Omul ilustrat – Ray Bradbury

A trecut mai bine de un an jumãtate de când cartea aceasta a zãcut neatinsã în raftul de cãrţi. Praful adunat pe ea l-am spulberat abia acum câteva zile, când, fãrã sã-mi dau seama din ce motiv, din zecile de cãrţi a cãror lume mi-a rãmas încã necunoscutã, am ales sã pãtrund într-a ei. Şi ce plãcutã surpizã am avut descoperind fascinantul tãrâm conturat de imaginaţia acestui Ray Bradbury, reputat autor de science-fiction, cartea oferind pe nebãnuite o destindere literarã neobişnuitã mie.
Cãrticica — îmi permit acest “apelativµ din perspectiva dimensiunilor modeste ale tomului — circa 150 de pagini în format mic, cuprinde 8 povestiri independente, captivante tocmai prin natura lor fantezistã. Aceste poveşti sunt precedate de un prolog ce poartã numele cãrţii — “Omul ilustratµ, un bãrbat ce fusese pictat (nu tatuat) pe trunchi de cãtre o bãtrânã bizarã — desenele însã se mişcau noaptea, dezvãluind imagini ce aveau sã se concretizeze în poveşti, aşteptând sã fie privite de ochi curioşi. 8 poveşti fabuloase, 8 istorisiri miraculoase.
O casã din viitor, o casã care te îmbracã, te hrãneşte, îţi cântã şi te poartã pe tãrâmurile ce le doreşti printr-o camerã holograficã. Oameni în costume spaţiale care plutesc neputincioşi în spaţiu, printre meteoriţi şi stele, aşteptându-şi resemnaţi moartea dupã ce racheta lor a fost distrusã. Planeta Marte populatã de oameni de culoare, dupã ce iniţial fuseserã alungaţi de pe Pãmânt şi care acum îşi aşteaptã rãzbunarea persecutãrii rasiale, în perspectiva sosirii “albilorµ pe tãrâmul marţial. O autostradã americanã invadatã de maşini, oameni care îşi cautã scãparea în faţa apocalipsei. Un mântuitor. Ploaie nesfârşitã pe Venus, furtuni electrice şi moarte. Un bãrbat rupt în douã — pe de o parte Pãmântul, familia sa, dincolo cerul, stelele, costumul sãu, racheta, riscul, cosmosul. O echipã de misionari creştini pe Marte şi baloanele de foc — care sã fie mai aproape de Dumnezeu?
Caracteristica comunã a povestirilor o reprezintã ghinionul, neşansa, tragicul, amãrãciunea — prevestitã încã din prolog de nefericitul om ilustrat, condamnat prin repulsia oamenilor faţã de natura violentã a desenelor la pribegie neîntreruptã. O lecturã ineditã, recreativã şi pãtrunzãtoare.

1 Comment

Raspunde

%d bloggers like this: