toată lumea a plecat deja, hai să fugim și noi! Într-un orășel rămas, din întâmplare, fără curent, locuitorii au încremenit în case, speriați că i-au găsit marțienii și așteptându-și, probabil, sfârșitul. În altă parte, compania de electricitate a fost asaltată de telefoane, să taie curentul ca să nu îi vadă marțienii. Până și în Los Angeles au fost oameni ce au părăsit orașul, ducându-se în munți.

Da, e amuzant și da, americanii par idioți, dar au circumstanțe atenuante. Pe de o parte, geniul lui Orson Welles, pe de alta, starea astronomiei din perioada respectivă și, nu în ultimul rând, senzaționalismul în dezvoltare al noului mediu de comunicare în masă – radioul. Când au fost descoperite canalele de pe Marte, văi lungi și înguste, cuvântul italienesc „canali” a fost tradus în engleză „canals” în loc de „channels”. Dacă “channel” este o formațiune naturală, “canal” este făcut de om, e rezultatul unui proiect ingineresc, de unde și concluzia că Marte e locuit de ființe inteligente. Mai mult decât atât, un ziar, parcă din Danemarca, afirmase, în mod categoric, nu doar că există viață pe Marte, ci există viață inteligentă, neîndoielnic. Mai adăugăm și faptul că evoluția politică și militară din Europa îi obișnuise pe americani cu „breaking news” despre ultimele discursuri ale lui Hitler (îi ascultau discursurile cu traducere simultană, uneori). Pe lângă Hitler, savanți care spuneau că Marte e populat de ființe inteligente, senzaționalismul ce începea să se manifeste tot mai accentuat în radio, geniul lui Orson Welles a pus capac și America s-a crezut sincer invadată de marțieni.

Când postul de radio a realizat ce se întâmplă, a întrerupt transmisia ca să anunțe din nou că e doar teatru, doar ficțiune. Din păcate, lumea fugea mâncând pământul și nu avea timp să mai asculte radio.

Dacă nu v-a plăcut cum v-am povestit eu sau vreți mai multe detalii, puteți urmări documentarul aici:

46 Comments

  • Lotus 2017-05-14 23:41 Reply

    De atunci multe s-au schimbat, dar oamenii au rămas la fel de creduli (vezi unele reacții de la anunțul de cutremur al aplicației Biziday sau opiniile voastre cu privire la Osho și Bivolaru).

    • Cudi 2017-05-15 09:56 Reply

      *Mostră de înțepătură lotusiană.

    • Elena 2017-05-15 13:27 Reply

      Încă vrei să mai convingi pe cineva, să-i schimbi părerea despre Bivolaru și Osho sau o spui pentru tine ca să îți argumentezi ție că e ok ca nu cumva altcineva să te convingă pe tine că te aflii pe un drum greșit? 🙂

      • Fire 2017-05-15 13:35 Reply

        Odata ce deschzi cutia Pandorei … have fun !

      • Lotus 2017-05-15 13:49 Reply

        Tu cam ce crezi?

        • Elena 2017-05-15 13:56 Reply

          Pentru mine sună cam așa în traducere: ți-a rămas anumite chestii “not ok” în minte și nu poți trece decât încurajându-te cu replici de tip argumente subtile care zic “ei nu îl cunosc, eu o părere subiectivă, îl știu că am servit mai multe argumente pro, adevărate, nu e ceea ce pare, ei se înșeală, nu eu. Eu știu, ei au servit impresii din afară, eu dinăuntru, manipularea e înafară, nu înăuntru grupului. Eu sunt mai ok, sunt în grup”. Oare unde e manipularea? Înăuntru grupului sau înafara grupului? 🙂

          • Cudi 2017-05-15 14:32 Reply

            Elena, am căutat mai înainte, pe fugă și preț de o țigară, un editorial pe net despre Bivolaru, la întâmplare, editorial să fie. Și am ajuns la ăsta – http://www.catavencii.ro/26-de-ani-justitia-a-inghitit-de-la-guru/ – în subsolul căruia apar, evident, comentariile. Primul comentariu îi aparține unei Elene Teodora, care Elenă îndrăznesc să cred că ești tu (o văzusem în lista de prieteni a lui Lotus, pe când eram prietenă cu Lotus pe fb). Spune-mi că mă înșel, că ăla nu este un profil de-al tău de facebook și îmi bag capul în nisip, cu scuzele de rigoare.
            Dacă, totuși, acela este profilul tău, respectiv acela este comentariul tău, te întreb: ce s-a întâmplat într-un singur an de zile cu atitudinea ta pe acest subiect, de s-a întors la 180 de grade?
            Mie nu mi-a mirosit niciodată a treabă curată ce-a făcut Bivolaru & company, dar tu pari să-i susții cauza în acel comentariu. Deci, cum?

            • Cudi 2017-05-15 14:47 Reply

              P.S. Și eu îmi schimb adesea opiniile pe un subiect sau altul, Elena. Sunt multe chestii pe care le consideram în regulă cândva, iar astăzi nu. Pe mine m-a luat prin surprindere acel comentariu din Cațavencii pentru că aici, pe blog, ai mers pe o linie continuă, anti-guru. Oricum am dat cu bâta-n baltă, c-așa sunt eu, nu mă pot abține, acum hai s-o lămurim.

            • Elena 2017-05-15 14:49 Reply

              Îmi pare rãu Cudi, nu sunt eu. Eu dintotdeauna am avut părerea aceasta despre Bivolaru – un tip care a devenit mai mult decât poate duce – care are patima desfrânarii frumos camuflată în “spiritualitate”. La urma urmei e un om, toți suntem în curs de desăvârșire, puțini care sunt aproape de sfințenie cu o karmă curată.
              Tipa e frumoasă, dacã e o poză reală. 🙂

              • Cudi 2017-05-15 14:58 Reply

                Dacă tu spui că profilul acelei Elena Teodora nu îți aparține, îmi cer scuze.
                Iartă-mă, dar în sinea mea eu continui să cred că tot tu ești, n-ai ce să-mi faci.
                Îmi cer scuze încă o dată.

                • Elena 2017-05-15 15:03

                  Poți să crezi ce vrei atâta timp cât nu ai pretenția ca eu să mă comport ca și cum aș fi. 🙂
                  Din partea mea e ok. Dar sincer îți zic că nu sunt acea Elena. Dacă mă crezi sau nu e alegerea ta.

                • Cudi 2017-05-15 16:25

                  Sincer, am avut, pe undeva, pretenția ca tu să recunoști că ești acea Elena Teodora, pur și simplu pentru că suntem adulți, oameni cu capul pe umeri.
                  Mi-ar fi plăcut ca tu să-mi zici “da, măi, acum un an aveam altă părere, se mai întâmplă” și să încheiem subiectul. Nu să am mirarea asta de acum, că poți minți cu o așa naturalețe.
                  Îmi pare rău, eu aleg să cred în continuare că ești acea Elena Teodora care mai ieri îi ținea partea lui Bivolaru. Ceea ce nu e o problemă. Problema e când minți…
                  În fine, nu mai contează.

                • Elena 2017-05-15 16:48

                  E absurd ce îmi ceri. Cum să îți confirm că sunt acea Elena dacă nu sunt și nici nu o cunosc? Prima dată când aud de ea. Lotus poate confirma că nu sunt acea persoană mai ales dacă o are în listă. 🙂

                • Cudi 2017-05-15 17:26

                  Elena, nu este nici o rușine în a crede în nevinovăția lui Bivolaru și a te răzgândi ulterior. Sau invers. Dar este o rușine să-ți negi propriile cuvinte, privind înapoi, să spui – habar n-am cine a zis treaba aia acum câteva luni, nu sunt eu, nu cunosc.
                  Indiferent ce ar spune acum Lotus, a cărui intervenție pentru mine nu e necesară, eu am rămas cu un gust amar. Îmi pare rău, dar nu voi mai putea să îți citesc cu încredere comentariile, de vreme ce te dezici în halul ăsta de propriile tale cuvinte, lăsate în subsolul unui editorial.
                  Elena, eu te-am căutat nu demult pe facebook, ca să te adaug la prieteni. Pentru că ați menționat pe aici că sunteți amici pe fb, l-am întrebat pe Lotus dacă profilul acelei Elena Teodora din lista lui îți aparține. Mi-a spus că da, dar că nu mai folosești acel cont, așa că am lăsat-o baltă.
                  Astăzi am căutat pe net un editorial pe tema Bivolaru, sperând că o să găsesc ceva semnat de CTP. L-am găsit pe cel publicat în Cațavencii, l-am citit și am continuat cu comentariile. Unde, surprize-surprize!

                • Elena 2017-05-15 17:42

                  Sper că e o glumă. 🙂

                • Lotus 2017-05-15 17:58

                  Cudi, deși nu le cunosc personal pe niciuna, mai mult ca sigur (101%) că sunt persoane diferite. Îți zic asta mai ales acum, că am văzut comentariul de pe Cațavencii și mi-am amintit cum a ajuns acea Elenă în lista mea. Dacă vrei detalii suplimentare ți le pot oferi, dacă nu, să fii sănătoasă în încăpățânarea ta specifică și lipsa de încredere în ceilalți. Pam Pam!

                  Elena, aia e poza Elenei din Troia, if you ask me.

                • Elena 2017-05-15 18:01

                  De pe telefon nu se distinge decat că e o blondă simpatică (unde a comentat pe site).
                  Eu am glumit cu Papa pe subiectul Elenei din Troia, probabil de acolo suspiciunea. 🙂

                • Lotus 2017-05-15 18:01

                  Cudi: Dar mă amuz la gândul că ai vrut s-o adaugi pe Elena Teodorescu în listă. 🙂 Ceea ce, poate, ți-ar prinde foarte bine.

                • Lotus 2017-05-15 18:03

                  Elena, nu știu ce ai glumit cu Papa. Dar ai întrebat mai sus:

                  Tipa e frumoasă, dacã e o poză reală.

                  La asta ți-am răspuns eu.

                • Cudi 2017-05-15 21:25

                  Lotus, nu înțeleg. Minți acum sau ai mințit când mi-ai spus asta?

                • Lotus 2017-05-15 22:36

                  Da, te-am mințit atunci. Involuntar, că le-am încurcat. Crezi că eu îi cunosc pe chiar toți din listă? Ți-am zis că nu e ea, mi-am amintit acum, când am văzut comentariul de la tine. I-am dat add acelei Elene tocmai pentru că am văzut că nu marșează la manipulările despre Gregorian Bivolaru, n-are nici o legătură cu Elena de aici. Dar între timp uitasem cine e.

                • Cudi 2017-05-15 22:53

                  Haideți să nu mai vorbim despre asta. Am înțeles Lotus, ai mințit involuntar, ai încurcat borcanele. Se mai întâmplă. Elena, îmi cer scuze. Chiar dacă mai am suspiciuni, îmi pare rău.
                  Și Cudi e de la ClaUDIa. Așa mi-au spus de când mă știu. Nu ți-am răspuns mesajelor de pe fb pentru că nu sunt în apele mele.

                • Lotus 2017-05-15 23:08

                  Atâta dramă pentru nimic.

                • Elena 2017-05-16 07:20

                  Lotus, având în vedere că vorbim nu des dar nici extrem de rar, mã mirã confuzia ta. 🙂
                  Eu ar trebui să am suspiciuni, nu Cudi. 🙂

                • Elena 2017-05-16 07:22

                  Lotus, aș putea zice că poliamorul dăunează grav memoriei. 🙂

    • Renata Carageani 2017-05-15 14:14 Reply

      Lotus, „credulitate” nu se potrivește, dacă o asociezi trimiterilor tale.
      Ăia care și-au instalat Biziday nu sunt creduli, sunt imbecili. Doar fiindcă pe Guran îl cheamă și Moise, asta nu înseamnă că trebuie să iei în seamă doar știrile pe care ți le recomandă el. Să văd lumea prin ochii lui Moise Guran! Cum sună asta? Nu sună ca definiția imbecilității tale?
      Mă bucur sincer că unii au alergat pe palier, în curul gol, DUPĂ ce au auzit că e cutremur de gradul ZECE, pe Richter!
      Opiniile noastre despre Osho și Bivolaru bat spre scepticism, cumva. Noi ziceam că sunt niște escroci motivaționali, de care pute lumea.

      • Lotus 2017-05-15 18:09 Reply

        Păi nu e credulitate să-l crezi că are o aplicație ce-ți filtrează știrile bune de cele toxice? 🙂 Adică, în esență, o formă de naivitate. Ne certăm pe semantică.

        Opinia despre Osho și Bivolaru v-a fost formată cu largul concurs al mass-mediei.

        • Fire 2017-05-15 18:21 Reply

          Nu, Lotus. Opinia despre Bivolaru ne-a fost formata de catre cei care au reusit sa se rupe de secta si au povestit pe net cum era acolo. Si nu in ultimul rand, opinia ne-a fost formata de catre faptele si declaratiile lui Bivo si a locotenentilor sai. Plus filmele porno.

          • Lotus 2017-05-15 20:00 Reply

            Da da, sigur.

    • ketherius 2017-05-15 21:56 Reply Author

      Spui că este credulitate să crezi că un condamnat este vinovat. Spui că este credulitate să crezi că cel necondamnat doar pentru că i s-au prescris faptele nu este nevinovat.

      Cum se cheamă, atunci, faptul că citești, crezi, recomanzi și citezi pe cel ce a publicat (și, ulterior, a susținut insistent că nu a mințit) că o găină a născut pui vii? Cum se cheamă când crezi și susții că un turnător a ajuns miliardar în mod cinstit și condamnarea pentru spălare de bani este nedreaptă?

      • Lotus 2017-05-15 22:58 Reply

        Dacă tot ai menționat, să știi că și convingerea că un condamnat de justiția românească modernă este vinovat are o anumită doză de credulitate în ea.

        N-am înțeles faza cu prescrierile. Citește motivarea judecătoarei Ariana Ilieș a sentinței în procesul de la Cluj, unde au fost achitați toți membrii MISA de toate capetele de acuzare (numai unele prescrise).

        Se cheamă că ești prost informat: chiar dacă îi acord mult credit, nu îl citesc pe Cristoiu (îl citeam sporadic acum câteva luni). Se mai cheamă că o dai în bară cu logica. În primul rând, eu nu știu care e faza cu găina cu pui vii, nu am citit articolul. Am citit în schimb o explicație pe care îmi pare rău că n-am salvat-o, că-l disculpa pe Cristoiu. În al doilea rând, chiar presupunând că ai avea dreptate, lucru pe care nu-l cred, de unde și până unde un jurnalist care a scris un articol dubios acum 20 de ani nu poate fi credibil astăzi? Tu n-ai făcut niciodată pișu pe lângă veceu când erai mic?

      • Lotus 2017-05-15 23:09 Reply

        Și nu știu la ce turnător te referi.

  • castanman 2017-05-15 00:02 Reply

    Osho? Bivolaru? In ce consta credulitatea? Am citit opiniile si nu-mi dau seama

    • Cudi 2017-05-15 10:03 Reply

      Castanman, nuuuu… Iar ajungem să vorbim despre ăștia doi?

  • Fire 2017-05-15 05:54 Reply

    Oamanii sunt creduli, pentru ca asa au fost dresati inca din scutece, sa asculte si sa creada ca autoritatea de orice fel ii spune adevarul si ii vrea binele. Sa gandeasca pentru ei insisi, li s-a prezentat ca fiind cel mai rau lucru ce li se poate intampla si multi cred treaba asta, permitand sa fie ghidonati de autoritatile de orice fel.
    Si apoi scoala …. cum distruge ea si pedepseste crunt orice urma de gandire independenta, scotand pe banda rulanta robotei cu aceleasi conceptii, acelasi tipar de gandire, ce simt la fel, se comporta si gandesc la fel.

    • Cudi 2017-05-15 10:05 Reply

      Fire, mă întreb dacă românii care ascultau teatru radiofonic ar fi putut reacționa în halul ăsta…

      • Lotus 2017-05-15 10:25 Reply

        Cei de la orașe, poate.

      • Fire 2017-05-15 13:21 Reply

        Romanii nu ar fi reactionat in halul asta, pentru simplul fapt ca romanii nu sunt in halul asta de naivi. De ce ? Pentru ca deja au trecut printr-un regim de dictatura comunista si au experimentat pe pielea lor ca autoritatile nu spun adevarul si nu iti vor binele.
        Astia din tarile cu apa calda inca nu s-au prins, ca la ei totul merge bine, iar ei au incredere orbeasca in autoritati. De unde si naivitatea de care dau dovada, plus prostia infioratoare, incapacitatea de a intelege realitatea din jurul lor, incapacitatea de a-si pune niste intrebari de common sense : de ce sa ne batem capul, daca autoritatile ne dau gata mestecat, noi numai sa ne executam ?

  • Renata Carageani 2017-05-15 14:18 Reply

    Keth, comentariul meu nu se pune!
    Eu sunt capabilă să fac tahicardie la un film SF care-mi place și să tratez o știre din real, care sparge televizorul, ca pe o muscă pe ecran: o ignor.

    • Lotus 2017-05-15 18:12 Reply

      La Breaking Bad când începi să te uiți? 😛

    • ketherius 2017-05-15 22:14 Reply Author

      Uneori filmul bate viața 😀

      • Renata Carageani 2017-05-16 08:40 Reply

        Oh, m-ai liniștit! Mereu suspectam că sunt singura care crede asta! 🙂 Și mă îngrijoram pentru industria cinematografică.
        Revenind la miezul articolului, orice ficțiune care se substituie, în mentalul colectiv, realității, merită să devină realitate.

  • Iosif 2017-05-15 14:31 Reply

    Românii sunt o natie bizara,care nu-si dezminte originea.Reactiobeaza întotdeauna lent si invers decât popoarele superindustrializate.Poate tocmai acest caracter,va reprezinta un atu prin care ne vom pastra si asigura continuitatea… 🙂

  • ketherius 2017-05-15 22:17 Reply Author

    Cred că ai dreptate, Iosif.

  • Iosif 2017-05-15 23:47 Reply

    Dreptatea mea este relativa,draga Ketherius. Este UNUL care detine dreptatea ABSOLUTA ! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: