„Iti dau ciorba, da-mi eternitatea”

… spunea Radu Anton Roman. E deplasată asocierea  mea, dar să ne-nchipuim că fiecare text pe care-l citim, fiecare povestioară, relatare, opinie, ce-o fi, e o ciorbă. Purcedem flămânzi a colinda blogosfera: cu ce ne alegem? De câte ori ne întoarcem la ale noastre îndestulaţi de cele cu care ne-au hrănit gazdele virtuale?

Prea mult acru, prea amar, prea lânced,  prea înţeapă pe limbă şi prea mult gust rău. Apoi, porci nu suntem să-nghiţim tot ce-i în troacă. Şi dacă am fi fost, ce nenorocire s-avem stăpâni ce strică până şi lăturile.

Câtă răutate, câtă frustrare, câtă bătaie de joc şi urâţeală au pus în cuvintele lor oameni pe care-i citeam, tot mi-e greu a crede. Unde mai ieri aflam savoare şi bogăţie, astăzi mi-e peste putinţă a le mai digera cuvintele. Le-au sărăcit cămările, nu ştiu, cumpătarea, culoarea şi gândul bun – ce le are tot săracul,  le-au fermentat în ciorbe înăcrite.  Poate asta este moda, să fii rău când ar fi cel puţin totuna să fii bun.

Îmi place să mănânc, dar nu din palmă şi nici din troacă. M-am decis, încep dieta.

4 Comments

  • 'mnealui 2013-11-17 Reply

    Probabil ai observat, eu tin post de la o vreme. 🙂

    • Cudi 2013-11-17 Reply Author

      Inteleg.

  • molie 2013-11-18 Reply

    Nimic nu se compara cu “hrana vie”. “Hrana” luata prin atingere, prin mimica fetei, prin comunicare vizuala, prin cuvinte gresite gramatical si totodata “reparate” de interlocutor, prin sentimentele date in mediul in care se desfasoara. Nu are comparatie si nu te saturi!

    • Cudi 2013-11-18 Reply Author

      Asta-i alta mancare… Si, in functie de interlocutor, se mai intampla sa te saturi… :p

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: