Mama lor de unguri

Postarea asta n-a importat-o wp-ul, am ţinut s-o târâi şi pe blogul acesta, că tot la mancare mi-e gândul. :p

…Cã bine mai ştiu mânca. Cartofiori la cuptor, în straturi, cu carne de vitã tocatã printr-înşii şi-necaţi în torente de smântânã chivernisitã cu sardine sãrate. Sã plângi, nu alta! Sã-ţi tragi palme ca ultimul masochist, cum cã ai îmbucat atâtea barabule franţuzeşti, când cele maghiare ţi-erau fix sub nas, iar tu riscai sã evacuezi colorado francofoni!!! Sardine cu carne de vitã, cartofi, smântânã şi mirodenii mirositoare, şi ţi-ai trãit viaţa. Mi se trage de la moştenirea geneticã cred, plus o supradozã de Paprika TV. Vecinii noştri unguri sunt fenomenali, sunt bestiali, sunt minunaţi, sunt adevãraţi, i love them de-mi vine sã emigrez. În seara asta am fost zeiţã în bucãtãrie, iar acum sunt ordinarã de-a dreptul, pentru cã o astfel de mâncare alunecã de numa’ cu un pahar de vin alãturi, iar la mine porţia s-a dublat, ba chiar, în secunda aceasta divinã, s-a triplat. Oameni buni, cine ar fi amestecat cartofii cu vita şi cu peştele oceanic?! N-am crezut pânã n-am vãzut, ş-acum vã spun pe drept – degeaba aţi trãit dacã n-aţi mâncat minunea asta pentru care mã simt datoare sã-nvãţ mai mult decât douã-njurãturi şi-un “nem tudom”.

vita si sardineAparat foto n-am, dar am imortalizat cratiţa inestetică din fontă cu webcam-ul, întru veşnicia poftei ce-am poftit-o în a optsprezecea zi din fãurar. Nu mai staţi degeaba şi puneţi îndegrabã la fiert un kg de crumpeni frumoşi, iar alãturea, pe ochiul cel mare, zvârliţi peste unt topit carnea tocatã de vitã plus ofrandele verzi din belşug, pãtrunjei, piper cât vã ţine limba, sare, mãrar cã nu-i cu necaz şi vegheaţi îndelung asupra ei, sã se pãtrundã toate cele. Alchimie curatã. Separat amestecaţi o gãletuşã de-un kg de smântânã cu vreo 300 de grame de sardine semipreparate din comerţ. N-aveţi scuzã, ori le puneţi proaspete, ori le scoateţi din conserva cu suc propriu, sardine sã fie, cã-s condimentul principal, substanţial, aromant şi de fericire curatã aducãtor. Eu le-am tocat mãrunt, cã am prichindel mic şi nu vreau sã-mi scuipe minunea de mâncare, plus un tatã ce molfãie pe gingii, dar nu asta-i important, ci prezenţa sardinelor, cu gustul lor specific de “mai adã”.

Ş-apoi se aşeazã în cratiţa unsã cu unt un strat de cãrniţã subţirel, peste care aruncaţi trei-patru linguri ruseşti de smântânã pervertitã cu aroma peştelui. Uniformizaţi şi puneţi un rând de cartofiori fierţi şi feliaţi mai subţire, cã nu crumpenii-s baza la ospãţul ãsta, ci toate la un loc. Iar carne, iar smântânã, iar cartofi, pânã vi s-or gãta ingredientele iar smântâna sã fie musai cea ce-ascunde bucuria. O orã la cuptor, pânã se rumeneşte deasupra, carafa de vin umplutã şi ţine-te frate! Mai cã-mi vine sã fug la Pişta, vecinul, sã-l îmbrãţişez cu emoţie, pentru cã-i rupt din neamul ãsta de maximã mãiestrie gastronomicã. Nu uitaţi de vin, de bujori în obrãjori, de laudat bucãtãreasa şi binecuvântat neamul ungur, cã într-însul s-a-nfiripat minunea asta ş-atâtea alte! Nici eu nu-i uit, şi-nchin chiar acum în cinstea lor, a sãnãtãţii voastre, a foalelor împãcate şi-a pãcii în lume. Hai noroc şi s-aveţi poftã!

Pardon!

7 Comments

  • Cristina 2017-05-13 Reply

    Cudi, esti cumva nepoata lui Pastorel Teodoreanu?

    Iti rasfoiesc blogul in cautare de inspiratie (retete), si vreau sa zic ca imi place modul in care descrii mancarea si procesul de preparare. Ai asa un umor si un fel de a prezenta o reteta, ca imi si imaginez cum arata si miroase mancarea. Felicitari!
    Weekendul trecut am testat reteta de cicloane cu scortisoara, acum sa vad ce mai aleg de pe aici.

    • Cudi 2017-05-13 Reply Author

      Cristina, eu voi face mâine, pentru a doua oară, cicloane cu scorțișoară și am emoții, sper ca primele să nu fi fost un fericit accident gastronomic. Spune-mi, te rog, ți-au crescut frumos, au fost aromate, ți-au plăcut, se compară cu cele din magazine sau mall-uri?

  • Cristina 2017-05-13 Reply

    Au fost bune, copii le-au mancat la o cana de lapte. Dar pentru ca am combinat faina alba cu integrala, nu au iesit asa de aspectuase ca ale tale. Si pentru ca ma grabeam (de fapt, imi era cam lene), untul l-am taiat cubulete si l-am imprastiat pe foaia pe care am presarat apoi zahar si scortisoara. Eu zic ca au fost bune, macar stiu ca pot controla ingredientele (alea cumparate contin o gramada de aditivi ca sa le faca afanate si sa reziste pe raft).
    Am prostul obicei sa modific retetele, si din aceasta cauza, la mine mancarea e cam unica, a doua oara nu iese la fel ca prima. Se cam supara copiii ca fac asta, dar uneori o fac pentru ca imi lipseste vreun ingredient sau substitui ceva cu altceva.
    Asa sunt eu, nu functionez dupa standarde, ca altfel m-ar chema “Wendy’s”.

    • Cudi 2017-05-13 Reply Author

      Wendy’s? Mai bine un BLT Chicken de la A&W…
      Cristina, fix la fel fac și eu, pururi n-am respectat vreo rețetă la gramaj, chit că am dat-o în bară de n ori… Să zicem că suntem nonconformiste printre oale, că sună mai bine. 😀

  • Vero 2017-05-14 Reply

    Cudi, bine zice Cristina!
    Cu o carte de bucate în stilul ăsta, le-ai da clasă multora şi i-ai da pe mulţi pe spate! 🙂

    • Cudi 2017-05-14 Reply Author

      Vero, mulțumesc! Mi-ai dat așa un avânt de dimineață, tocmai ce am frământat aluatul pentru tura a doua de cicloane (Mihai preferă să le zică taifunuri), totul pe fondul unui film din capul meu – stârnit de încurajările tale. Se făcea că dădeam autografe (eram și în juriul Masterchef România), Adi Hădean îmi cerșea rețete, invidioșii încercau să-mi fure ba zahărul vanilat, ba alte condimente, dar agentul 007, îndrăgostit iremediabil de mine, mă salva de tot răul. În cele din urmă a urmat o bătaie între 007 și Ketherius, care mă iubea și mai mult ca-n realitate și știa karate de nivel înalt, eu între timp prăjeam niște ficat ca, apoi, să-l fierb în sos de roșii și vin, special pentru învingător.
      Mi-a întrerupt filmul doar convorbirea telefonică cu Ketherius (plecat la pescuit), care mi-a spus că, totuși, aproape c-a prins ceva, a agățat ceva mare… Pe el însuși, de pantalon.

      • Vero 2017-05-14 Reply

        :))))))))
        Am râs cu poftă! Mai ales imaginându-mi cum s-a pescuit Ketherius pe sine însuşi. 😀
        Acum mă gândesc ce titlu i s-ar potrivi filmului tău. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: