214. Povestea celor două găuri din cerul gurii

În urmă cu câteva săptămâni m-a luat cu o durere continuă de gât, în condiţiile în care pe mine, de obicei, nu mă doare gâtul. Probabil că pitica mea, în nemăsurata-i generozitate virusală, m-a pricopsit cu o infecţie a amigdalelor, ceva. Cum nu eram obişnuită cu acest tip de disconfort al gâtlejului, într-o dimineaţă m-am holbat mai cu atenţie în orificiul bucal, căscându-l cât m-au ţinut maxilarele în faţa oglinzii.

E greu de descris în ce hal mi s-au înmuiat picioarele după ce am văzut ce am văzut în gura-mi. Parcă m-a lovit în moalele capului, m-a luat cu transpiraţii reci şi disperare, după ce am zărit pe cerul gurii două mici găuri, orificii pe care nu le mai văzusem niciodată acolo, deşi nici nu mi-era în clar dacă am cercetat vreodată cu atâta atenţie caviatea-mi bucală.

Corelate cu durerea de gât, m-am gândit că acele găurele au apărut ca peste noapte acolo. Ce naiba aveau să însemne? Cu incotrolabila-mi autosugestie, m-am gândit că de la dânsele mi se trăgea durerea de gât. Şi dacă aveau să se mărească? Dacă pe şi în cerul gurii avea să mi se dezvolte un ditamai orificiu? Ce puteam să fac? Evident, să mă programez de urgenţă la un specialist otorinolaringolog, între timp – să-mi fac spălături bucale cu infuzie de gălbenele şi de muşeţel şi, evident, să-l consult pe doctor Google pentru a şti la ce naiba să m-aştept. N-am aflat nimic concret însă, doar trimiteri spre ulceraţii ale cavităţii bucale ce, nevindecate, semnalizează un cancer oral, sau boala aceea „buză de iepure” – în cazul căreia eram cumva confuză, pentru că înţelesesem că te naşti cu ea, nu apare la maturitate. Şi totuşi, dacă acele două găuri fuseseră acolo dintotdeauna…?

Singura căreia i-am arătat împricinatele găuri a fost mama care, la fel de pricepută la anatomie ca subsemnata, a exclamat un „Doamne fereşte!” cutremurător după ce abia a localizat cu ochelarii pe nas orificiile alea stranii. Pentru că nici ei nu-i era în clar dacă-s normale ori ba, a venit cu propunerea de a-şi da jos proteza dentară pe loc pentru a-i studia eu cavitatea bucală în scop comparativ, însă am contracarat ideea din prima secundă, apreciind că mai bine nu.

Soţului meu i-am bâjbâit ceva, sugerând existenţa celor două găuri cu juma’ de gură suferindă, pentru că mi-era ruşine de situaţia-mi critică şi anticipam o boală galopantă care avea să mă desfigureze în scurt timp, să mă chinuie o vreme şi să mă vâre de tânără în mormânt. El a replicat că probabil am mâncat ceva dur şi mi-am zgâriat, cumva, cerul gurii. Timp de vreo două săptămâni am fost foarte tăcută, am facut zeci de gargare cu bicarbonat de sodiu şi am încercat să vorbesc cât mai puţin pentru a ţine gura închisă şi a permite ulceraţiilor ălora sau ce-or fi fost să se închidă de la sine şi să îmi mai dea o şansă la viaţă.

Şi tot aşa până săptămâna trecută, când a venit soră-mea pe la noi şi, obsedată cum e de coşuri, s-a pomenit insistând să-mi stoarcă mie un punct negru situat în proximitatea urechii. Îngrozită de impulsul ei maniac de a anihila coşuri şi puncte negre în maniera-i brutală şi dureroasă (nici n-ar avea cum altfel), i-am respins insistenţele şi, în lipsă de argumente, i-am mărturisit că nu vreau să mă agreseze deoarece mă doare gâtul şi… am două găuri pe cerul gurii. „Toată lumea are, tu, nebuno!” mi-a răspuns instanteneu, apoi şi-a căscat gura şi mi le-a arătat pe ale ei. Cerule mare, acolo erau, două găuri ca ale mele! Nici nu mai ştiam ce să cred, că sunt eu tâmpită sau Dumnezeu, în mărinimia sa nemărginită, mi-a ascultat rugile fierbiţi din ultima vreme.

Zece minute mai târziu m-am ascuns fericită şi entuziastă în budă, cât să-mi sun soţul şi să-i dau vestea cea mare, cum că n-am cancer oral, rino-faringian, buză de iepure sau alte minuni. Dat fiind faptul că nici el nu ştia de respectivele găuri, şi-a băgat în grabă o lanternă în gură şi s-a cercetat în amănunt, constatând că el are patru astfel de găuri, detaliu bizar peste care mai bine sărim acum.

Evident, gâtul nu mai doare iar viitorul pare mai promiţător când te vindeci ca prin minune de cancerul şi groaznicele boli de care ai suferit la nivel iraţionalo-patologico-fictiv.

Sănătoşi să fim! Şi nu uitaţi, o gargară în plus nu strică niciodată.

16 Comments

  • ketherius 2015-06-04 Reply

    My Google-Fu is strong today!
    Cel mai corect si complet explica rusii: medicine.academic.ru.

    • Cudi 2015-06-04 Reply Author

      Fovee palatine, s-a reţinut. Şi totuşi, care a fost combinaţia câştigătoare de cuvinte cheie pe care n-am reuşit să o nimeresc în zeci de căutări?

      • ketherius 2015-06-04 Reply

        Dupa cum ziceam, trebuie sa ai un Google-Fu puternic 😀
        Pe scurt, a fost asa:

        – gauri in cerul gurii
        – bolta palatina cavitate bucala
        – orificii palatul moale gura (daca nu adaugi “gura”, vezi doar poze cu cladiri impozante).

        Ultima cautare m-a dus la abcdent.ro. Acolo am gasit #14 si asa am ajuns la denumire: fovee palatine. Mai departe e floare la ureche.

  • Lotus 2015-06-04 Reply

    Cică Bulişor merge cu părinţii la mare. Pe plajă intră în joacă cu copilul unor japonezi. La un momentat, noul lui prieten îi întinde mâna cu pumnul închis şi îl întreabă:
    – Ghici ce am în pumn?
    După un moment de gândire, Bulişor îşi dă cu părerea:
    – Un televizor!
    – Nu unul, două! răspunde japonezul zâmbind.
    Bulişor se duce la pătura părinţilor, după care revine:
    – Ghici ce am eu în pumn?
    Japonezul, cu o mină gânditoare:
    – Un cartof?
    – Nu unul, ci patru!! răspunde triumfător Bulişor.

    • Cudi 2015-06-05 Reply Author

      Lotus, dacă ştii tu mai multe despre orificiile alea, explică, te rog.

    • Lotus 2015-06-05 Reply

      N-am nici cea mai vagă idee. Şi cum am rezistat eroic impulsului de a-mi deschide gura în faţa oglinzii, nu pot nici măcar spune dacă sunt ceva specific masculin. Orişicum, faza e cu potenţial amuzant, în ideea superiorităţii celui care are patru (chestii posibil nasoale) faţă de două ale partenerului. 🙂

      • ketherius 2015-06-05 Reply

        Cred ca ai incurcat potentialele – un cartof, oricat de mic, este mult mai util decat televizor la care nu poti distinge nimic.

      • Lotus 2015-06-05 Reply

        Poate-i bun pentru piese. 😀

        Dar ai dreptate. Nici mie nu-mi plac tendinţele ăstea micro, la modul general vorbind.

  • Sunteți ipohondri? 2016-08-15 Reply

    […] dimineață, o fată s-a trezit plină de sudori. A doua zi, sudorii au recunoscut. N-a fost cazul aici. ? […]

  • delfinasu 2017-10-13 Reply

    am râs cu lacrimi, Cudi!

    încă râd!!!

  • Arlech 2017-10-13 Reply

    Mie mi s-a întâmplat ceva oarecum similar în primul an de stagiatură când, fiind pentru prima oară departe de bârlogul părintesc şi de locuitorii săi, mi-am descoperit, tot uitându-mă-n oglindă, o umflătură dubioasă. Nu era prea mare. Am pipăit-o. Nu m-a durut, dar era tare. Pe vremea aia, nema google. Prin urmare, m-am gândit că, decât să-mi fac o mie de gânduri, mai bine să aflu cât mai repede dacă mor sau nu. Şi, dacă da, cât mai e până mor – ca să trăiesc din plin cât mai am timp.
    Am reuşit să dorm în noaptea care a urmat, dar a doua zi m-am şi prezentat la cabinetul medical al fabricii. Numai că alţii se grăbiseră mai tare ca mine, aşa c-am stat la coadă vreo oră. Şi, când am intrat în sfârşit la doctoriţă şi i-am arătat monstruozitatea, aia numai că nu şi-a făcut cruce. Totuşi a putut să-mi spună, fără s-o bufnească râsul, că umflătura buclucaşă e capătul sternului. Şi m-a sfătuit să caut ceva cu care să-mi umplu timpul liber, ca să mă uit mai puţin în oglindă.

    • ketherius 2017-10-13 Reply

      Aseară am descoperit și eu umflătura aia și mă întrebam ce ar putea fi. Cudi ar putea să povestească mai bine toată tărășenia 🙂

      • Cudi 2017-10-13 Reply Author

        Tocmai venise de la lucru și, așteptându-și rândul la budă, și-a dat MAIEUL jos și s-a întins pe spate, de-a latul patului. Și-a trecut mâna peste burtă, peste piept, apoi a dat semne de neliniște. Fast forward: “Mi-e frică să nu mor, uite ce umflătură am aici!”. Eu (pățită fiind cu misterele anatomice): “Stai să mă intind și eu ca tine, să verificăm dacă nu-s și io defectă.” Aveam la fel! De fericire, am desfăcut o sticlă de vin.

  • Iosif 2017-10-14 Reply

    🙂 Cudi draga, esti nemaipomenita ! Înca de la primele cuvinte m-a bufnit râsul. Pai toti suntem gaunosi precum un burete pe dinlauntru, însa aceste gauri nu sunt percepute de simtul vazului, ci de cel de-al saselea simt, “clarviziunea” simt pe care putini îl cauta, si mai putini îl gasesc si-l dezvolta spre Absolutul infinit al perceperii existentialitatii universului viu atemporal.
    Oricât de elevat ar fi nivelul IQ-ului unui om nascut din femeie, daca nu se naste a doua ora din “apa si Spirit”, nu poate percepe decât în limita celor cinci simturi mostenite genetic, în care omenirea se zbate de milenii, iar când un Fiu al omului, încearca sa deschida ochii orbilor, ipocritii Farisei religiosi îl vând, îl natjocoresc, si îl condamna la moarte ucigândul cu pietre sau alte metode inchizitorii inventate de dumnezeul acestui SISTEM “Matrix” (Mamona) ,”Antichrist”, sau NOM care lupta sa tina în robie aceasta forma superba rational-sentimentala creata pentru a experimenta “ceruri noi” si fericirea atemporala în unitatea sfânta a IUBIRII ABSOLUTE a TATALUI CREATOR. Desigur, falsificatorul, înselatorul, înlocuitorul, surogatul, stapâneste cu despotism sufletele si constiintele lipsite de cunostinta ADEVARULUI ELIBERATOR, însa cei ce-L cunosc, sunt eliberati de acest sistem al raului , LIBERI si fericiti pentru eternitate, iar aceasta este “comoara” ce nu poate fi furata celor ce au descoperit-o deoarece este pazita de Cel Atotputernic Creatorul tuturor lucrurilor percepute si nepercepute de omul muritor.
    Un week end sublim tuturor !

    • Cudi 2017-10-14 Reply Author

      Mulțumim, Iosif! E drept că suntem mai mult sau mai puțin găunoși, amuzant e cum descoperim detaliile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: