Esența e că se apropie ziua lui Mihai

Știți melodiile clasice americane de Crăciun, cum e asta: Neuronii mei au ajuns să-și facă seppuku, unul câte unul, ori de câte ori începe câte vreuna dintr-asta. Asta pentru că în turele de noapte difuzoarele cântă același și același playlist, mai nou de sezon. Daaar, acasă mai descopăr și eu melodii faine, cum ar fi asta (chiar sunt curioasă cum…

Read More »

Simon are brad și alte chestii mărunte

Cred că acum o săptămână am scos din subsol bradul nostru artificial și l-am așezat la locul lui din sufragerie, la baza treptelor. De atunci, parcă nu mai avem pisic. Simon s-a mutat cu casă și masă sub el, zici că pentru asta a fost născut, să doarmă nonstop sub crengile presărate cu lumini mici, gălbui. Când nu doarme, se…

Read More »

Rață à la Klaus

(Articol scris de Klaus, dar pentru titlu eu sunt vinovat.) La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde vă localizează sistemele de localizare! Coioții, despre ei era vorba… data trecută i-am scrumat groaznic. Era prima dată, aveam o scuză. Acu’ s-au aliniat astrele ca la o sută de ani odată și aveam un sentiment, era să scriu feeling 🙂…

Read More »

Oameni

Kim m-a simpatizat din primul moment, aflând că vin din România. România a fost țară prietenă cu țara lui, Cambodgia, dacă nu chiar singura țară prietenă cu țara lui (ai noștri au sprijinit cu armament regimul khmerilor roșii), pe vremea lui Ceaușescu și a tiranului lor, Pol Pot. În urmă cu mai bine de 30 de ani, Kim a încercat…

Read More »

Oale murdare – sănătate curată

M-a uns la inimă video-ul de mai jos, pe care vă rog să-l urmăriți. Nu degeaba culturile se coagulează în jurul câte unei bucătării (unui specific culinar). Bucătăria este cultură. Unde Arhimede zicea “dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna Pământul”, Radu Anton Roman a răspuns “îți dau ciorba, dă-mi eternitatea!”. Iar Pleșu a întărit: “Bucătăria e bibliotecă, arhivă,…

Read More »

C’est la vie

Poate ați citit când am zis că am cunoscut o tanti româncă pe când așteptam să ne vină  rândul la casă, într-un magazin. Și că e aceeași femeie (pe atunci era cu soțul) care ne bloca accesul la raftul cu ceafă de porc, mai demult. Cum am spus, am făcut schimb de numere de telefon, bla bla. Sâmbăta trecută erau…

Read More »

Weekend

Inspirat de capodopera la ceaun a lui Klaus și de absența lui Cudi, am zis că-i momentul să gătesc ceva. Iar cum eu nu gătesc lucruri obișnuite (prea multe șanse de a greși, înțelegeți), încerc ceva tradițional. Azi – răcituri de porc. Ok, să începem. Rețeta! Iau teancul de “Poveștile bucătăriei românești”, caut volumul “Sărbători creștine la Români” și caut…

Read More »

Dezmăț culinar!

[Articol scris de Klaus] Bogracs îi zic ungurii, o fi și gulaș românește, habar n-am! E mâncarea cu mai mult de o mie de variațiuni pe temă, imaginația o folosește fiecare numărând câți halitori șterg la sfârșit ceaunul cu pită. Hai, vorba multă… Ingrediente. Urăsc capitolul ăsta, niciodată nu iese cum vreau. Ceapă 1 kg, morcovi la fel, juma’ de…

Read More »

Tocăniță de pipote și sfaturi de agățat

A început să miroasă în casă a tocăniță de pipote și parcă viața a devenit mai frumoasă, toanele rele se transformă în toane bune, afară ninge liniștit, a urcat la -4. Simon sforăie cu capul la distanță de 10 cm de tastatură și de degetele mele, din când în când mai scutură câte-o ureche, ca și cum ar alunga o…

Read More »

Aldus, profunda dilemă: el sau ea?

Cudi, off topic, Puteți pune întrebarea despre genul lui Aldus pe blogul vostru? Nu cred că el/ea ar aproba părerile noastre. E o persoană foaaarte tânără. Clar. O fi femeie? Eu am un schimb de mesaje din 2012 pe când credeam că e femeie. Avea, pe atunci, o floricică pe post de avatar. A schimbat-o. Ce zic eu: când gândești…

Read More »

Rabdă Inimă

Subcarpați is an explosive mixture of old and new. It’s an eclectic combination that brings together melancholy Romanian folk songs, Romanian unity songs, traditional instruments and the rhythms of trip-hop, dubstep, hip-hop and dancehall. – The Guardian

Read More »

Am făcut leveșe

…respectând sfaturile lui Klaus. Am fiert la foc mic, timp de 3-4 ore minunea asta (așa arăta spre sfârșit): Pe bază de părți mai osoase de curcan: aripi, spate. Da, îi tot dau înainte cu curcanii, mai am unul întreg în congelator, luat și ăsta la ofertă înainte de Ziua Recunoștinței.După procedura de decongelare în frigider, îl facem bucăți, pe…

Read More »

Cearta în familie

Când mă cert cu cineva drag – cu cât acel “cineva” e mai apropiat, mai “intim”, cu atât sunt mai slobodă la gură. Declarația supremă de “intimitate”, de apropiere, de dragoste – platonică sau nu – e când, într-o ceartă cu cineva, sparg o chestie. Se întâmplă rar, poate o dată pe an, poate mai rar. Ultima dată i-am arătat…

Read More »

Pe scurt

Viața e scurtă și plină de căcaturi. Haideți să fim prieteni, să fim ok unii cu alții, să fie bine. Poate sună naiv, poate sună patetic, ce știu e că se poate. Eu am să încerc. Iertați-mă dacă v-am supărat, vă rog eu, îmi sunteți dragi. Spre exemplu, Simon. Ce-i pasă lui de referendum? Ce-i pasă lui de societate, morală,…

Read More »

Chestii

La tv Țin să vă recomand un serial foarte bun – Fargo. Noi tocmai am terminat primul sezon și am fost impresionați. Cred că e cel mai bun serial pe care l-am văzut în ultimii ani. Repet, mă refer la primul sezon. Partea bună e că sezonul nu se termină în coadă de pește, astfel încât să ne lămurim în…

Read More »

Dear Rouge

Asta e ultima melodie care mi-a atras atenția, m-a făcut să dau volumul mai tare și apoi s-o caut pe google, fără succes, presupunând că s-ar numi “Why don’t you let me go”. Noroc că ăștia de la radio au playlist cu muzica difuzată în ultima săptămână, cu ora și minutul. De fapt se numește “Live through the night”. Apoi…

Read More »

Ratatouille

Văzusem filmul cu șoricelul bucătar, dar am uitat în ce a constat farfuria cu care l-a înduioșat pe criticul culinar. Oricum, nu mi-am închipuit că ratatouille (ce nume exotic!) înseamnă felii de legume sprijinite una peste alta, felii de vânătă, de dovlecel, de roșie și ceapă, așezate deasupra unui sos de roșii cu ardei și toate astea întovărășite de miresme…

Read More »

Început de toamnă

Am avut o săptămână nu tocmai ușoară: pitica a început în 4 septembrie școala și, cum a schimbat instituția cu trecerea în ciclul gimnazial – clasa a cincea, a început să folosească autobuzul. Ocazie cu care noi, adulții, am făcut pe detectivii zi de zi, ba urmărind autobuzul la prima oră a dimineții, asigurându-ne că pitica intră în școală, ba…

Read More »

Guru! Sau cum să fii ultraspiritual

Observ că fiecare are un model în viață, citează o personalitate, venerează un guru, versifică învățăturile cuiva, propovăduiește un luminător al umanității, ia apărarea unui mântuitor condamnat – pe scurt, fiecare urmează pe cineva. Fiecare, mai puțin eu, care, în infinita aroganță a elitismului meu, mă credeam în stare și țineam morțiș să descopăr singur Adevărul și să ating iluminarea…

Read More »

Amestecătorul de salată

Încă de pe vremea când eram în România, Mihai îmi tot lăuda amestecătorul lui de salată. O unealtă de bucătărie, din plastic, cu un coș fixat în interiorul unui bol mai mare, care avea să se învârtă manual, prin acționarea unei manete fixate pe capac. Jesus, parcă aș descrie ruperea burlanului – „o extorsiune al unui degajament al unei construcții…

Read More »

Plăcintă americană

A adus ieri Mihai, din partea unui coleg de la birou, o plasă plină cu mere pădurețe. Mi-a pus în brațe comoara și m-a amenințat că, dacă mai vreau, poate să aducă un portbagaj plin (s-a oferit colegul). Că nici nevasta acestuia nu mai știe ce să facă cu ele. Chestia e că, de dată recentă, m-a tot bântuit un…

Read More »

E simplu cu bagheta franțuzească

Știu că pe voi, cei din Europa, nu prea vă interesează rețetele de pâine, pentru că aveți de unde cumpăra pâine bună. Eu n-am găsit aici o pâine bună, așa cum o știu de acasă, o pâine care să nu fie dulce (nu înțeleg de ce bagă ăștia zahăr și-n pâine), acră (nu înțeleg de ce e atât de populară…

Read More »

De ce să citești “Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele)”

De Jerome K. Jerome, roman publicat hăt, în 1889. Pentru că sună cam așa:   “Lucru foarte curios: ori de câte ori îmi arunc ochii pe vreo reclamă medicală, ajung inevitabil la concluzia că sufăr de boala respectivă, în forma ei cea mai virulentă. De fiecare dată, diagnosticul pare să corespundă întocmai tuturor senzaţiilor încercate de mine. Îmi amintesc cum…

Read More »

Părerea mea despre muie

Ieri am văzut o poză frumoasă de la proteste, o pancartă în mulțime, o pancartă pe care scria „Nu credeam să-nvăț a mui vreodată”. E de râs și de plâns, din tot sufletul. E o expresie a disperării, neputinței, a exasperării și nerenunțării la sine, ca parte dintr-un popor, toate laolaltă. Cum văd eu muia asta din recenta Românie? Am…

Read More »

Orwell a intrat la apă

Cum așa? După ce a citit “1984“, Cudi a căutat mai multe informații despre romanul lui Orwell și a găsit o referință la “Noi” de Evgheni Ivanivici Zamiatin. Referința menționa că Orwell a început să scrie “1984” la câteva luni după ce a citit și recenzat romanul lui Zamiatin. Nu doar atât, ci a și menționat că va lua pe…

Read More »

Curtea din spate

Știți că la un moment dat zicea Mihai de mărețele noastre planuri legate de perimetrul din spatele casei? Am mișcat ceva în sensul ăsta, dar nu chiar tot ce ne-am propus. Oricum, avem tot timpul (rămas) înainte. Cam așa arată acum: Unde masa – da, acea masă, băncile și gardul  – în spatele căruia e locul de garaj/ parcat mașini…

Read More »

1984 (îmi tot vine să zic 1884)

Cred că “1984” – George Orwell ar trebui să fie lectură obligatorie pe tot globul. Poate că ar trebui studiată în școală, poate că ar trebui să intre în programa de BAC. E istorie, politică, psihologie, sociologie, literatură și câte n-o mai fi laolată. Și parcă cel mai puțin îmi vine s-o numesc ficțiune. O să vă vorbesc puțin despre…

Read More »

Amintiri cu dinți

Ăstora mici mai nou le place să stea la discuții, în cel mai rău caz între ei, pentru că, am observat, salută cu entuziasm participarea oricărui adult. Unde adultul e un fel de mythbuster, un fel de enciclopedie universală, cu răspuns la toate întrebările posibile. „Cloudi, Santa Klaus is real?”. Sam, un puștan de 9 ani, negru, curios și pofticios…

Read More »

Banii n-aduc fericirea

Nu știu dacă pe la voi a ajuns știrea asta, eu și Mihai am tot râs zilele astea pe seama subiectului. Pe scurt, bilet la loto cu două nume pe el: mătușa și nepotul. Biletul se dovedește a fi câștigător, premiul – 1,2 milioane dolari. Ăia cu loteria, logic, emit două cecuri, 50/50, pentru cei semnați pe bilet. Mătușa se…

Read More »

La țară iarba e mai verde

Cum vii dinspre Timișoara spre Oțelul Roșu și apoi înspre Țara Hațegului, îți speli ochii la cât verde, pădure, plaiuri și frumos încape în îngustimea câmpului vizual. În stânga, în drepta, în față și-n spate se-ntinde bucată largă de rai și câte n-or mai fi astfel prin România. Vezi case, gospodării răsfirate lejer și cât apucă ochiul a le fixa…

Read More »

Artă

Ok, puteți râde și cu curul de mine, dar în ultima vreme, când am avut răgaz de orice ceva, am pictat. Mă simt bine pensulând, deși știu că sunt la nivel de gimnaziu (și sper să nu mă laud singură presupunând asta). Concret, am pictat pe cartoane de Fedex (partea maro), cu acrilice luate de la Dolarama, 2 dolari setul…

Read More »

Butter chicken – ostropelul indian

Ieri, pe la ora trei, amiaza, plimbând lingura de lemn prin tigaia aia mare încărcată cu sos, am urlat înspre biroul piticei: “Ei, cum miroase?!”. “Bineee! Da’ ce faci?” “Butter chicken!” “Ah, credeam că faci indian food!” 😀 Are nas fin… Exact, mi-am zis în sinea mea, și eu credeam la fel, că butter chicken e butter și chicken, e…

Read More »

Party!

Ieri a fost ziua cea mare: party-ul piticei. Ne-am trezit devreme, am mai făcut o tură de curățenie, am mai făcut un inventar al proviziilor ca să fim siguri că nu rămânem fără ceva esențial – și totul devine esențial când petrecerea este în desfășurare.  Și “am făcut” trebuie citit “Cudi a făcut și eu nu i-am stat în drum”…

Read More »

Zece minute

Mă trezesc, azi, în scârțâit ritmic și clinchet domol de farfurii. “Aia tre’ să fie mașina de tocat” îmi zic și cobor să investighez. Ajuns jos, într-adevăr, Cudi toca niște carne de porc pentru sarmale. Era un pic impropriu spus “toca” – de fapt încerca să îndese în pâlnia mașinii de tocat ceva ce semăna a pastă de carne, dar…

Read More »

Blogul este o ființă

Am citit cu oarecare satisfacție articolul ăsta, care zice că activitatea picioarelor, folosirea mușchilor lor e esențială pentru sănătatea sistemului nervos. Asta după ce, în ultimul weekend, Mihai a pus la punct cele trei biciclete din dotare. În așteptarea lor, oricum, n-am abandonat întru totul mișcarea fizică în aer liber. Prin urmare, ca părinți responsabili ce suntem, ne-am preocupat să…

Read More »

Poezie modernă

… care nu-mi aparține, dar este inspirată de elevii scoțieni care s-au prins cum să folosească spell-checker-ul la examen: Eye halve a spelling chequer It came with my pea sea It plainly marques four my revue Miss steaks eye kin knot sea. Eye strike a quay and type a word And weight four it two say Weather eye am wrong…

Read More »

Luni de fiere cu enterocolită bacteriană

Luni, 7 mai. În sfârșit, puțin răgaz. Pitica, după ce-a citit ce-a trebuit să citească și-a calculat ce era timpul să calculeze, a trecut la joacă pe Roblox. Mihai acompaniază muzica mașinii de spălat în funcțiune cu sforăitul lui (de undeva de sub păturile de pe canapea), Simon e solidar ca-ntotdeauna cu somnul bipezilor (la fereastră, evident). Ciorbă e, deci…

Read More »

Alt nimic

Sunt obosită, sunt varză, abia am avut timp să respir în ultima vreme. Am citit schimbul de replici de la precedentul, dar n-am avut când să mai zic ceva (îmi cer scuze pentru asta), nici n-am mai pornit laptopul de vreo două zile. Pentru că mi-e mintea praștie, am să las ceva muzică pe aici. Nimic nou, alea ce le…

Read More »