2014
07.24

moment vesel

Cum era de aşteptat, după cele două răsunătoare succese marcate prin concursurile „Mai scrieţi şi gratis, mno” şi „Fii hater!”, ce au însumat fabulosul record de 12 participanţi, urmează o a treia elucubraţie cu miză simbolică de-o măslină şi-o apă-n Fratelli, ad nomen 250 RON. Ce trebuie să faceţi pentru a câştiga acest onorofic sfert din mia de lei? Păi, treaba e foarte simplă, permisivă şi accesibilă, vorba vine: să scrieţi un articol amuzant, pe absolut orice temă doriţi. Ideea e să binedispuneţi prin umorul şi inteligenţa voastră cititorul, cu subtilitate, cu spontaneitate, în variantă neagră, cum vreţi voi, oferind deliciul unei lecturi comice de ispravă.

Read More >>

2014
07.24

5 iunie 2014 este o dată care n-ar trebui să stea păstrată doar în statisticile tenisului de câmp mondial şi naţional. În ziua aia, Simona Halep, a Constanţei, a României, A NOASTRĂ până la urmă, juca finala de Roland Garros în compania mult mai titratei Maria Sharapova. A fost ziua în care, dacă vă amintiţi, aproape toată suflarea românească a stat cu ochii pe Eurosport să o vadă pe Simona luptând, ca un soldat de front, pentru un ideal. Chiar dacă a fost învinsă în finală, Halep a făcut-o mândru, cu capul sus, mai sus decât am putea noi vreodată, ceilalţi români, să îl ţinem. Cu jocul său hotărât, orgolios, puternic şi matur, Simona a ţinut piept unei jucătoare aterizate parcă de pe alte meleaguri, unde sunt ridicate de decenii bariere de prejudecăţi şi aere de superioritate. Pentru cei mai mulţi dintre noi, acel meci a însemnat orgoliu, speranţă, calitate şi…da…MÂNDRIE. Pentru că arsenalul autentic de non-valori care vorbesc astăzi despre România, a fost anihilat pe 5 iunie 2014 cu o piesă de tezaur tradiţional, care poate să stea laolaltă cu George Enescu, Marin Sorescu, Mihai Eminescu, Brâncuşi, Hagi, Gică Popescu, Nadia, Ţiriac, Năstase şi mulţi, mulţi alţii. Pentru asta, noi, ceilalţi, trebuie să-i mulţumim Simonei Halep, pentru că a mers cu steagul nostru într-una dintre cele mai importante competiţii din lume.

Nu la fel a văzut succesul Simonei şi Andrei Vulpescu, blogger şi ziarist, în postarea pe care o puteţi regăsi la acest link: http://www.vulpescu.eu/2014/06/06/nu-iti-multumesc-simona-halep/. Altminteri un artist pe care l-am apreciat cu ani în urmă pentru contribuţia importantă pe care a adus-o dezvoltării unui anumit gen de muzică în România (hip-hop), cu toată condescendenţa opinez că Andrei Vulpescu n-are acelaşi talent şi la scris. Cu un raţionament de canion fără punte, Vulpescu zice că n-are pentru ce să-i mulţumească Simonei. “Nu am niciun motiv sa ii multumesc, asa cum nu am niciun motiv sa ma simt mandru ca sunt roman pentru ca o jucatoare de tenis a ajuns in finala unei competitii.

Am mai spus-o si o repet, asta cu mandria nationala mi se pare un mare bullshit. Chiar nu ne putem manifesta mandria nationala (daca exista cu adevarat asa ceva) 24 de ore din 24? Chiar nu putem face asta si atunci cand nu exista rezultate la nivel international? Sau mandria depinde doar de rezultatele externe?”, scrie blogger-ul Vulpescu. Eu îi mulţumesc Simonei pentru că, român de rând fiind şi vorbind ca atare, am văzut un meci de înaltă calitate, am ţipat din faţa televizorului mai tare ca la mondialul de fotbal din `94şi mi-au dat lacrimile când o vedeam pe titanica Sharapova transformată pe alocuri într-o mititică abandonată în parcul de distracţii, cu vata pe băţ în mână. Îi mai mulţumesc Simonei pentru graţia din teren, pentru că nu răcneşte bivolesc, aşa cum o face Sharapova. Corect, Halep este cea care culege roadele cele mai bune ale muncii depuse în ani de zile. Dar noi, ceilalţi, avem a-i mulţumi pentru că datorită ei putem merge oriunde în Europa şi spune că suntem români de-ai Simonei Halep.

Nu, Vulpescule, Simona n-a intrat niciodată pe zgură încălţată-n flecuri, ironia asta e deplasată şi răutăcioasă. Tu recunoşti că n-ai văzut nici măcar un meci dintre ale ei, dar ai obrăznicia să spui că „fata asta şi-a rupt flecurile pe zgură încă de mică pentru a ajunge o mare jucătoare de tenis”. Păi cum vine asta? Flecuri pe terenul de tenis?! Sincer acum, cât de des te uiţi la filme pentru adulţi? Ţi-o părea rău şi că Simona şi-a micşorat sânii ca să facă performanţă. Eh, uite, ăsta e încă un motiv de mândrie şi de mulţumire pentru mine, pentru că cele mai multe fete de vârsta ei sparg cluburi şi conturi de cocalari cu bani de la părinţi. Dar Simona nu e o piţipoancă, ea a ales drumul greu şi extenuant al performanţei şi al mândriei.

Egocentrismul tău din finalul textului, dragă Andrei, mă face să înţeleg, până la urmă, de ce nu eşti mândru decât de tine. Fără să te jignesc, îţi spun că eşti un egoist pueril şi invidios, întocmai precum adolescenţii pubertari care se bărbieresc dinainte să le mijească mustăţile.

Puteai să taci, dragă Andrei, sau puteai să mai sapi după „secretul din grădină”!

(Autor: Mădălina)

2014
07.21

S-a mai incheiat un concurs! De data asta, mi-am insusit critica referitoare la jurizarea concursului trecut si am schimbat putin metoda de notare. Ideea este ca sa evitam situatiile in care un concurent care este pe langa cerinte sa aiba medie mai mare decat un concurent care a respectat fidel cerintele.

Cum am facut asta? Am acordat fiecarui criteriu de notare o pondere si nota finala rezulta ca o medie ponderata a notelor la fiecare criteriu.

Felicitari castigatoarei, asteptam datele de contact aici.

 Ketherius

Blog Cerinte (0.4) Corectitudinea exprimarii (0.1) Originalitatea abordarii (0.2) Sinceritate (0.2) Curaj (0.1) Medie
1 ideilarece.com 2 9 9 2 7 4.6
2 deprincraiova.wordpress.com 10 9 7 10 10 9.3
3 blogdiscutabil.wordpress.com 5 10 10 3 5 6.1
4 inacheland.blogspot.ca 9 10 7 9 7 8.5

Cudi

Blog Cerinte (0.4) Corectitudinea exprimarii (0.1) Originalitatea abordarii (0.2) Sinceritate (0.2) Curaj (0.1) Medie
1 ideilarece.com 5 10 10 9 10 7.8
2 deprincraiova.wordpress.com 10 10 9 10 10 9.8
3 blogdiscutabil.wordpress.com 8 10 10 9 9 8.9
4 inacheland.blogspot.ca 10 10 9 10 9 9.7

Rezultat final

1 ideilarece.com 4.6 7.8 6.2
2 deprincraiova.wordpress.com 9.3 9.8 9.55
3 blogdiscutabil.wordpress.com 6.1 8.9 7.5
4 inacheland.blogspot.ca 8.5 9.7 9.1

Clasamentul il gasiti si aici.

2014
07.16

Credeam ca stiu ce inseamna o trecere de pietoni aglomerata. Apoi am vazut asta:

2014
07.09

Pe parcursul campionatului mondial de fotbal au aparut multi microbisti de social media®. Nu scriu despre fotbal cu anii, nu merg la meciuri, nu stiu care-s jucatorii de pe teren, uneori nu stiu nici care e miza  jocului in curs. Asta nu impiedica nici un microbist social-media® sa posteze frecvent pe social-media – pe Facebook, ca alt social media nu cunosc – comentarii, observatii banale si irelevante, hashtag-uri trendy.

Ca aia e grija lor: sa fie in turma care foloseste un hashtag, sa fie populari, la moda, sa vada intreaga social-media ca exista si sa-i faca pe Google si Facebook sa creada ca-s relevanti.

Daca maine ar fi un campionat mondial de spart seminte sau de tuns iarba, microbistii de azi vor  fi experti in tipuri de seminte, de coji, de condimente, de masini de tuns iarba, de uleiuri si de combustibili si de motoare in doi timpi. Toate acestea, pe durata competitiei aducatoare de audienta, pentru hashtag-uri, pentru expunere.

Ma intreb: nu-si dau seama ca-s penibili? Sau nu mai conteaza respectul de sine, like-uri sa fie?

2014
06.26

Ce e ala un expert social media? Am cautat si nu am gasit o definitie. Citind articole pe tema expertilor social media, am ajuns sa imi formez propria-mi definitie.

Expertii social media sunt specialisti autointitulati in a promova un site pe site-urile social media – Facebook si Twitter, in majoritate. Urcarea in cautarea Google este, de asemenea, un scop declarat al acestora.

Read More >>

2014
06.25
Găsit concurs special. De înjurături, cumva… De dat cu părerea, filozofic, despre concursuri și scris pe bani. De rupt în figuri cu critici vehemente și idei geniale personule. Da, cu u. De reclamat, văitat, bodogănit că “uite, io asta am pățit”. De auto-plesnit, de “n-am fost eu, nu știu nimic” și de “a trebuit s-o fac, am fost obligat”. Fun!“Ce trebuie să faci? Să dezbați într-un articol tema prostituției online (intelectuală e mult spus, în majoritatea cazurilor), din perspectiva puzderiei de articole publicitare pe care le aflăm în feed de la cafeaua de dimineață până la extraveralul de seară.”

Scriu postarea asta din două motive plus bonus:
1. am văzut că unii s-au bășicat din cauza temei concursului iar mie-mi place să scriu lucruri de la care se inflamează ăia unii.
2. chestia asta, din tema concursului, nu-i albă sau neagră, e gri. Mereu e GRI. (Trust me, I’m a painter!)
Bonusu’: dacă câștig, o să am mai mulți bani de dus la mare! (asta dovedind clar teoria precedentă cu gri-ul)

Introducere + cuprins.
Am participat la concursuri și am scris advertoriale. Și o s-o mai fac! Hahaha, sunt Lupu’ cel mare și rău!

La SuperBlog am învățat câte ceva despre mine: că pot să scriu despre orice (după ce mă documentez bine), că-mi place să scriu pe o temă dată (cu cât mai ciudată, cu atât neuronu’ e mai high), că termenul limită e uneori un stres plăcut (nu și când îți pică netu’ și tu mai ai 5 minute să înscrii postarea-n platformă), că mă enervează foarte tare dobitocii, că pot să accept (fără dureri de inimă) că cineva a scris mai mișto ca mine și să-l laud și, cel mai important, am văzut că scriu advertoriale funny, care nu te fac s-o dai în bugineală și de care te prinzi că-s reclamă doar pe la final. (Cudi, ai scris pe undeva, în regulament, că trebuie să mă laud singură, nu? ) Asta nu poate fi rău… Avem prima bilă albă.

De pe platformele de advertoriale am învățat că unele-s mișto, altele-s de căcat. La fel și bloggerii… (Am zis că-i și concurs de oarecum înjurături…)
Am scris mai demult o postare amuzantă cu reclamă la ceva (reclamă pe bune, la o chestie foarte utilă) și sponsorul ăla a fost așa de încântat, că m-a notat maxim și mi-a pus postarea până și pe Pinterest… Și m-a plătit cu cât am vrut eu. Amândoi am fost fericiți, ce-i rău în asta? Până și cititorii au fost, că mi-au comentat și like-uit scriitura. Deci, o bilă albă.

Dar, într-o zi, m-a mâncat în posteriorul dorsal din spate să mă înscriu pe o platformă nouă, să văd cum îi pi acoloșa. Ei bini, acoloșa îi o cufureală di ți si-noadă mațili, mai șeva ca cum ai crăpa în ghiorț pești din ăla puturos, cu aromă di chișioari maturati-n brânzî di caprî. E un fel de loc cu mulți chinezi mici care muncesc mult, pe aproape nimic. Doar că nu-s tocmai chinezi, ci bloggeri jmecheri, unu’ și unu’, pe care-i vezi cum se bat cu pumnul în chiept pe tot netu’ că ce buni îs ei și care se milogesc acolo pentru niște campanii și sume hilare. (Cum ar fi ceva gen: te plătesc cu 3 mici, muștar inclus, ca să publici pe blogul tău ceva scris de mine… Lame…) Însă, cine-s eu să-i judec? Dacă pe ei îi face fericiți asta, problema lor, nu a mea. Eu îi ocolesc frumos și gata. Dar…mult și ieftin => bilăăă neaaagrăăă!

Există apoi o droaie de concursuri pentru bloggeri. Site-uri care se ocupă doar de asta. Și oameni entuziasmați care scriu la TOATE aceste concursuri. Premiul 1, un set de chiloți cu elasticul pictat hand-made, trebuie doar să scrieți o postare despre ceapa organică, să puneți link-uri și titlul să conțină neapărat combinația: motor drujbă portocalie. (Niciodată combinațiile astea nu sună normal!) Cei de pe locurile 2 și 3 vor putea, la alegere, să pipăie setul de chiloți sau să-și facă o poză cu ei trași pe cap. Și vezi 50 de articole, eventual și ceva ceartă prin comentariile la concurs. Bilă neaaagră!

Am scris și eu la vreo 3, dar care nu aveau chestii obligatoriii în titlu, că mă seacă pe creier… La unul am primit niște sandale, le-am testat și apoi am tastat despre ele: laudă maximă, că erau bestiale! La altul a trebuit să scriu despre tricoul meu preferat și am câștigat un altul, unul beton, cu un spiriduș (bine, e o motocicletă cică, da’ pe cuvântu’ meu că arată a spiriduș!). Și la al treilea am lăudat niște țoale care chiar arătau bine și am câștigat un parfum mișto și un ceas și mai mișto. O fost rău asta? O fost bine? Băi, a fost nașpa! Cum am putut oare să fac așa ceva? Să scriu eu chestiile alea și să și câștig… Nasol tare, să-mi fie rușine! Ar trebui să-mi pun pătura-n cap și să mă bag sub pat și să nu mai ies de acolo toată viața! Sau nu… Deci, avem bilă albă.

Și există SuperBlogul. Cu păreri pro/contra cât să scrii o carte stufoasă… Nu intru în amănunte. Zic doar că mie mi-a plăcut și, datorită lui, am cunoscut bloggeri care scriu bine. Am râs pe burtă la povestea cuiva (nu dau nume, că dup’aia o să zică lumea că vreau să mă pun bine cu juriul!) pentru Asus Lamborghini. Și abia așteptam să văd ce-a scris Cami, care are postări-advertoriale de-a dreptul geniale. Și care, nu, NU PAR ADVERTORIALE! Biloi alb.

Și mai există tipul meu preferat de blogger: ăla care scrie la toate campaniile și concursurile. Și blogul lui e o înșiruire minunato-superbă de postări despre: bijuterii, căluți de mare, pastile de modelat-curu’-fără-efort, mobilă pentru gravide, jucării comestibile, tampoane care se schimbă singure, cugetări filozofice despre orice, pompă de desfundat oala de noapte, telenovele, salon de masaj erotic, dopuri de urechi, vinuri de colecție pentru necunoscători, ciocan pneumatic, dragoste fucsia, laxative, mașină de tuns părul dintre fese, sfinți și minuni, produse cosmetice… Cantitate. Cum dracu’ să fii credibil dacă scrii câte 3 advertoriale pe zi?… Pe ăștia-i văd ca pe o grupare secretă, se citesc și se comentează între ei. Doar că, din păcate, nu-i nimic secret, îs peste tot. Acum e momentul să se enerveze vreo duduie și să-mi comenteze pițigăiat că, dacă nu-mi place, să nu mai intru să citesc, că fiecare e liber să scrie ce vrea pe blogul lui. Adevăraaat… Doar că…problema e că eu nu intru pe acolo, le găsesc postările împrăștiate prin toate grupurile posibile de pe facebook… Pe lângă ăia care cerșesc like-uri și vând telefoane, sunt și ăștia de mai sus. Pentru râie există tratament, pentru asta nu, invazie maximă… Și bilă neagră…

Acum (înainte să bombăne careva) nu zic că blogul meu e mai bun, dar măcar toate postările din el îs scrise-n același registru de țicneală… Au ca o ață trecută prin ele și-s ca niște mărgele care se asortează cu mine. Da, am și eu advertoriale. Calitate, nu cantitate… (Da, mă laud, și ce dacă???) Cuvintele mele, blogul meu, prețul meu. Concursuri? Prezent! Am scris și pentru așa ceva, dar am obiceiul să le aleg, să scriu doar dacă-mi place rău de tot premiul. Sau dacă e ceva amuzant/interesant. Dacă aș participa la toate, să mor eu dacă aș mai intra la mine pe blog!

Concluzie măreață.
Dacă ne imaginăm că bilele de mai sus, alea albe și negre, sunt de paintball și noi le dăm încetișor prin mașina de tocat, ce iese? GRI. Cum ziceam… Nu poți fi categoric și să zici: e rău să faci reclamă, sau e perfect dacă ai blogul plin de advertoriale. Concursuri? Publicitate? Cu măsură și respect de sine, eu zic că-s ok să le ai pe blog. Dacă scriu un advertorial bun și amuzant și iau pe el atât cât merită, nu are de ce să-mi fie rușine cu asta. La fel cum, dacă cățelu’ tău ia de afară câte 2-3 pureci pe lună, e ok, da’ dacă ia 50, deja aia e o problemă numită invazie/infestare/parazitoză și-i nașpa…

Apoi, nimeni nu scrie doar ca să scrie. Cine zice asta minte! Gratis? Dacă știi cum, scrii pentru bani. Scrii ca să te cunoască lumea. Scrii ca să primești like-uri și comentarii pozitive, să te știi citit și poate admirat. Scrii ca să-ți faci prieteni, virtuali sau reali. Scrii să scuipi tot răul din tine când te doare ceva. Sau să împarți bucurie când ai prea multă-n tine. Scrii pentru cineva anume, sperând să te citească și să-ți trimită un semn/zâmbet/hug, sau la modul general. Și te bucuri când cineva necunoscut “te vizitează” și se identifică cu ce ai scris tu acolo. Iar toate astea nu înseamnă gratis. Pentru că investești în fiecare postare o bucățică din tine și aia e prețioasă și o vrei “plătită” în vreun fel de cititori: cu un like, mesaj sau orice, sau doar cu o nouă vizită să vadă ce ai mai scris…

În rest… Îmi pare rău, da’ nu mă pot abține… Cum puteam să nu particip la așa ceva? Cum să nu fie cel mai tare concurs unul la care tre’ să vorbești despre “mai scrie și gratis”, ca să câștigi un milion jumate? Peace, sister! Amen!

Articolul participă la concursul “Mai scrieți și gratis, mno!”, organizat de Cudi și Ketherius. (Și face parte din avalanșa de păreri personale-care-trebuie-neapărat-împărtășite, Autobiografia unui geniu, vol. 1, capitolul “Eu am întotdeauna dreptate, chiar și atunci când n-am”.)

Bună dimineața!

2014
06.23

update

Articolele inscrise in concurs sunt:

Nr.

Articol participant

 1

Portretul robot al unui hater de duzină

 2

Puteai să taci, dragă Andrei!

3

Trageţi în mine cu gloanţe oarbe !

4

Hater de hater

2014
06.22

Primul nostru concurs s-a incheiat. Asa cum v-am promis, avem un concurs nou – creat si formulat tot de Cudi:

De câte ori nu vi s-a întâmplat să citiţi un articol care să nu vă fi spus mare lucru, însă în subsolul căruia să curgă doar şi doar comentarii pozitive, laudative la adresa acestuia? Sau poate aţi îndrăznit să contraziceţi părerea autorului, iar reacţia acestuia să se concretizeze într-un neaşteptat atac în defensivă. Puţini sunt cei care admit rolul constructiv al criticii, mulţi aceia care nu aprobă astfel de reacţii, anihilându-le din panoul de administrare, optând fie pentru „spam”, „trash”, ba chiar şi pentru blocarea comentatorului. Mai mult, îndrăznind să critici, independent de evidenţa argumentelor, rişti să fii etichetat drept hater. Şi continuând logica strâmbă a majorităţii, haterii roiesc în jurul autorilor de succes şi de valoare. Astfel se autoconsacrează maneliştii blogosferei, cei care se bat cu pumnii în piept că duşmanii le poartă pică, că n-are valoarea lor. Te avertizăm, cei care te vor pune la zid pentru îndrăzneala de a contrazice sau critica scrierea cuiva sau o anume meteahnă blogosferică atacă în haită, aşa că analizează-ţi bine opţiunile, înainte de părăsi o barcă posibil confortabilă ţie.

Read More >>

2014
06.21

Concursul nostru s-a incheiat. Cum spunea cineva: without further ado, iata si clasamentul:

concurs

Va multumim pentru participare, a fost o adevarata dovada de curaj.

Inache, pentru premiu, te rugam sa ii trimiti detaliile (nume complet si, daca vrei transfer bancar, IBAN) lui Cudi.