Category: 355 de ineptii

La mulți ani!

Nu, nu este ziua vreunuia dintre noi, ci a unui amic din offline, pe care îl știu din facultate. N-aș fi știut că e ziua lui, dar m-a anunțat de dimineață facebook-ul. Înainte să vă explic cât mă poticnesc eu în urările de „La mulți ani!”, o să vă povestesc ceva scurt despre amicul meu de pe vremea când eram…

Read More »

Enter title here

Până când își face timp Mihai să scrie articolul despre proiectul MASA, care masă e gata, e mare și grea de nu ne nu vine s-o mai urnim din loc (cel puțin, nu în doi), să vă mai zic o vorbă. În primul rând, am citit în Time că nu e tocmai bine să faci duș zilnic. Că trebuie să-ți…

Read More »

Halatele albe

Nu mi-am băut toată cafeaua, dar am zis să vă spun repede ce trăsnaie mi-a trecut prin cap, până nu uit detalii. E o altă teorie de-a mea, fără pretenții de adevăr și probabilitate. Intru direct în pâine. Imaginați-vă că, peste mulți, mulți ani, știința ajunge în pragul în care poate reconstitui viața, fix așa cum era. Pornind de la…

Read More »

De prin casă

Atunci când sunt ca acum, lipsită de vlagă și inspirație de gospodină, mă rezum la a cresta câteva pulpe de pui, a le presăra cu sare și piper și a le prăji trist în baie de ulei. Fac și un piure lângă, din patru, cinci cartofi mari. Altfel, le dau pielea jos, le marinez și le complic la cuptor. Dar…

Read More »

Seppuku (articol de dezinteres public)

În backgroundul discuțiilor despre avort, Mihai a tras o răceală zdravănă, cu dureri în gât și febră de 39, pitica o rană deasupra călcâiului, provocată de încălțăminte, iar eu sunt acum capabilă să îmi mișc fără durere doar degetele. Stau cu coatele lipite de masă, ușor adusă de spate și nu mișc decât ochii și degetele tastând. Că altfel mă…

Read More »

Despre vise

M-am lăudat acum câteva zile că nu am mai luat antibiotice de ani și că, din primăvara trecută, n-am mai tras vreo răceală serioasă. Ei bine, cu nasul iritat de batiste, cu senzația de acel ceva în gât, printre repetate strănuturi și accese de tuse, vă invit să vorbim despre vise, să vedem ce crede unul și altul despre ele,…

Read More »

243

Nu ştiu dacă o să vă placă melodia de mai jos. Eu am auzit-o prima dată săptămâna trecută şi, de atunci, un pitic din creierul meu mi-o fredonează constant pe fundalul gândurilor. O să-i treacă, ştiu, dar, până una alta, poate vă molipsiţi şi voi.

Read More »

242

Mă gândeam adineaori că aş putea să formulez un decalog sau ceva al amânării fumatului, pe care să-l lipesc pe frigider. Scris cu litere de-o şchioapă, cu chestii convingătoare pentru mine. “Nu ai voie să fumezi în casă. Chiar vrei să ieşi acum din casă, să fumezi pe porch la -6 grade? Chiar nu poţi amâna ţigara asta, chiar ai…

Read More »

241

Acesta este cântecul pe care pitica îl învaţă la ora de muzică pentru serbarea de Crăciun. Îmi cam dau lacrimile de fiecare dată când îl ascult.

Read More »

240

Din categoria “nu ştiam”: Ei bine, eu nu ştiam de cei 144.000 de aleşi ai lui Dumnezeu. Slujitori pecetluiţi, despre care nu prea înţeleg ce e cu ei. Din perspectivă ortodoxă nu am găsit explicaţii, iar Martorii lui Iehova pretind că cei 144.000 sunt cei care vor ajunge în Rai. De ce popii noştri nu ne vorbesc despre cei 144.000?…

Read More »

239. [2016-11-08]

9:39 A.M. Mă tot gândesc de vreo oră ce prăjitură sau tort să-i fac lui Mihai de ziua numelui. Nu-mi pot scoate din cap următorii numitori comuni: mascarpone, biscuiţi, pişcoturi. Să fie tort tiramisu, să fie o prăjitură inventată de mine, cu biscuiţi, cu pişcoturi, cu mascarpone amestecat cu frişcă şi vanilie, apoi toată chestia rezultată să o învelesc în…

Read More »

238. Gioale

Poate vocalele comune, numărul de silabe sau argoul în sine m-au făcut să cred, dintotdeauna, că gioale înseamnă coaie. Până şi expresia „a da la gioale” îşi avea rostul în mintea  mea, pentru că unde altundeva să fie mai potrivit a lovi, dacă nu în punctele cele mai sensibile ale adversarului. În dimineaţa asta, din cauza gioalelor mi-a ieşit cafeaua…

Read More »

237. Felinarul de sub geam

Sunt câteva zile de când, peste Calgary, s-a lăsat ceaţa ca o mătase fină, rece şi umedă. Oamenii, netulburaţi de particulele minuscule de apă suspendate în aer, îşi văd de rutina lor zilnică, fiecare cu cel puţin o cheie în buzunar. Cheia e printre cele mai preţioase obiecte ce-i însoţesc în veghea existenţei; fiecare cheie deschide un bun muncit –…

Read More »

235. Cu alde Tatoiu farmaciste.

Am în readerul wordpress blogul Gară pentru noi, aşa că am parcurs ultimele articole scrise de Renata Carageani. În ultimele, parcă, tasta (prin gura unui prieten) că Tolo e un jeg, că denigrează sistemul medical din România; mă rog, m-a enervat. Recent a mai făcut şi ceva aprecieri pe seama înfăţişării Elenei Băsescu, conchizând că n-o mai ia nici naiba…

Read More »

234. Zinnia & alte flori de-ale mele

Primele şase imagini de mai jos sunt cu aceeaşi floare, pozată de-a lungul unei săptămâni. Sunt tare mândră de ea. Din motive de şantier primăveratic în curtea casei, i-am pus seminţele în pământ abia pe la sfârşitul lui mai. Acum e sfârşit de septembrie, deja au fost nopţi sub limita îngheţului, iar ea înfloreşte nestingherită. De fapt, ele, că sunt…

Read More »

233. Lauda de sine nu miroase-a bine

Eu, când postez în categoria celor 355 de inepţii, nu port grija firului logic. Iar acum am probleme şi cu firul de net. Las să curgă, ce-o fi, o ieşi. Poate că am avut o viaţă grea, deşi, la cum am trecut peste toate şi la cât de teafără mă aflu acum, n-aş zice c-a fost chiar grea, că greul,…

Read More »

Frază lungă

Mi-a plăcut fraza motanului Pandalie, lungă cât postul creştinesc, care-o fi el, şi-am zis şi eu, aşa, în joacă, să văd în câte virgule şi logici ratate am să mă-mpiedic vrând să zic c-am văzut aseară The Revenant, Legenda lui Hugh Glass, şi că ne-au impresionat Di Caprio şi ursul, şi calul, şi răul, şi ne-a făcut să ne-ntrebăm de…

Read More »

“Miroase ca-n România”

… oftează cu melancolie pitica ori de câte ori trecem cu maşina pe drumurile învecinate vreuneia dintre gropile de gunoi ale Calgary-ului. La fel ne povestea şi un prieten momentul lui de visare, cu gândul la Bucureşti, pe când stătea la balcon, în curtea interioară a unui complex de apartamente, deasupra unei ghene de gunoi (într-o urbe mai estică a…

Read More »

Autostrada ca o metaforă

Două sensuri bine delimitate, mii de faruri îndreptate spre acelaşi punct din faţă; pe contrasens, aceeaşi întrepătrundere de scopuri ţintite spre destinaţii convergente. Unii, mai grăbiţi, fac slalom printre maşini căutând întâietatea, gonind spre cât mai în faţă, căutând un orizont cât mai deschis. Pentru asta îndrăznesc a forţa acceleraţia, iar unii chiar depăşesc limitele comun acceptate, uneori ale normalităţii,…

Read More »

230

După ce uşa dulapului de bucătărie l-a luat prin surprindere pe Mihai şi i-a lovit scurt osul piciorului, oferindu-i experienţa acută a acelei dureri fulgerătoare, de maximă intensitate, ce ne face pe noi, martorii ofensivei mobilierului, să ne înghiţim, pe cât putem, hohotele de râs, a urmat un dialog halucinant cu pitica: Dar de ce nu e frumos să râdem?…

Read More »

229. Discuţii în familie (I)

Pitica, cu controlerul playstation în mână: – Uite ce zoologic e jocul! – Adică cum, zoologic?! – Interesant, mami! Pitica, încântată că a învăţat să găsească colinde pe youtube: – Mami, eu sunt DJ Translate! Ce-i ăla „translate”??? Eu, explicându-i senior consultantului IT cum se deconectează skype-ul în funcţie de user-ul windows şi shut down-uri: – Te mai doare capul?…

Read More »