2015
07.03
(Sursa: adevarul.ro. Credit video: doxologia.ro)
2015
03.13

capodopera

Nu cred ca mai e cineva care sa nu fi auzit de Adrian (copilu’) Minune – e celebru.

Da’, va intreb acu’, de Adrian Capodopera ati auzit? Eu bine, eu am dat de el pe-aci prin oras:

Read More >>

2015
02.03

water

Too much water, you die. Too little water you die. Just the right amount of water — you die from something else.

2015
02.01

Canada. Supermarket. Coada. Imi vine randul, insir pe banda ingredientele pentru ciorba si casiera incepe sa le scaneze cu dexteritate. Bip, bip, bip-bip, bip, bip, pauza.

Intorc privirea spre casiera si o vad ca se uita incurcata la telina. “Celery root”, o ajut eu. Scoate din buzunar o hartie, cauta, gaseste codul pentru telina si cititorul de coduri de bare reincepe sa bipaie zglobiu.

Cu mainile scanand pliculete si pachetele, doamna de la casa se uita spre mine si ma intreaba: “Si ce faci cu ea?” Cu telina, adica. “Pai o parte o pun in ciorba si restul o rad si o amestec cu maioneza.” Da din cap a intelegere si continua sa scaneze.

Dupa cateva secunde de gandire, admite ca nu a inteles: “Si o pui in ciorba, rasa?” “Nu, cubulete, dar merge si rasa. Ce ramane, o sa rad, amestec cu maioneza si intind pe paine. Unii mai adauga si mar, pentru aroma.”

Se uita cu ochii uimiti la mine: “Daaaa? N-am mai auzit…”

O posibila explicatie pentru inexistenta unei ciorbe traditionale canadiene.

2014
11.24

După o pauză tomnatică ce ne-a hrănit demonul lenei, revenim cu un nou concurs marca Cudi & Ketherius. Al cincilea din măreţul nostru palmares şi care pune, ca de obicei, un singur premiu la bătaie. Până vom afla condeiul cărui blogger merită cei 100 de dolari pe care îi oferim de această dată premiu, să recapitulăm victoriile de până acum:

Read More >>

2014
11.10

Ati auzit de javra.eu? Nici eu, dar este in blogroll la Spanac. Desigur, acest simplu detaliu este suficient pentru a imi forma parerea despre javra. Hai, totusi, sa aruncam o privire pe blogul lui, daca nu pentru altceva, macar pentru a fi fair-play.

Ne ducem la pagina “Despre“. Ne zice ca americanii ii sarbatoresc ziua de nastere – un mod copilaresc de a spune ca e nascut pe 4 iulie. Nu, nene, nu pe tine te sarbatoresc americanii, ei habar nu au ca existi. A fost sportiv – desi asta e un fel de a spune. Mai degraba a incercat cateva sporturi si nici unul nu a fost de el. Sau, probabil, nu a fost in stare de nici unul. Nu-i nimic, daca sport nu e, probabil e cariera.

Read More >>

2014
09.17

este ora

Este ora la care sunt asteptate rezultatele concursului “Discurs funebru“. Desi mi-a fost usor sa ma decid asupra primilor trei clasati, acum ma uit la monitor si ma scarpin, concentrat, in cap. Care este articolul care vibreaza cel mai aproape de ideea concursului?

Finalistii – in ordinea participarii – sunt urmatorii:

Read More >>

2014
09.06

Optiunea mea de a nu accepta advertorialele si advertorialistii ca parte integranta si obligatorie a blogosferei genereaza reactii, de la mirare pana la discursuri furibunde si inspumate. Totusi, ce am eu cu oamenii aia?

Read More >>

2014
08.22

Uneori oamenii sunt binevoitori şi se întâmplă să ofere chestii doar aşa… de dragul de a da. Sau ca să scape de ele? Naiba ştie! Cert e că ajung acasă într-o zi în care țara noastră nu era încă membră UE, dau buzna în baie ca tot omul venit de pe drum şi la noi în cadă … surpriză! Mi se taie pofta de nevoi fiziologice şi alerg la mama:

– Mamăăăăă, e unu’ la noi în cadă!
– Da, ştiu! zice mama cu năduf. L-am primit cadou.
– Şi ce dracu’ facem cu el?!
– Aşteptăm să i se trezească lu tac-tu’ instinctele criminale şi să-l stârpească de-acolo, că deja mi-a făcut capul pătrat.

– Îl omorâm?!
Mama se uită la mine ca la ultimul dobitoc:
– Vrei să-l creştem în cadă?!
– Nuu…. da’ e mare !
– Da’ cât dracu’-ai vrea să fie?! Cât Neghiniţă?! E gâscan! E normal să fie mare! Ai luat-o şi tu ca tac-tu’, care-a zis că nu ştie ce tehnică de luptă să abordeze, că e prea mare animalul?!

Mă duc la tata, să văd ce-a hotărât. El, serios, cu ochii ţintă-n televizor.
– Tată…
– Şşşşşt!
– Ce faci?
– Aştept să-mi vină cheful de omorât. Sunt la al doilea pahar. Nu mă deranja, te rog.

E genul de om care nu omoară nici muşte. Le goneşte. Foarte rar, de gura soacră-sii a mai tăiat şi el câte o găină în curtea ei. Trăiesc senzaţii de milă vizavi de el, da’-mi vine şi să râd când îl văd aşa serios. Drept e că n-are cine, nu suntem decât noi trei acasă în următoarele 2 zile, eu şi mama exclus tăieri, deci toată baza e în tata. Şi când aud şi ce garagaţă face păsăroiul ăla în baie şi îl văd pe tata aşa serios, combinaţia mă face să mă abţin greu să nu hohotesc de râs. Tata simte şi percutează:

– N-ai vrea să te duci să râzi pe lângă mă-ta?
– Hahahahahaha…
– Ooof, mi-ai stricat toată meditaţia! Te-am trimis pe lângă, nu în mă-ta, şi nici aşa nu e bine… Treaba ta (se ridică anevoie din fotoliu), dacă tot ţi se pare hazlie situaţia, tu o să-l ţii de cioc!
– Ce faceeeee??… Ăştia muşcă!
– Ştiu, am încercat deja (rânjeşte la mine). Are o danturăăă! Mamă-mamă!
– Păi am văzut că are deja o sfoară legată pe cioc!

– Corect, deci dacă aşa muşcă, îţi dai seama că până nimeresc eu să-i tai gâtul se duce dracu sfoara, ăla se enervează şi sâsâie şi muşcă …Doamne şi ce gât lung are! Nici nu ştiu de unde să încep! La ce i-o trebui atâta gât?! … Şi-o să trebuiască să-l ţin că se zbate şi umple baia de sânge… Mă tu-ţi dai seama că ăsta e o vietate şi respiră?!
– Pe vremuri …
– Nu mă lua cu poveşti vânătoreşti ca mă-ta, e irelevant! EU simt cum moare, nu voi!!

Peste mai bine de-o oră, gâscanul zăcea mort într-o oală cu apă fierbinte, iar mama transpirase străduindu-se să jumulească gâscanul în bucătărie. Pe lângă ea zburau fulgi mai mici, ca într-o bătaie cu perne, care se aşterneau uşor pe mama. Tata, furios, aduce aspiratorul beştelind întruna:

– Trebuia să iei dinozauru’, păi se poate? Eşti tu neam prost să refuzi? Nooo… vii cu el viu, întreg, să-l omorâm! Unde ? La bloc, fireşte! Căzile au fost special concepute ca să omoare fraierii păsări! Că ăia pe vremuri omorau în cadă căprioare să hrănească nebuna de-acasă ! A-ha! O gâscă moartă nu-ţi plăcea! Aşa… stai şi jumuleşti! De-o juma’ de oră n-ai reuşit să-i beleşti decât curu’ şi ai umplut bucătăria de fulgi, sunt curios ce tapet pufos o să avem pe pereţi până termini !

Porneşte aspiratorul şi începe să o aspire pe mama, care vociferează în van:
– Stai cuminte, că ai luat toată blana de pe ăla! Pe urmă scoatem sacul de la aspirator şi-ţi facem ţie o pernă, că meriţi, ai idei geniale!

Muream de râs, la propriu. Erau amândoi nervoşi, le venea să râsu’-plânsu’…
Tata mă ia la rost:
– După ce termini de râs, dar numai după ce termini ! du-te şi spală şi tu locul crimei, că cedez complet dacă mai intru acolo…

PS
Nici căţeaua n-a mâncat din gâscanul ăla.

(http://www.mixy.ro/2012/02/24/crima-de-la-bloc/)

2014
08.21

Iată-ne la cea de-a patra ediţie a superbului nostru concurs, marcă înregistrată Cudi & Ketherius. După experienţele cu „Mai scrieţi şi gratis, mno!”, „Fii Hater!” şi „Moment umoristic”, s-ar fi spus că ne lăsăm pe tânjală, dată fiind progresia aritmetică a valorii premiului de la o ediţie la alta. Dar nu, nu ne lăsăm! Chit că banii investiţi în blogging mi-ar fi ajuns pentru un sfert de Renault second hand. 300 RON punem la bătaie de această dată, pentru cel mai bun articol participant nu la “Concurs de bancuri cu Alina Gheorghe”, ci la concursul aparent jalnico – morbid: „Discurs funebru”.

Read More >>