web analytics

Aventura de azi

Nu, n-am abandonat blogul, am fost foarte ocupați, atât. Ocupați cu proiecte casnice, cu ziua piticei, cu aventuri…

Ieșisem afară să continuu proiectul mesei din curte – design original, nu intru acum în detalii, o să o descriu când va fi gata. Atât de original este designul, încât Cudi a simțit nevoia să caute pe Google “cum se face o masă” și să-mi arate.

Revenind, eram afară, cu rigla și creionul de tâmplărie, măsurând și încercând să stabilesc dacă o măsurătoare ajunge sau nu. Peste gard, vecina ne întreabă dacă vrem niște răsaduri de roșii. Noi zicem că da, sigur, mai este un petec de grădină liber. Vecinii aceia sunt mai maronii, vegetarieni și el mi-a spus că, înainte să emigreze din India, era profesor universitar de agronomie. În curte și în casă fac agricultură intensivă, își macină singuri grâul și, la recomandarea lui Cudi, au descoperit leușteanul și se pare că le place.

Cum ziceam, am zis că vrem răsadurile și vecina a venit, cu piticul ei, să ni le aducă. A venit, am vorbit vreo cinci minute, cel mic s-a învârtit printre mașini, s-a uitat la leuștean, a numărat firele de usturoi, i-a zis ceva mamei și apoi s-a dat după gard, în direcția curții lor. După vreo două propoziții (30 de secunde, că limba comună nu este limba maternă pentru nici unii dintre noi), vecina își strigă copilul, pauză, se uită după gard, apoi se întoarce la mine: “ai văzut unde a plecat?“. “Încolo“, i-am zis, cu degetul întins spre curtea lor. “O fi în curte sau în casă.” Intră femeia în casă și iese îngrijorată: “Nu e în casă! Să sun la 911?“. I-am zis să verifice bine casa înainte de a suna la poliție.

Vecina a intrat în casă, iar eu m-am dus pe aleea din spate spre drum, poate o fi plecat spre parc. Doi bărbați, care lucrau la un garaj, m-au întrebat dacă am pierdut pe cineva. Le-am zis că nu-l mai găsim pe copilul vecinei. “Ei, l-am văzut acum două minute!” “Și eu, dar acum nu mai este.” Când au auzit asta, m-au întrebat cu ce era îmbrăcat, apoi au plecat să-l caute, unul pe jos, unul pe bicicletă. În zece minute, toată strada știa că lipsește un copil și toți bărbații cutreierau cartierul în căutarea copilului. Toți, adică toți, maronii, negri, albi localnici, albi europeni, toți căutau copilul sau își revedeau înregistrările de la camerele de securitate ca să vadă dacă și când a trecut prin bătaia camerei.

Între timp vecina și-a anunțat soțul, la serviciu, apoi a sunat la 911. După ce a explicat de-a fir a păr scena dispariției, semnalmentele și îmbrăcămintea copilului, închide și începe chinuitoarea așteptare. Așteptare care a durat un minut jumate. După un minut jumate, sună poliția ca să îi spună că fiu-su a fost găsit la două străzi mai încolo și că o sa fie adus acasă fără întârziere. Într-adevăr, peste încă 20 minute, apare mașina poliției cu juniorul și aventura a luat sfârșit.

Secretul eficienței poliției a fost … norocul chior. Adică micul fugar s-a oprit la o casă unde se jucau niște copii și a intrat – iar acolo locuia un polițist. Evident, când a sunat vecina să-l raporteze pierdut, poliția știa deja unde se află micuțul și așteptau să afle unde să-l returneze.

Până la urmă, nu s-au mobilizat chiar toți cei de pe stradă. Celălalt vecin a stat în curte jucându-se cu copilul și s-a făcut că n-aude când l-am strigat și când am bătut în gard cu o piatră. Deși știm că e mai nesimțit, tot am fost surprinși de indiferența lui.

Când s-a terminat aventura, am continuat proiectul mesei, m-am umplut de rumeguș și am declarat faza întâi completă. Weekendul următor vor avea loc fazele doi și trei, apoi vom inaugura masa.

În timpul ăsta, Cudi a alergat și ea după copil, a făcut tort și, previzibil, se simte vinovată pentru dispariția copilului pentru că o țineam de vorbă pe vecina. M-a întrebat acuma “nu te simți vinovat, ultimul om?“. “Mă simt penultimul, că ultimul te simți tu.

