web analytics

Plăcintă de mere cu foi muncite

M-a mâncat în fund să mă laud lui Fire și lui Delfinaș că fac plăcinta de mere bună. Bonus: c-o să și vin cu dovezi în sensul ăsta. Here I am!

Aș fi putut merge la magazin să cumpăr foi de plăcintă: n-am făcut-o, ca să dau o notă de autenticitate plăcintei mele și dovadă de spirit de sacrificiu. Aș fi putut face prăjitură cu mere, cu foi simple, cu unt, cu ouă, cu smântână, cu drăcii. N-am făcut-o: marile prietenii cer sacrificii pe măsură. Am ales varianta old-style, a la bunica: doamnelor și domnilor, am făcut plăcintă întinsă cu mere.

Cum marii bucătari își dau proba măiestriei scoțând pielea de pe rață într-o singură bucată, ca apoi s-o umple la loc, româncele trebăluie, sărmanele, întinzând foi cât masa, ca să-și dea măsura răbdării, c-altfel nu știu ce. Totuși, țin să subliniez că e un fel de act de curaj să te apuci să faci foile astea în casă. Și nu orice fel de curaj, ci unul de-a dreptul nebun. Pentru că folosind aceleași tehnici și aceleași cantități, rezultatul diferă de la o plăcintă întinsă la alta.

Așadar, plăcintă întinsă cu mere. Puține ingrediente, simple:

– 1 kg de făină
– mai bine de jumătate de litru de apă
– două dopuri de oțet
– puțină sare
– ulei
– vreo 10 mere
– zahăr
– scorțișoară

Merele se spală, se dau prin răzătoare, se storc pentru a da sucul de mere rezultat constipaților din casă, se pun la călit cu zahăr după gust și scorțișoară. Nu mult, vreo 10 minute.


Din făină, apă, oțet și sare se formează un aluat elastic, nu prea tare și care se poate tăia în două sau în mai multe părți egale. Se ung bine cu ulei bucățile de aluat și se pun la frigider pentru mai mult sau mai puțin de o oră.

De-aici înainte vine greul. Fiecare bucată de aluat trebuie întinsă foarte, teribil, exagerat, sisific de subțire – și fără făcăleț, doar din mâini.

Puteți lucra pe o masă acoperită cu o pânză curată sau direct pe blat, dacă spațiul vă permite. Dacă sunteți curajoși sau vă chinuie talentul, puteți așeza foaia pe podul palmelor, rotind-o până amețiți.

Din când în când, mai ungeți cu ulei foaia și străduiți-vă s-o lungiți și s-o lățiți cu grjă, până când veți putea exlama cu mândrie: “uite, mă, poți să citești ziaru’ prin ea!”. Dacă în locul laudelor binemeritate vi se răspunde un leneș “știu cum arată, mama le făcea foarte bune”, sunteți îndreptățite să-i puneți lumânarea la cap. În cazul meu, singurul posibil interlocutor biped masculin al casei era la lucru, așa că am chemat-o pe pitică să se așeze pe scaunul admiratorului. “De ce mai tragi de ea, nu vezi că se rupe?”. Mă vor așeza la eroi necunoscuți, mi-am zis. Amin. După ce foaia de plăcintă a căpătat subțirimea maximă, se taie marginile și se presară cu măr călit.

Se răsucesc ruladele și se așează în tavă, una câte una. Înainte de a le băga în cuptor, se ung cu ulei.

O oră și un sfert cred că am ținut plăcinta la cuptor, până s-a rumenit bine. Spre mirarea mea, a ieșit mai bună decât ultima dată când m-am încumetat s-o fac (penultima dată mai c-aveai nevoie de picamăr ca s-o răzbești – semn că evoluez în Matrix).

Mirosul, ohoho, le-a terminat psihic pe piticele canadience venite la joacă și care-mi alină zbuciumul psihic și-mi redau sensuri existențiale cu câte-un: “Oh, Cudi, it smells sooooo good when you cook!”. (Proud to be romanian myself!)

Aștept să vină și Mihai care, îmbătat și el de mirosuri, mă va găsi mai superbă și atrăgătoare decât atunci când nu coc nimic în cuptor. Va mușca din plăcinta caldă și va exclama, parcă-l aud: “nu se compară cu alea din comerț” (foile). Cred și eu, îi răspund de pe-acum, când mănânci plăcinte cu foi din comerț nu prea vine Zâna Măseluță! Oricum, propun o revoltă mondială împotriva foilor nemuncite din comerț… pe ei și pe mama lor de Fornetti!

Nu, serios, e simplă și bună.

********

Testimonial:

Când am ajuns acasă, Cudi mă aștepta, radioasă, în prag. Am simțit mirosul inconfundabil de plăcintă înainte să intru pe ușă – și atunci am înțeles de ce copiii din capul străzii se opriseră din joacă și se uitau împrejur nedumeriți. Am pus mâna pe o plăcintă și am mâncat-o cât ai spune “plăcintă”, apoi am luat-o pe a doua, ca să o evaluez. De bună, e mai bună decât visam, cu gustul ăla de foaie făcută în casă, dulce, dar nu prea dulce, cu scorțișoară, dar fără miros de scorțișoară (un gust discret, atât), fragedă de se topește în gură… în timp ce o mâncam pe a patra i-am ridicat lui Cudi o problemă existențială “știi că nu ține până la miezul nopții, nu?“. Ea, spre disperarea  mea, în loc să răspundă “mai am o tavă“, a zis doar “știu“! Șoc și groază!

126 Comments

  • delfinasu' 2017-09-27 02:28 Reply

    Gata! De azi nu mai fac cu foi din comert! Mi-ai facut o pofta de numa-numa!!!
    Miroase pana aici! ☺☺☺

    • Cudi 2017-09-27 10:34 Reply Author

      Delfinașule, bag mâna în foc că tu faci plăcinta/prăjitura de mere mai bună! Mie-mi plac mult alea cu foaie jos, umplutură de mere, foaie deasupra, cum vindeau pe vremuri la alimentară, sectorul pâine. N-am făcut din aia pentru că nu-i place lui Mihai și oricum nu-mi iese cum vreau (a mea are un gust pronunțat de unt și smântână, ori eu vrea să simt mărul, scoțișoara și aluatul ca pe biscuite). Dacă știi tu cum se face, îndură-te și învață-ne!
      Mor cu wordpressul ăsta. Nu înțeleg de ce tot intri la moderare sau în spam. Pe lista de blocați nu (mai) e nimeni, nu știu ce se întâmplă. Mi-e ciudă și mă simt aiurea față de tine.

      • Fire 2017-09-27 11:01 Reply

        Cudi, placinta cu mere aia cu foi late de care zici, nu se face decat cu untura ( untul sau uleiul ii dau o consistenta diferita si un gust nasol ). Am gasit reteta ideala, dupa ce am incercat n-spe mii de retete de pe net in cautarea gustului din copilarie, la tanti asta pe blog, am testat-o, am declarat-o ” the best”. Daca stiti o reteta mai buna decat asta, thank you very much !

        http://www.stilulmeudeviata.ro/2012/07/prajitura-cu-mere.html

        • Cudi 2017-09-27 11:23 Reply Author

          Fire, mersi de link, arată bine prăjitura! Cu untura nu știu cum o scot la capăt, că are Mihai o problemă cu ea.

      • delfinasu 2017-09-27 11:33 Reply

        Nu stiu de ce :(.
        Mailul e unul obisnuit , de yahoo , iar IP ul de la furnizor de aici – relativ cunoscut – e RDS – , deci …nu stiu de ce AKISMETU’ canadian nu ma place dar cred ca o sa ii dai de cap cumva. Sau la cap:).
        No, amu sa stii ca am facut placinta de mere in seara asta dar nu am avut cand sa “muncesc foile” (am un job aiurit si aiuritor) asa ca spre rusinea mea, am cumparat foile azi, dar prea mi-ai facut pofta, zau!:). Am si dovada (cam ciufulita – si dovada si io), dar nu stiu sa pun poza in coment, cum sa fac?

        • ketherius 2017-09-27 11:39 Reply

          Ca să pui poza în comentariu, pui link-ul către poză, atât. Ca să faci poza să aibă link, o încarci pe un site (pe site-ul tău – în Media Library – sau pe photobucket).

        • Cudi 2017-09-27 11:53 Reply Author

          Intri la tine pe blog, la Media, îi dai Add New, ți se încarcă, dai click pe poză și ei în stânga îți apare un câmp URL. Copiezi link-ul și îl pui în comentariul tău, poza se va afișa automat. Altfel, urci poza undeva pe net și îi pui link-ul în comentariu.
          Delfinaș, e de-a dreptul emoționant că ai fost solidară cu dulcele nostru și ai băgat și tu o tavă la cuptor!
          Măi, de data asta wordpress-ul nu te-a trimis în moderare sau în spam, sunt confuză, dar cred că e de bine.

          • delfinasu 2017-09-27 12:08 Reply

            stai un pic (am trecut de pe tableta – o aveam in bucatarie – pe laptop) sa urmez intocmai pasii indicati.
            poate nu m-a mai trecut in moderare pentru ca am renuntat la apostroful de la delfinasu’

      • delfinasu 2017-09-27 12:14 Reply

        placinta mea ciufulita din seara asta, dar cu foi din comert
        ?ssl=1&w=450

        si o poza bonus (in speranta ca imi salveaza ciufuleala placintei) – niste conopida pane
        ?ssl=1&w=450

        • Cudi 2017-09-27 12:18 Reply Author

          Oh, shit!
          Era soare la noi, acum a început să plouă. Mihai, cum e cerul gurii tale, senin ca înainte de vedea pozele astea?

        • Cudi 2017-09-27 12:19 Reply Author

          M-ai lovit crunt cu conopida aia, să știi.

          • delfinasu 2017-09-27 12:41 Reply

            e simplu de facut
            ceva condimente (piper, sare, delikat) , oua, ceva faina (ca la snitel)
            conopida am clocotit-o un pic inainte cu ceva dafin
            apoi racita, tavalita prin amestecul cu ou si haida-haida in tigaie.

            si gata 🙂

          • delfinasu 2017-09-27 12:44 Reply

            am uitat sa-ti spun ca unele texte din cele vechi le-am scris langa oala in care se zburataceau niste perisoare-ntr-o ciorba 🙂
            asa ca la mine scrisul se amesteca terrrribil cu bucataria, acela e imperiul meu iar polonicul mi-e sceptru :)))

            • Cudi 2017-09-27 13:03 Reply Author

              A doua frază chiar merită înrămată, Delfinaș.

              • delfinasu 2017-09-27 13:05 Reply

                sa vezi razboiul inimii cu ceapa, acela da macel!
                se lasa intotdeauna cu lacrimi 🙂

              • delfinasu 2017-09-29 01:55 Reply

                Cudi, ultima mea postare de azi e un text vechi, dar m-am gandit să îl repostez pentru tine :).
                Nu mai stiu unde am citit pe pagina ta, țin minte însă că te critica cineva că pomenesti în povestirile tale, pe lângă subiectul principal, despre ce faci prin bucătărie, ei bine – să stii că nu (mai) esti singura.

                cum ziceai tu, înțelepțind un zâmbet ? e clar – semnul unei mari prietenii :)!

                • Iosif 2017-09-29 08:22

                  …si pentru mine, în mod special ! 🙂

                • delfinasu 2017-09-29 08:34

                  Iosif, pentru tine , din pacate, nu.
                  N-ai treaba cu bucataria asta lumeasca – ai zis-o de multe ori, te-ar plictisi o ciorba cu perisoare, stiu deja, asa ca …nu. E doar pentru Cudi.

                • Cudi 2017-09-29 08:46 Author

                  Delfinaș, coincidență sau nu, azi tot ciorbă de perișoare mănânc, am mai făcut ieri una. Bonus, acum ciorbița ta! Am și eu un mic dar (condiment) pentru tine:

                • Iosif 2017-09-29 08:52

                  Bine, atunci renunt la perisoare, ma multumesc cu felul doi ori cu desertul ! 🙂

                • Cudi 2017-09-29 09:00 Author

                  Iosif, o plăcintă cu dovleac ți-ar plăcea? Asta plănuiesc eu să fac azi, te invit să te teleportezi la noi, poate vor ieși două tăvi. O cafea lângă?

                • delfinasu 2017-09-29 09:00

                  Cudi, de frumoasa e melodia asta. Câtă pace în ea (nu înteleg versurile, dar mângâie).
                  E ca sarea în bucate, pentru azi-ul (din)- ciorba mea. Sau invers. Cine să le mai stie, asa o amețeala prin cele vocabulare 🙂

                • Cudi 2017-09-29 09:06 Author

                  (Delfinaș, am rămas prizonieră în cămara blogului tău)

                • Iosif 2017-09-29 09:08

                  Nu prea cred ca stiu ce-i aia “placinta cu dovleac” . Poti sa detaliezi ?

                • Cudi 2017-09-29 09:13 Author

                  Acușica vine revelația! Ceva de genul, om bun:

                • Iosif 2017-09-29 11:01

                  Gata, le-am halit din priviri. Seamana cu placinta cu mere, doar umplutura este cu dovleac. Sunt un gurmand de dulcegarii de toate felurile, iar daca voi reusi “teleportarea”, viiiine baiatu’ ! 🙂
                  Merci Cudi, anticipat !

                • Lotus 2017-09-29 15:07

                  Nu mai stiu unde am citit pe pagina ta, țin minte însă că te critica cineva că pomenesti în povestirile tale, pe lângă subiectul principal, despre ce faci prin bucătărie

                  Momentul în care ți se confirmă că ai ajuns cineva în viață.

                • delfinasu 2017-09-29 15:19

                  Cudi, nici nu ma pricep prea bine la multumiri, sper sa simti doar ca mi-s tare ok aici, la tine, pentru ca e cald si zambet si scrii haios si colorat si pentru că pe-aici nu sunt fițe.
                  Te-am citit si inainte (poate nu atat de frecvent ca zilele astea) , în liniste, în umbră cumva, si pe tine , si pe sotul tau, si pe Renata si pe alti câțiva care scrieți fenomenal de alert si interesant despre aproape orice (până si despre un țânțar daca aveți chef – si tot vă iese o povestioara haioasa), insa ceva m-o împins zilele trecute sa ies din anonimatul si linistea bârlogului meu (desi, mă rog, se presupune ca delfinasii zburda prin oceane, în fine) . Ei bine, mi-o crescut tensiunea :), citind relativ recent, undeva, cum primeati si tu, si klaus, replici de-aiurea – de la o tută care habar nu avea despre ce vorbeste. Si, pentru ca, aproape instantaneu, m-am simtit ca facand parte din grup, desi nu faceam… hop-țop te-ai trezit cu mine pe cap pe-aici, comentând :). Nu stiam cum va fi. Am avut noroc – m-ai primit. Deci, ca sa conchid, am vrut sa fac parte din grupul cu pricina, ce mama mă-sii la deal la vale :). Si chiar e bine, zău:)

                • Cudi 2017-09-30 00:22 Author

                  Delfinaș, sunt tare obosită, atât de obosită că-mi lăcrimează ochii. Mă bucur că mi-ai spus asta, înseamnă că nu sunt eu cea defectă în zona cu hipertensiune. Ne pare bine că ești aici, în cuibul nostru de cuci într-o ureche!

                • delfinasu 2017-09-29 15:27

                  Lotus, exact ăla a fost momentul!
                  Ti-am spus ca iti admir spiritul de observație? Esti un om foarte foarte foarte atent la detalii. Am scris om pentru ca e tot un fel de aparat foto si citatul tau: precis, focusat, detaliat. N-ai putea da asemenea citate de pe un smartphone, clar.

                • Lotus 2017-09-29 16:16

                  Delfinașule, nu mai știu despre ce era articolul respectiv, dar eu am fost acel cineva care a criticat-o pe Cudi pentru că mă obliga s-o citesc în fum de țigară, pe care nu uita s-o menționeze alături de subiectul principal. 🙂

                  Cât despre smartphone, e drept că nu prea folosesc, dar, în timp ce tu nu-mi poți spune de pe ce calculator scriu acum, eu știu că faci poze cun un aparat Panasonic. Ba știu și modelul. 🙂

                • Lotus 2017-09-29 16:21

                  PS: Cine-i dădea replici aiurea lui Cudi? Să-i dau o bere.

                • Cudi 2017-10-01 11:11 Author

                  Cineva care scrie cuvinte mari, gen “primordiar“.

                • delfinasu 2017-09-29 16:24

                  puteai sa ma intrebi si-ti raspundeam (ma refer la aparatul foto).
                  e doar o altă joacă, nu e ceva profi.
                  in alta ordine de idei, esti asa de sigur că nu stiu ca ai sistem de operare Chrome 49.0/ WinXP?
                  si că, la fel ca si mine, esti abonat RCS-RDS?

                • Cudi 2017-09-30 00:32 Author

                  Știe și Lotus să dea click dreapta pe o poză ca să-i afle proprietățile și deja se crede agentul 007. 🙂

                • delfinasu 2017-09-29 16:25

                  p.s. vezi ca si eu fumez:)

                • Lotus 2017-09-30 11:33

                  @Cudi

                  Păi da. Numai că nu dau click dreapta, mi-am setat IrfanView să afișeze automat (sus, cu verde) în modul full screen datele exif care mă interesează cel mai mult (nr fișier în director, rezoluția, spațiul, nivelul de zoom, distanța focală, apertura, timpul de expunere și sensibilitatea iso), în timp ce pe restul le pot vedea cu o simplă apăsare a tastei E.

                • Lotus 2017-10-01 11:15

                  Cudi: Păi nu știu cine.

              • Lotus 2017-09-29 18:05 Reply

                Păi ce să te întreb, că știu mai multe despre camera ta foto decât știi tu. Și crezi tu că e Chrome.

                Iar cu fumul, cât timp nu mi-l bagi în față, mă rog, viața ta, banii tăi.

                • delfinasu 2017-10-01 12:06

                  Lotus, tuta cu pricina are un spirit prea înalt ca să coboare la vulgara ta bere. Desi ii repugna temele culinare si plebea (grupul de bătrânei d-alde noi) niste alune coapte, ceva de gen, le savureaza in oftaturi distins-gratioase.
                  Asa ca tre’ sa te reprofilezi: ori faci cinste cu o poezie “toamna, pletele mele, inima mea, sufletul meu, ah, piciorul meu, sciatica mea, blablabla” sau, mai bine, las-o-n plata Dumnealui. Pardon, Domnului.

                  p.s. Si, oricum, au fost sterse toate comentariile in care spiritul ei (ma repet, dar ce sa fac, asta e – e toata un spirit si-o visare) era lezat de vreo replica pe care psihicuțul ei n-o pricepea pe motiv de pseudo-cultura generală.

                • Lotus 2017-10-01 13:05

                  Deci n-am înțeles, noi suntem bătrâni sau ea e bătrână? Bat-o vina de sciatică și tremurătură a mâinilor, că nici un link nu vă lasă să puneți. 🙂

                • delfinasu 2017-10-01 13:21

                  Lotusule, rogu-te, reciteste si-ai sa pricep cine e bătrân si cine e tuta fudulă. (stii vorba aceea – “prostul daca nu-i fudul, nu-i prost destul” – în varianta feminină)

                  cât despre link, repet, au fost sterse comentariile cu pricina, si oricum nu mai contează.
                  ti-o scris Cudi o mo(n)stră din cuvintele personajului, aceea cu primoridiarul.

                  deci : nu bere / da alune sau fructe similare, coapte.

        • Lotus 2017-09-27 17:31 Reply

          Delfinașule, încă există oameni care nu fac poze cu smartfonu? Felicitări! 🙂

          • delfinasu 2017-09-27 19:38 Reply

            Lotusule, m-ai facut om, multumesc:)

  • Fire 2017-09-27 07:54 Reply

    Foile alea sunt transparente, Cudi ! N-am idee cum le poti intinde fara sa se rupa .
    Well, eu cred ca ar fi bine ( pentru noi … ) sa iti faci un blog culinar. Eu o sa fiu fanul tau no.1 si o sa incerc toate retetele care nu contin otet sau alcool ( ca sa nu dau in hepatita de la miros ).
    Daca nu vrei sa-ti faci blog culinar, as pute asa ma multumesc si cu retetle puse pe blogul asta ( sa stii ca n-am uitat de chiftelutele alea care te baga in spital, inca mai sper la o reteta ! )

    • delfinasu' 2017-09-27 09:47 Reply

      Si eu fan nr 2 la blogul culinar!

      • Cudi 2017-09-27 11:01 Reply Author

        Delfinaș, după ce-am citit câteva articole de-ale tale, mă simt ca ultimul rahat în ploaie.
        Pentru ceilalți: https://delfinasublog.wordpress.com/2017/06/13/first-blog-post/

        • delfinasu 2017-09-27 11:37 Reply

          Tu glumesti,Cudi:).
          Io is doar un inginer indragostit de cuvinte, de joaca intre ele. Atat. Voi scrieti fain, zglobiu, colorat. Cursiv, povestitori. Io nu prea. Dar multumesc pentru vorba buna 🙂 (fara pupici dar cu un zambet real)

    • Cudi 2017-09-27 10:26 Reply Author

      Fire, am pus doar două dopuri de oțet, nu se simte: unul de plastic, altul de plută. Glumesc. Oțetul ăla ajută elasticitatea aluatului, cred.
      La chifteluțe, treaba e simplă: puțină pâine înmuiată în lapte, sare, piper, usturoi zdrobit, carne amestec: jumătate porc, jumătate vită, neapărat! Un vârf de cuțit de nucșoară (nutmeg), puțin oregano și coriandru – trio-ul ăsta le dă savoare. Asta-i tot.

      • Fire 2017-09-27 10:57 Reply

        Multumesc de reteta, Cudi ! In mod cert otetul ajuta la elasticitatea aluatului, ca am incercat eu mai demult fara otet si nu se intinde atat de subtire fara sa se rupa. Problema e ca din doua dopuri de otet dau in hepatita pana termin de intins aluatul.

        • ketherius 2017-09-27 11:09 Reply

          Fire, pui robotul să amestece până dispare mirosul, apoi întinzi cu mâna.

  • Iosif 2017-09-27 09:22 Reply

    Chapeau,cudi draga !
    Citindu-ti exprimarea detaliata mi le imagnam pe cele doua mame ale mele care dintotdeauna au pus pe primul plan (si înca nu se linistesc) alimentatia acestui corp fizic, relativ, trecator si efemer, a carui valoare nu depaseste câtiva dolari, dupa estimarea facuta de fostul meu profesor de chimie si anatomie Dobrovolski, care compara valoarea organismului cu valoarea elementelor continute de acesta.
    Ceea ce vreau sa se înteleaga, este ca viata în sine este non sens, si nu are valoare prin ceea ce consumam si oferim corpului fizic, ci cu ce ne alimentam partea launtrica, sufleteasca si spirituala, care este atemporala, iar ceea ce-i oferim în aceasta viata relativa, în care acumulam lucruri materiale, trecatoare, moarte, care ne ofera o placere si satisfactie de scurta durata si efemera, lipsindu-ne sufletul si spiritul de autentica hrana absoluta a Cuvântului Vietii prin care vom gusta cu adevarat, fericirea,bucuria si eliberarea fiintei din sistemul perceptiilor simturilor primare, limitate,mortale.

    • Cudi 2017-09-27 10:39 Reply Author

      Iosif, dacă o tocăniță te bucură sincer, îți dă o stare de bine, îți bucură sufletul, de ce nu…?
      Avea Radu Anton Roman o vorbă: “Vă dau o ciorbă, dați-mi eternitatea!”.

      • Iosif 2017-09-27 10:50 Reply

        Si cât tine aceasta bucurie sufleteasca ?
        As putea sa-ti dau iar un exemplu biblic despre un om ce pentru un blid de linte si-a vândut dreptul de mostenitor al binecuvântarii tatalui sau, însa ma abtin deoarece nu vreau sa va mai supar cu “prostii” în care oricum nu credeti. No offence ! 🙂

        • Cudi 2017-09-27 11:12 Reply Author

          Iosif, poate că a îmbrățișa bucuria unui blid cu ciorbă înseamnă și a nu irosi mare parte din viață. E o formă de-a spune: ce sens are să alergi după luxuri greu accesibile?, nu irosi ceea ce deja ai.

          • Iosif 2017-09-27 11:38 Reply

            Cudi draga,este vorba de consecintele pe termen lung. Priveste putin la cu obiectivism la cei doi fii ai lui Isaac,Iacov si Esau,cauza si efectul “înselaciunii” dintre cei doi frati,nepoti ai lui Avraam, la luptele milenare dintre cele doua mari familii (religii) de pe Terra, a razboaielor sângeroase ce s-au desfasurat si continua pâna în zilele noastre,si nu se va încheia decât prin interventia miraculoasa a lui Dumnezeu, însa nu înainte de disparitia(unificarea) tuturor religiilor într-o singura religie mondiala impusa de guvernul mondial al “omului faradelegii” umanist-materialist, o forma de comunism mondial,pe care voi canadienii îl resimtiti déjà,însa în Franta s-a dat dispozitie guvernamentala ca toate lacasurile de cult,indiferent de confesiune,din cauza asazisei “stare de alerta terorista” orice prefect de reguune si/sau primar de comuna,sa poata suspenda când considera ei orice reuniune eclesiastica, spirituala, în aceste locuri, pe o perioada de sase luni.

            • Cudi 2017-09-27 13:01 Reply Author

              Iosif, eu tind să cred că e mai bine în Canada: vecinii din dreapta sunt indieni și slujesc nu știu cărui zeu. Ăia din stânga sunt catolici, și-au pus o cruce mare pe garaj. Mai încolo e și o familie de pakistanezi, altă religie. Avem și martori de-ai lui Iehova pe stradă. Plus negri din ăia care dansează în bisericile lor. Trăiesc cu impresia că noi suntem printre puținii care nu-și practică religia. Oricum, fiecare cu treaba lui.
              N-am auzit recent de atentate pe-aici, nici de conflicte pornind de la religie. Eu cred că în Franța e ceva mai rău.

  • Iosif 2017-09-27 11:40 Reply

    Errare “la” cu … 🙂

  • Iosif 2017-09-27 13:42 Reply

    Nu doar în Franta ci în toata Europa, deoarece lupta pentru suprematie mondiala se da între Est si West,iar UE (batrâna cea vicleana) se afla la mijloc,însa toata aceasta strategie este o MARE înselaciune a celor doua mari puteri ce controleaza pamântul,marea si cerul,iar manipularea prin mass media,(în special NASA) provoaca toate aceste framântari si lupte fraticide milenare care azi au ajuns la apogeu. Ma bucur sa aud doar de bine deoarece si eu am frati si surori raspânditi din Romania pâna în USA si chiar îmi pasa sincer de toti concetatenii mei,ca doar de aceea încerc sa va spun despre Adevarul Absolut,eliberator de sistemul minciunilor si falsurilor fabricate de milenii de “EI” si care au invadat perceptia tuturor mintilor cu virusul spaimelor nejustificate, filozofico-religioase, stiintifico-fantastice si politico-economice… 🙂

  • Lotus 2017-09-27 17:30 Reply

    Și io voiam să te întreb la ce-s bune cele două dopuri. 🙂 În rest, m-ați enevat. Las’ că fac și eu o mâncare sofisticată, și pun poze pe blog. Așa că mâine o să puteți admira o suculentă omletă de ouă! 😀

    • Cudi 2017-09-27 18:27 Reply Author

      Dacă nu publici mâine pe blog rețeta unei omlete suculente, n-ai ambiție!

      • Lotus 2017-09-27 18:57 Reply

        Păi ți-o zic de pe acum. Se sparg 2-3 ouă, se amestecă-ntr-un vas, se adaugă sare (și probabil alte condimente), după care se pune conținutul într-o tigaie, pe foc. 🙂 Ce rețetă vrei? Făceam haz de necaz că nu știu găti ca voi.

        Eventual, după ce o să învăț, o să public.

        • Cudi 2017-09-27 19:51 Reply Author

          N-ai? N-ai!

          • delfinasu 2017-09-27 20:11 Reply

            Cudi, Lotusul îsi face iluzii ca a zis-o 🙂
            stim amândouă prea bine cât e de importantă tigaia, daca e sau nu unsă cu niscaiva substanță anti-ardere, categoria sau dimensiunile ouălor pentru a stabili corect cantitatea de condiment si, mai ales, timpul…ehe, timpul de coacere e vital – e calea de la esec la reusită:)

            • Lotus 2017-09-27 21:31 Reply

              Știți amândouă separat, sau împreună?

              • delfinasu 2017-09-27 21:36 Reply

                adevărul e (aproape)întotdeauna în ochiul cititorului 🙂
                asa ca răspunsul e la dumneata, Lotus

                • Lotus 2017-09-27 22:03

                  Din partea mea… 🙂

                • Cudi 2017-09-27 22:48 Author

                  Lasă-l, Delfinaș, că-și dă în petic.

                • delfinasu 2017-09-27 23:04

                  Cudi, are romanul o vorba “don’t worry, be happy”
                  bine mai e si aia cu “live and let live” si cred, dar nu sunt extrem de sigură de la ce nație mai e și asta 🙂 “fiecare pasăre pe limba ei piere”

                  zâmbesc.
                  (am senzatia ca s-a citit in nota corecta comentariul cu tigaia si durata de coacere:) )

                  p.s. nu ma citi ad literam intotdeauna

                • Cudi 2017-09-27 23:23 Author

                  Nu, nu, delfinaș, am râs citind replica ta, mi-a pierit râsul citind-o pe-a lui Lotus.
                  Și că tot s-a adus vorba de simplitatea omletelor…

          • delfinasu 2017-09-27 23:50 Reply

            uau! asta da dexteritate în mânuirea tigăii!!! (in clipul cu omleta)
            🙂

  • Iosif 2017-09-27 22:52 Reply

    Umblând printre delfini, uneori poti întâlni rechini ! No effence ,zice-se ! 🙂

    • delfinasu 2017-09-27 22:55 Reply

      Iosif, nici nu stii câtă dreptate ai:)

  • Iosif 2017-09-27 23:08 Reply

    Ba stiu ! Traiasca artarii ! 🙂 🙂

  • Iosif 2017-09-27 23:36 Reply

    Vino d-le Gigli si da-le ceva lectii de MasterChef, acestor dragute doamne !

  • delfinasu 2017-09-28 00:22 Reply

    Iosif, Master cu Șef nu e totuna? 🙂
    glumesc.

    daca e vorba de lectii (și nu de teme), să vină cine vrei tu, căci pentru toți dintre noi e loc întotdeauna de o învățătură nouă, fie ea și de minte

  • cristina 2017-09-28 07:33 Reply

    Cudi, reteta ta e bestiala daca ai rabdare sa intinzi foile (fara sucitor, asta da provocare!).
    Eu folosesc reteta de mai jos pt placinta cu branza/mere. Foaia nu trebuie intinsa asa subtire si niciodata nu am dat gres.
    https://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/patiserie/placinta-cu-branza-dulce-reteta-ca-la-mama-acasa.html

    • Cudi 2017-09-28 08:37 Reply Author

      No, Cristina, de data asta ai intrat tu în spam, îmi pare rău!
      Cristina, sunt convinsă că e bună, mai ales că, am observat, ce-i place Laurei Laurențiu, îmi place și mie. Serios acum, blogul ăsta culinar – rețete ca la mama – e wikipedia oalelor mele. Când nu știu ceva, Laura are răspuns pentru toate. O vreme îl creditam pe Adi Hădean, în timp am înțeles că gusturile îmi sunt mai apropiate de ale Laurei.

  • Renata Carageani 2017-09-28 11:42 Reply

    Cudi, Fire, Delfinaș,
    nu pot pricepe de ce într-atâta m-ați umilit! 🙂
    Eu abia pot face o ciorbă de vacă, fumând sudat, de frică să n-o greșesc.

    Fire, știi ce mi se pare, la tine, ciudat? Că faci plăcinte. Tu, care tragi pe nas vitamina CE, tu, care ești din alt aluat decât noi…
    O plăcintă muzicală pentru tine. Găsești tu traducerea, pe google, în alchimie, dacă nu știi italiană.

    • Fire 2017-09-28 12:49 Reply

      Renata, indiferent ce trag pe nas, in farfurie pun si eu ce puneti si voi, ca am acelasi oprganism ca si voi. Daca ma intrebi pe mine, a stii sa-mi fac de mancare este survival skills, e baza supravietuirii. Si apoi, daca am invatat ( de pe bloguri ) sa-mi fac mancare, de ce nu as face un efort sa invat sa-mi fac si o placinta, o prajitura, ca sa nu mai balesc asteptand sa-si faca altii pomana cu mine ( alea de la cofetarie sunt plastice necomestibile ) ?
      Thanks pentru cantecel !

    • Fire 2017-09-28 13:06 Reply

      Renata, glumim noi, insa eu chiar am cunoscut o romanca ( in jur de 40 de ani, maritata ), care nu stia sa gateasca si cumparau mancare gatita de prin supermarketuri si restaurante. Femeia umbla in basini ca ea e spirituala si nu se cade sa te ocupi cu chestii mundane precum gatitul. Spunea ca gatitul e pentru prosti ( si foame pentru destepti, as zice eu )… Bine, ce isi inchipuia ea ca e spiritualitatea mareata care nu ii pemrite sa gateasca, era nimic altceva decat bulshitul mainstream, new age si ceva opo-occultism. Adica pure garbage.
      Eu i-am zis ca hai fata, a fi spiritual nu inseamna sa te comporti ca un handicapat, un neputincios care nu-i in stare sa-si faca o fiertura de frica sa nu cada galoanele spirituale. S-a suparat pe mine si nu mi-a mai vorbit in veci, in ciuda faptului ca aveam dreptate ( deci nu ai voie sa te superi pe adevar, consider eu ).

      • Cudi 2017-09-28 13:37 Reply Author

        :))

    • Cudi 2017-09-28 13:44 Reply Author

      Lasă, Renata, ciorbele! Fă mai bine mușchiuleț pe grătar, cu sos din ăla italian cu busuioc, am uitat cum îi zice, fug la frigider, revin. Pesto!
      M-ai bântuit cu rețeta asta săptămâni întregi, mă întrebam: ce blasfemia lumii e aia să pui busuioc pe bunătate de mușchiuleț? Ți-am povestit? Nu ți-am povestit. Am încercat și eu, la miză mare, că aveam și musafiri și ăla a fost felul principal. Ghici ce? Ne-am lins pe degete, toți! Musafirii au dat pe spate, m-au întrebat cu ce am condimentat carnea, eu am făcut pe rafinata răspund simplu: “cum, cu ce? cu sos Pesto, firește…”.

      • Lotus 2017-09-28 14:52 Reply

        Încearcă busuiocul și în pizza cu mozzarella. 😉

        • Renata Carageani 2017-09-29 14:01 Reply

          Lotus, știi unde se simte busuiocul mai bine ca acasă? În cea mai simplă și ieftină mâncare de pe lume: tai roșiile, pui sare, le lași nițel, le amesteci, torni puțin ulei (nu, nu trebuie musai de vergine măsline, poate fi de floare) și rupi frunzișoarele de busuioc peste.

      • Lotus 2017-09-28 14:54 Reply

        Și, Renata, observă te rog că nu sunt singurul care folosește expresia „(nu) m-a dat pe spate”. 🙂

        • Renata Carageani 2017-09-29 14:02 Reply

          Cred că toți ceilalți te citează. 🙂

          • Lotus 2017-09-29 15:14 Reply

            Nu-s eu chiar așa de important. Hai să zicem că 90% dintre ei mă citează.

      • Renata Carageani 2017-09-29 14:22 Reply

        Ce bine-mi pare, Cudi, că i-ai dat pe spate!
        Eu nu știu să bucătăresc. Fac ciorbe conform rețetei, uneori stau minute în șir să chibzuiesc ce înseamnă „un morcov”, fiindcă am unul luuung și subțire de 30 cm și unul scundac și gros , ca degetul mare al unui Dorel care dă cu sapa. Până la urmă, recurg la tehnica ochiometrică și renunț la aia farmaceutică.
        Coabitantul se plânge de reflux gastro-esofagian, deci NU mâncărici cu sos.
        Dar n-am făcut niciodată o prăjitură, cu excepția clătitelor și înghețatei.
        De-aia, dacă, prin absurd, mi s-ar propune să plec în Cosmos sau să fac o plăcintă cu mere, aș alege Cosmosul, fără clipire. Măcar ultima imagine, pe retină, înainta morții, e cerul înstelat, nu ușa cuptorului din bucătărie.

  • Iosif 2017-09-28 22:00 Reply

    Dragii mei prieteni si prietene virtuali. Aveti retete si formule de produse de consum alimentar superbe, care mai de care mai sofisticate, însa toate-s relative, trecatoare, efemere, si nu ofera Viata si fericire vesnica, ci toate converg într-un final spre moarte.
    Laureatul premiului Nobel, geniul fizicii atomice si al formulei mortii,Albert Einstein, a fost si este si azi recunoscut de lumea stiintifica unul dintre cei mai importanti pioni ai stiintei, însa toate descoperirile, retetele si formulele lui au fost si sunt o nebunie a mortii, iar cercetatorii si oamenii de stiinta continua sa scormoneasca în aceasta “cutie a Pandorei” scotând la iveala alte si alte retete si formule, decimând viata si aceasta planeta superba numita planeta albastra Terra (Raiul omenirii) transformând-o într-un pamânt desertificat lipsit de frumusete autentica, naturala, acoperind-o cu lucruri artificiale, false, imitatii si surogate care transforma viata omului inconstient,(înselat de tehnologia (peudo)stiintifica, mediatizata prin toate sursele si canalele pline de zoaie) într-o planeta lipsita de viata autentica, populata de omul-robot, educat si format de “Ei” dumnezeii acestui sistem al înselaciunii, folosindu-se de puterea posesiunilor économico-financiare de umanism-materialismul constructiilor piramidale, ce modifica perceptia luminii ADEVARATE eliberatoare, perceputa de masele de robi (sclavi moderni) facându-i sa creada ca traiesc cu adevarat, inconstienti si orbi la falsitatea,relativismul, si inutilitatea acestei existente înrobitoare.
    Dumnezeu,Tatal ne-a creat dupa chipul si asemanarea Lui, ne-a dat în stapânire pamântul cu tot ce-i pe el,sa-l îngrijim si sa-l lucram pentru eternitate,însa (pseudo)oamenii de stiinta “omul faradelegii” ne alimenteaza de milenii cu …moarte. TREZITI-VA LA REALITATE DRAGILOR ! EXISTA DOAR UN SINGUR DUMNEZEU,IAR ISUS HRISTOS ESTE FIUL SAU ! CREDETI DOAR ÏN EL,SI VETI PRIMI FORMULA SI/SAU RETETA UNUI MENIU CE VA VA OFERI FERICIREA SI VIATA AUTENTICA,FERICITA,DINCOLO DE RELATIVITATEA MATERIEI MOARTE,ÎNTR-O NOUA SI ELEVATA DIMENSIUNE A PERCEPTIEI SPIRITUALE,ATEMPORALE…

  • Iosif 2017-09-28 22:05 Reply

    Va atasez si acest videoclip, poate veti întelege unde bat… 🙂

  • Iosif 2017-09-28 22:10 Reply

    …Si înca o superba “placinta” ! 🙂

    “FITI ÎNTELEPTI CA “SERPII” SI BLÂNZI CA PORUMBEII !”

  • Iosif 2017-09-28 22:48 Reply

    “Daca ramâneti în cuvântul Meu, sunteti cu adevarat ucenicii Mei. Veti cunoaste ADEVARUL si ADEVARUL va va face SLOBOZI.” – Isus Hristos –

  • […] (text repostat pentru Cudi) […]

  • Iosif 2017-09-30 00:12 Reply

    Plimbându-ma pe norii cerului în noapte,
    Trecând în zbor peste Oceanu-ntunecat, teleportat,
    Am coborât încet la tine-n casa cu-al meu frate,
    Si cu subtilitate, doua transe de placinta ti-am furat ! 🙂

    Vezi sa nu te sperii draga Cudi,daca-ti lipsesc ! 🙂 🙂

    • Cudi 2017-09-30 00:27 Reply Author

      E ușor să faci plăcinte
      Când făina este bună
      Înșirând pe masă oale
      Ce chiuveta au s-o umple.

      Am râs cu lacrimi.

      • Iosif 2017-09-30 00:38 Reply

        Ne bucuram, draga Cudi. Asta-i rasplata din partea noastra, pentru delicioasele placinte ! 🙂

      • Lotus 2017-09-30 11:48 Reply

        Nu știți face poezii,
        Nu vă știți teleporta,
        Noroc că mai știți găti
        Și pune de-o musaca.

        iată o variantă:

        E ușor să faci plăcinte
        Cumpărând din magazin
        Aluat, dovleac și linte
        Gata coapte, extrafin!

        • ketherius 2017-10-01 10:57 Reply

          Lotus, vai, dar ce talent!

          • Lotus 2017-10-01 11:13 Reply

            La extrafin, de ex, am căutat rima pe dexonline. 🙂

            • Cudi 2017-10-01 11:18 Reply Author

              M-am prins. Linte coaptă extrafin, Lotus? Serios? Fiartă și apoi pasată fin, poate. Dar coaptă? 😀

              • Lotus 2017-10-01 11:21 Reply

                Te pierzi în semantică. Citește și tu printre rânduri! 😀

            • delfinasu 2017-10-01 11:49 Reply

              Lotus, draga, ai dreptate,
              nu stim face poezii
              tot asa cum tu nu stii
              a gati. Tot ce se poate
              dictionarul sa-l ai fin
              sau ca-n poze sunt si date
              (sau ca cerul ti-e senin)
              insa asta nu-i destul:
              la bucatarit esti …nul.

              (a se vedea comentariul tau cu omleta)

              • Lotus 2017-10-01 12:05 Reply

                delfinaș de apă dulce,
                eu de tine nu ziceam,
                ci de Cudi și de Iosif,
                cu-alde ăștia mă certam,
                dar dacă și tu, candid,
                ai ținut (la sentiment)
                ca să te incluzi rapid
                în al șefilor partid
                – șefilor de condiment
                și de blid -,
                ce să-ți zic? e de bun simț ca
                (eu neștiind găti!)
                să existe cineva
                să mă poată și hrăni.

                • delfinasu 2017-10-01 12:08

                  :)!!!
                  e chiar buna omleta ta, ai amestecat bine ouale-n tigaie!

                  (am râs de-a binelea)

                • Lotus 2017-10-01 12:15

                  deci, ai rămas fără replică!
                  pam-pam! 🙂

                • delfinasu 2017-10-01 12:27

                  io? fără replică? mi se întâmplă rar:), dar nu vreau să se supere Cudi, aici, pe pagina ei, că aberăm prea mult 🙂

                • Lotus 2017-10-01 13:00

                  Am zis eu că întrevăd ceva între voi două. 😀

                • delfinasu 2017-10-01 13:24

                  deh, ce să-ți fac…si tu esti tot bărbat :).

                • Lotus 2017-10-01 16:58

                  Și ca dovadă la poezia de mai sus:

                • delfinasu 2017-10-02 05:30

                  frumosi trandafirasii!!! nu iti cunosteam latura asta de roz, Lotusule:)
                  (just teasing you)

                • Lotus 2017-10-02 11:32

                  delfinaș:

                  http://simplu.mixnet.ro/2013/08/roz-mai-mult-roz/

  • Iosif 2017-09-30 00:42 Reply

    Într-o noapte cred ca ne vom teleporta si pe la casa “delfinasului”, nu neaparat pentru ciorba de perisoare,ci mai cu seama pentru oala cu sarmale ! :

  • delfinasu 2017-09-30 01:07 Reply

    Ha! De unde stii, Iosif, ca ma descurc la învârtit sarmalele?:) Îmi ies cam ciufulite, ca mine.
    Dar gustul e bun, e rețeta bunicii.
    Mai, făcea bună-mea niste sârmaluțe mici mici, perfect împachetate, aliniate frumusel in oala de lut, si lasate la perpelit molcom in cuptorul de lut vreme de cateva ceasuri.
    Se topeau in gura si mai multe nu:)!

  • Iosif 2017-09-30 02:18 Reply

    Câte lucruri tainice nu stim noi, copiii Regelui, mostenitori, nemuritori ai creatiei Lui Divine, taine ascunse muritorilor de rând, carora ni le reveleaza traptat, din dragoste Adevarata, sacrificatoare, neconditionata, fara prejudecati, în functie de crestera si maturizarea noii fapturi metamorfozate, spre desavârsirea absoluta, dincolo de relativismul aparentelor acestui sistem al falsei existente, imitatie perfecta a Adevaratei Vieti, prezentate de
    >Hristos Isus < ,Întâiul nascut pe linie genealogica, din Dumnezeu si din samânta Regelui David, El Însusi din spita nobila, regala, care azi guverneaza în inimile tuturor celor ce se încred în EL si-L primesc cu drag în "odaita de sus" unde stau în partasie la 'cina' intima, în fiecare seara…

  • Cristina 2017-10-01 10:16 Reply

    Iata cu ce ne-am ocupat noi (eu si fiu-miu), sa facem versuri (sonet) despre Big Mac (tema pt clasa a 9-a). Shakespeare s-ar rasuci in mormant daca ar auzi sonetul nostru.

    “I love Big Macs the way socks love my feet,
    The lovely smell of this so called “fast food”,
    I love the way cheese drips down the peat meat,
    Big Mac is the best food and is so good.

    I had dreams of being very hungry,
    I can’t remember details about them,
    I had one yesterday, speaking frankly,
    This dream about the Big Mac was a gem.

    My dream was very weird, but so real:
    I dreamt eating a burger, a Big Mac,
    It was so tasty, it was so ideal,
    I should keep some leftover of this snack.

    I tell you, boys and girls, with my clear voice,
    Big Mac will be forever my first choice.”

    • Cudi 2017-10-01 11:05 Reply Author

      Cristina, serios, asta ne așteaptă în clasa a IX-a?! Odă Big Mac-ului? Mai avem cinci ani de prospectat terenul, eh.

      • cristina 2017-10-01 16:42 Reply

        Da, Cudi, asta va asteapta.
        Trebuie si Shakespeare sa fie “inghitit” cumva de noua generatie, asa ca pregatiti-va sufleteste.

      • Fire 2017-10-01 16:52 Reply

        Eu totusi nu am inteles daca invatatoarea i-a pus sa ridice osanale unei anumite corporatii ( ori mai multe, la alegere ), sau doar i-a pus sa ridice osanale mancarii preferate ?
        Am fost in vizita la cineva care avea doi boraci de 2-3 ani, care stateau nemiscati in fata televizorului, cu desene animate. Nu mi-a venit a crede ca desenele alea erau de fapt emisiuni de reclama mascata la produs epentru copii ( o anume marca de inghetata ). Era un intreg episod care avea drept punct central, ( intriga sau cum i-a zice ca am uitat prostiile astea ) despre inghetata, cum sa facem sa primim inghetata, cum sa cantam de bucurie ca am primit inghetata X si tra-l a-la.
        Astea-s emisiunile pentru copiii din Canada ? Un sfert de ora de brainwashing in favoarea corporatiilor care vor face bani de pe urma copiilor care vor urla si vor da din picioare cand o sa vada raftul cu inghetata prin supermerket.

        • Cristina 2017-10-02 07:30 Reply

          Fire, nu l-am intrebat pe fiu-miu cine i-a sugerat Big Mac (il suspectez ca el a ales, desi eu nu l-am dus niciodata la Mc Donalds, dar sunt convinsa ca saliveaza dupa un Big Mac, oricat as incerca eu sa ii zic ca nu e sanatos). Ei au avut ca exemplu dat de teacher un sonet despre nachos.

    • Lotus 2017-10-01 11:11 Reply

      Penultima strofă eu aș fi formulat-o așa: I tell you with my loud and clear voice. 🙂

      • cristina 2017-10-01 16:52 Reply

        Lotus, nu merge, versul sonetului trebuie sa aiba 10 silabe, iar asta are doar 9.
        Cudi, scuze ca am divagat de la placinta cu mere la Big Mac 🙂

        • Lotus 2017-10-01 17:17 Reply

          Nu știu de ce, mie mai bine-mi sună cadența cu versul meu. De aia l-am și sugerat, că cel de 10 silabe nu-i cam lung?

          Big-Mac-will-be-for-ever-my-first-choice (9 silabe)

          Poate depart forever greșit, dar așa-mi sună cel mai bine. În sfârșit, nu sunt fluent în engleză.

          • Cristina 2017-10-02 07:35 Reply

            “for-ev-er” e de 3 silabe

        • Lotus 2017-10-01 17:31 Reply

          o altă variantă:

          I tell you, boys and girls, with all my voice
          Big Mac will be forever my first choice.

          și încă una, la caterincă, apropo de corectitudinea politică:

          I tell you, vegans, listen to my voice
          Big Mac will always be my foremost choice

          • Cudi 2017-10-01 18:42 Reply Author

            Cristina, uite ce ai declanșat! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: