2014
11.10

Ati auzit de javra.eu? Nici eu, dar este in blogroll la Spanac. Desigur, acest simplu detaliu este suficient pentru a imi forma parerea despre javra. Hai, totusi, sa aruncam o privire pe blogul lui, daca nu pentru altceva, macar pentru a fi fair-play.

Ne ducem la pagina “Despre“. Ne zice ca americanii ii sarbatoresc ziua de nastere – un mod copilaresc de a spune ca e nascut pe 4 iulie. Nu, nene, nu pe tine te sarbatoresc americanii, ei habar nu au ca existi. A fost sportiv – desi asta e un fel de a spune. Mai degraba a incercat cateva sporturi si nici unul nu a fost de el. Sau, probabil, nu a fost in stare de nici unul. Nu-i nimic, daca sport nu e, probabil e cariera.

Read More >>

2014
09.17

este ora

Este ora la care sunt asteptate rezultatele concursului “Discurs funebru“. Desi mi-a fost usor sa ma decid asupra primilor trei clasati, acum ma uit la monitor si ma scarpin, concentrat, in cap. Care este articolul care vibreaza cel mai aproape de ideea concursului?

Finalistii – in ordinea participarii – sunt urmatorii:

Read More >>

2014
09.06

Optiunea mea de a nu accepta advertorialele si advertorialistii ca parte integranta si obligatorie a blogosferei genereaza reactii, de la mirare pana la discursuri furibunde si inspumate. Totusi, ce am eu cu oamenii aia?

Read More >>

2014
08.22

Uneori oamenii sunt binevoitori şi se întâmplă să ofere chestii doar aşa… de dragul de a da. Sau ca să scape de ele? Naiba ştie! Cert e că ajung acasă într-o zi în care țara noastră nu era încă membră UE, dau buzna în baie ca tot omul venit de pe drum şi la noi în cadă … surpriză! Mi se taie pofta de nevoi fiziologice şi alerg la mama:

- Mamăăăăă, e unu’ la noi în cadă!
– Da, ştiu! zice mama cu năduf. L-am primit cadou.
– Şi ce dracu’ facem cu el?!
– Aşteptăm să i se trezească lu tac-tu’ instinctele criminale şi să-l stârpească de-acolo, că deja mi-a făcut capul pătrat.

- Îl omorâm?!
Mama se uită la mine ca la ultimul dobitoc:
– Vrei să-l creştem în cadă?!
– Nuu…. da’ e mare !
– Da’ cât dracu’-ai vrea să fie?! Cât Neghiniţă?! E gâscan! E normal să fie mare! Ai luat-o şi tu ca tac-tu’, care-a zis că nu ştie ce tehnică de luptă să abordeze, că e prea mare animalul?!

Mă duc la tata, să văd ce-a hotărât. El, serios, cu ochii ţintă-n televizor.
– Tată…
– Şşşşşt!
– Ce faci?
– Aştept să-mi vină cheful de omorât. Sunt la al doilea pahar. Nu mă deranja, te rog.

E genul de om care nu omoară nici muşte. Le goneşte. Foarte rar, de gura soacră-sii a mai tăiat şi el câte o găină în curtea ei. Trăiesc senzaţii de milă vizavi de el, da’-mi vine şi să râd când îl văd aşa serios. Drept e că n-are cine, nu suntem decât noi trei acasă în următoarele 2 zile, eu şi mama exclus tăieri, deci toată baza e în tata. Şi când aud şi ce garagaţă face păsăroiul ăla în baie şi îl văd pe tata aşa serios, combinaţia mă face să mă abţin greu să nu hohotesc de râs. Tata simte şi percutează:

- N-ai vrea să te duci să râzi pe lângă mă-ta?
– Hahahahahaha…
– Ooof, mi-ai stricat toată meditaţia! Te-am trimis pe lângă, nu în mă-ta, şi nici aşa nu e bine… Treaba ta (se ridică anevoie din fotoliu), dacă tot ţi se pare hazlie situaţia, tu o să-l ţii de cioc!
– Ce faceeeee??… Ăştia muşcă!
– Ştiu, am încercat deja (rânjeşte la mine). Are o danturăăă! Mamă-mamă!
– Păi am văzut că are deja o sfoară legată pe cioc!

- Corect, deci dacă aşa muşcă, îţi dai seama că până nimeresc eu să-i tai gâtul se duce dracu sfoara, ăla se enervează şi sâsâie şi muşcă …Doamne şi ce gât lung are! Nici nu ştiu de unde să încep! La ce i-o trebui atâta gât?! … Şi-o să trebuiască să-l ţin că se zbate şi umple baia de sânge… Mă tu-ţi dai seama că ăsta e o vietate şi respiră?!
– Pe vremuri …
– Nu mă lua cu poveşti vânătoreşti ca mă-ta, e irelevant! EU simt cum moare, nu voi!!

Peste mai bine de-o oră, gâscanul zăcea mort într-o oală cu apă fierbinte, iar mama transpirase străduindu-se să jumulească gâscanul în bucătărie. Pe lângă ea zburau fulgi mai mici, ca într-o bătaie cu perne, care se aşterneau uşor pe mama. Tata, furios, aduce aspiratorul beştelind întruna:

- Trebuia să iei dinozauru’, păi se poate? Eşti tu neam prost să refuzi? Nooo… vii cu el viu, întreg, să-l omorâm! Unde ? La bloc, fireşte! Căzile au fost special concepute ca să omoare fraierii păsări! Că ăia pe vremuri omorau în cadă căprioare să hrănească nebuna de-acasă ! A-ha! O gâscă moartă nu-ţi plăcea! Aşa… stai şi jumuleşti! De-o juma’ de oră n-ai reuşit să-i beleşti decât curu’ şi ai umplut bucătăria de fulgi, sunt curios ce tapet pufos o să avem pe pereţi până termini !

Porneşte aspiratorul şi începe să o aspire pe mama, care vociferează în van:
– Stai cuminte, că ai luat toată blana de pe ăla! Pe urmă scoatem sacul de la aspirator şi-ţi facem ţie o pernă, că meriţi, ai idei geniale!

Muream de râs, la propriu. Erau amândoi nervoşi, le venea să râsu’-plânsu’…
Tata mă ia la rost:
– După ce termini de râs, dar numai după ce termini ! du-te şi spală şi tu locul crimei, că cedez complet dacă mai intru acolo…

PS
Nici căţeaua n-a mâncat din gâscanul ăla.

(http://www.mixy.ro/2012/02/24/crima-de-la-bloc/)

2014
08.21

Iată-ne la cea de-a patra ediţie a superbului nostru concurs, marcă înregistrată Cudi & Ketherius. După experienţele cu „Mai scrieţi şi gratis, mno!”, „Fii Hater!” şi „Moment umoristic”, s-ar fi spus că ne lăsăm pe tânjală, dată fiind progresia aritmetică a valorii premiului de la o ediţie la alta. Dar nu, nu ne lăsăm! Chit că banii investiţi în blogging mi-ar fi ajuns pentru un sfert de Renault second hand. 300 RON punem la bătaie de această dată, pentru cel mai bun articol participant nu la “Concurs de bancuri cu Alina Gheorghe”, ci la concursul aparent jalnico – morbid: „Discurs funebru”.

Read More >>

2014
08.16

De data asta, a fost mai greu. A fost greu sa alegem articolul care ne-a amuzat cel mai mult pentru ca, nu-i asa, e foarte subiectiv. Ce m-a amuzat aseara, azi dimineata mi se pare banal. Ce am vrut sa elimin ieri, azi m-a facut sa rad. Unele texte au fost scrise special pentru acest concurs, altele au fost refolosite… pe scurt – complicat.

Read More >>

2014
08.03

Scriam, mai an, despre o bloggerita care tintea sa castige un concurs de blogging. La momentul respectiv, i-am spus doar ca e proasta, ca nu stie sa scrie si ca nu are simtul penibulului. Au trecut lunile, a scris pentru concursuri, i-a crescut numarul de unici, si-a gasit o gasca de aplaudaci, a devenit faimoasa. Atat. Inca nu a invatat sa scrie, inca nu stie unde se pun virgulele, tot nu realizeaza cand este penibila

Read More >>

2014
07.24

5 iunie 2014 este o dată care n-ar trebui să stea păstrată doar în statisticile tenisului de câmp mondial şi naţional. În ziua aia, Simona Halep, a Constanţei, a României, A NOASTRĂ până la urmă, juca finala de Roland Garros în compania mult mai titratei Maria Sharapova. A fost ziua în care, dacă vă amintiţi, aproape toată suflarea românească a stat cu ochii pe Eurosport să o vadă pe Simona luptând, ca un soldat de front, pentru un ideal. Chiar dacă a fost învinsă în finală, Halep a făcut-o mândru, cu capul sus, mai sus decât am putea noi vreodată, ceilalţi români, să îl ţinem. Cu jocul său hotărât, orgolios, puternic şi matur, Simona a ţinut piept unei jucătoare aterizate parcă de pe alte meleaguri, unde sunt ridicate de decenii bariere de prejudecăţi şi aere de superioritate. Pentru cei mai mulţi dintre noi, acel meci a însemnat orgoliu, speranţă, calitate şi…da…MÂNDRIE. Pentru că arsenalul autentic de non-valori care vorbesc astăzi despre România, a fost anihilat pe 5 iunie 2014 cu o piesă de tezaur tradiţional, care poate să stea laolaltă cu George Enescu, Marin Sorescu, Mihai Eminescu, Brâncuşi, Hagi, Gică Popescu, Nadia, Ţiriac, Năstase şi mulţi, mulţi alţii. Pentru asta, noi, ceilalţi, trebuie să-i mulţumim Simonei Halep, pentru că a mers cu steagul nostru într-una dintre cele mai importante competiţii din lume.

Nu la fel a văzut succesul Simonei şi Andrei Vulpescu, blogger şi ziarist, în postarea pe care o puteţi regăsi la acest link: http://www.vulpescu.eu/2014/06/06/nu-iti-multumesc-simona-halep/. Altminteri un artist pe care l-am apreciat cu ani în urmă pentru contribuţia importantă pe care a adus-o dezvoltării unui anumit gen de muzică în România (hip-hop), cu toată condescendenţa opinez că Andrei Vulpescu n-are acelaşi talent şi la scris. Cu un raţionament de canion fără punte, Vulpescu zice că n-are pentru ce să-i mulţumească Simonei. “Nu am niciun motiv sa ii multumesc, asa cum nu am niciun motiv sa ma simt mandru ca sunt roman pentru ca o jucatoare de tenis a ajuns in finala unei competitii.

Am mai spus-o si o repet, asta cu mandria nationala mi se pare un mare bullshit. Chiar nu ne putem manifesta mandria nationala (daca exista cu adevarat asa ceva) 24 de ore din 24? Chiar nu putem face asta si atunci cand nu exista rezultate la nivel international? Sau mandria depinde doar de rezultatele externe?”, scrie blogger-ul Vulpescu. Eu îi mulţumesc Simonei pentru că, român de rând fiind şi vorbind ca atare, am văzut un meci de înaltă calitate, am ţipat din faţa televizorului mai tare ca la mondialul de fotbal din `94şi mi-au dat lacrimile când o vedeam pe titanica Sharapova transformată pe alocuri într-o mititică abandonată în parcul de distracţii, cu vata pe băţ în mână. Îi mai mulţumesc Simonei pentru graţia din teren, pentru că nu răcneşte bivolesc, aşa cum o face Sharapova. Corect, Halep este cea care culege roadele cele mai bune ale muncii depuse în ani de zile. Dar noi, ceilalţi, avem a-i mulţumi pentru că datorită ei putem merge oriunde în Europa şi spune că suntem români de-ai Simonei Halep.

Nu, Vulpescule, Simona n-a intrat niciodată pe zgură încălţată-n flecuri, ironia asta e deplasată şi răutăcioasă. Tu recunoşti că n-ai văzut nici măcar un meci dintre ale ei, dar ai obrăznicia să spui că „fata asta şi-a rupt flecurile pe zgură încă de mică pentru a ajunge o mare jucătoare de tenis”. Păi cum vine asta? Flecuri pe terenul de tenis?! Sincer acum, cât de des te uiţi la filme pentru adulţi? Ţi-o părea rău şi că Simona şi-a micşorat sânii ca să facă performanţă. Eh, uite, ăsta e încă un motiv de mândrie şi de mulţumire pentru mine, pentru că cele mai multe fete de vârsta ei sparg cluburi şi conturi de cocalari cu bani de la părinţi. Dar Simona nu e o piţipoancă, ea a ales drumul greu şi extenuant al performanţei şi al mândriei.

Egocentrismul tău din finalul textului, dragă Andrei, mă face să înţeleg, până la urmă, de ce nu eşti mândru decât de tine. Fără să te jignesc, îţi spun că eşti un egoist pueril şi invidios, întocmai precum adolescenţii pubertari care se bărbieresc dinainte să le mijească mustăţile.

Puteai să taci, dragă Andrei, sau puteai să mai sapi după „secretul din grădină”!

(Autor: Mădălina)

2014
07.24

moment vesel

Cum era de aşteptat, după cele două răsunătoare succese marcate prin concursurile „Mai scrieţi şi gratis, mno” şi „Fii hater!”, ce au însumat fabulosul record de 12 participanţi, urmează o a treia elucubraţie cu miză simbolică de-o măslină şi-o apă-n Fratelli, ad nomen 250 RON. Ce trebuie să faceţi pentru a câştiga acest onorofic sfert din mia de lei? Păi, treaba e foarte simplă, permisivă şi accesibilă, vorba vine: să scrieţi un articol amuzant, pe absolut orice temă doriţi. Ideea e să binedispuneţi prin umorul şi inteligenţa voastră cititorul, cu subtilitate, cu spontaneitate, în variantă neagră, cum vreţi voi, oferind deliciul unei lecturi comice de ispravă.

Read More >>

2014
07.21

S-a mai incheiat un concurs! De data asta, mi-am insusit critica referitoare la jurizarea concursului trecut si am schimbat putin metoda de notare. Ideea este ca sa evitam situatiile in care un concurent care este pe langa cerinte sa aiba medie mai mare decat un concurent care a respectat fidel cerintele.

Cum am facut asta? Am acordat fiecarui criteriu de notare o pondere si nota finala rezulta ca o medie ponderata a notelor la fiecare criteriu.

Felicitari castigatoarei, asteptam datele de contact aici.

 Ketherius

Blog Cerinte (0.4) Corectitudinea exprimarii (0.1) Originalitatea abordarii (0.2) Sinceritate (0.2) Curaj (0.1) Medie
1 ideilarece.com 2 9 9 2 7 4.6
2 deprincraiova.wordpress.com 10 9 7 10 10 9.3
3 blogdiscutabil.wordpress.com 5 10 10 3 5 6.1
4 inacheland.blogspot.ca 9 10 7 9 7 8.5

Cudi

Blog Cerinte (0.4) Corectitudinea exprimarii (0.1) Originalitatea abordarii (0.2) Sinceritate (0.2) Curaj (0.1) Medie
1 ideilarece.com 5 10 10 9 10 7.8
2 deprincraiova.wordpress.com 10 10 9 10 10 9.8
3 blogdiscutabil.wordpress.com 8 10 10 9 9 8.9
4 inacheland.blogspot.ca 10 10 9 10 9 9.7

Rezultat final

1 ideilarece.com 4.6 7.8 6.2
2 deprincraiova.wordpress.com 9.3 9.8 9.55
3 blogdiscutabil.wordpress.com 6.1 8.9 7.5
4 inacheland.blogspot.ca 8.5 9.7 9.1

Clasamentul il gasiti si aici.