47 Comments

  • Cudi 2017-05-28 00:36 Reply

    Să ne-nțelegem: în timp ce am copt blaturile pentru tort, am frământat aluatul de pâine. Și am prăjit și niște cârnați. Asta în timp ce spălam vasele și strângeam de pe masa din bucătărie sculăria ta de maestru tâmplar în devenire. Și toate astea după ce am alergat ca bezmetica pe străzi, simțindu-mă vinovată față de vecina care și-a pierdut copilul la câteva secunde după ce am i-am explicat că românii au și ei humusul lor, adică fasolea frecată.

  • Renata Carageani 2017-05-28 03:54 Reply

    Toată strada s-a mobilizat să caute un copil. Pe-aici n-o să vezi așa ceva. Cei mai mulți s-ar comporta ca vecinul nesimțit.
    Dacă un om cade pe stradă, abia al cincilea trecător o să se aplece asupra lui și-o să sune la urgență. Primii patru (de obicei femei) o să-și închipuie că e mort de beat. Indiferent cât de decent e îmbrăcat.

    • ketherius 2017-05-29 10:29 Reply Author

      Și pe mine m-a surprins mobilizarea tuturor. Chiar și nesimțirea filipinezului de lângă noi m-a surprins, pentru că are și el o fetiță de aceeași vârstă cu băiețelul dispărut și mi s-ar fi părut normal să rezoneze mai mult decât cei fără copii.

  • Ivan Tea 2017-05-28 07:42 Reply

    Acum inteleg de ce am vazut atat de multi canadieni pe strada cu copii pusi in lesa si plimbati ca pe caini. Deci plozii astora nu au nici cea mai mica urma de responsabilitate, sunt mai rau decat animalele ( macar cainele stie sa vina inapoi acasa ).
    Noi cand eram mici mergeam singuri la gradinita, veneam acasa cu cheia de gat, descuiam casa, nu deschidean usa nimanui, nu bagam degetele in priza si eram responsabili. Plozii de aici din Canada parca-s oligofreni, fara nici o gandire, fara nici o responsbailitate.

    Cudi, nu ai de ce sa te simti vinovata. Mama plodului, il cunoaste bine si stie ce ii poate pielea, asa ca trebuia sa-= lege de fusta ei ca sa aiba siguranta ca nu pleaca teleleu in lume in secunda doi cand nu sta nimeni cu ochii pe el ca pe butelie.

    • Renata Carageani 2017-05-29 00:20 Reply

      Fire, sper că e o figură de stil, o imagine poetică, nu cred că ai văzut aievea copii în lesă. poate erau în premergătoare și nu știi tu ce-s alea! 🙂 🙂

      • Fire 2017-05-29 07:42 Reply

        Am vazut si in California, si in Toronto. Mult mai multi erau in Toronto. Nu erau mese din alea mergatoare, ci fix lesa de caini, doar ca plozii erau legati de mijloc si nu de gat. Si erau plozi maricei, de 3-4 ani.

        O lesa pentru plozi care se leaga de talie, costa 7 $ la Walmart https://www.walmart.com/ip/Mommys-Helper-Kid-Keeper-Multi-Colored/19687567

        Sfoara anti-pierdera plodului, se leaga de mana ,costa 11 $ la Walmart https://www.walmart.com/ip/2-Baby-Child-Anti-Lost-Safety-Wrist-Link-Toddler-Harness-Leash-Strap-Adjustable/146138303

        Si se dezbare in revistele de parenting si pe la TV, daca e umilitor sau nu sa isi puna plozii iin lesa ( la sfarsitul paginii e clipul )
        http://www.today.com/parents/child-leashes-are-they-helpful-or-humiliating-2D79453155

        Ar trebui sa folosim lesa ca sa ne controlam plozii ? articol in revistele pentru parinti

        https://www.todaysparent.com/toddler/leash-to-control-toddler/

        https://parent.guide/child-leash/

        Renata, please Google dupa ” kids in the leash” si da click pe images ! Bine ai venit pe continentul plozilor complet needucati !

        • Arlech 2017-05-29 09:40 Reply

          Ha ha, şi eu crezusem că e o figură de stil! 😀
          Nu mi-aş fi imaginat în vecii vecilor că-i poate trece cuiva prin cap să-şi plimbe odrasla în lesă! Vasăzică, decât să-i educăm, mai bine îi îndobitocim!

          • Fire 2017-05-29 10:08 Reply

            Vaaai, dar nimeni din Romania-Europa nu ma crede cand le spun ca americanii si canadienii isi plimba puradeii in lesa pe strada ! Asa ceva e de neconceput pentru orice parinte normal cu capu’ , cum sa-si plimbe odorul in lesa ca pe caine ?
            E mult mai simplu sa il lege cu sfoara decat sa-l dreseze sa se tina de parinti, ori sa ceara voie sa iasa din curte si sa raporteze unde merge. La fel de comozi sunt americanii-canadienii si cand vine vorba de dresajul plozilor la olita : astia se caca pe ei si la 5 ani ! Merg la gradinita cu pampersul la cur. Ii vad prin malluri cu plozii de mana si li se ridica haina si se vede marginea de la pampers. Mai au putin si le vine ciclu’ si ei inca se caca pe ei, pentru ca nu s-a deranjat nimeni sa-i dreseze. Asa e firesc aici, asa e ” normalul’ din Canada-USA.
            Pana si pe un pisoi, un catel il dresezi in 2-3 saptamani sa se cace la cutie, insa astia nu sunt interesati de propriile odrasle.

          • ketherius 2017-05-29 11:22 Reply Author

            Mi se pare, și mie, ciudat și absurd să înhami copilul ca să nu fugă. Mă simt un pic penibil și când îl înham pe Simon ca să-l scot afară, darămite să fie un copil în ham.

            Pe de o parte, ideea de ham nu este prea răspândită sau folosită nici aici – o mână îmi ajunge ca să număr copiii în lesă pe care i-am văzut în unșpe ani în Alberta.

            Pe de altă parte, păzea, ideea este promovată și în România (și am și văzut un copil în ham, în București sau în Constanța, nu îmi amintesc):

            “Hamul de siguranta LittleLife ofera un confort excelent, asigurand securitatea copilului, precum si linistea parintelui . Este foarte util in perioada in care copilul invata sa mearga si, mai tarziu, pentru a permite controlul parintilor asupra copiilor energici.”
            http://www.emag.ro/ham-de-siguranta-pentru-piept-l10258/pd/DPPJCBBBM/

            “ToddlePak este un ham de siguranta ce poate fi folosit atat pentru a ajuta primii pasi ai copiilor, cat si pentru un control mai sigur atunci cand devin prea aventurosi. […] ToddlePak ofera parintilor posibilitatea sa isi tina in frau copilul, fara prea multa zarva.”
            http://www.emag.ro/ham-de-siguranta-trunki-toddlepak-pink-0151-gb01/pd/DN47MMBBM/

        • Renata Carageani 2017-05-29 13:19 Reply

          Stop! M-ai convins, Fire. Partea bună e că pruncii nu încep să latre. 🙂 Partea și mai bună e că n-au prins norvegienii de veste, că-i băgau la orfelinat, cât ai clipi. 🙂

          • Fire 2017-05-29 13:29 Reply

            Deci asta a fost geniala, Renata, cu plozii care nu incep sa latre !

            Cica si in Norvegia ii pun in lesa ! Si la noi, cand ii scot afara din scoala sa mearga undeva, profesorii ii insira pe sfoara ca pe covrigi, fix cum vezi in filmul asta. https://www.youtube.com/watch?v=9PQGNAi6la0

    • ketherius 2017-05-29 10:51 Reply Author

      Fire, mi-am amintit de Ionel Popescu, copilul în uniformă de maior de roșiori, personajul schiței lui Caragiale. Deși par oligofreni, copiii ăia sunt, de fapt, isteți. Ei au înțeles că nu li se întâmplă nimic, orice ar face ei. Și, dacă nu sunt urmări, de ce ar fi cuminți?

      Anthony, please stop screaming. Anthony, you’re upsetting mommy.” – iar Anthony face o pauză de 2 secunde și începe iar să răcnească și să se tăvălească pe jos. Ce poate să-i facă? Să-i anuleze timpul de iPad? Păi se joacă cu celelalte 2000 de jucării din casă. Poate sau are timp mămica să-i mute un metru cub de jucării? Are unde? Să-l închidă pe copil în dulap? Și așa ajunge plodul să facă legea în relația cu mama.

      • Fire 2017-05-29 11:09 Reply

        Daca ar fi isteti nu s-ar pune singuri in pericol ( ceea ce nu se intampla ). Sunt isteti dupa standardul canadian, ca dupa standardul european sunt niste papa-lapte care se caca in pampersi la scoala.
        Am vazut produsul ” educatiei” canadiene si mi-a trecut. In special pentru ca am profesori romani care predau pe la colegii pe aici si sunt absolut oripilati de naivitatea – lipsa de gandire si robotizarea a studentilor lor. Astia au predat si in Romania la facultate si fac comparatii. Inteligentii canadieni ar fi prostii clasei in Romania sau Europa. Parerea mea.

        • ketherius 2017-05-29 11:25 Reply Author

          Asta cu pusul în pericol este tot din cauză că nu s-au lovit de consecințe – cred eu. Dacă n-ar mai fi prinși când se aruncă în cap, nu s-ar mai arunca. Dar, serios, ce mamă are inima să-și lase copilul să se accidenteze, dacă poate să prevină?

          • Fire 2017-05-29 12:25 Reply

            Da si nu. Noi in Romania nu eram lasati sa bagam degetele in priza ca sa invatam lectia, si cu toate astea pricepeam daca ni se explica. Astia de aici nu pricep.
            Cu cocolositul copilului si permisul lui sa se cace in capul parintilor, astia scot generatii intregi de snowflakes, niste debili emotionali si mintali. Abia acum culeg roadele ” parentingului” modern si nu mai stiu ce sa faca sa dreaga busuiocul.

            Cat despre matematica, pe la noi prin Ontario e un dezastru absolut, scriu astia prin ziare ca se preda o matematica inventata de canadieni, iar copiii nu inteleg nimic si parintii ii trimit sa ia ore particulare de matematica old fashion way, europeana, ca sa poata intelege ceva.
            Am o cunostinta care preda la liceu si spune ca ea si-a educat plodul acasa, pentru ca intreg liceul si scoala generala e o joaca aproape continua si nu ii invata mai nimic. Asa ca a trebuit sa-i predea copilului acasa scoala, pentru ca altfel ar fi facut soc dupa ce intra la facultate unde li se cere chiar sa invete. Copilul ei vorbeste fluent romana-franceza-engleza, fiecare limba cu accent perfect de nativ. Acum e doctor in Canada.

        • ketherius 2017-05-29 11:29 Reply Author

          Am răsfoit un manual de matematică aplicată de anul 4 – MATH 405, parcă. Am trecut de jumate și eram tot la chestii pe care le făcusem în liceu.

      • Cristina 2017-05-29 19:16 Reply

        Ha, ha…pe asta o stiti (Kid & Mom Tantrum )?

  • Cristina 2017-05-28 13:51 Reply

    Wow, ce aventuri aveti pe acolo!

    • ketherius 2017-05-29 11:26 Reply Author

      Decât așa aventuri, zău că aș fi preferat să mă plictisesc cu o bere în mână, la umbră.

  • Iosif 2017-05-29 11:38 Reply

    Ce este trist e ca majoritatea femeilor românce intelectuale,(fara copii) vorbesc de rau mamele cu multi copii,în loc sa le încurajeze si stimuleze,sa conceapa cât mai multi (pe cele care iubesc si-si doresc copii) iar ele neavând,sa-i pregateasca “dreseze” dpdv. intelectual în scoli românesti (apreciate în occident) iar dupa terminarea studiilor,sa-i trimita în Canada,USA si alte tari superindustrializate în care mutantii genetici sunt incapabili sa se conduca pe ei ânsisi,si mai vor sa conduca lumea întreaga,inclusiv leaganul civilizatiei,batrâna UE.
    Acest fenimen se datoreaza faptului ca dupa câteva generatii,si-au pierdut memoria,spalata de bunastare,uitând de mamaliga si bors,crezându-se dumezei si dictând prin puterea speculatiilor financiare,ce popor traieste si care dispare de pe harta Terrei. Dar nu va continua mult aceasta sclavie mascata si înselatoare,în curând “înaltimile” lor vor cadea în “mare”…

  • Renata Carageani 2017-05-29 13:26 Reply

    Fire a deschis o breșă: ce e mai bine, copil în lesă sau copil răpit?
    Copil răpit e maximum de rău pentru părinți și pentru copil.
    Copil în lesă poate fi un rău aparent mic pentru copil, un confort indiscutabil pentru părintele copilului mic, dar o tară ireversibilă și de netratat pentru același copil mic, când devine adult.

    • Fire 2017-05-29 13:48 Reply

      Cui naiba i-ar trebui sa fure plozi cand sunt o gramada gata facuti si care astepta sa fie adoptati pe la orfelinate ? Nu i-as lua nici sa mi-i dea pe gratis.

  • Iosif 2017-05-29 14:34 Reply

    Alora care sunt incapabili sa-i procreeze,chiar din Europa,norvegieni,englezi,suedezi.Nu vreau sa par lipsit de modestie, însa am gazduit la mine doi tati carora li s-au luat copii,un român si un ruso-englez,si care au manifestat prin greva foamei pentru recuperarea lor,aici la CEDO.Cei doi copilasi ai românului ,o fetita si un baiat,au fost dati în adoptie unui cuplu de gay bogati din Anglia.E doar un caz,însa acest trafic de copii,se practica la o scara mult mai mare,în secret de catre guvernele statelor superdezvoltate.Puterea este la cei ce au bani. Romania este tara de batjocura a lumii întregi,iar românii ramasi în tara sunt în bezna obscurantismului si dezbinarii,initiata de politicieni asociati cu lideri religiosi corupti, din toate partidele si confesiunile religioase.
    https://www.youtube.com/watch?v=_svkzYxpZHk

