web analytics

De ce să citești “Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele)”

De Jerome K. Jerome, roman publicat hăt, în 1889. Pentru că sună cam așa:

 

“Lucru foarte curios: ori de câte ori îmi arunc ochii pe vreo reclamă medicală, ajung inevitabil la concluzia că sufăr de boala respectivă, în forma ei cea mai virulentă. De fiecare dată, diagnosticul pare să corespundă întocmai tuturor senzaţiilor încercate de mine. Îmi amintesc cum m-am dus într-o zi la British Museum, ca să mă documentez cu privire la tratamentul unei uşoare indispoziţii ce mă tot sâcâia — cred că era vorba de boala fânului. Mi s-a adus cartea şi-am citit tot ce mă interesa. Apoi, aproape fără să-mi dau seama, am început să răsfoiesc alene paginile şi să studiez, într-o doară, bolile, una după alta. Nu-mi aduc aminte cu ce anume am început, în orice caz, era o boală cumplită,  nimicitoare,  iar  înainte  de  a  fi  străbătut  măcar  jumătate  din  lista “simptomelor premonitorii”, eram încredinţat că o am într-o formă foarte gravă. Am rămas înlemnit de groază, iar apoi, cu nepăsarea pe care ţi-o dă doar deznădejdea, am mai răsfoit câteva pagini. Am dat de febra tifoidă, am citit simptomele ei şi am desco-perit că am febră tifoidă, că o aveam probabil de luni de zile, dar fără să ştiu. M-am întrebat ce s-ar mai putea să am! A venit rândul choreei şi am constatat, după cum mă aşteptam, că sufăr şi de choree. Şi, cum cazul meu începea să mă intereseze, m-am hotărât să-l cercetez până la capăt, de astă dată pornind alfabetic. Am deschis, aşadar, la “acetonemie”, descoperind că mă ofilesc din pricina ei şi că stadiul acut al bolii avea să se declare în următoarele cincisprezece zile. Am răsuflat uşurat constatând că sufăr de nefrită cronică doar într-o formă benignă, astfel că, în privinţa ei, puteam trăi încă mult şi bine. Aveam holeră cu complicaţii grave, cât despre angina difterică, se părea că o  aveam  încă  din  leagăn.  După  ce  am  parcurs  cele  douăzeci  şi  şase  de  litere  ale alfabetului, am ajuns la concluzia că singura boală de care nu sufeream era artrita.

La  început  m-am  simţit  oarecum  jignit.  Aveam  impresia că  e  un  fel  de desconsiderare. Cum se făcea că nu am artrită? De ce această ofensatoare rezervă? După câtva timp, totuşi, învinseră sentimente mai blânde. Mi-am spus că, la urma urmei, am toate celelalte maladii cunoscute în patologia generală şi, devenind  mai puţin egoist, am hotărât să trăiesc şi fără artrită. După cât se părea, guta, în forma ei cea mai gravă, pusese stăpânire pe mine, fără ca eu să prind de veste, iar de zymosis sufeream, bineînţeles, din copilărie. Cum după zymosis nu mai urmau alte boli,  am dedus că asta e tot.

Am stat şi am chibzuit. Mi-am spus că sunt un caz medical cu totul neobişnuit şi că pentru studenţii la medicină aş fi o adevărată achiziţie. I-aş scuti să mai umble din spital în spital. Eu însumi eram un spital. Ca să-şi poată lua diploma, ar fi fost de ajuns să mă cerceteze pe mine pe toate părţile.

M-am întrebat apoi cât mai am de trăit. Am încercat să mă examinez. Mi-am luat pulsul.  La  început  n-am  izbutit  să-l  simt  deloc.  Pe  urmă,  brusc,  mi  s-a  părut  că porneşte. Mi-am scos ceasul şi am numărat bătăile — o sută patruzeci şi şapte pe minut. Am încercat să-mi pipăi inima. Inima — nicăieri, încetase să mai bată. Mai târziu am ajuns totuşi să cred că trebuie să fi fost la locul ei şi că a bătut tot timpul, deşi nu garantez. M-am ciocănit pe toată partea din faţă a corpului, de la ceea ce numesc eu talie, până sus, la cap, apoi am luat-o puţin spre dreapta şi apoi spre stânga şi puţin spre  spate,  dar  n-am auzit şi n-am simţit nimic. Am încercat să-mi văd limba. Am scos-o afară de un cot şi, închizând un ochi, m-am căznit s-o examinez cu celălalt. Nu i-am văzut decât vârful şi singurul rezultat a fost să-mi întăresc convingerea că sufăr de scarlatină.

În sala de lectură intrase un om sănătos şi lipsit de griji. Acum ieşea o epavă.

M-am  dus  la  doctorul  meu.  E  un  vechi  prieten  de-al  meu,  care-mi  examinează pulsul şi limba şi îmi vorbeşte despre vreme fără să-mi ia un ban, ori de câte ori mi se năzare că sunt bolnav. Mi-am spus că, vizitându-l, i-aş face un devărat serviciu. “Ce-i lipseşte unui doctor, mă gândeam eu, e practica. Foarte bine, îi voi sta la dispoziţie. O să-i ofer mai multe posibilităţi de practică decât o mie şapte sute de pacienţi obişnuiţi, atinşi doar de câte o boală-două fiecare.” M-am dus, aşadar, întins la el.

— Ei, ia spune-mi, ce ai?, m-a întrebat.

— N-am să te fac să-ţi pierzi timpul, dragul meu, înşirându-ţi câte am, i-am spus. Viaţa e scurtă şi s-ar putea să-ţi sfârşeşti zilele înainte ca eu să fi isprăvit. Să-ţi spun mai bine ce nu am. Nu am artrită. De ce nu am artrită n-aş putea să-ţi explic, fapt este că n-o am. Am însă toate celelalte boli.

I-am povestit apoi cum ajunsesem să fac această descoperire. Omul îmi deschise gura, se uită înăuntru, mă apucă strâns de încheietura mâinii şi, când mă aşteptam mai puţin, îmi dădu câteva ghionturi în piept — curată laşitate! — apoi, deodată, îmi dădu o lovitură de berbece cu capul, iar în cele din urmă se aşeză la birou, scrise o reţetă, o împături cu grijă şi mi-o întinse. Am pus-o în buzunar şi am plecat.

Fără s-o deschid, am intrat la cea mai apropiată farmacie şi am rugat să mi-o facă. Farmacistul o citi şi mi-o dădu înapoi.

— Nu avem aşa ceva, spuse el.

— Sunteţi farmacist?

— Da, sunt farmacist. Dacă aş fi un magazin alimentar, combinat cu o pensiune, v-aş putea servi. Cum însă nu sunt decât farmacist, mă simt depăşit.

Atunci am citit reţeta. Suna aşa:

“1 livră de biftec cu

1 pintă de bere amară, la fiecare şase ore.

1 plimbare de zece mile în fiecare dimineaţă.

1 pat la 11 fix în fiecare seară.

Şi nu-mi mai împuia capul cu lucruri pe care nu le înţelegi”.

Am urmat prescripţiile, cu fericitul rezultat, pentru mine, că am scăpat cu viaţă şi mai trăiesc şi azi.

În împrejurarea de faţă, ca să revin la reclama de pilule pentru ficat, nu încăpea îndoială că prezentam toate simptomele, cel mai important fiind “totala lipsă de poftă pentru orice fel de activitate”.

N-am cuvinte să vă spun cât sufăr în această privinţă. Am fost un martir din ceamai fragedă copilărie. Pe vremea aceea nu ştiu dacă trecea o zi în care boala să mă lase în pace şi nu bănuia nimeni, probabil, că de vină era ficatul. Ştiinţa medicală era într-un stadiu mult mai puţin avansat decât azi şi ai mei obişnuiau să pună totul pe seama leneviei.

– Ascultă,  împieliţatule –  mi  se  spunea –  scoală-te  şi  apucă-te  de  ceva,  pentru Dumnezeu!

Fireşte, nici unul dintre ei nu ştia că sunt bolnav.

Pilule nu-mi dădeau, în schimb primeam câteva după ceafă. Oricât de ciudat ar părea, palmele mă vindecau deseori, cel puţin pentru moment. Mi s-a întâmplat odată ca o palmă din acestea să aibă mai mult efect asupra ficatului şi să mă facă mai dornic să pornesc la treabă, fără multă tevatură, decât reuşeşte azi o întreagă cutie cu pilule. Ştiţi, leacurile astea simple, bătrâneşti, sunt câteodată mai bune decât toate doctoriile de la farmacie.”

 

Dacă ți-a plăcut fragmentul și n-ai citit cartea, o poți descărca de aici.

27 Comments

  • Marian 2018-08-17 Reply

    Cudi , mai mult decat elegant acest mod de-a spune , AJUNGE comentariilor despre ziua de 10 August ! Felicitari : asta insemneaza bun simt , asta insemneaza educatie , asta inseamna ca -- dumneata cel putin -- te-ai saturat de vorbe , de pareri absolut neavizate in majoritatea lor , de fel de fel de aiureli numite pe la mine prin Berceni { si pe la Renata Carageani } ABURELI si pentru aceste considerente , de-aci’ din Bucuresti-Romania , RESPECT CUDI !!! Acu’ pe bune , cam cati dintre vizitatorii blogului dumitale si-al lui Mihai , crezi ca l-au citit pe Jerome K Jerome dar mai ales , cati l-au si inteles 😉 ? RESPECT DEOSEBIT CUDI & MIHAI !!!

    • Cudi 2018-08-17 Reply Author

      Marian, am început cu “Trei într-o barcă” pentru că o aveam în casă, însă vreau să ajung și la “Noua Utopie”, dacă reușesc să fac rost de ea (ca s-o lămurim dilema cu găina sau oul -- Orwell s-a inspirat de la Zamiatin, Zamiatin s-a inspirat de la Jerome K. Kerome…). Poate lași și tu, dacă ai timp și dispoziție, câteva recomandări de cărți bune, ceva ce te-a impresionat, ce n-ai uitat niciodată. Înțeleg că ai citit mult de-a lungul vieții. Respect și ție!

      • Marian 2018-08-17 Reply

        Cudi , lasa dracului ” Noua Utopie ” caci NICIODATA nu vei reusi sa lamuresti acea dilema !! Lasa cartile filosofice pe care le citesti pentru ca , asa da bine , asta face impresie . Citeste in schimb ceva inspirat din viata noastra a oamenilor caci , filozofiile iesite din mintile bolnave ale unora , nu-ti folosesc la nimic { cel mult pentru a te da mare in fatza cuiva } si pe deasupra , te mai si aduce in starea in care-i Iosif acum . Citeste-l frate pe Jaroslav Hasek , citeste-l pe Irving Stone , citeste-l pe Dovstoievski , citeste ” Arhipeleagul gulag ” al lui Soljenitin , citeste-l pe Cehov , pe Lermontov , pe Francoise Villon , pe Beaudelaire .. de ce nu , citeste-i piticei din Fratii Grimm sau chiar din Petre Ispirescu . Citeste-l pe Ion Minulescu care-i din punctul meu de vedere portdrapelul simbolismului romanesc . Citeste-i proza caci este MAGNIFICA !!! Citeste-l pe Fritz Ridenour , pe Lewis Walton , sau pe Jean Magne { Logica dogmelor } , CITESTE-L PE FLAUBERT sau pe Cronin ….” Castelul palarierului mi s-a parut absolut exceptional . Citeste proza lui Mark Twain caci este absolut deosebita de cam tot ce-au scris altii pana la el : ZIARISTICA PURA ! Fireste ca-ti pot enumera autori si titluri pana la Craciun … la Craciunul din douazeci douazeci 😉 insa , pana si bercenarii ca mine au ceea ce se numeste de regula , o oarece doza de modestie ! O doza mica dar… e-a mea 😀 😀 😀 !

        • Iosif 2018-08-17 Reply

          Bravo Mariane ! L-ai omis pe M.Eliade însa nu-i bai, poate nici n-ai auzit de el ! 🙂 Eu ti-as recomanda cu toata dragostea, sa citesti Biblia, însa nu cred ca aceasta Carte a Vieti,i vei fi în masura sa o descifrezi, daca nu l-ai citit în prealabil pe M.Eliade, cu toata cultura ta universala, cu toata logica stiintei acumulate si cu tot nivelul tau elevat al IQ-ului din dotare. 🙂 ))) No offence !

          • Marian 2018-08-17 Reply

            @Iosif Mircea Eliade cu ale sale La Tiganci sau Domnisoara Cristina le-am citit pe vremea cand bantuiam un ” cimitir al vietii mele ” adica pe vremea cand dumneata nu-s prea sigur ca venisesi pe Pamant ! 😎 Vezi ca faci fara sa vrei un pleonasm apropo de IQ-ul meu 😉 no offence ! Ma ataci desii nu te-am mai bagat in… >:( seama de multa vreme . Cum spunea ala mai zilele trecute ” Cine ma-sa-i Iosif ” ??? Ai grije ca pot fi si-al dracului nu doar…elevat !!!

            • Iosif 2018-08-17 Reply

              Îmi pare rau pentru tine ! Te compatimesc sincer, iar caracterul tau, “al dracului” sau “elevat”, te priveste personal, liberul arbitru virtual, înca mai functioneaza, si crede-ma, nu ma impresioneaza, nici nu ma deranjaza limbajul si limba virtuala cu care te straduesti tu sau oricare alta entitate virtuala, sa ma zugraviti ! 🙂
              Câta vreme nu-mi pomenesti numele în comentariile tale “elevate” si apreciate voi încerca sa ignor ipocriziile si mârlaniile acestor entitati, însa nu uita, ca “sabia” Cuvântului lui Dumnezeu este mai taietoare decât cel mai puternic laser de pe pamânt, si nu ti-as dori sa te confrunti cu ascutisul ei, nici tie nici celor ce se cred invincibili prin inteligenta lor geniala ! 🙂
              Înca n-am atacat pe nimeni cu acest Adevar Absolut destructiv, si nici nu o voi face oricât ma urmaresti si încerci sa ma provoci. Ramân în defensiva pâna la “noi ordine” ! 🙂 🙂 🙂
              Sa fii iubit si linistit, draga Marian !

              • Marian 2018-08-17 Reply

                @Iosif MAI DESTEPTULE DAR EU , NU TI-AM POMENIT “NUMELE” DECAT LA MODUL LAUDATIV SI… NUMAI DACA AM FOST NEVOIT ! Cat despre ADEVARUL ABSOLUT …las-o jos ca macane , HABAR NU AI CE-I ACELA , asa cum n-ai habar despre spiritul acelui ADEVAR insa , vorbesti caci , trebuie sa manance si gura ta ceva . Rusine , Iosif sau cum te-o mai chema !

                • Iosif 2018-08-17

                  @ Marian (Castanman, Assabis, Zurliu blog) sau indiferent sub ce nickname apari în virtual, faptul ca le stii pe toate si ca ai o anumita experienta culturala elevata, nu te îndreptateste sa provoci dispute între cei inferiori nivelului tau, folosindu-te de cunostintele acumulate în rau, altfel, cangrena rautatilor mondiale va creste stimulata si ajutata si de tine, iar la plecare din aceasta dimensiune, când îti vei fi încheiat a ta misiune, nu stii ce te asteapta si cum vei fi rasplatit. Fii întelept ca sarpele si blând ca un porumbel ! Fa-ti bine si IUBESTE-TI DUSMANUL si vei fi vindecat de aceasta pandemie mondiala nevindecavila a frustrarii, trufiei si rautatii…

        • Cudi 2018-08-17 Reply Author

          Marian, mulțumesc mult pentru recomandări. Vreau totuși să duc la bun sfârșit etapa distopiilor, mai am două în așteptate, cea a lui Jerome K. Jerome și “Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley. Parte din autorii înșirați de tine i-am atins, cel puțin cu câte o lectură. Am citit “Peripețiile bravului soldat Svejk” de Jaroslav Hasek, “Agonie și extaz” -- Irving Stone, “Crimă și pedeapsă”, “Idiotul”, “Adolescentul”, “Nopți Albe” de Dostoievski, “Doamna Bovary”, “Slammbo”, “Educație sentimentală” de Flaubert, Mark Twain cu aventurile pentru copii. Însă n-am auzit de Fritz Ridenour, de Lewis Walton, de Jean Magne n-am citit nici Lermontov. Mulțumesc încă o dată pentru sugestii.

          • Marian 2018-08-17 Reply

            Mai Cudi , iti recomand si-un film de buna factura pe care l-am vazut azi pe TV5 . Un film frantzuzesc care m-a facut a N oara sa regret enorm faptul ca , in viata mea n-am invatzat franceza ci…rusa .” Elle boit pas , elle fumme pas elle…” acesta-i numele filmului . Are sa-ti placa merg la pariu ! Bate de la distantza { ca mai toate productiile franceze de film } cam toate filmele pe care spui dumneata ca le vezi acolo in Alberta . Respect si , va doresc la toti trei un weekend de mare exceptie !

    • Cudi 2018-08-17 Reply Author

      Vrem egalitate pentru pisici și căței! 🙂

      • Iosif 2018-08-17 Reply

        Aveti putintica rabdare ! 🙂

  • renata 2018-08-17 Reply

    Ei, după ce termini „Trei într-o barcă”, citește „Arta de-a nu scrie un roman”. De același autor. Vei râde la fel de zgomotos. Umor englezesc -- n-ai ce-i face!
    Mă bucur că citești romanul ăsta. Vine o vreme când, dacă l-ai citit pe Dostoievski, dar nu și pe Hemingway sau pe Jerome K Jerome, se cheamă că nu vrei să mergi mai departe cu cititul.

    p.s. de ce nu ne mai salvează blogul tău ca vizitatori memorați?!

    • Cudi 2018-08-17 Reply Author

      Renata, mulțumesc! Îmi place la nebunie cum scrie și-mi place că râd singură, că mă-nseninez citindu-l.
      Renata, asta cu memoratul vizitatorilor e enigmă, deocamdată. Ar trebui să apară, sub câmpul de comentarii, chestia cu “Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.”. Dacă bifezi căsuța aferentă mesajului, ar trebui să te țină inte.
      Altfel, și eu întâmpin aceeași problemă la Aldus sau la Vladimir, respectiv pe blogurile celor care au domeniu propriu.

      • Zorro 2018-08-17 Reply

        La mine depinde de browser. Nu salvează când intru din Chrome; dar în Mozilla Firefox salvează.

        • Cudi 2018-08-17 Reply Author

          Zorro, mie nu-mi salvează Firefox-ul. Posibil să fie ceva din browsere, dar aia ziceam, mie mi se întâmplă și la Aldus, și la Vladimir. Și aici, pe blogul nostru, dacă nu sunt logată.

          • Zorro 2018-08-17 Reply

            Nici mie nu mi se întâmplă doar aici. Şi la alte bloguri e tot aşa, depinde de browser. Asta de la vreme încoace. Înainte se salva şi în Chrome.

            • Zorro 2018-08-17 Reply

              … de la o vreme încoace

  • Aldus 2018-08-17 Reply

    test

  • Aldus 2018-08-17 Reply

    mie îmi salvează datele după ce am bifat căsuța respectivă

  • Aldus 2018-08-17 Reply

    Iar acum am adăugat și la mine opțiunea respectivă, de salvare a datelor bifând acea căsuță. Este apărută nou în setări, presupun că odată cu GDPR-ul. Noile directive UE pentru cookies și prelucrarea cât mai transparentă a datelor.

    • Zorro 2018-08-19 Reply

      Eu aici am bifat şi nu mi s-au salvat datele. Dar mai încerc o dată, chiar acum. 🙂

    • Zorro 2018-08-19 Reply

      Da, acum s-au salvat.

  • renata 2018-08-19 Reply

    Cudi, când te slăbește cheful de lectură, spune-mi dacă ai văzut prima serie din True Detectives (Matthew McConaughey, Woody Harrelson). Lecție de cinematografie, nu alta!

    • Aldus 2018-08-19 Reply

      La mine e în lista de așteptare. Nu cred însă că o să-l surclaseze pe The Wire. 🙂

    • Cudi 2018-08-19 Reply Author

      Mulțuesc pentru sugestie, Renata, nu-l știam. Matthew McConaughey mi-a plăcut întotdeauna.

Leave a Reply to Zorro Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *