web analytics

11 August

Azi a fost ziua de sâmbătă, nu? Nu, vineri a fost. A fost vineri și a fost „hard life”, cum zice pitica. Ne-am trezit cu noaptea în cap, ca să fim în downtown (centimetri ăia de pe hartă cu blocuri turn) la 8 cel târziu. (Stați, că Mihai pune acum încă o afinată, de data asta cu gheață). „Scrie în Word, mânca-ți-aș! Lasă că formatez eu ăsta și scăpăm de Word!” – zise el acum. Of, scuze, nu e afinată, e caisată.

Eu m-am trezit la 5:45, după vreo două ore de somn. Ar fi trebuit să fie măcar 4, dar Barnaby și iluzia unor zgomote suspecte în beci. M-am trezit la și 45 ca să fac un duș și să îmi spăl părul – acesta fiind singurul lucru ce-l fac cu părul când se întâmplă ceva mai deosebit. Dacă se întâmplă chestii deosebite două zile la rând, îmi fac și eu părul ca toate femeile – îl spăl de două ori. Nevermind. Ne-am îmbrăcat și ne-am urcat în mașină grăbiți, n-am apucat să beau și eu cafeaua acasă, să fumez o țigară. A rămas că face popas la Tim Hortons. Am făcut: Mihai s-a dus să comande cafea și bacon belt, pe pitică am trimis-o după el, sperând că apuc să fumez o țigară palmată cât stau ei la rând, cumva pe lângă mașină, să nu mă vadă lumea (nefumătoare). N-am reușit, că veneau și tot veneau și se holbau. Am tras vreo trei fumuri și aia a fost, am îndesat-o în sticluța de apă ce o aveam la îndemână, că pe aici nu se scrumează pe jos. (Meanwhille – Mihai către Simon: „Fără violență!”).

Trebuia să fim în fața sălii de judecată la 9:30, dar Mihai a zis să fim acolo cu vreo două ceasuri înainte, că are sechele cu punctualitatea. Cu chiu cu vai am găsit loc de parcare la vreo cinci colțuri de la tribunal. Mi-am pus speranțele într-o țigară înainte de a intra în clădirea cu 24 de etaje, dar, ghici ce, ajunsă în fața scrumierelor stradale de pe lângă tribunal, am realizat că îmi uitasem țigările în mașină. Ca fapt divers, nicăieri nu am văzut vreo scrumieră stradală cât am parcurs alea cinci străzi, dar în jurul tribunalului erau vreo douășpe. Și nu e ca-n România, că-ți iei țigări de la primul chioșc, nu, aici cauți de-ți sar capacele un magazin care să le vândă.

Și am intrat nefumată în tribunal, ca tot omul necăjit. Ajunși în fața sălii de judecată, surpriză – jumătate din procese erau programate la 9:30, cealaltă jumătate la 2:30. Mașina noastră avea parcarea plătită până la ora 10 și fiind la 2 km distanță… Stres, Mihai deja se vedea cu amendă de parcare și mașina remorcată. Dinăuntrul tribunalului, cea mai interesantă parte e că Mihai, având de ales între a jura pe Biblie sau a-și da cuvântul de onoare – a optat pentru Biblie. De două ori, în două zile. La modul cel mai sincer și serios. Nu ca să facă impresie. Așa e el, ciudat.

Mă rog, ne-am întors acasă lați de oboseală pe la 11. L-am trimis pe Mihai la somn, iar el nu a crâcnit deloc, s-a executat imediat după ce a băut o cafea în stilul meu: două lingurițe și jumătate de cafea proaspăt măcinată la 100-150 ml de apă (ibric, clocot, trecută prin strecurătoarea aia mică – așa e mult mai bună decât aia la filtru, părerea mea). A rămas că eu mă odihnesc făcând mâncare și curat prin casă, ceea ce s-a și întâmplat, oarecum. Mâncarea a constat într-un avocado amestecat cu cremă de brânză, ceapă, usturoi și zeamă de lămâie, întins pe pâine prăjită și cu felii de roșii deasupra. S-a trezit și Mihai, am mâncat cu toții și pe când își închipuia el că vom merge la Banff să sărbătorim pictând în natură (hahaha, Mihai pictează!) au bătut copiii din vecini la ușă că să se joace cu pitica. Au intrat pe ușă la două, au plecat la nouă.

Noi, de ciudă, ne-am apucat să facem afinată și să o tot gustăm, comparând-o cu caisata de anul trecut. Mai avem două guri și caisata-i gata. Acum două săptămâni am pus jumătate de kg de zahăr peste un kil de afine și azi i-am adăugat votcă – 750 ml, Smirnoff. Ne-au ieșit 1250 ml de afinată – sticla de votcă plus încă una de jumate. A făcut Mihai niște calcule dubioase, cu procente și regula de trei simplă aplicată procentelor de procente și cică afinata noastră are 24 de grade. E bună!

La cină am fiert niște crenvurști, pentru ei am sărbătorit cu o bere. După care Barnaby și Troy ne-au întovărășit afinata. Acum alea ultimele două guri de caisată s-au făcut cinci, că s-a topit gheața de pe ele. („Să nu scrii pe blog că ne-am îmbătat!”) Nu, nu ne-am îmbătat, suntem doar binedispuși. Și se termină caisata.

Acum predau legătura lui Mihai ca să vă explice de ce pe Biblie și nu pe cuvânt de onoare:

Io, sincer să fiu, voiam să spun mai multe, da’ Cudi mi-a limitat aria de competență în articolul acesta: de ce pe Biblie? (S-a terminat caisata…) Și uite, scrie Cudi aici de ceva timp și nu a dat un singur save. Așa-s unii, norocoși, nu pierd datele.

Deci, de ce pe Biblie? Contrar a ceea ce cred unii „credincioși” de fațadă, a lua la puricat texte religioase nu înseamnă a respinge religia. A critica forma nu înseamnă a nega fondul ș.a.m.d. Pe de altă parte, ori jurământ pe Biblie, ori cuvânt de onoare, tot putere și consecințe legale are.

Râde Cudi (sechele?!), dar, în drum spre ceremonia de depunere a jurământului (când urma să devin cetățean), a fost un accident ce a blocat linia de metrou și m-am trezit că mai aveam 30 de minute și 15km până să înceapă ceremonia. Noroc cu un taxi condus de un ucrainean – profesor de istorie – ce m-a dus ca vântul în timp ce îmi distrăgea atenția cu o dizertație despe istoria popoarelor slave din vecinătatea României.

Și … creionul! De când ne-am întors, Cudi se întreabă unde îi e dermatograful. Întreabă, mă întreabă, ne întreabă. Am ieșit de trei ori să puric mașina (eu), de două ori Cudi. A măturat, a aspirat, a mutat canapelele, și-a răsturnat poșeta, a mai verificat peste tot prin casă – degeaba. Am găsit o mână de creioane, dar nici unul nu era ACELA! O să-l găsim, sunt sigur, când o să ne resemnăm și o să încetăm a-l căuta.

Cudi la taste, din nou – mi-a zis: lasă, mergem mâine la Superstore și luăm alt creion. Nu înțelegi, i-am răspuns – dar cum ajung la Superstore?!

De ce la tribunal? Formalități – legal guardianship. În caz că pățesc eu ceva, pitica e safe.

33 Comments

  • castanman 2017-08-12 Reply

    Cam ca in Romania chestiile cu fumatul si celelalte experiente. Singura diferenta e ca noi nu facem 1250 ml de caisata. Ar rade toti cunoscutii de noi. De la 10 litru in sus, asa arati ca esti cetatean onorabil. Si sa strici Smirnoff ul pe o o dulcegarie…Curata blasfemie. Habar n-aveti sa beti. 🙂

    • Cudi 2017-08-12 Reply Author

      Castanman, n-ai nici o vină că n-ai înțeles că am făcut 1250 de ml de afinată și caisata băută aseară în timp ce scriam rândurile de mai sus era ce-a mai rămas din caisata de anul trecut -- vreo două-trei degete pe fundul sticlei. Eram ușor amețită de la tăria gustată și degustată, plus oboseala.
      Cât despre partea cu cetățean onorabil -- în urmă cu vreo două săptămâni a cumpărat Mihai o damigeană de 25 litri. E încă goală, am coborât-o în beci. Dar e prea mare! Planul era să facem vișinată, dar nu-i așa simplu pe cum pare. Nu știu dacă vom găsi vișine, dar dacă e să le cumpărăm, am da pe ele minim 50-60 de dolari. Nu asta e problema, ci alcoolul. Aici, Smirnoff e cea mai ieftină vodcă bună -- vreo 23 de dolari sticla de 750 ml. Și pentru o damigeană de 25 litri ne-ar trebui minim vreo 6, 7 sticle. O grămadă de bani.
      Că habar n-avem să bem nu contest. Dacă stau bine să mă gândesc, chiar și cu habar, tot vraiște suntem. Suntem capabili să mâncăm orez cu lapte și-apoi să încheiem cu un pepene roșu, conștienți de consecințele nefaste.

  • Fire 2017-08-12 Reply

    E un gest foarte intelept sa previi posibile probleme din viitor, punand in ordine in treburile juridice. Eu va doresc sa nu ajungeti niciodata in situatiile limita pentru care v-ati pregatit juridic, si sa ramaneti mereu o familie fericita !

    • Cudi 2017-08-12 Reply Author

      Fire, muțumim, asemenea și vouă! Și eu sper să n-ajungem în situațiile alea nasoale, dar… Deși nu am în background-ul medical vreo boală terminală sau ceva de genul, eu (și aici poți râde de mine sau crede că sunt nebună) simt că n-am să mai trăiesc mult. E adevărat, am vreo trei-patru ani de când trăiesc cu senzația asta și mă bucur pentru toate nimicurile ca un veritabil survivor. Îmi spun: ce frumos, ce noroc c-am apucat s-o văd și pe asta pe ailaltă. Plantez semințe de flori și-mi spun -- sper să apuc să le văd înflorite, ce frumos ar fi să trăiesc până atunci! Și când le văd înflorite mă simt… recunoscătoare. Știu, sunt varză.
      Oricum, după pasul făcut ieri, mi-am luat o piatră de pe suflet.

  • Fire 2017-08-12 Reply

    Nu Cudi, nu esti varza. Informatia care vine din interior, e corecta. Tot ce pot spera este sa te inseli.
    Uite, intuitia-senzatia ta s-ar putea sa aiba si o alta interpretare, si spun asta pentru ca stiu personal inca 4 persoane in diferite colturi ale lumii, care de 3-4 ani incoace simt clar si spun exact aceleasi lucruri ca si tine, au aceeasi intuitie ( me … included ! ) : ca urmeaza ceva rau, ca nu mai este timp, sa se sfarseste ceva, ca nu mai traim mult ( fiecare se refera la propria persoana ). De unde trag concluzia ca s-ar putea sa fie un eveniment global, care sa ne afecteze cam pe toti ( pe mine ma exaspereaza feelingul ca se termina timpul, ca nu mai avem timp )
    Si ca o coincidenta, feelingul s-a agravat-intensificat zilele astea ! Si acuma vad ca fix zilele astea ai facut si tu pasul asta juridic ! Deci, zice lumea ca experimenteaza zilele astea atacuri de panica fara obiect, stress fara motiv rezonabil, altii vomita din cauza a ceea ce percep, altii stau pe pastile de valeriana, altii pe marijuana, fiecare se oblojeste cum poate. Insa toti mi-au confirmat ca zilele astea e mai rau decat oricand cu feelingul asta. Nu stiu, poate zilele astea se fac cartile, poate acel ceva e pe vine. Ramane sa vedem cand se concretizeaza in realitate.

  • Renata Carageani 2017-08-13 Reply

    Cred că e una dintre cele mai savuroase postări. M-am simțit ca la teleconferință, pe bune. În timp ce citeam, mă întrebam ce mai zice Mihai? Mihai nu mai zice nimic?
    Acum despre afinată/caisată. În primul rând, sunt de acord cu Castanul: ce-ați avut cu Smirnoff-ul acela, fraților? Ce dacă nu era Beluga? Vă stătea în gât, s-o beți neprelucrată? În al doilea rând, cum a aplicat Mihai regula de 3 simplă, că e destul de complicat! Voi ați pus fructele cu zahărul acum două săptămâni, într-un vas. Deja a avut loc o fermentație alcoolică. Amestecușul ăla care a lăsat o zeamă (și peste el ați turnat vodca) nu era chiar zero alcoolizat după două săptămâni. Industrial, cu catalizator de drojdie de bere, lichidul rezultat cică are 12-18% concentrație etanolică. Deci ați amestecat două soluții alcoolice, de concentrații diferite, una cunoscută, una ne.
    Tabelele din farmacopee nu ne sunt de mare ajutor, că acolo se adaugă apă la un alcool de concentrație cunoscută. De pildă, la 1000 ml alcool de 40^ trebuie să adaugi 335 ml apă ca să obții o băutură de 30^ sau 144 ml apă pentru o tărie de 35^.
    Oricum, să vă fie de bine, dacă din afinată ați scris așa frumos!

    Mă pune pe gânduri observația lui Fire, referitor la faptul că unii avem impresia că n-o mai ducem mult. Că și eu simt la fel, dar mă duc la psihoterapie pentru chestia asta și încă câteva. 🙂

    Cudi, cafeaua la filtru chiar nu e bună! Exact așa fac și eu, cu strecurătoarea de ceai, numai că pun lingurițele de cafea când a dat apa în clocot, sting focul și acopăr ibricul 5 minute, până spăl cănile rămase de ieri. Adică fac o infuzie de cafea, ca să nu se piardă uleiurile volatile care-i dau aromă.

    • Cudi 2017-08-13 Reply Author

      Renata, nici eu nu pun cafeaua de la început: ca și tine, aștept să dea apa în clocot. Dau ibricul la o parte de pe foc, pun cafeaua, amestec cu lingurița și mai pun ibricul pe foc vreo 2-3 secunde, pentru încă un clocot. Cafea cumpărăm doar boabe, avem o mașină de măcinat cafea din anii ’70, Moulinex. Două lingurițe de zahăr brun la o cană (aici zahărul brun e la același preț cu ăla alb). Fără lapte, frișcă sau alte minuni.
      Îl las pe Mihai să îți explice cum a calculat el concentrația de alcool.
      Bine faci cu psihoterapia. Necazul cu psihologii e că nu găsești tocmai ușor unul bun. Sunt convinsă că al tău e un bun profesionist.

      • Renata Carageani 2017-08-13 Reply

        Cudi, și eu tot zahăr brun, dar nu fiindcă e mai sănătos, ci fiindcă e mai gustos. Și, oricum, nefăcând dulciuri în casă, cafeaua rămâne singurul „consumator” de zahăr, așa scump cum e el.

        Cu psiho cred, pur și simplu, că am avut mână bună. E femeie. Am privit-o cu mare neîncredere la început. Nu pot să apreciez dacă e bună sau rea. Important e dacă interacționezi și dacă ai încredere. Totuși îmi amintesc că, demult, am avut o discuție cu o altă cucoană care terminase psihologia. I-am descris o problemă. Mi-a dat o listă de cuvinte pe care ar fi trebuit să le repet până la îndobitocire de câteva ori pe zi. Cuvinte de-alea frumoase, maaari, gen iubire. M-am abținut cu greu să nu râd. În fond, problema mea era claustrofobia. Trebuia sondat trecutul, ca să demontez experiența/amintirea care o declanșase. Presupun că se credea un fel de programator neurolingvistic sau ceva de felul ăsta. În plus, îi dădea zor cu credința. Eu doream să pot merge cu metroul, nu să iau calea bisericii. 🙂

        • Arlech 2017-08-14 Reply

          Din pură curiozitate: şi între timp ai reuşit, Renata? Să mergi cu metroul?

        • Cudi 2017-08-14 Reply Author

          Renata, scurt pe doi: eu am terminat psihosociologie și mulți dintre colegii de an au ales calea psihologiei, inclusiv fostul meu soț. 🙂
          Am văzut cum colege pe care nu le prea ducea capul au ajuns să aibă propriul cabinet particular (aveau părinții lor bani), cum altele de același nivel au ajuns psihologi școlari și așa mai departe. Niște tufe cu pretenții de profileri, actualmente. Pe una am văzut-o pe la Antene!, ca profesionist în nu știu ce dialog. M-a luat râsul.
          Totuși, știu că există și psihologi cu adevărat buni, doar că sunt puțini.

          • Fire 2017-08-14 Reply

            Si eu am foste colege de scoala, niste pitzi proaste de bubuie, dar care au terminat psihologia si acum au cabinete particulare in care vand gogosi pe bani multi. Pe pagina lor de Facebook ( a cabinetelor ), au numai vrajeli New Age, gen ” sa ne simtim bine”, ” sa gandim pozitiv”, ” acceptare” , ” love and light” si alte siropuri pentru muieri fara minte. Parca-s reviste din alea lucioase pentru modiste, cu articole care te invata fericirea in 7 pasi, cum sa faci rost de Fat Frumos si cum sa-l vrajesti sa te iubeasca vesnic dupa ce te-a vazut cu bigudiurile in cap.

            Cat despre pseudologie … vraja marii. Basme. Cata vreme pseudostiinta asta nu s-a prins ce este mintea/ psihicul si cum functioneaza ele, dupa ce legi … e doar gargara. Parerea mea.
            Ca vorba Renatei, cat o fi de greu sa ma prind singura ca ma tem de masti, pentru ca e PTSD de cand eram mica in incubator ? Eu am acelasi PTSD in legatura cu halatele doctorilor, de pe vremea cand imediat dupa nastere am facut pneumonie de 4 ori la rand, spitale, injectii, etc. Cat de complicat e sa te gandesti o secunda la tine si sa scarpini in trecut ca sa te prinzi de unde ti se trage ?
            Cat despre rezolvare … pai pseudologia nu are rezolvari, ci doar pescuieste in ape tulburi, te incurajeaza, hai ca poti, hai insista, bla-bla. De-aia nu are rezultate la modul general, ca stiinta : pentru ca e ca datul in bobi, uneori ghicesti, alte ori nu. De cele mai multe ori nu.

    • ketherius 2017-08-13 Reply

      Calculul tăriei a fost cam așa: Dacă 750ml de vodcă au 40% alcool, rezultă 300 ml de alcool în sticla de vodcă.

      Siropul fermentat de afine nu avea mai mult de 5% alcool (am făcut un studiu comparativ cu un cooler de Jack Daniels și piersici). Cam pe undeva pe la 4%, dar am rotunjit la 5%. Asta face încă 30 ml de alcool în 600 ml de sirop (că, după umplerea sticlei de 500, ne-a rămas și câte o cinzeacă să gustăm).

      Soluția rezultată (afinata) are 330 ml alcool în 1350 ml de lichid, de unde o tărie de 24.(44), ceea ce am rotunjit la 24%.

      Dar totul e aproximativ, când lucrezi cu alcool, soluții, concentrații și fracții.

      • Renata Carageani 2017-08-13 Reply

        Ah, așa de slăbuț era siropul? 🙂 Atunci, da. În zona Clujului am băut niște vișinate care te doborau după două păhăruțe. Presupun că pălinca era de vină!

        • klaus 2017-08-15 Reply

          Îhî! 😀

      • castanman 2017-08-14 Reply

        Mihai, cred ca nu ai proprietatea termenilor daca poti asocia “visinata” unei solutii de 24 de grade. Pe la mine cu asta se intarca copiii 🙂 Cand mai vii prin romanica, sa ti gasesti timp pentru un team building prin zona

        • ketherius 2017-08-14 Reply

          Vișinata este -- pentru mine -- ceva ușor și aromat. Tăria aperitiv este pe la 40% și tăria tratament între 50 și 70%.
          Team building sună tentant, liant să fie, că echipa o strâng eu. Eventual închiriem un microbuz cu tot cu șofer, ca să fie studiul -- studiu.

  • smaranda64 2017-08-13 Reply

    Egourile mor şi creeazã atacuri de panicã f puternice. Odatã egoul redus la un minim, senzaţia se diminueazã pânã dispare. Egourile nu mai au timp.

    • Renata Carageani 2017-08-13 Reply

      N-ai vrea să detaliezi, că pare interesant.

      • Fire 2017-08-13 Reply

        Renata, in crestinism se numeste ” dark night of the soul” . In alchimie se numeste ” fermentation”, insa etapa asta nu apare asa, din senin, cum pretind credinciosii, ci apare daca stii ce si cum sa faci Magnum Opus, pentru ca nu iti spune nimeni, iar cartile cu instructiuni sunt codate. In rest, egoul nu moare de la sine, iar daca nu te-ai prins corect cum se face Magnum Opus, riscul de a innebuni in darj night of the soul este foarte mare. Si nu, daca cineva are hard time ori o viata de nenorociri, nu inseamna ca se afla in darj night of the soul.

  • smaranda64 2017-08-13 Reply

    Renata, egoul este un parazit care se hraneste cu energie de joasã vibraţie. Ca sa şi obtinã hrana, localizat în creier, produce iluzii de dramã. Gazda suferã şi suferind traduce energiile inalt vibrationale în frecvente plãcute parazitului. Cu care se hrãneşte.

    • Cudi 2017-08-13 Reply Author

      Din unghiul meu, de om care nu înțelege prea multe despre partea asta cu Ego-urile, ce spui tu, Smaranda, pe diagonală, pare încurajator.

    • Renata Carageani 2017-08-14 Reply

      smaranda, căutând ego, am dat de un articol despre durere, suferință, tristețe, simt tristețe vs. sunt trist etc., parcă am înțeles, parcă nu… în tot cazul, era ilustrat cu lucrări de artă digitală semnate George Grie și am ajuns la site-uri cu artă și acolo m-am îngropat. 🙂
      Nu știu ce să zic. Sunt tributară definiției freudiene de ego.

      Ceva asemănător (ideea cu insomnia) am făcut și eu ca să scap de coșmaruri (după ce le-am disecat): înainte de culcare mi-am făcut un montaj mintal, am deschis în cap o cutiuță în care am vârât câteva gînduri și, treptat, am scăpat de ele. Sunt departe însă de a-mi monitoriza mintea fără ajutor din afară.

      • smaranda64 2017-08-14 Reply

        Ajutorul e mereu binevenit.
        Despre claustrofobie: abia cand intr un vis mi am amintit nasterea, trecerea spre lume iesind din uterul mamei mi am dat seama de unde vine şi s a ameliorat simtitor. Problema este ca noi suntem convinsi ca bebelusii nu stiu nimic, ceea ce nu i adevarat.

        • Renata Carageani 2017-08-14 Reply

          sma, eu am descoperit niște amintiri de după naștere de-ți stă mintea în loc. Sunt claustrofobă de la stagiul îndelungat petrecut la incubator. Peste o lună. Și la mine s-a ameliorat, pot sta în lift dacă nu sunt singură, pot merge cu metroul dacă sunt cu cineva cunoscut… 🙂
          Am scăpat, însă, de frica de măști cu totul, după ce am conștientizat de la ce mi se trage.

          • klaus 2017-08-15 Reply

            Ai scăpat de frica de măști și ai hotărât să te joci câteodată cu ele. Făcea parte din terapie?

      • Fire 2017-08-14 Reply

        Renata, cand spiritualismul mainstream zice “ego”, de fapt se refera la personalitate si inca ceva pe deasupra ( la tot ce tine de persoana din Matrix, Nea’ Caisa ). Nu are legatura cu egoul lui Freud. Problema e ca din cauza confuziei cu egoul, spiritualii ajung si abereaza cu sa fim mai buni, sa gandim pozitiv, bla-bla, un soi de New age care nu are nici o legatura cu dark night of the soul.
        Deci este o depersonalizare dusa la maximum, in mare si pe scurt vorbind, plus inca ceva pe deasupra.

        • Renata Carageani 2017-08-14 Reply

          Fire, din cât am apucat să citesc până acum, m-am prins că spiritualii, cum le zici tu, abordează greșit problema și se tratează cu gândire pozitivă.
          Referitor la durere fizică, mi-am dat seama că, intuitiv, cu foarte mulți ani în urmă, am reușit să înfrunt o suferință atroce și am învins-o numai după ce am început să-mi tratez durerea ca pe un partener cu care ocupam același corp.
          Mi-e destul de greu să explic aici.

  • smaranda64 2017-08-13 Reply

    Despre insomnii: corpul produce curent em prin 2 centrii, creierul şi inima. Curentul em este un câmp traducãtor intre corp şi spirit. La somn cei doi centri reduc activitatea pânã la un nivel minim de mentenanţã. Dacã creierul nu inceteaza sa gandeasca, centrul din el este obligat sa producã energia pe care o consuma acestea. Dacã creierul nu reduce activitatea, inima nu poate reduce nici ea activitatea. Corpul rãmâne treaz. Ce am fäcut eu: la intrarea in dormitor am pus o cutiuta, inainte de culcare am pus acolo, simbolic, toate gandurile şi mi am zis ca le scot de acolo dimineata. A functionat

  • Cristina 2017-08-13 Reply

    Cu parcarea cum s-a rezolvat? Noi am luat amenda cand am fost pentru cetatenie. Nu am reusit sa platim cu cardul (nu stiu ce avea aparatul, ca nu am putut sa platim), monezi nu am avut la noi, si am lasat masina la risc. Doar ca, la plecare ca am gasit amenda pe parbriz.
    Bine ca v-ati rezolvat problemele, asta e important. Sa fiti sanatosi, asta va doresc.

    • Cudi 2017-08-13 Reply Author

      Cristina, noi am avut monede, dar alea le puteam folosi doar în cazul parcărilor de pe marginea drumului, unde ți se oferă maxim 2 ore de staționare. În cazul celorlalte parcări -- cu perimetre mari, subterane etc., plata se face doar cu card de credit, iar ale noastre erau debit (probabil de aceea nu ați putut plăti nici voi, că nu aveați carduri de credit, ci debit -- în cazul cardurilor debit te întreabă de unde plătești, din savings sau chequing account, apoi te pune să bagi pinul. Probabil că aparatele din parcările astea nu sunt versatile, e mai greu să fie programate pentru debit card-uri).
      Din fericire, ne-am încadrat în timp, am fost printre primii la judecător. Astfel că am ajuns la mașină cu 5 minute înainte de a expira timpul alocat parcării.
      Sănătate și vouă, Cristina!

  • Iosif 2017-08-14 Reply

    “Dorim ca viata noastra sa fie simpla,sigura si linistita si de aceea problemele sunt tabu.Vrem certitudini si nu îndoielivrem rezultate si nu experiente,fara sa ne dam seama însa ca numai din îndoieli se pot naste certitudini si numai din experiente -- rezultate.” -- Carl Gustav Jung --

    • klaus 2017-08-15 Reply

      Iosif, vreau să beau cu tine! Sunt impresionat! Sincer!

      • Iosif 2017-08-15 Reply

        Klaus,daca vrei cu adevarat,poti. N-ai idee cât potential exista într-un om care crede cu toata fiinta în idealurile sale.Te astept la Strasbourg oricând ai buna dispozitie. Esti invitatul meu la o bautura dupa pofta si gustul inimii tale. 🙂

Leave a Reply to smaranda64 Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *