web analytics

Jurnalism fara frontiere

Am ajuns la concluzia că nu orice poate scrie ştiri mondene, de tabloid. Cred că ziariştii de cancan şi alte de-astea bifează laolaltă un anume profil uman care nu-i tocmai ok. „Imaginile cu Anda Adam care te vor face sa fierbi. Ce i s-a vazut la concertul lui Akon”, postează ziarul D(e)C(e) News. “Anda Adam cu sfârcurile la vedere la concertul Akon. Vezi imagini hot” titrează mai departe cel ce se autointitulează ziar quality. Să dăm citire textului jurnalistic:

“Anda Adam a făcut toți bărbații din club să saliveze, la concertul lui Akon. Anda Adam a fost în centrul atenției datorită vestimentației pe care a purtat-o. Blonda a vrut să își etaleze noile silicoane motiv pentru care a îmbrăcat un tricou alb mulat și foarte transparent prin care sfârcurile i se vedeau foarte bine.”

Să mor eu.

Ok. Mai întâi de toate, am putea acuza redactorul acestei ştiri mondene de discriminare sexistă, prin omiterea lesbienelor care ar fi putut la fel de bine să saliveze după Anda Adam. Pe de altă parte, cum tot am intat în sezonul sânilor expuşi în toată goliciunea lor, pozele din articolul citat cam lasă de dorit, ba chiar am putea crede că avem de-a face cu o pudibondă focoasă. Lăsând astea deoparte, mă întreb, ce fel de ziarist poate scrie aşa ceva? Ei bine, se conturează o categorie aparte, bine evidenţiată, de “jurnalişti” a căror imaginaţie precară nu reuşeşte să le anime propriile fantezii sexuale, motiv pentru care s-au aciuit sub auspiciul tabloidului de căcat.

Să dăm citire şi unei ştiri similare din trecut, care, pentru mine cel puţin, a trecut de hotarele monumentalului:

“Odata cu venirea caldurii, pe centura ocolitoare a municipiului Alba Iulia si-au facut aparitia cateva prostituate tinere, frumoase si cu fustite foarte scurte! Barbatii sunt incantati si spun ca n-au mai vazut asemenea frumuseti in zona! Multi si-au incercat norocul dar s-au lasat pagubasi cand au aflat preturile. Fetele vor 100 de euro pentru o ora de distractie si accepta sa mearga o noapte la hotel, pentru 200 de euro! De necaz, unii dintre barbati au apelat la vechile prostituate care, pentru 10-15 euro, sunt dispuse la orice.”

Sursa: Albaiulianul.ro, semnează Redacţia ştiri, postat în pagina Eveniment (!).

Semnatarii acestor mostre jurnalistice instigă la un scurt discurs critic, vizând nu emanaţiile literare din calitatea de luceferi, cât mai degrabă chestiile ce-i disting din punct de vedere psihic. Bărbatul care oferă redactorului şef (nu că ăsta ar fi cu mult mai răsărit) aşa ceva spre publicare nu poate fi decât un specimen ce încă lâncezeşte în a sa întârziată copilărie, tolerat de cei dimprejur fiindcă inspiră mediocritate sub chip milă. Un bărbat cu viaţă sexuală satisfăcătoare, un bărbat bun, care a găsit cel puţin un puţ în care să-şi descarce   fluidele organice  nu poate scrie aşa ceva… Iată, însă, societatea actuală, mass-media autohtonă au găsit un loc şi pentru aceşti indivizi, oferindu-le mijloacele să-şi transforme  nefastele efecte ale secreţiei de hormoni în inepţii pe gustul celor ca ei, cel puţin până când hipotalamusul li se calmează, scapă de coşuri iar vocea (raţiunii) li se va îngroşa. Ei acum îşi descoperă sexualitatea şi chiţăie de fericire la văzul sfârcurilor intuite sub un tricou, care fericiri, iacătă-le, apar titrate pe pagina de eveniment a vreunui ziar. Sunt animaţi de frustrări generate de neîmplinirea trupească, sunt gelatinoşi şi a lor personalitate este mai enigmă decât enigma lui Călinescu. Pe vremuri, li se spuneau proştii satului (nu în faţă, timizilor cu bujori în obrăjori) şi unii chiar scriau versuri tâmpite. Acum duc frontierele jurnalismului dincolo de frontierele frontierelor.

Cred că ţine şi de nivelul de suportabilitate al cititorului, de limita aia pe care consumatorul de mass media nu trece, că s-ar mânji pe creier. Citind exemplele de mai sus, se subînţelege că Albaiulianul şi DC News sunt două organe publicistice cu valoare sub zero, ce şi-au iţit capul din anonimat pentru a fi din nou vârâte în neant cu o lovitură scurtă şi precisă de baros. Presupun că n-aţi auzit de ele, mea culpa că vi le-am adus în discuţie. Dar na, eu încă credeam că-s pamfleturi scrise la bâză de nişte miştocari aflaţi în cele mai neinspirate momente ale carierelor care nu este.

Pe undeva, înţeleg. Unii nu-şi permit Playboy. Ptiu, drace!

4 Comments

  • ocsike 2013-06-20 21:03 Reply

    Din ce in ce mai haterita :))) glumesc.
    Cine te pune sa le citesti?

    • Cudi 2013-06-20 21:22 Reply Author

      Am ramas cu sechele de cand dadeam cu subsemnata prin redactii.

  • ketherius 2013-06-20 22:03 Reply

    Jurnalismul in Romania este sub orice critica. Mi-e greu sa gasesc titluri care nu sunt “ce spune X”, “ce a mancat Y”, “ce l-a socat pe Z”. Pentru mine asta suna a cersetorie, tras de maneca, e un mod disperat si de prost gust de a aduce cititori.

    • Cudi 2013-06-21 01:02 Reply

      Este.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: