web analytics

22

De cum fac şi eu ochi, respectiv după orele prânzului, constat că e apa luată. Nu e o problemă, zic, ştiind că bazinul wc-ului e plin ochi şi cum alţii se trezesc cu dimineaţa-n cap să muncească pe banii statului, apa vine în maxim trei, patru ore. După alde 18, încep şi eu ca tot paranormalu’ să mă stresez, date fiind proprietăţile purgative ale cafelelor în exces. Mă înfiinţez în blugi după ce Apaprodul îmi răspunde telefonic că e o problemă ce ţine strict de bloc şi cobor şase etaje în elan să mă agit cu pretenţiile-mi de locatar bun platnic. Pe scară cuconeturi şi moşneguţi, zarvă mare că nu-i apă. Dat fiind faptul că nu îmi văzuseră faţa până în precisul moment, mă alătur curajoasă prostelor din deşert explicând că tipa de la deranjamente acvatice mi-a recomandat să contactez administratorul. Deci, întreb, cine-i administratorul? Linişte. Apoi întrebarea mi se propagă ca un ecou printre locatari, cine-i, cine-i… nu ştie nimeni, evident că nu ştie nimeni, dacă nu ştim nici pe cin’ am votat în Parlament, specimene recogniscibile doar sub hipnoză, refulate fiind amintirile unui ghiveci cu flori, a unui calendar, grătar, pix, batic, sacoşică, mică, mită. Ok…

Zic, mai întâi, să iau ceva, să-mi fac curaj. Abandonez grupul de nemulţumiţi, ţup în ABC-ul din blocu’ vecin, cumpăr batonul copilăriei cu lapte şi cacao şi mă reped înapoi muşcând înverşunată din chestia aia dulce şi sfărâmicioasă. Cu colţul ochiului observ că ghenele de gunoi sunt în flăcări, lângă ele căutătorii de gunoi înfofoliţi în zece şube, cu feţe de tăciune, cool people. Mă bate gândul să mă alătur zenilor ăştia, dar îmi amintesc că bazinul de la budă e secat şi e de belea. Mă întorc, poporul mă întreabă dacă am aflat cine-i administrator, eu muşc vinovată din baton, zic că dacă-i şef de bloc atunci stă la parter. Briliant. O bătrânică nerăbdătoare bate-n uşă, eu mă ascund după un perete să las baba să-şi verse necazul, ba să şi-l rezolve, că de aia-i babă. O voce de femeie speriată răspunde că da, soţul e administratorul şi e-n baie. Se aude un răcnet mefistofelic din străfundul parterului, zmeul se-nfiripă în uşă. Şi baba, în loc să zică ce-i de zis, toarnă că fata asta (care fată, după colţul peretelui, harakiri) vrea, amărâta, apă. Apar şi eu, fioroasă cu batonul meu de cioco în mână şi mă zbârlesc la el.

Săr’mâna, ştiţi, ne întrebam ce e cu apa, dacă aveţi idee când vine, poate ştiţi, nu că ar fi vreo problemă, e ok dacă vine şi mâine, poimâine, săptămâna asta… Mă scuzaţi, ştiţi ceva, chiar nu contează, că nu e stres, dar ce frumos e aici, în bloc la voi, Crăciun fericit. Baba se strâmbă la mine, eu mă uit la ghetele mele şi constat că nu-s cu şiret, ăla se enervează, decide, milos, până ajungem noi sus, avem apă. Care milos a oprit el apa de dimineaţă. Că i s-a spart apometru’. Baba face plecăciuni că s-a rezolvat problema, eu muşc din baton, zâmbesc zen, din nou şireturile fantomă. Urc sus, toţi se bagă-n case, deschid uşa şi fără să mă descalţ mă duc în baie şi trag apa. Smells like teen spirit. Trăim în România şi asta ne ocupă o parte din timp, restul e gioco di mano, am zis.

13 Comments

  • Laura 2013-02-07 19:33 Reply

    Nostim, foarte nostim! 🙁
    Am rămas, totuși, cu o curiozitate tehnică: chiar era la fel ca „ciocolata de casă”-n celofan de pe vremuri?

    • Cudi 2013-02-07 19:43 Reply

      …DA!!!! Batonul copilariei,: lapte praf, zahar, glucoza, cacao, . 😀
      Valoare energetica: 451,45 Kcal/100 g. 😐

      • Laura 2013-02-07 20:05 Reply

        N-ai grija de calorii, le pot socoti chiar defalcat, pe categorii 🙂 DAR, dar gustul zic, era acela, fix acela? OMG

        • Cudi 2013-02-07 20:19 Reply

          Gustul e ALA! Am mancat trei azi. 😀

          • Laura 2013-02-07 20:37 Reply

            Uau! Dacă ocolim nițel împărăția logicii și ne instalăm în discursul irațional al misterelor underground (că de-acolo se luă apa), aș putea spune ca era necesar incidentul pentru a afla despre această mare minune din regnul viciului decadent… Numai gândul că (mai) există mă face deja fericită 🙂

            l.e. să ne înțelegem, mă bucur că există și apă, și batoane de ciocolată făcute așa cum trebuie să fie…

  • ketherius 2013-02-07 20:45 Reply

    Asa, lauda-te si fa-ne pofta!

    • Cudi 2013-02-07 21:07 Reply

      Ma, un baton maricel, de 100 g, costa 1,60 lei. Se gaseste peste tot. Cereti BATONUL COPILARIEI! :)))))

  • Anamaria 2013-02-07 21:08 Reply

    :)):)) De asta n-ai stat cu mine la povești azi! Că te zbârleai la babe nevinovate pe scări!:D

    • Cudi 2013-02-07 21:15 Reply

      Gresit. Ele/ei (nu) s-au zbarlit la mine, ele/ei trebuie exorcizati.

  • Mihaela 2013-02-10 19:00 Reply

    Bună ciocolată… credeam că doar eu cumpăr mai multe, să-mi fac rezerve strategice 😛 Cine ştie…. dacă mâine nu mai găsesc? :))

    • Cudi 2013-02-10 21:44 Reply

      Cioco race! :p

      • Mihaela 2013-02-11 18:21 Reply

        Hello, my name is Mihaela and I`m a ciocoholic 😛

  • […] de demult, pe când mama avea în cămară, la discreţie, lapte praf. Dintotdeauna am fost un fan devotat al batonului copilăriei, mă răsfaţă înzecit mai mult decât cel mai fin pătrăţel Lindt, ba şi mai mult decât […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: