Category: amalgam

Psalm de Pasti, Adrian Paunescu

Pentru cã Paştele îşi meritã cu prisosinţã colindul. Ce bine mi-e a-ţi recunoaşte Ştergarul alb de in la porţi, Te-ai pregãtit şi tu de Paşte, Hristos a înviat din morţi. Pe mal de rîu mai cîntã broaşte Şi rîul cîntã-n contraforţi, Reînviem şi noi de Paşte, Hristos a înviat din morţi.

Read More »

Idiocracy

Cum am mai spus, nu agreez postãrile sheruite într-o veselie pe feisbuc cu adopţii de animale şi alte asemenea. Dar astãzi am întâlnit un altfel de anunţ umanitar, referitor la un cãţel gãsit în stare de şoc (din care, înţeleg, nu a ieşit), care nu bea decât apã şi-şi face nevoile pe el, dupã ce a fost abuzat sexual. Şi…

Read More »

Se ia o zi nasoalã de tot şi se transformã în muzã. Se ascultã muzicã tristã, se bea un pahar de vin. Se stã leşinat în scaun, cu ochii beliţi în neant, într-un punct fix, inexistent. Câteva minute. Apoi se aprinde o ţigarã, se fumeazã lent, oarecum în silã, se stinge cu-n gest forţat, apãsat. Apoi se revine la poziţia…

Read More »

De ce Leonid Afremov? Într-un mod cât se poate de straniu dar natural, asociez orice lucru, fiinţã cu unitatea, cu unul, cu un specific mod de a fi. Respectiv cu o anume culoare. Spre exemplu, eu sunt maro. Adesea. Alteori sunt verde, albã, roşie, albastrã sau violet. Dar într-o strãfulgerare a existenţei radiez o singurã culoare. Şi fiecare lucru, fiecare…

Read More »

Sunt genul ãla de om care mai citeşte din când în când. Ok, recunosc, insuficient. Rectific. Cu ¥Iµ mare. Însã atunci când îmi dedic timpul lecturii, pretind calitate, pricepere, informaţie, alteori emoţie şi întotdeauna, dar întotdeauna, cu menţiunea cã faptul în sine n-ar trebui amintit, ci subînţeles — corectitudine gramaticalã. Aşadar, uneori citesc, alteori ascult şi privesc, în acelaşi scop…

Read More »

Munca antistres

A trebuit sã trec de 30 de ani ca sã-mi dau seama cã locul meu este la casã, la ţarã. A trebuit sã repet de zeci de ori “ce bine ar fi fost sã stau la bloc!” ca sã-mi înţeleg, acum, greşeala. De atâtea ori am urât munca pãmântului, de atâtea ori mi-am blestemat soarta în timp ce sãpam cu…

Read More »

Pentru cã astãzi am avut cuvântul în gând, pentru cã mâine-i praznicul poeziei, pentru cã mã fascineazã liricul, pentru cã mai ştiu sã simt în rime, închin în cinstea stihurilor o cupã de etern desfãţ autohton: Pãunescu. Am sã fug cu tine-n munte sã uitãm cuvîntul ¥dacãµ Am sã fug cu tine-n munte sã uitãm cuvîntul ¥nuµ Hai sã conjugãm…

Read More »

Iluzie de toamna

Întotdeauna m-a impresionat mai mult apusul. La fel de mult prefer toamna, galbenã, arãmie şi nostalgicã. Iar acum este înspãimântãtor de mult rãsãrit, cu anticipaţii de prea mult verde crud, de prea multã sevã, de prea multã viaţã. De prea mult soare, de mult vacarm, de insolaţii şi topiri, contopiri şi vânt sec, ori ploi în rafale. Eu îmi vreau…

Read More »

Na, c-o sunat şi fixul…

Sunã telefonul, fixul. Fumez. O voce masculinã, protocolarã, mã anunţã cã titularul abonamentului a câştigat, în urma unei tombole organizatã de Radio Zu şi sponsorizatã de Gigi Becali, o sumã de bani — fix 6000 de euro. Premiile acordate variazã între 1000 şi 10000 de euro, în funcţie de vechimea abonamentului, ca sã ne-nţelegem. Mai trag un fum. Simulez o…

Read More »

Am un talent îngrozitor de a categorisi oamenii. Dintotdeauna am fost predispusã la exigenţã în ceea ce-i priveşte pe cei care se cred buni şi am fost tolerantã cu cei care se percep slabi. Celor din prima categorie le intuiesc (uneori eronat) defectele, celorlalţi calitãţile. Condamn obsesiv imperfecţiunile celor ¥deştepţiµ, privesc cu maximã admiraţie exerciţiile de minim progres ale celor…

Read More »

Dianaticus Cudi

Cheile — ah, cât le detest, pe ele şi pe celelalte — robinetele, prizele, toate chestiile alea ce se închid şi se deschid, sau, mai concret, ce trebuie fãcute… cumva, în dese momente minuscule ale existenţei noastre mãreţe — minuscule dar multe, multe şi mãrunte. Iar eu, eu însãmi, prin natura mea geneticã, spiritualã, socialã, fizicã şi umanã, nu pot…

Read More »

Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence. Fragment

“-     Spune-mi, Con, i se adresã Clifford în timp ce-şi aprindea pipa, dupã cafea. Ţie îţi pasã câtuşi de puţin dacã eşti nemuritoare sau nu? –      Nu-i o problemã care sã-mi stârneascã interesul, rãspunse ea. –      Ha! Fãcu el pe un ton tãrãgãnat. Nu, nu cred cã e. E una din problemele mele. Dar…

Read More »

Primul meu articol

Mi-am amintit titlul. Apoi am cãutat pe google. Şi l-am gãsit, fiindcã altcineva îl preluase pe site-ul sãu. Primul meu articol, scris prin 2009, cu care am fãcut cel dintâi pas în lumea blogging-ului, pe platforma gratuitã wordpress. Am scris şi înainte, am scris şi atunci, o fac şi acum. Pentru ca mai târziu sã mã amuz pe seama mea,…

Read More »

Generaţia fără umbrelă

Ni se spune în multe feluri – generaţia cu cheia la gât, generaţia de sacrificiu, decreţeii, generaţia în blugi (de contrabandã). Oricum ai lua-o, suntem deosebiţi. Aşa cum au fost ş-alte generaţii înaintea noastrã, precum cele care au prins foametea din anii ‘40, şi cum alte vor mai fi. Fiecare cu drama, traumele ei şi debusolãrile ei. Noi cu-ale noastre….

Read More »

Mama lor de unguri!

…Cã bine mai ştiu mânca. Cartofiori la cuptor, în straturi, cu carne de vitã tocatã printr-înşii şi-necaţi în torente de smântânã chivernisitã cu sardine sãrate. Sã plângi, nu alta! Sã-ţi tragi palme ca ultimul masochist, cum cã ai îmbucat atâtea barabule franţuzeşti, când cele maghiare ţi-erau fix sub nas, iar tu riscai sã evacuezi colorado francofoni!!! Sardine cu carne de…

Read More »

Fericiti cei saraci cu duhul!

August, 2011 Mi se contureaza tot mai acut sentimentul ca intre oamenii pe care i-am cunoscut in timp pot distinge o polaritate a felului de a fi. Pe de-o parte intalnesc, oameni culti, draguti, rafinati, iar de cealalta parte, nu neaparat in antiteza, oameni medii, ca sa zic asa, cu un nivel de instruire mai limitat, mai badarani sau chiar…

Read More »

Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleacã întrebând Ce-i cu mine-n garã, ce-oi avea de gând, Plec şi eu din garã şi tristeţea-mi port Spre mirajul galben din aeroport. Galbenã-i lumina, ochii mei sunt trişti, Toţi privesc la mine ca la terorişti. Unde-aş pune pasul liber şi corect, Fãrã îndoialã, aş pãrea suspect. Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea, Când nu…

Read More »

Toţi suntem puţin luaţi…

Într-o lume sufocatã de etichete, ranguri, ierarhii şi statusuri, singurul în faţa cãruia suntem toţi o apã şi-un pãmânt e Dumnezeu. Iar cei care realizeazã lucrarea Sa, interpreţii, mijlocaşii legãturii dintre cer şi pãmânt, pãrinţii, popii, preoţii sau cum vreţi, vehiculeazã o artilerie de formule de adresare ce denotã, din punctul meu de vedere, fudulie, oarece fãţãrnicie, oarece infatuare… “Prea…

Read More »

Cudi şi acrobatica digestivo-ludico-spirituală

Încã de dimineaţã, capul lui Cudi a depãşit stratosfera. S-a urcat în primul autobuz, s-a aşezat mecanic pe scaun şi a rãmas neclintitã pânã ce şoferul i-a amintit sã coboare. A depãşit doar ştie ea cum obstacolele semafoarelor şi intersecţiilor, apoi a coborât încetişor din altitudine cu nasul adulmecând aburii revigoranţi de cafea fierbinte. A fãcut ea ce a fãcut…

Read More »

(Scris în urmã cu mult timp şi recuperat astãzi de pe mail. Cam pompos, ştiu…:)) Rutina este parte din noi. Sunt fapte fireşti sã ne convertim la absolut orice, sã ne conformãm situaţiilor dramatice, sã ne complacem în atitudini pasive, sã privim viaţa precum nişte spectatori pasivi, care nici nu aplaudã, nici nu huiduie. Totul este rutinã. Un picior în…

Read More »

10 lucruri despre mine

Cã tot se poartã moda asta prin blogosferã, am rãscolit şi eu prin zestrea ancestralã dupã câteva afirmaţii care-mi şad întocmai. Simplu: 1. Uit de la mânã pân’ la gurã. 2. Pentru succesul unui dialog coerent matinal, vârã-mi o cafea sub nas. 3. Nu mã-ntreba de chei, cifre, cantitãţi, probabilitãţi şi posibilitãţi – rãspunsul e acelaşi: “I don’t give a…

Read More »

A-nceput sã ningã şi pe la noi: subţire, dar frumos. Mi-am aşezat scaunul lângã fereastrã, mi-am rezemat capul în pãlmi şi-am început sã cercetez geometria fulgilor rãzleţi. N-a fost greu sã întorc de câteva ori globul de sticlã în care mã aflam, pentru o şi mai dramaticã abundenţã de alb. Astãzi am simţit cã e iarnã şi mi-a plãcut. Mi-am…

Read More »

Naştere… creaţie

Nu o datã am fost îndemnatã sã-i citesc pe alţii pentru a învãţa cum sã mã exprim. Nu o datã mi s-a spus ce anume sã scriu, în genere, şi adesea am fost acuzatã cã alunec spre abstract, spre sentimentalism abuziv, spre utopic, spre nimic sãnãtos, consistent. Îndãrãtnicia mea de capricorn mi-a îngãduit, însã, sã continui pe calea mea absurdã,…

Read More »

Ipocrizie versus tragedie

(Scris in februarie 2011) Nu mã pot abţine sã nu remarc politizarea absurdã care are loc zilele acestea în media, în urma morţii a cinci mineri. Ocazie tristã de a manipula şi a arãta cu degetul spre guvernare şi de a asocia, într-un mod cu totul deplasat, inaugurarea telegondolei din Vulcan cu accidentul sinistru de la mina Uricani. Dintr-o datã…

Read More »

Lectia de sclavie moderna

Cu chiu cu vai, in urma cu cativa anisori, Romania a intrat si ea in Europa, mai timida, mai speriata, doritoare nevoie mare, dar ca stat cu drepturi depline, nu ca ar fi fost plecata intre timp prin Australia sau, cine stie, prin America. Ce a insemnat asta pentru mioriticul de rand? Simplu: posibilitatea de a calatori fara viza, adica…

Read More »

Variatiuni pe-aceeasi tema

Niciodatã nu am agreat discuţiile în care unul dintre interlocutori reproduce un adevãr general valabil, un fapt cunoscut, o realitate deja dezbãtutã, fãrã a veni cu argumente noi, personale, demne de interes. Motiv pentru care întotdeauna am detestat plagiatul şi am condamnat plagiatorii. Nu mi-a plãcut sã învãţ comentariile la românã dictate de profesorii de altãdatã şi nici nu mi-a…

Read More »

Citate despre om

Omul este singurul animal pentru care propria sa existenţã constituie o problemã pe care trebuie s-o rezolve. Erich Fromm Omul este suma acţiunilor sale, a ceea ce a fãcut, a ceea ce poate face. Nimic altceva. Mahatma Ghandi Omul este singura creaturã care refuzã sã fie ceea ce este. Albert Camus Omul este un infinit în virtualitate, omul este fãcut…

Read More »

Inteleptul s-a intors

“Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont.µ Konrad Adenauer Ce ar fi filosofia fãrã sã existe ignoranţa? Şi câtã înţelepciune trebuie sã fi fost în mintea motanului meu, exilat la trei sate şi o apã depãrtare pentru actul premeditat al unei crime macabre, instinctive, în urma cãreia una dintre înaripatele outoare şi-a aflat sfârşitul, astfel încât…

Read More »

În urmã cu câteva luni, Autoritatea Electoralã Permanentã finalizase un proiect de lege potrivit cãruia campania electoralã pentru toate tipurile de alegeri ar fi durat 90 de zile, faþã de cele 30 valabile în prezent. Demersul în sine se dorea a fi parte din setul de mãsuri ce avea în vedere reformarea sistemului electoral, atât de hulit şi de blamat…

Read More »

Reader’s Indigest

Reader’s Digest. Cine a avut de-a face cu dumnealor, ştie despre ce vorbesc. Respectiv, despre hãrţuirea comercialã, concretizatã prin maculatura investitã de aceastã companie în cutiile noastre poştale. Doamne fereşte, sper ca pe viitor sã nu investeascã în agenţi comerciali direcţi, de teren, cã ne-a luat naiba. Plicuri peste plicuri, oferte, concursuri, numele scris pe tot felul de cecuri cu…

Read More »

Om bun

Marcu Dimitrie Jura. Parafrazându-l, pãmântul nu-i al lui, dar el este al pãmântului. Am aflat din Evenimentul Zilei cã este cãsãtorit, are o fetiţã şi locuieşte în Jieţ, lângã Petroşani. A urmat cursurile a trei facultãţi, a început un doctorat, scrie poezii, cântece populare şi are 130 de oi şi 40 de capre. Plus o gaşcã de câini credincioşi. Este…

Read More »

Despre dulcele dar al incoerenţei

Lipsa logicii în gândire şi manifestãri – astfel este definitã incoerenţa. Un defect pe care mi-l asum într-o formã nuanţatã de candoare şi care, spun eu, mã face specialã. Pentru mine însãmi. Privesc coerenţa altora, existenţa lor armonizatã de ţeluri şi vise palpabile, şi nu-mi pot gãsi unul al meu. Pentru cã astfel sunt eu. Incoerentã şi fãrã scop în…

Read More »

Perspective

Trãim în România şi ştim prea bine ce înseamnã acest lucru. Pentru cei mai mulţi dintre noi înseamnã stres, sãrãcie, nedreptate şi vise destrãmate. Însã pentru mulţi dintre angajatorii noştri, România înseamnã ceva bun. Respectiv posibilitatea de a face ceea ce doreşti cu angajatul, de a-l suci în fel şi chip dupã propria dorinţã, de a impune norme sisifice şi…

Read More »

Salt mortal

Nu-mi gândesc cuvintele, nu le caut, nu le scornesc. Aceste rânduri, de neînţeles pentru voi, curg acum din mine cu o presiune atât de mare, intensã şi sincerã, încât nici nu apuc a le conştientiza dinainte. Mã simt împlinitã, incoerentã, tristã şi fericitã, şi am un rost. Mi-am legãnat cu milã sufletul în braţe, l-am mângâiat şi sãrutat, l-am compãtimit,…

Read More »

Scrisoare pentru ea

Nu te înşeli, pentru tine scriu aceste cuvinte. Sunt neputincioasã în faţa nefericirii tale iar acelaşi sumar “înteleg” pe care ţi-l dau drept rãspuns de fiecare datã, ţi-l voi dezvolta în aceste rânduri. Ştiu cã necazul tãu îţi macinã fiinţa şi adunã nori grei pe cerul inimii tale, ştiu cât de mult suferi, cât te frãmânţi şi câtã revoltã ai…

Read More »