  • Iosif 2017-05-29 15:57 Reply

    Si mie-mi plac animalele si pasarile,florile copacii si natura,însa nu pot pricepe ca o fiinta rational-sentimentala,(mai ales femeie) sa manifeste atât de mult dezgust fata de mamele cu multi copii si sa empatizeze mai mult cu mamiferele decât cu un copil inocent (indiferent de rasa),prin care Dumnezeu poate schimba si modifica perceptia unui sistem întreg de valori…
    Fac parte dintr-o familie numeroasa,fratii si surorile mele sunt raspânditi din Romania pâna în USA,si sunt fericit sa-i stiu aproape de suflet,chiar daca ne despart mari si tari,iar MAMA noastra este pentru noi o sfânta !
    Daca am ofensat pe cineva,mea culpa !

  • Fire 2017-05-29 17:13 Reply

    Dezgust fata de maternitate, Iosif. Nu toata lumea e interesat sa produca plozi si sa-si piarda timpul cu ei. Cum isi traiesc altii viata si daca aleg sa puiasca sau nu, pe mine ma lasa rece cata vreme nu se baga in viata mea ( stii tu, plozi racnitori, alergatori printre picioarele mele, etc. ).

  • Iosif 2017-05-29 22:41 Reply

    Nu Fire,nu sunt de acord nici macar cu exprimarea pusa în paranteza,datorita expresiilor vulgare,(caree au o mare încarcatura de ura,nu indiferenta si ignoranta),utilizate,mai cu seama ca te consideri o intelectuala luminata… 🙂

  • Fire 2017-05-30 06:53 Reply

    Iosif, eu am intalnit foarte multi plozi la viata mea, insa foarte-foarte putini copii. Daca inteelgi diferenta de termeni …

  • Iosif 2017-05-30 08:48 Reply

    Si totusi…adversitatea ta fata de copii ori “plozi”,si/sau batrâni,orfani,vaduve,saraci,tigani si invalizi de toate rasele,este vizibila în multe din commenturile de pe acest blog,ceea ce scoate în evidenta o stima si iubire de sine pe care eu o asociez narcisismului.
    Scuza-mi exptimarea lipsita de ipocrizie.E doar o parere personala,Posibil sa ma însel . Nu te-am privit în ochi sa-ti citesc sufletul însa atât am perceput eu din cele scrise de tine legat de context !

    • Cudi 2017-05-30 09:29 Reply

      Iosif, să știi că am cunoscut multe femei care se prosteau la văzul unui copil, își pițigăiau vocea, se maimuțăreau, se declarau cucerite de ăla mic, îl gâdilau și îl complimentau, îl numeau “dulceață”, “pisoiaș”, “gândăcel” și alte asemenea, apoi, cu prima ocazie, îi bârfeau pe el și pe părinții lui, cum că e needucat, cum că părinții lui sunt părinți proști, iresponsabili. La fel, am cunoscut și “acrituri” gen Fire, care nu asaltau copii cu dulcegării dintr-astea, dar și când întindeau mâna ăluia mic, respectivul se înmuia în secunda doi, dădea mâna, era fericit și cucerit.
      Pe mine mă lasă rece femeile care simt nevoia să se prostească de îndată ce publicul le observă în compania unui copil. Crede-mă, Iosif, dacă nu le-ar mai vedea nimeni, dacă le-ai băga într-o încăpere cu ăla mic, unde ele să se știe neobservate, dar tu să le poți privi, își vor reveni din “extaz” cât ai clipi. În schimb, ia o acritură gen Fire și bag-o cu copilul în încăperea respectivă, ș-apoi să te ții – vei avea o surpriză. Acritura gen Fire va interacționa, va comunica și va stabili o legătură mișto cu ăla mic, în timp ce cealaltă femeie, aia ce-și declară public afinitatea pentru copii, îl va ignora, probabil va butona telefonul, se va plictisi etc.

  • Fire 2017-05-30 10:46 Reply

    Cudi, cel mai mare compliment pe care l-am primit vreodata, a fost de la o fetita de 3 ani a unor musafiri veniti la cuplul care locuia in camera alaturata din apartamentul sharing ( in Romania ). Fetita a intrat accidental la mine in camera si le-am zis parintilor sa o lase la mine, ca o sa ne jucam impreuna. Ne-am jucat vreo 2 ore cu niste baterii uzate si apoi cu pantofii cu toc si gentile mele si apoi cu jucariile mele de plus.
    La plecare, fetita mi-a zis hai pa, mai vin la tine sa ne jucam ! Ma’sa ii atrage atentia ca trebuie sa spuna saru’mana, ca nu e frumos sa imi vorbeasca la per tu cu tanti. La care fetita ii zice ca nu vezi ca nu e nici o tanti, e fetita, pentru ca ne-am jucat cu papusile ! Ma sa o tine pe a ei ca sunt tanti, copilu’ nu si nu ca sunt fetita, de nu a fost chip sa se lase convinsa ca s-a jucat cu tanti. Aww !

    • Cudi 2017-05-30 11:16 Reply

      Iosif, ce-ți spuneam mai sus? :))

      • Fire 2017-05-30 14:16 Reply

        Prea multi ipocriti joaca rolul de parinti, Cudi ! Vorba aia ” amintirile ma rascolesc” … cu adulti care se maimutau oligofren la mine in timp ce ma trageau de obraji, altii care ma pupau tzoc-tzoc, altii care ma strigau ” veveita” ( ma imitau pe mine cxa nu stiam sa zic litera ” r” ) … cum ii detestam si ma ascundeam de ei ori de cate ori veneau in vizita la noi.
        Da’ ma scoteau din ascuznatoare ca sa vin in fata adultilor ( la cererea lor, in special a musafirilor ), ca sa-mi fac numarul de circ ” ia spune-o poezie, sa vada X-lescu ce desteapta esti ! ”
        Si acum adult fiind, cum mama naibii sa fac copiilor mizerii de soiul asta ? De ce as umili copilul si l-as trata ca pe mascota adultilor ?

        Nu stiu cum femeile alea care se maimuteresc idiot cand vad un copil , chiar asa au uitat cum era cand erau ele copiii ? Ca aproape toti am trecut in Romania prin aceleasi mizerii facute de adulti. Eu nu am uitat cum e sa fii copil, am papusi-animale de plus si ma joc cu ele si acum ( mai mult barbatu-meu se joaca cu ele, decat eu, ce-i drept … ) si din cand in cand mai prind cate un copil sa ne jucam de-adevaratelea . Face bine la sanatatea mintala, parerea mea.

        • Vero 2017-05-31 01:02 Reply

          Eu i-am făcut tatei o figură când eram foarte mică – înainte de a ajunge la vârsta de la care am amintiri clare. Ştiu cele de mai jos chiar de la el.
          Cică voia să mă-nveţe să fiu harnică, aşa că-ndoia cu piciorul un colţ al covorului şi după aia zicea: „Ia să-ndrepte fata covorul, ca să-i strângă tata mâna şi să spună bravo.” Şi fata se apleca, îndrepta covorul, el în strângea mâna şi îi spunea bravo. Şi azi aşa, mâine aşa, până când i-a venit ideea să dăm o reprezentaţie în faţa musafirilor. Dar se pare că eu tocmai mă plictisisem şi m-am gândit să fac o schimbare în program; în loc să respect instrucţiunile preţioase, am zis: „Ba să-ndiepte tata covoiul şi să-i stiângă fata mâna şi să-i spună biavo!” (Nici eu nu puteam să-l pronunţ pe „r”, asta ţin bine minte. Şi cică vorbeam despre mine la persoana a treia, numindu-mă „fata”.)
          Presupun că musafirii s-au distrat foarte bine la faza cu pricina. Şi cred că a fost şi ultima reprezentaţie. Cel puţin în amintirile mele nu există niciuna – şi nici nu mi s-a mai povestit despre vreo alta.

          • Cudi 2017-05-31 09:39 Reply

            Vero, ai scăpat timpuriu de toată umilința recitării de poezii în fața musafirilor. Fată isteață! Eu, nu.

            Nu i-am cerut niciodată piticei mele să presteze în fața musafirilor. I-au cerut musafirii, în schimb. De cele mai multe ori a refuzat. E spontană și, uneori, jenant de sinceră. A venit o amică în vizită la noi și s-a dat peste cap, la propriu, pentru a intra în grațiile piticei. Se rostogolea pe jos, făcea tumbe, se maimuțărea, dintr-astea. Pitica, fără a schița vreo urmă de zâmbet în semn de apreciere față de eforturile amicei mele, m-a întrebat după un oftat lung: “când pleacă???”.
            Sau: mergeam cu mașina prin România și Mihai a oprit să ia un polițist, care stătea la “ia-mă, nene”. Evident, omul s-a urcat pe bancheta din spate, unde pitica îl privea îngrozită, că era polițist. L-a bătut ușor pe umăr pe Mihai și l-a întrebat, deloc în șoaptă: “când scăpăm de ăsta?”.
            Niciodată nu am înțeles de ce li se cere copiilor să recite în fața musafirilor, să dovedească cât sunt de isteți? Și dacă nu este isteț, de ce să faci copilul să se simtă aiurea, să pară prost în fața străinilor? Eu am traume pe chestia asta, că eram emotivă și mă bâlbâiam de fiecare dată când trebuia să reproduc din minte o poezie, îmi venea să intru în pământ de rușine. Plus faza aia cu: “dă pupă lui mătușa!” Când mă punea bunica, cu precădere, să pup diverși oaspeți. Eu nu pup oamenii nici azi, decât foarte rar, când ocazia impune gestul – cum ar fi ziua de naștere a cuiva. În rest, ridic mâna a apreciere, ceva între “Heil, Hitler!” și “Pa, la gară!”.

            • Vero 2017-05-31 10:05 Reply

              Nici mie nu-mi plăceau pupăturile. Mi se părea că mă umplu de salivă, mă ştergeam cu dosul palmei pe obraz chiar şi după ce mă pupau mama sau bunica. Şi au observat, au râs şi m-au lăsat până la urmă în pace.
              Şi eu mă feresc şi acum de pupături, pe cât posibil.

              Apropo de reprezentaţii date de copii, mi s-a povestit că toată lumea se distra, când eram foarte mică, fiindcă pronunţam i în loc de r şi p în loc de f. De exemplu, am fost într-o iarnă cu bunica la munte, la o rudă care lucra la un spital (sau sanatoriu, sau policlinică, nu mai ştiu exact) şi locuia într-o casă din curtea spitalului. Şi cică eu eram distracţia personalui medical: mă puneam să zic fular, mie îmi ieşea pulai, şi ei se stricau de râs.

              • Cudi 2017-05-31 10:16 Reply

                :))
                Eu eram destul de mare când nu îmi intra defel în cap numele corect Daniel Iordăchioaie, pronunțam Iordăcoaie. Tot timpul mă întrebau adulții cum îl cheamă pe cântărețul ăsta. Și primul meu cuvânt inventat, pe când eram mică, a fost “pula”. Cântam prin curte “pula” în sus și în jos. Târziu de tot am înțeles și de ce am luat bătaie pe tema asta.

                • Vero 2017-05-31 10:47

                  :))
                  Mi-aduc aminte de o fază asemănătoare. Cred că eram în clasa a doua. Era o zi foarte frumoasă şi călduroasă de început de martie, eu aveam pardesiu nou şi un snop de mărţişoare în piept şi, fiindcă încă nu apăruseră alţi copii la joacă, mă plimbam prin curte cântând “fut, fut, fut”. Habar n-aveam ce-nseamnă, dar nu ştiu de ce îmi plăcea grozav cum sună. N-am mâncat bătaie – ai mei nu mă băteau – dar a ieşit bunica, c-o falcă-n cer şi cu una în pământ, şi m-a ocărât cu sete. Plus că m-a luat de-o aripă şi m-a băgat în casă.

  • Fire 2017-05-30 10:49 Reply

    Thanks pentru incredere Cudi ! Pot sa iti confirm ca si eu am vazut foarte multi puitori, insa extrem de putini parinti. foarte-foarte putini sunt oamenii ( in special femeile ), care au vocatie de parinte si chiar le place asta. Restul, sunt asa cum deja i-ai descris, sictiriti in secret de faptul ca trebuie sa fie ingrijitori la plozi … puitori in virtutea inertiei si obligatiilor, prejudecatilor ..

    • Cudi 2017-05-30 11:17 Reply

      Fire, multe joacă un rol și nici măcar nu sunt actrițe bune…

    • Iosif 2017-05-30 11:43 Reply

      Mea culpa,Fire ! Am mentionat în comm. ca, “e posibil sa ma însel”! Aparentele sunt adeseori înselatoare. 🙂

  • Fire 2017-05-31 09:51 Reply

    Din ce am observat eu, foarte multi adulti nu reusesc sa priceapa ca chiar daca copilul are 1-2-3 ani, ei sunt dotati cu o inteligenta nativa ( specifica emisferei drepte a creierului ) si un bun simt natural, pe care adultii nici nu le mai pot observa .
    Deci da, copiii se simt umiliti ( desi multi adulti considera ca nu exista asa ceva la copiii mici ), nu uita si nu iarta, insa invata instinctiv sa se fereasca si sa se protejeze. Nu-i poti spune parintelui ca te batjocoreste ( ca risti sa capeti si pedepse ), ori ca se comporta ca un retardat cand te scoate la raport in fata musafirilor sa te maimutaresti la comanda, ori so on. Cu totii am trecut prin asta si am invatat cum sa ne ferim fara sa deranjam ” stapanii” vietilor noastre de atunci.
    Exclus sa le fi putut spune stapanilor ca desi am 2 ani, am aceeasi nevoie de respect si decenta ca si voi adultii ! Cel putin ne alegeam cu hotote de ras. Cel mult cu oo mama de bataie pe principiul ” iti arat eu de ce ai nevoie ” ( sa executi ordinele stapanilor ).

    • Fire 2017-05-31 09:52 Reply

      continuarea, ca nu imi ia tot comentariul dintr-o data :

      Si pe masura ce creste copilul, se acumuleaza amintirile si traumele induse de puitori ( ca pana sa devina parinti mai au o paine de mancat ). Ii vezi prosti si rai si inveti sa te feresti si sa nu le permiti sa intre niciodata in lumea ta .Dupa care sa vezi mirare pe parinti, ca te-am facut, ti-am dat, m-am sacrificat pentru tine, iar tu … tu esti intotdeauna de vina si nerecunoscator.

      • Renata Carageani 2017-05-31 10:34 Reply

        Fire, știi ce observ eu?
        Că noi, astea care n-avem instinct matern și n-am făcut copii și nu ne pricepem la copii, dar, puse în fața unui copil, să-i facem față 10 minute sau două ore, ne comportăm absolut confortabil pentru el (îl tratăm ca pe un seamăn adult, cu maximum de respect și umor, cam ca pe câini și pisici, astfel că pruncul o să plângă după noi când ni-l prelevează părinții din cadru), am fi niște mame-prieten perfecte.

        • Fire 2017-05-31 10:57 Reply

          Renata, nu stiu daca tine de lipsa ori prezenta instinctului matern, ci cred ca tine de empatie si inteligenta.
          Adica nah, de cata minte e nevoie ca sa intelegi ca copilul nu e mascota adultilor si ca egal ca te maimutaresti la el, ori il pui pe el sa se maimutareasca, acel copil se va simti ridiculizat si umilit. Se simte tratat ca o fiinta second hand ( de ce te maimutaresti la mine, crezi ca sunt retardat ? Nu merit sa te comporti cu mine decent ca si cu restul adultilor ? )
          De cata empatie e nevoie ca sa consideri acel copil o fiinta egala in drepturi cu tine si sa il tratezi ca atare, chiar daca ai responsabilitati asupra lui si trebuie sa iti urmeze regulile. Asta nu inseamna ca trebuie sa il faci sa se simta subordonatul tau.

          Asta cu mama perfecta … eu am zis mereu ca parintii perfecti sunt aia care au refuzat sa puiasca ( no offense pentru cei care au copii )
          De ce ? Pentru ca au refuzat sa isi aduca plozii ca sa sufere pe lumea asta si sa devina sclavi pe viata. Chiar daca m-as tavali de dorinta de a pui, tot nu mi-as permite sa o fac, din motivul expus mai sus. Si mai cunosc si alte femei care tot asa mi-au argumentat ( plus barbatu-meu care asa mi-a zis si el ) : nu, deci nu as face asta nici unui animal ( daca as putea sa-l aduc pe lumea asta nedreapta ), daramite propriului meu copil, no way !

  • Fire 2017-05-31 12:29 Reply

    Apropos de simtul copiilor, ca simt adultii dincolo de intelegere ( cu cat mai mici, cu atat functioneaza mai bine ) : astia doi chiar au impresia ca se inteleg prin limbaj verbal. Pe mine ma fascineaza de ani de zile clipul asta. Have fun ! https://www.youtube.com/watch?v=tQxKCzYyNdQ

  • Iosif 2017-05-31 14:12 Reply

    Copiii (bebe) chiar pot comunica (printr-un limbaj al iubirii neconditionate ce se pierde odata cu dezvoltarea ratiunii) cu animalele.Legendarul Adam si Eva,erau doi copii care comunicau cu toate animalele iar acestea erau supuse si ascultatoare de om,însa cei doi “copii” maturizându-se,devenind rationali si constienti de pedeapsa neascultarii,nu au mai ascultat de Tatal si Creatirul lor,pierzând prin neascultare eternitatea si binecuvântarea Tatalui sub pedeapsa blestemului propriei ratiuni si sentimente,înselat si inselându-se de milenii ca va recupera binecuvântarea vietii si fericirii atemporale,prin propria inteligenta,continuînd sa-L respinga pe Tatal iubitor,care dealtfel ne-a pus la dispozitie în urma cu doua milenii “Pomul Vietii” (Hristos),iar cine manânca din roadele Lui,va trai prin credinta,dincolo de aceasta dimensiune relativa,în eternitatea pentru care a fost creat. EL nu este Leegea ceremoniilor si sacrificiilor,data lui Moise,ci este Noul Legamânt facut prin jertfa Fiului Sau Unic,care este mai presus de toate legile Universului,

  • Iosif 2017-06-01 04:01 Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: