Defaimarea lui Paganini

Hai sã vã povestesc o chestie amuzantã ce mi s-a întâmplat astãzi. Aşteptam autobuzul în staţia Opera din Deva, dupã-amiaza. Cãldurã mare, mon cher. Prea mare. Şi aici fac o parantezã – cred, sincer, cã mã descurc mai bine cu frigul şi mã-ngrozeşte perspectiva gradelor prea numeroase din urmãtoarele luni. Dar asta-i altã poveste. Sã revenim. Dupã ce câteva luni…

Read More »

Un lung tren ne pare viaþa, ne trezim în el mergând, Fãrã sã ne dãm noi seama unde ne-am suit ºi când. Fericirile sunt halte, unde stãm câte-un minut; Pânã când sã ne dãm seama, sunã, pleacã, a trecut… Iar durerile sunt staþii lungi, de nu se mai sfârºesc, ºi în ciuda noastrã parcã tot mai multe se ivesc. Arzãtori…

Read More »

Comfortably numb

The child is grown, the dream is gone. …This is not how I am. Ceva se tânguie acolo, ceva e putred şi doare. O singurã loviturã puternicã sau poate mai multe, repetate, chiar în acelaşi loc. Iar locul e loc, e parte şi întregeşte, nu poate fi extras, nici extirpat, nici vindecat. Înainte nu era aşa. Înainte nu simţeam locul,…

Read More »

Narcisismul – o virtute?

Care este personajul negativ — narcisistul sau cel slab, dependent, cel ce se-agaţã de altul pentru a fi el însuşi? Care este mai vinovat — cel care crede prosteşte în sine şi are încrederea oarbã ca e bine cum e, sau cel care ţine morţiş sã se modeleze dupã celãlalt, şi implicit sã-l modifice pe primul, pânã ajunge la echilibrul…

Read More »

Generaţia unei muzici, muzica unei generaţii

Poate e cam mult spus generaţie. Şi totuşi… n-am alt cuvânt. Da, aceea în blugi, mai tot timpul în blugi, care fredoneazã neobosit ¥Blowing in the windµ, care încã din fragedã copilãrie înregistra pe aceeaşi casetã melodiile preferate difuzate la radio, compilaţii dupã compilaţii, furând pe bucãţele muzicã, artã, trãiri, emoţii. Democraţia şi muzica anilor ’90 a debutat fastuos cu…

Read More »

Nu este o femeie frumoasã. Are o grãmadã de defecte fizice şi… psihice (permiteţi-mi sã surâd), însã mi-e dragã fata asta. Şi nu mã refer nici la nasul cârn, nici la dinţii de iepuraş, la tenul mãsliniu, la şoldurile mamut ori bizara structurã osoasã. Mici detalii ce o fac mai… specialã (ãsta nu mai e surâs, e hohot amplu şi…

Read More »

“Omul este mãsura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt cã sunt, a celor ce nu sunt, cã nu sunt.” Protagoras Timpul. Unii îl numesc duşman. Timpul care implicã termene, obligaţii, necesitãţi, urgenţe. Dacã n-ar fi timpul, noi cum am fi? Sau am mai fi, cãci din timp suntem clãdiţi; ne naştem la timp, creştem în timp şi murim dupã un…

Read More »

Scoate-i ochiul! Stoarce-i craniul!

Iarãşi îmi pun întrebãri imposibile. Respectiv, cu ce este mai dãunãtor OTV-ul decât scârboşenia asta de reclamã difuzatã pe un post de desene animate, sau poate, pe mai multe, şi care promoveazã nişte aşa zise jucãrii adresate copiilor mai mari de 5 ani?! Sub ce pretext CNA-ul considerã cã Dan Diaconescu este mai nociv decât clipul ãsta publicitar? Pe de…

Read More »

Am crescut cu ele. Le-am auzit de atâtea ori încât s-au înrãdãcinat în noi, fiind porţi spre alte timpuri, trãite parcã într-un vis.

Read More »

Cum sa ne-nchinam corect

“În bisericã, pe stradã sau în mijloacele de transport în comun vedem mereu oameni care se închinã. Fie cã sunt ortodoxi sau catolici, credincioşii îşi fac semnul crucii! Dar, oare, se închinã corect?µ Continuarea aici. Iniţial am zis sã tac. Dar nu mã pot abţine. Nu în faţa unei lecţii capitale de credinţã şi în numele a tot ce se…

Read More »

De ce nu? Dacã tot o ducem prost, dacã nu ne plac liderii politici şi suntem perpetuum nemulţumiţi, ar fi o idee deloc neglijabilã. Sã urmãm schema lui Karl Schwarzler, care în urmã cu aproape un deceniu a demonstrat cã Liechtensteinul ar putea fi închiriat în întregime. Anul trecut, pe vremea asta, una bucatã stat de 160 km pãtraţi costa,…

Read More »

Povestea unui om

Un om fascinant, o viaţã frumoasã. O poveste veche, dragã mie, aflatã în urmã cu 7 ani. Şi nu în ultimul rând, o fotografie fãcutã de mine :). Mulţumesc, Romeo!

Read More »

Psalm de Pasti, Adrian Paunescu

Pentru cã Paştele îşi meritã cu prisosinţã colindul. Ce bine mi-e a-ţi recunoaşte Ştergarul alb de in la porţi, Te-ai pregãtit şi tu de Paşte, Hristos a înviat din morţi. Pe mal de rîu mai cîntã broaşte Şi rîul cîntã-n contraforţi, Reînviem şi noi de Paşte, Hristos a înviat din morţi.

Read More »

Idiocracy

Cum am mai spus, nu agreez postãrile sheruite într-o veselie pe feisbuc cu adopţii de animale şi alte asemenea. Dar astãzi am întâlnit un altfel de anunţ umanitar, referitor la un cãţel gãsit în stare de şoc (din care, înţeleg, nu a ieşit), care nu bea decât apã şi-şi face nevoile pe el, dupã ce a fost abuzat sexual. Şi…

Read More »

Se ia o zi nasoalã de tot şi se transformã în muzã. Se ascultã muzicã tristã, se bea un pahar de vin. Se stã leşinat în scaun, cu ochii beliţi în neant, într-un punct fix, inexistent. Câteva minute. Apoi se aprinde o ţigarã, se fumeazã lent, oarecum în silã, se stinge cu-n gest forţat, apãsat. Apoi se revine la poziţia…

Read More »

De ce Leonid Afremov? Într-un mod cât se poate de straniu dar natural, asociez orice lucru, fiinţã cu unitatea, cu unul, cu un specific mod de a fi. Respectiv cu o anume culoare. Spre exemplu, eu sunt maro. Adesea. Alteori sunt verde, albã, roşie, albastrã sau violet. Dar într-o strãfulgerare a existenţei radiez o singurã culoare. Şi fiecare lucru, fiecare…

Read More »

Sunt genul ãla de om care mai citeşte din când în când. Ok, recunosc, insuficient. Rectific. Cu ¥Iµ mare. Însã atunci când îmi dedic timpul lecturii, pretind calitate, pricepere, informaţie, alteori emoţie şi întotdeauna, dar întotdeauna, cu menţiunea cã faptul în sine n-ar trebui amintit, ci subînţeles — corectitudine gramaticalã. Aşadar, uneori citesc, alteori ascult şi privesc, în acelaşi scop…

Read More »

Munca antistres

A trebuit sã trec de 30 de ani ca sã-mi dau seama cã locul meu este la casã, la ţarã. A trebuit sã repet de zeci de ori ¥Ah, ce bine ar fi fost sã stau la bloc!µ ca sã-mi înţeleg, acum, greşeala. De atâtea ori am urât munca pãmântului, de atâtea ori mi-am blestemat soarta în timp ce sãpam…

Read More »

Pentru cã astãzi am avut cuvântul în gând, pentru cã mâine-i praznicul poeziei, pentru cã mã fascineazã liricul, pentru cã mai ştiu sã simt în rime, închin în cinstea stihurilor o cupã de etern desfãţ autohton: Pãunescu. Am sã fug cu tine-n munte sã uitãm cuvîntul ¥dacãµ Am sã fug cu tine-n munte sã uitãm cuvîntul ¥nuµ Hai sã conjugãm…

Read More »

Iluzie de toamna

Întotdeauna m-a impresionat mai mult apusul. La fel de mult prefer toamna, galbenã, arãmie şi nostalgicã. Iar acum este înspãimântãtor de mult rãsãrit, cu anticipaţii de prea mult verde crud, de prea multã sevã, de prea multã viaţã. De prea mult soare, de mult vacarm, de insolaţii şi topiri, contopiri şi vânt sec, ori ploi în rafale. Eu îmi vreau…

Read More »

Na, c-o sunat şi fixul…

Sunã telefonul, fixul. Fumez. O voce masculinã, protocolarã, mã anunţã cã titularul abonamentului a câştigat, în urma unei tombole organizatã de Radio Zu şi sponsorizatã de Gigi Becali, o sumã de bani — fix 6000 de euro. Premiile acordate variazã între 1000 şi 10000 de euro, în funcţie de vechimea abonamentului, ca sã ne-nţelegem. Mai trag un fum. Simulez o…

Read More »

Am un talent îngrozitor de a categorisi oamenii. Dintotdeauna am fost predispusã la exigenţã în ceea ce-i priveşte pe cei care se cred buni şi am fost tolerantã cu cei care se percep slabi. Celor din prima categorie le intuiesc (uneori eronat) defectele, celorlalţi calitãţile. Condamn obsesiv imperfecţiunile celor ¥deştepţiµ, privesc cu maximã admiraţie exerciţiile de minim progres ale celor…

Read More »

Dianaticus Cudi

Cheile — ah, cât le detest, pe ele şi pe celelalte — robinetele, prizele, toate chestiile alea ce se închid şi se deschid, sau, mai concret, ce trebuie fãcute… cumva, în dese momente minuscule ale existenţei noastre mãreţe — minuscule dar multe, multe şi mãrunte. Iar eu, eu însãmi, prin natura mea geneticã, spiritualã, socialã, fizicã şi umanã, nu pot…

Read More »

Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence. Fragment

“-     Spune-mi, Con, i se adresã Clifford în timp ce-şi aprindea pipa, dupã cafea. Ţie îţi pasã câtuşi de puţin dacã eşti nemuritoare sau nu? –      Nu-i o problemã care sã-mi stârneascã interesul, rãspunse ea. –      Ha! Fãcu el pe un ton tãrãgãnat. Nu, nu cred cã e. E una din problemele mele. Dar…

Read More »

Primul meu articol

Mi-am amintit titlul. Apoi am cãutat pe google. Şi l-am gãsit, fiindcã altcineva îl preluase pe site-ul sãu. Primul meu articol, scris prin 2009, cu care am fãcut cel dintâi pas în lumea blogging-ului, pe platforma gratuitã wordpress. Am scris şi înainte, am scris şi atunci, o fac şi acum. Pentru ca mai târziu sã mã amuz pe seama mea,…

Read More »

Generaţia fără umbrelă

Ni se spune în multe feluri – generaţia cu cheia la gât, generaţia de sacrificiu, decreţeii, generaţia în blugi (de contrabandã). Oricum ai lua-o, suntem deosebiţi. Aşa cum au fost ş-alte generaţii înaintea noastrã, precum cele care au prins foametea din anii ‘40, şi cum alte vor mai fi. Fiecare cu drama, traumele ei şi debusolãrile ei. Noi cu-ale noastre….

Read More »

Mama lor de unguri!

…Cã bine mai ştiu mânca. Cartofiori la cuptor, în straturi, cu carne de vitã tocatã printr-înşii şi-necaţi în torente de smântânã chivernisitã cu sardine sãrate. Sã plângi, nu alta! Sã-ţi tragi palme ca ultimul masochist, cum cã ai îmbucat atâtea barabule franţuzeşti, când cele maghiare ţi-erau fix sub nas, iar tu riscai sã evacuezi colorado francofoni!!! Sardine cu carne de…

Read More »

Fericiti cei saraci cu duhul!

August, 2011 Mi se contureaza tot mai acut sentimentul ca intre oamenii pe care i-am cunoscut in timp pot distinge o polaritate a felului de a fi. Pe de-o parte intalnesc, oameni culti, draguti, rafinati, iar de cealalta parte, nu neaparat in antiteza, oameni medii, ca sa zic asa, cu un nivel de instruire mai limitat, mai badarani sau chiar…

Read More »

Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleacã întrebând Ce-i cu mine-n garã, ce-oi avea de gând, Plec şi eu din garã şi tristeţea-mi port Spre mirajul galben din aeroport. Galbenã-i lumina, ochii mei sunt trişti, Toţi privesc la mine ca la terorişti. Unde-aş pune pasul liber şi corect, Fãrã îndoialã, aş pãrea suspect. Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea, Când nu…

Read More »

Toţi suntem puţin luaţi…

Într-o lume sufocatã de etichete, ranguri, ierarhii şi statusuri, singurul în faţa cãruia suntem toţi o apã şi-un pãmânt e Dumnezeu. Iar cei care realizeazã lucrarea Sa, interpreţii, mijlocaşii legãturii dintre cer şi pãmânt, pãrinţii, popii, preoţii sau cum vreţi, vehiculeazã o artilerie de formule de adresare ce denotã, din punctul meu de vedere, fudulie, oarece fãţãrnicie, oarece infatuare… “Prea…

Read More »

Cudi şi acrobatica digestivo-ludico-spirituală

Încã de dimineaţã, capul lui Cudi a depãşit stratosfera. S-a urcat în primul autobuz, s-a aşezat mecanic pe scaun şi a rãmas neclintitã pânã ce şoferul i-a amintit sã coboare. A depãşit doar ştie ea cum obstacolele semafoarelor şi intersecţiilor, apoi a coborât încetişor din altitudine cu nasul adulmecând aburii revigoranţi de cafea fierbinte. A fãcut ea ce a fãcut…

Read More »

(Scris în urmã cu mult timp şi recuperat astãzi de pe mail. Cam pompos, ştiu…:)) Rutina este parte din noi. Sunt fapte fireşti sã ne convertim la absolut orice, sã ne conformãm situaţiilor dramatice, sã ne complacem în atitudini pasive, sã privim viaţa precum nişte spectatori pasivi, care nici nu aplaudã, nici nu huiduie. Totul este rutinã. Un picior în…

Read More »

10 lucruri despre mine

Cã tot se poartã moda asta prin blogosferã, am rãscolit şi eu prin zestrea ancestralã dupã câteva afirmaţii care-mi şad întocmai. Simplu: 1. Uit de la mânã pân’ la gurã. 2. Pentru succesul unui dialog coerent matinal, vârã-mi o cafea sub nas. 3. Nu mã-ntreba de chei, cifre, cantitãţi, probabilitãţi şi posibilitãţi – rãspunsul e acelaşi: “I don’t give a…

Read More »

A-nceput sã ningã şi pe la noi: subţire, dar frumos. Mi-am aşezat scaunul lângã fereastrã, mi-am rezemat capul în pãlmi şi-am început sã cercetez geometria fulgilor rãzleţi. N-a fost greu sã întorc de câteva ori globul de sticlã în care mã aflam, pentru o şi mai dramaticã abundenţã de alb. Astãzi am simţit cã e iarnã şi mi-a plãcut. Mi-am…

Read More »