web analytics

De prin casă

Atunci când sunt ca acum, lipsită de vlagă și inspirație de gospodină, mă rezum la a cresta câteva pulpe de pui, a le presăra cu sare și piper și a le prăji trist în baie de ulei. Fac și un piure lângă, din patru, cinci cartofi mari. Altfel, le dau pielea jos, le marinez și le complic la cuptor. Dar astăzi e una din acele zile, când singura bucurie din farfurie e pielea aia crocantă. La care mai pun și castraveții murați nou descoperiți în magazin, singurii ce aduc cât de cât cu gustul murăturilor din România – Bick’s fără usturoi. De drag că seamănă cu cei de acasă, uneori îmi vine să-i mănânc goi. Acum Bick’s e nume sfânt pe raftul din cămară.

Niciodată nu prea le-am avut cu curățenia. Nici eu nu înțeleg cum reușesc să murdăresc atâtea vase când gătesc, am mai văzut femei în plină acțiune culinară, dar în urma lor rămânea mereu curat. Am simțit dintotdeauna că treaba asta îmi relevă adevărata fațetă de mamă și soție, anume de incompetentă. L-am întrebat nu demult pe Mihai dacă se cunoaște, cât de cât, că e mână de femeie în casă, dacă e mulțumit de cum întrețin curățenia. A fost o întrebare din aceea sensibilă, ca și cum într-un film ea îi mărturisea că mai are un copil din flori, sau că, undeva în trecut, ea i-a omorât câinele sau bunicul, sau fosta iubită, de intensitatea aia, dacă mă înțelegeți. Cu spatele la chiuveta plină de vase murdare, că tocmai ce gătisem și mâncasem, îi așteptam tremurândă răspunsul.

Mi-a spus, pe când era el singur, nu doar că erau vase în chiuvetă, mai era și viață în chiuvetă… A fost cel mai frumos și iubitor răspuns pe care mi l-ar fi putut da.

Mai târziu, mi-a spus că sunt frumoasă, că am urechi frumoase, normale, cu găuri. Mi-a stat fumul în gât. “Cum așa?” Mi-a spus el, a cunoscut femei cărora nu li vedeau găurile urechilor. Și tu ești foarte frumos, i-am întors complimentul, ai ochii tare frumoși, sunt așezați așa, cumva, de o parte și de alta a nasului…

Am plantat în spate, pe o suprafață cam de un metru pe un metru, căței de usturoi verde, douăzecișipatru (…șicinci?) de bucăți, săptămâna trecută. Și când iese cu mine la o țigară, asta face: stă cu mine aplecat peste acel metru pătrat de agricultură urbană și numărăm separat firele ce au ieșit din pământ. Deocamdată șase. Dar nu ne plictisim numărându-i și de șapte ori pe zi. „Ia vezi, a mai crescut usturoiul?” Și el se duce și își mijește ochii a atenție maximă, numără, numără și, uneori, exclamă „A mai ieșit unul!!!”. Cred că o să ne fie milă să-i mâncăm, i-am zis ieri. Lângă metrul usturoiului, se înfoaie văzând cu ochii trei tufe de leuștean, prejmuit de pătrunjel verde necreț, încă ascuns în pământ. Dincoace doi metri de flori, dincolo floarea soarelui și vreo zece fire de porumb.

Când dăm să ieșim pe ușă afară, Simon în picioarele noastre. „Nu-i voie, șefu’!”, îi tot zic. Iar Mihai râde de mine, că-i o nepotriveală între autoritatea șefului și acel “nu-i voie”. În rest, Simon stă și filosofează la orice geam uit să-l închid, mai nou preferă apa din bideu în locul celei din wc, mă mușcă în fiecare dimineață de călcâie, având grijă să nu zăbovesc prea mult în cămașă de noapte, că vede vânătorul piele și degetele de la membrele-mi inferioare nu mai sunt degete, sunt zece șoricei numai bun de vânat prin casă.

Mi-au ieșit și a doua oară cicloanele și, cum nu urmasem sfatul lui Fire de a cumpăra pensulă din silicon, au rezultat tot cu mustăți de Simon, spre tragedia piticei, care refuză să înțeleagă că alea nu sunt mustăți, nu sunt fire de păr, ci fire dintr-o pensulă ieftină de bucătărie.

Și în weekend am plâns înghesuiți în pat, urmărind alături de pitică filmul ăla vechi cu dinozauri “The Land Before Time”, în care Diana Ross ne-a terminat psihic cântând “If We Hold On Together”, oricât de berserkeri am fi încercat să fim.

27 Comments

  • castanman 2017-05-16 13:01 Reply

    Ce poveste ti-a iesit!

    • Cudi 2017-05-16 13:22 Reply Author

      Castanman, eu tot blocată am rămas pe încheierea ultimului tău articol, unde spui că “viața nu e o distanță, ci o absență motivată între două singurătăți”. Poate sunt unii care intră pe aici și nu au intrat la tine, să citească fraza asta.

      • castanman 2017-05-17 08:33 Reply

        Deja se cheama “reclama”. Si stiu ca preturile pe taramurile voastre sunt destul de mari 🙂 Nu sunt decat un parlit de pseudoliterat, cum bine mi-a zis cineva 🙂

        • Cudi 2017-05-17 13:19 Reply Author

          Castanman, te alinți…
          Cel mult un autograf am pretinde și noi, când ar veni momentul.

  • Fire 2017-05-16 17:23 Reply

    Pensula ieftina de bucatarie e facuta tot din fire de par. Si garantie ai ca astia nu fac pensule din mustati de motani, ha ? Deci clar, pensula de silicon.
    Mi-l imprumuti si mie pe Simon, macar din cand in cand ? Promit ca nu o sa-i tai mustatile, desi prajturi fac tot mereu !

    • Cudi 2017-05-16 18:49 Reply Author

      Pe de o parte, Fire, n-ai pus bine problema: întrebarea e dacă te-ar împumuta Simon pe tine, din când în când…
      Pe de alta, vai de noi când s-o întoarce…

  • Fire 2017-05-17 05:19 Reply

    L-ai invatat prost pe Simon, clar ! La mine in casa regula pentru toate animalele ( n-am decat animale salbatice ) : stai la smotocit, primesti de mancare. Nu stai la pupat si la mangaiat …. ntz-ntz ! Si se conformeaza toti ( mai mult sau mai putin ), ratoni, veverite, porumbei, toata gasca mai putin sconcsul care ma priveste cu sictir si se duce pe peluza unde il asteapta matza vecinului sa faca sex in vazul lumii. Pun pariu ca vecinul nici nu viseaza cu ce se ocupa matza lui cand o lasa sa iasa seara afara pe geam ( la parter ) !

    • Cudi 2017-05-17 12:23 Reply Author

      Fire, te rog eu, dacă pisica vecinului va făta în curând, arată-ne o poză cu puiul, așa, pentru a ne satisface o curiozitate pur științifică…
      Și încă o curiozitate: la fel procedezi și cu bărbatul tău, dacă nu stă la pupat și mângâiat, ioc mâncare?

      • Fire 2017-05-17 13:12 Reply

        cum adica sa nu stea la pupat si la mangaiat ? Nu exista asa ceva. Pai nu este el motanul meu favorit ? Are mutra de motan alb si se pisiceste non-stop incat a ajuns sa se considere singur motan. Deci …

        Matza vecinilor nu a fatat din nefericire ( suspectez ca e castrata ), ca am si eu aceeasi curiozitate, sa vedem daca rezulta ceva interesant.

  • Griska 2017-05-17 07:00 Reply

    Pe lângă mine, Simon al vostru e un motan blând. Iar tu, în comparaţie cu bipeda mea, eşti o gospodină şi o soţie desăvârşită! 🙂 Ea n-are nici măcar găuri în urechi! 😆

    • Cudi 2017-05-17 12:45 Reply Author

      Grișka, am văzut urechea slugii tale într-o poză și arată ordinar, nu triunghiulare ca ale zeului care ești tu…

      • Griska 2017-05-17 13:37 Reply

        Evident că voi, bipezii, nu aveţi nimic din frumuseţea şi eleganţa noastră felină! Dar apreciem devotamentul cu care ne slujiţi – chiar dacă nu stăm toată ziua la smotocit. 😛

  • Renata Carageani 2017-05-17 09:32 Reply

    Coaja colesterolică a câtorva pulpișoare de pui e anihilată de endorfinele fericirii care invadează creierul, din pricina gustului mârșav de bun.
    Ultima mea curiozitate despre Simon e dacă-l strigați pe englezește, pe franțuzește sau pe românește.

    • Cudi 2017-05-17 12:51 Reply Author

      Pe englezește, Renata, că nu el s-a coborât în lumea noastră, noi am urcat într-a lui…

    • ketherius 2017-05-17 12:59 Reply

      Englezește, pentru că, inițial, nu reacționa la altă pronunție. Între timp a ajuns să se recunoască mai bine în “pisu” și, în momentele de siktir maxim, răspunde și la ultimatumul “bineeee…..”.

      Acum Simon e curios (după intensitatea privirii, nu e de bine!) de ce ultima ta curiozitate? Insinuezi că devine neinteresant, scade fascinația ce o exercită, sau ce?

      • Renata Carageani 2017-05-17 22:47 Reply

        Se observă că Simon e din lumea bună: umblă încălțat în pantofi albi.
        Transmite-i toată admirația mea! 🙂

        • Cudi 2017-05-18 10:46 Reply Author

          Simon is pleased…

  • Iosif 2017-05-17 10:36 Reply

    Superba postura (siesta) celor doi “motani sefi” dupa numaratul firelor de usturoi si “cicloane”. Privindu-i,spalatul vaselor devine o placuta relaxare. 🙂

    • ketherius 2017-05-17 13:01 Reply

      N-am roșit de mult 🙂 Dar sunt de acord, Cudi e o norocoasă că spală după noi!

      • Cudi 2017-05-17 13:23 Reply Author

        Vai, sunt atât de fericită și norocoasă… abia aștept să spăl wc-ul!

        • Fire 2017-05-17 15:34 Reply

          De la varsta de 7 ani incoace visex la ziua cand o sa cresc mare si o sa-mi permit menajera sa curete si sa spele in locul meu.

  • Iosif 2017-05-17 13:53 Reply

    🙂 🙂 Cudi, înteleg ca vrei mai mult noroc !

    • Cudi 2017-05-17 14:01 Reply Author

      Bună asta, Iosif! :))

  • Lotus 2017-05-17 18:30 Reply

    Once a BlackBerry user, always a BlackBerry user? Foarte mișto poza.

    • ketherius 2017-05-18 09:14 Reply

      Cu așa staruri, nu avea cum să fie altfel poza, nu?

      • Lotus 2017-05-18 10:49 Reply

        Eu mă refeream la calitatea fotografiei. :)) Am un mai nou defect de percepție: când văd o poză mă gândesc cu ce aparat a fost făcută, cât de bună a fost expunerea, cât de reușită e ca exponat fotografic șamd. 🙂 Dar da, o poză reușită este și despre subiectul fotografiei, iar fotograful v-a prins într-o situație adorabilă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: