Category: 355 de ineptii

88 (weekend la tara)

După cum v-am explicat, la ţară vremea nu stă. Cel puţin pentru ai mei. A căror grădină a început să dea roade, astfel încât ne aflăm în plin sezon de umplut borcane pentru la iarnă. E mult de lucru şi de regulă tot ce e mai greu se înfăptuie în ziua de sâmbătă, când eu şi soră-mea, sau măcar una…

Read More »

84

Culmea indiferenţei: să nu răspunzi mailului trimis de şef din cauză că pe plajă îţi bate soarele-n ecran. Culmea nesimţirii: să mai şi pretinzi că-ţi pasă! 😀

Read More »

78

Am vazut-o prima dată în urmă cu câteva luni, aşteptam cu pitica verdele la semafor şi nici n-am pus bine piciorul pe trecerea de pietoni că a trecut ca din puşcă pe lângă noi. Pe la jumătatea intersecţiei am rămas amândouă blocate, mute de admiraţie, urmărind cu privirea ciudăţenia. Era o băbuţă călare pe un fotoliu cu roţi, gonind cu…

Read More »

77

Văzut-am ieri, azi, cândva o fotografie pe net în care protagoniştii erau doi cunoscuţi ai blogosferei şi un altul al tuturora, respectiv un scaun. M-am uitat lung la ea, am înţeles cum că-i ideea să râd dar n-am reuşit să schiţez nici măcar un zâmbet şi-am luat-o la goană cu scroll-ul. Pentru că îmi mirosea a publicitate mirositoare, a haz…

Read More »

72

Trei situaţii penibile (nu e cuvântul potrivit, dar rămâne-va ăsta). Mă aflam în staţie, aşteptând microbuzul de ora 12 fix, care a venit la 13 fix.  Mulţi oameni, eu sprijinită de un castan în margine de trotuar, ignoring them. Opreşte un autoturism, şoferul îmi face semn cu mâna să mă urc, văd că aşteaptă, mă aplec să-i comunic un „nu,…

Read More »

70

Sărind peste faptul că legile după care mi se întâmplă viaţa par a fi ticluite de însuşi marele Murphy, printre chestiile naşpa de care mă mai izbesc când şi când se numără şi cel de a mă trezi în posesia de bancnote rupte, deteriorate; se-nţelege: dintr-acelea pe care ulterior nu le mai pot folosi. Odată ce intră în portofelul meu,…

Read More »

66

Subiecţi: una bucată cumnat la bustul gol, călare pe o pereche de pantofi cu spatele călcat (Leonidas spartanul), una bucată soră în stare să treacă şi prin zid (Superwoman), un tată fericit că i-a fost apreciată ţuica iar prin grădină-i mişună intelectuali (Moromete), o mamă roşie ca focul de la munca pământului sub soarele încins şi uşor isterică (Agripina), o…

Read More »

62

Am repetat în mai multe rânduri că eu nu sunt blogger, că ăsta nu e blog, că suma articolelor mele alcătuiesc o struţocămilă infimă din perimetrul online. Vizitez cu interes însă adevăraţii bloggeri, pe mai marii şi fruntaşii blogosferei, căutând la aceştia condeiul ce mie nu mi-a fost hărăzit să-l dezvolt, ideea, omul de dincolo de cuvinte, cu ale sale…

Read More »

61

Ştiţi avântul ala de orăşean când aflat într-o grădină de la ţară ţi-e drag să lucrezi pământul, să plantezi chestii, să te bucuri de aer curat şi soare, de ciripiturile păsărelelor şi de verde, de pomi înfloriţi, din astea? No, momentul ăla, zic, când ţi se pune în braţe un văling cu arpagic şi ţi se-ntinde înaintea ochilor un strat…

Read More »

60

Adânc s-au mai înfipt în subconştientul nostru unele cântece de-ale copilăriei, şi nu numai. Cred că vi s-a întâmplat să vă pomeniţi aşa, tam-nesam, vociferând artistic sau măcar îngânând refrenurile alea de demult, gen Melc, melc, codobelc, Un elefant, se legăna…, În pădurea cu alune, sau la un nivel mai elevat, refrenuri stil Frunza mea albastră, lui Mirabela Dauer &…

Read More »

57

Când eram adolescentă, tata îmi repeta o vorbă: „Cât eşti pe banii mei, faci ce zic eu.” Devreme, în anii studenţiei, respectiv când am făcut alceva decât mi-a spus el şi mi-am luat coleg de cameră iubitul, mi-am căutat şi găsit job. Într-un târziu au aflat şi ai mei unde şi cu cine stau, iar când mă întrebau de bani,…

Read More »

56

Familia, banii, succesul, dragostea, prietenii, timpul, cotidianul, vremea, televizorul, socialul – toate şi toţi sunt frustrări în straie colorate, şi nu pentru că ne-am urca propriul Eu pe ditamai piedestalul. Întreaga lume pare menită să contracareze scopul individului şi să-i contrarieze aspiraţiile, singura şansă la non-frustrare fiind aceea de a-şi adapta cromatic propriile nevoi, precum un cameleon, în funcţie de…

Read More »

55

Pentru că săptămâna trecută am văzut filmul Gattaca, revin cu un video ce însumează trei secvenţe ce m-au impresionat şi care se încheie cu melodia celor de la Five For Fighting –

Read More »

53

Incidentul numit OM. Toţi am fost pentru câtva ai cuiva, atât cât a fost frumos. Am fost vis, am fost scop, am fost emoţie, căldură, am fost singurii între mulţi, minunaţi. Uneori, însă, vine timpul. Când trebuie să laşi şi să fii lăsat, să renunţi la excepţie, să nu (te) minţi, să pleci pur şi simplu şi să te strecori…

Read More »

52

Într-o lume în care se mai poartă cumplite cruciade în numele nevăzutului şi micii africani subnutriţi îşi află compătimirea de pe copertele lucioase, ea se doreşte salvată. Talpa i se potriveşte oricărui condur şi a convenit cu propria-i zână ca miracolul să nu înceteze la fiecare miez de noapte. Şi totuşi, magia se spulberă de la sine în a sa…

Read More »

50

Îndărătul fiecărui om pe care îl cunoaştem, rulează propriu-i film. Şi nu e taină mai ispititoare decât să îndrăznim a privi şi înţelege. Stările de fapt ce ţin de topografia existenţei concrete nu sunt de mare interes, scuturaţi de emancipare, statut, educaţie, formare, profesie, stil… rămâne, în fiecare, visătorul. Care poate fi incitant ori ba, utopic, placid, impresionabil, sec etecetera….

Read More »

49

Locuind doar împreună cu fetiţa mea, televizorul a devenit un obiect aproape inutil (rulează doar pe programele de desene animate Boomerang şi Disney Junior). Nu mi-a fost foarte greu să mă îndepărtez de telecomandă şi lumea tot mai grotescă a ecranului, deşi am crescut, precum majoritatea, în anii când televizorul a fost parte integrantă din viaţa de familie. Se întâmplă,…

Read More »

48

Epopeea lăsatului de fumat continuă. Au curs rânduri, râuri pe aici în care cuvântul „fumat” a fost vedetă, semn că ţigara continuă să îmi preocupe gândurile atunci când e absentă, aspect ce mă frământă mai mult decât las să se întrevadă în postări. În urmă cu o lună aţi asistat la nebunia celor peste 70 de ore fără fumat, încheiate…

Read More »

46

În urmă cu o săptămână constat pe uşa de la scară existenţa unui afiş curat, aşa că m-am oprit să-l citesc (pe ăla murdar, de lângă, scrie „Vă rugăm să nu scuipaţi în lift”, iar în lift e lipită continuarea: „Vă mulţumim că n-aţi scuipat în lift!” şi, DA, nu scrie nimic de muci, glumesc). N-are cum, mi-am zis. Imposibil….

Read More »

45

Nu ştiu vouă, dar mie tare mult îmi plac poveştile animaţiilor Pixar. Filmuleţul de mai jos, intitulat “La luna”, a fost nominalizat la Oscar, iar călătoria iniţiatică a băieţelului este de o inocenţă şi o fantezie cum rar întâlneşti până şi în basmele copilăriei. Dacă nu l-aţi văzut, sfătuiesc copiii din voi să îşi dedice nici şapte minute unei poveşti…

Read More »

44

Am întâlnit în cartea “Despre îngeri” a lui Andrei Pleşu o metaforă genială: “[…] lumea este o frază muzicală.” Lumea se aseamănă, astfel, unei orchestre uriaşe, în care sufletele interpretează la unison, cu ale lor instrumente irepetabile, opera vieţii. Totul este cântec şi fiecare om participă cu propria melodie la armonia sonoră a lumii, în acordurile emoţiilor. Frumos, nu?

Read More »

43

Toată lumea e grăbită, toţi sunt presaţi de timp, mai importanţi şi mai egali decât ceilalţi. Cum bine vă închipuiţi, de felul meu sunt molâie iar pe faţa mea scrie „lasă-mă să te las”, cu litere scurse a lene. Însă în privinţa unei chestiuni, mi s-a cam pus şi mie dopul, concret, cu statul la rând. Că mă aflu într-un…

Read More »

42

Cum tot revin asupra volumului de poezii “Amfore de lumină” a lui Ioan N. Roşca, printre puţinele cărţi ce le am aici, la actualul domiciliu, am zis să vă arăt şi vouă una dintre poeziile-mi preferate. A fi ca într-o pasăre închis Pasărea avântată în eter, cu trunchiul drept şi aripi larg deschise, iat-o căzută pe pământ din cer cu…

Read More »

38

Mă simt confuză şi nerăbdătoare, însă n-am idee ce dracului aştept. Poate e SPM dinaintea SPM-ului, poate e o bubă, poate nu e nimic. Poate-i astenie de primăvară. Nu-mi atârnă plumburi existenţiale de gânduri, cred, ci doar stau aşa, în amorţire. Hai, că ştiţi cum e. Trece, mă duc, se duce, se duc, ştim, cunoaştem. Mă întreb, alţii câte dialoguri…

Read More »

36

Când şi cum ieşim dintr-o relaţie? Părăsim, sau mai degrabă ne lăsăm părăsiţi? Cum procedăm atunci când partenerul/partenera se comportă ok, dar jocul a devenit plictisitor? Cum îl/o pedepsim pentru imprudenţele, derapajele, greşelile mici, cu atac fără ţintă, necalculat? Cum manipulăm o relaţie astfel încât să continue sau să se încheie cum şi când vrem noi? Întrebări întrebătoare. Well, vă…

Read More »

35

Văd binele internetului. Consider că acesta poate să ne schimbe viaţa în bine şi că dependenţa de această lume e un fapt normal, mai puţin dăunător decât multe alte obiceiuri cu care ne îndeletnicim în viaţa din spatele desktopului. O lume fascinantă este la îndemâna fiecăruia, ale cărei majore păcate sunt falsul, ipocrizia, minciuna, impostura. Internetul e un fel de…

Read More »

31

Ce bine ar fi dacă gândurile, amintirile, imaginile s-ar tipări singure, cu fidelitate, în culori, sunete, cuvinte. Cum aceasta nu se întâmplă, însă, iată exerciţiul meditaţiei, iată forma prost prelucrată a emoţiei, iată nostalgia, visul, ideea. M-am încăpăţânat, cu o umilă aroganţă, să am blog. Respectiv să mai am ceva căruia să mă dăruiesc mai mult sau mai puţin parţial,…

Read More »

30

Nu sunt bine dar presupun că tu ştii deja asta. Chiar nu înţeleg măreţul tău plan divin, nu pricep cu ce rost mă chinui pe lumea asta, de ce ai rânduit toate atât de alandala, ce puii mei vrei de la mine. M-ai băgat în povestea asta ca să ce? M-ai înconjurat de tot felul de oameni. Mi-ai plantat în…

Read More »

28

Mai devreme sau mai târziu, soseşte clipa. Oricând ar veni, însă, te ia pe nepregătite şi va fi prea târziu, se va fi întâmplat deja. Şi nu mai rămâne nimic de făcut, de îndreptat sau desfăcut, este deznodământ, coşmar organizat. N-am să mă grăbesc. Timpul curge, va fi undeva, sub alt cer. Până atunci, se va fi sfârşit; mi s-a…

Read More »