web analytics

Romgleza cea de toate zilele

Mai ţineţi minte franţuzismele deformate ale lui Caragiale? Sau de resuscitarea bouchon la bouchon aplicată de Amza Pelea leşinatei Stela Popescu în „Nea Mărin miliardar”? Chestii care ne-au adus zâmbetul pe buze, lexicul tres chic având subtrat ironic, hilar, sugerând ridicolul situaţiei. Acum un secol aveam fumuri în cap cu franceza, în prezent ne bântuie engleza. Despre ornamentele lingvistice actuale vreau să vorbim puţin acum, respectiv despre abundenţa expresiilor, cuvintelor străine în articolele  de pe bloguri, concret despre ceea ce numim „romgleză”.

Personal, textul corcit între română şi engleză mă enervează. Înţeleg că este la modă, înţeleg efortul de a epata, dar apreciez minima decenţă a celui care scrie de a răscoli în resursele limbii noastre materne pentru a-şi exprima ideile, punctele de vedere. Însă aşa cum apreciem cu adevărat apa doar atunci când nu o avem, la fel şi cu textele, nu bag de seamă calitatea unui articol de a fi scutit de hibriduri lingvistice decât atunci când cel care semnează păcătuieşte în sensul ăsta. Şi, ca să facem o delimitare exactă, nu îi  vizez pe cei care inserează citate, conjuncţii, ok-uri, funny-uri, keep calm-uri, omg-uri, fuck-uri şi wtf-uri în text, în ideea de a sublinia ceva sau a da o nuanţă amuzantă, anglicismele de genul rezonând în cazurile pardonabile (ştiu că e o exagerare dar cam aşa percep eu) a onomatopee.

Mai înţeleg o chestie. Că sunt depăşită, că tinerii de astăzi îşi însuşesc engleza ca pe o a doua limbă maternă, că e interiorizată iar gândurile lor îşi află exprimarea verbală sau scrisă într-un mozaic bilingv. Ce nu înţeleg eu: de ce chestia asta este încurajată, de ce semnatarului textului în romgleză nu i se dezvoltă organul penibilului, de ce sunt aplaudate astfel de texte metis? Citindu-ţi textul decorat cu expresii în engleză intercalate în paragrafe predominant româneşti e ca şi cum ai răsturna felul principal şi desertul într-un bol, l-ai mixa până îl ia da dracu şi mi l-ai oferi spre îngurgitare. Nu, mulţumesc.

Şi mai înţeleg o chestie. Că limba engleză are un vocabular cu mult mai bogat decât al nostru, că este o limbă globală, majoritatea melodiilor sunt în engleză, exprimă sentimente în engleză, corespondentele în română nu sună la fel de bine, traducerea fidelă lasă de dorit, pierde din nuanţe etc. Înţeleg că e mai greu să-ţi alegi cuvintele în limba maternă, însă atunci când reuşeşti asta şi-mi exprimi pe româneşte într-un mod izbutit ce vrei tu să-mi zici, te apreciez cu mult mai mult decât dac-ai fi ales calea simplă, modernă şi pestriţă a expresiilor hibride.

Romgleza, dincolo de limitările corporatiştilor, de advertoriale, de profesioniştii social-media, de neologisme, de targeturi şi e-business, transpusă în postările, articolele strict personale, îmi sugerează vulgaritate, exces, ieftin, fandoseală, aiureală.

În încheiere, o ultimă revelaţie. Am făcut cu toţii chestii dintr-alea, gen postezi o melodie care exprimă bine ceea ce simţi, în ideea că o va asculta cine trebuie. Practic melodia este un mesaj, pe care n-ai fost capabil/ă să-l exprimi, să-l verbalizezi, să-l scrii. Dar postezi melodia respectivă, e mai simplu aşa, e cu „cântec”, cum ar veni o comiţi cu alibi. La fel şi cu romgleza asta. E un fel de neputinţă, e limitare, e situaţia de a poza în apt când eşti inapt. Pentru că să iubeşti americăneşte e mai lesne, mai la-ndemână, e mai uşor să plângi în engleză, „te iubesc”-ul nostru e mai greu decât al lor burlesc „I love you”. Damn it, pentru că-n româneşte îţi trebuie curaj!

11 Comments

  • Anne 2013-06-25 16:15 Reply

    Hei! Ma simt cu musca pe caciula! 😀
    A fost o vreme, pana de curand, cand scriam numai si numai in romana. Acum mai bag din cand in cand, rar – zic io, cate o expresie in engleza, dar nu consider ca atentez la limba natala, pe care o respect foarte mult. Unele glume nu pot fi traduse, isi pierd farmecul, si cum limba lui Shakespeare este prezenta in toate aspectele vietii noastre, este inevitabil ca unele expresii sa fie adoptate ca atare. E blogging, pana la urma, nu literatura, nu?
    Eu sper ca te referi la cei care contopesc (intr-un mod nefericit si abuziv) cele doua limbi amintite mai sus.

    • Cudi 2013-06-25 17:16 Reply Author

      Mai, si eu folosesc expresii si cuvinte in engleza. Mai ales cand injur. “Fuck” suna cu mult mai bine astfel decat in varianta autohtona. :p Si exemplele pot continua. Dar cand in fiecare propozitie alaturi predicatului romanesc un atribut englezesc, dezvolt o problema in digerarea textului, care devine echivalent cu o fita.

    • ketherius 2013-06-25 17:58 Reply

      Nu prea o inteleg pe-aia cu “limba lui Shakespeare este prezenta in toate aspectele vietii noastre”. Vrei sa spui ca te impiedici de engleza cand cumperi paine si apa minerala? Cand sui in masina, cand pui benzina in rezervor, cand mergi la pescuit, cand citesti Creanga, cand faci baie, cand mergi la teatru, cand iti cumperi haine, cand gatesti, cand iti vizitezi parintii etc etc?

      Ce-mi scapa?

      • Anne 2013-06-25 18:48 Reply

        Cand merg la supermarket (hihi), la serviciu, cand stau pe net, cand port o conversatie cu oameni de varsta mea, pe panourile publicitare de pe marginea drumului (de departe cel mai tragi-comic fiind cel cu ”somn problems?”).
        Si deh, mai exagerez si eu. N-am voie? 🙂

        • Cudi 2013-06-25 19:22 Reply

          Oh, ba da! :p

      • Tiberiu 2013-06-26 14:36 Reply

        Eu am trait in afara Romaniei mai mult decit in Romania. In SUA, apoi in Canada, dar cu romanii vorbesc in limba romana. Cind eram in Michigan, o taranca din Romania ma tot lovea cu o engleza sricata, cum ziceam noi “de balta”, dar eu ii raspundeam pe romaneste, fiindca eu nu sunt asa englez mare ca ea. Am sa vizitez Romania in curind si am luat o decizie: am sa vorbesc doar pe romaneste, mai ales cu adolescentii. Asta numai asa ca sa-i derutez..

        • Cudi 2013-06-26 15:22 Reply Author

          Respect putinii romani care, dupa ce au trait, muncit o vreme dincolo, nu se intorc cu “fumuri” in cap (ma refer la vocabular).
          In alta ordine de idei, aflat pe continetul american, spre exemplu, romanul vorbeste in engleza, nu intercaleaza in expresii cuvinte romanesti, pentru ca n-ar parea mai destept, ci dimpotriva, s-ar uita piezis americanii la el in incercarea de a-l intelege. Aici insa, acasa, lucrurile stau invers. Daca stii engleza arat-o frate, nu se poate fara anglicisme, sunt prezente in postari, care postari, articole sunt lucrate in amanunt si studiate, altfel spus, semnatarul a dat ce a avut mai bun din el pe cutare subiect. Si fara romgleza asta, crede el, textul si-ar fi pierdut din farmec, n-ar mai fi punctat nu stiu ce schepsis. Daca stii engleza si nu o arati, nu esti bun, nu? :p

        • ketherius 2013-06-27 09:11 Reply

          Nu te cred, mon cher, nu am vazut pe nimeni care sa stea de partea asta a baltii mai bine de noua ani si sa poata vorbi romaneste o ora fara sa scape un cuvant englezesc.

  • ocsike 2013-06-27 07:19 Reply

    Iu have o problema cu inglish language? :)))

    • Cudi 2013-06-27 11:44 Reply Author

      Nu, doar cu aia “afectati”.

  • lucipan 2014-01-29 01:18 Reply

    ma consider un roman adevarat si mai “funny” cred ca e sa invat regionalisme,mult mai divers si mai profund decat toate expresiile din engleza.Apropos de “fuck” noi avem dumnezei,hristosi,bombe in c** la **** (in Ardeal am auzit-o),deci va dau un sfat invatati bine romaneste ca engleza stiu toti cocalarii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: