Lorena Lupu: grandomanie şi buton “Donate”

… sau “prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul“.

Am fost azi martorul unei crize prelungite de grandomanie din partea unei dive B-lister. E vorba despre aceea care f*te tot ce mişcă, iar dacă nu mişcă, îi dă un ghiont – şi apoi citeşte poveşti copiilor.

Tărăşenia a început pe Facebook, acolo unde autoarea împărţea dragoste celor ce scriau comentarii adulatoare:

00-pupincuristiApoi s-a întâmplat inimaginabilul: Lotus a contrazis-o!!! Şi nu oricum, a contrazis-o în public, pe Facebook, de faţă cu tot internetul… OMG!

Ei bine, asta a fost prea mult pentru orgoliul ei de aproape A-lister. Atât de mult, încât şi-a pierdut cumpătul şi a început de îndată să bată câmpii. După câteva comentarii aparent logice, simţind nevoia să convingă audienţa de justeţea poziţiei sale, publică şi un articol pe marginea subiectului. Articol care, ca şi comentariile de pe Facebook, prezintă probleme de logică.

Ca de obicei, hai să vedem cât o duce capul pe B-listeriţa noastră.

Pentru început, ceva aproape normal:

07-beneficiariDeci Xulescu o plăteşte ca să scrie un text. Ea, în schimb, scrie textul şi cititorii îl – desigur – citesc. Cine este beneficiarul? Xulescu, evident, el primeşte ceea a cumpărat. Dar aici mai vedem un semn interesant – o primă manifestare a grandomaniei. O vedeţi? Ea consideră că scrierile ei sunt un beneficiu pentru omenire. Ea este un dar pentru omenire, înţelegeţi?

Sărim peste partea unde îşi umflă numerele audienţei (vezi aici şi aici) şi ajungem la simptomele adevărate şi îngrijorătoare. Mă rog, îngrijorătoare numai dacă vă pasă de ea.

De exemplu, îl ameninţă pe nefericit că

04-ubbTotuşi, primeşte încă două replici şi nu îi dă decât ban. Din milostenie? Aş, de unde? Tre’ să poată ţine un ochi pe ce publică omul, să ştie când e cazul să îl mai înjure.

Apoi vine şi, crezând că Universul nu a înteles-o destul de bine, ne explică din nou cum ne-a blagoslovit Dumnezeu prin prezenţa ei şi cum suntem noi consumatori nesăţioşi ai harului ei scriitoricesc:

05-mocagiu

– textul îngroşat este al Lorenei.

06-content

Aşadar, să luăm aminte: Lorena Lupu scrie pentru că este o scriitoare neobosită şi are chemarea scrisului plus un har deosebit pentru limbaj şi, mai presus de orice, ea aduce veselie şi fericire în lume prin textele sale. Din păcate, lumea asta rea este plină de cititori mocangii, care se adapă la izvorul Lorenesc de fericire zilnică şi, prin mărinimia legendară a autoarei, nu sunt unfriended, blocked and banned, deşi o merită pe deplin. Mai mult, dacă sunt cuminţi pot scăpa neînjuraţi, iar dacă o laudă, sunt mângâiaţi pe creştet.

Realitatea este alta.

În primul rând, blogul nu îl îndreptăţeşte pe autor la nimic mai mult decât la copyright asupra textului publicat. Reach, monetizare etc. sunt doar fiţe şi lăcomie. Blogurile au fost create pentru a da oamenilor o tribună la care să îşi spună ideile, nu o tarabă la care să vândă sau, mai rău, să cerşească. Dacă eşti scriitor de valoare, atunci va exista o instituţie de presă care să te publice. Dacă nu, eşti un nimeni.

Apoi avem problema limbajului (unul din motivele pentru care capturile de ecran sunt atat de mici). Diva crede că înjurăturile dau stil şi calitate textului. Rahat pe băţ!

Legat de limbaj mai trebuie subliniat că, în acest caz, dar şi în altele, Izvorul Fericirii Zilnice trece direct la înjurături şi atac la persoană. De ce? Din două posibile motive: ori nu o duce capul la mai mult şi aşa se discută în mahalaua în care a crescut ea, ori nu are argumente şi răspunde şi ea cum poate, sperând să intimideze interlocutorul.

Lorena îşi justifică atitudinea de baron pesedist faţă de un blogger cu mai puţini cititori prin diferenţa imensă de cititori. Ea are mai mulţi, deci e mai valoroasă. Ei bine, după cum bine ne demonstrează şi democraţia şi cultura – cantitatea nu înseamnă calitate. “Am mai mult” nu înseamnă “sunt mai bun“. A ajunge Sandra Brown a blogosferei româneşti nu te pune mai presus de Umberto Eco al aceleiaşi blogosfere.

Printre manifestările amuzante şi simptomatice, de asemenea, este aceea că, deşi articolul ei avea o ţintă foarte clară, nu a spus nicăieri care este aceea. Doamne fereşte, cum să facă o asemenea greşeală? Dacă dă cineva click? Nu ar mai putea dormi de ciudă ca neştiutul blogger cu cinci vizitatori are acum şapte, întelegi? Ar petrece nopţile frâgându-şi degetele că i-a făcut trafic nenorocitului. Şi toţi importanţii fac la fel. E un fel de crez al ligii A-listerilor, probabil – “să nu dai link la duşmani“.

O altă manifestare patologică a ego-ului hipertrofiat este afirmaţia că cititorii primesc ceva gratis de la ea. Mai mult, ne spune că cei care o plătesc pentru a face publicitate mascată sunt cei care contează, iar ceilalţi sunt praf în vânt. Închipuiţi-vă, pentru o secundă, că L’Oreal ar afirma public ceva în genul “Carrefour şi Walmart sunt singurii noştri parteneri; doar de la ei acceptăm sugestii, iar publicul care vine şi foloseşte produsele noastre e doar un rahat în ploaie“. Cât credeţi că ar dura până ar da faliment?

Diva de categorie B (B, pentru că de A este Cabral, cu 500.000 – pentru context vezi articolul ei) confundă cauza cu efectul. Pentru mine şi ceilalţi care înteleg, penibilul ei este amuzant. Pentru ea şi lăudătorii ei – se merită unii pe alţii.

Alt simptom îngrijorător este acela că subiectul nostru nu agrează decât comentarii aprobatoare şi laudative, la care răspunde prietenos. Când este contrazisă, în schimb, explodează şi atacă elementul destabilizator ar armoniei Loreniene cu toate înjurăturile disponibile. Se întrezăreşte în ea un mic Stalin in devenire.

Departe de a primi ceva de la Lorena Lupu, publicul o plăteşte. Cum? O dată o plăteşte când pune ceva în această cerşindă mână întinsă:

03-cerseala

Şi tot publicul o plăteşte de fiecare dată când diva primeşte o comandă de scris. Comenzile i se oferă pentru că are un trafic mare şi preţul oferit este mai mare pentru că are mai mulţi cititori. Aşadar, Lorena Lupu primeşte bani din cauză că cititorii o frecventează. Cititorii sunt cauza primirii banilor, da?

Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană.

Actriţa Lorena Lupu interpretează, în viaţa reală, rolul mocangioaicei elitiste, cu diferenţa că ea vrea pomana înaintea poveştii. Dacă se poate.

Cam atât.

13 Comments

  • Lotus 2016-04-06 Reply

    Pe Facebook nu a început să bată câmpii ci s-a eschivat de la a răspunde criticilor pe care le aduceam unui anumit mod de a scrie advertoriale, deoarece, după cum aveam să aflu din comentariile ei ulterioare de pe blog, nu dă doi bani pe etică sau pe conștiință, decât eventual în relația cu cititorii care folosesc butonul de donații (și n-a vrut să zică asta pe șleau acolo). Lucru pe care dacă l-aș fi știut de la început, n-ar mai fi existat discuția, pentru că nu i-aș mai fi văzut postarea în feed.

    Părerea mea este următoarea:

    1. Atât timp cât scrii un text la liber nimeni nu-ți datorează nici o lețcaie pentru că l-a citit. E de cacao să-i consideri pe cititorii care nu donează „mocagii”. Dacă vrei bani poți pune o taxă pe conținut și rămân cei care plătesc. Sau poți pune un motto: articolele mele nu sunt absolut gratuite ci creează obligații care se acumulează în timp și pe baza cărora eu vă pot presa să donați. Mă rog, nu știu nici de unde are impresia că o citesc mai mult decât din haști în paști, doar are statisticile acolo.

    2. Ea câștigă bani de pe urma cititorilor, pentru că traficul îi aduce reclame și vizibilitate mai mare. Mă întreb cine i-ar mai comanda publicitate dacă ar rămâne cu 10-20 de cititori – adică doar plătitorii, presupunând că numărul lor se află în intervalul ăsta. E de cacao, în aceste condiții, să-i considere pe aceeași cititori drept „mocagii”.

    3. Cel mai important: chiar dacă n-ar scrie advertoriale și ar avea o taxă pe conținut, iar lui Xulescu, neplătitor, i-ar ajunge cumva sub nas un articol de-al ei, scris pentru abonați, Xulescu tot ar avea dreptul să se pronunțe despre, să zicem, un anumit neadevăr care transpare din acel text. Că pana mea, poți judeca un om după cât de corect este și din afară, nu trebuie să-i fii prieten sau mușteriu. Ori ea lucrul ăsta nu-l înțelege sau nu-l acceptă.

    Păcat.

    PS: Între timp mi-a dat și block, deci bănuiesc că îmi datorezi o bere. Sau eu ție. 🙂

    • ketherius 2016-04-06 Reply Author

      Nu ştiu de ce aştepţi logică sau coerenţă de la ea. E binecunoscut că nu poate susţine o discuţie bazată pe argumente logice; totul se rezumă la tupeu şi la cine înjură mai mult.

      Pe de altă parte, tare greu tre’ să fie în lumea aia a ei. Greu de tot, dacă nu suportă să audă altceva decât laude. Nu pot să mă hotarăsc: e aşa pentru că a avut o viaţă foarte grea, care i-a lăsat sechele, sau pentru că e un copil isteric şi râzgâiat?

    • ketherius 2016-04-06 Reply Author

      Iar berea o dau eu, că m-ai scăpat de “Lotus liked this” şi “Lotus commented on this” urmate de postări ale Lorenei.

    • Lotus 2016-04-06 Reply

      Măi, ca să fiu corect: când am citit-o prima dată avea texte mișto. Nu zic că acum n-are, dar acum o citesc rar și ce-mi apar în feed sunt cam în genul articolului linkuit de tine. Poate ăstea fac trafic. Revenind, am comentat la ea, mi-a răspuns, la un moment dat am trecut-o în blogroll. Surpriză, m-am regăsit după un timp în blogrollul ei. Deci o chestie faină, nu mă așteptam să observe și să facă la fel, dat fiind că ea era cunoscută iar eu de abia deschisesem un blog. Alt exemplu: pentru că-i plac animalele (are și un motan pe care l-a cules de pe drum vai de amarul lui) și a ajuns la concluzia că violența față de animale este o expresie a lipsei de umanitate, s-a decis să devină vegetariană. Asta-i o chestie tare (zic io).

      De asta am zis „păcat” la sfârșit.

    • ketherius 2016-04-06 Reply Author

      Acuma, na, toţi sunt ok până ne dăm seama ca nu-s, aşa-i?

  • Miruna 2016-04-06 Reply

    Prea mult zgomot, pentru nimic!
    Mi se pare ca nu are nici sare și nici piper această amazoana a vremurilor contemporane..
    Orice om are și calități și defecte, nimeni nu e perfect, dar sa ai un asemenea aer de superioritate, pare destul de infantil din partea ei.

    • ketherius 2016-04-06 Reply Author

      Nu, nu prea are sare şi piper. Dar atâta poate, ce să-i faci?

      Ce este de râs (sau de plâns, dat fiind numărul celor ce îi cântă în strună) este comportamentul de copil isteric, comportament care, necontrolat, seamănă cu Mao Tse Dong în tinereţe. Din fericire pentru omenire, valoarea ei redusă o va eşua în postura de “bătrâna cu pisici”.

    • Cudi 2016-04-06 Reply

      “The problem with the world is that the intelligent people are full of doubts, while the stupid ones are full of confidence.” – Charles Bukowski

  • Alin 2016-04-07 Reply

    Inteleg ca dama din discutie a prins osul puterii pe net si-l rontaie asa cum toti oamenii mici o fac: previzibil si sfidator. Cu cat ea este mai tare in trafic de unici, cu atat ceilalti ii par mai slabi. Succesul nu a corupt-o, doar i-a dezvaluit adevaratul EU. Btw, n-am auzit pana acum de femeia asta.

    • Cudi 2016-04-07 Reply

      Dacă bagi la înaintare o donaţie generoasă, cred că ai putea s-o cunoşti destul de bine.

  • Malin 2016-07-30 Reply

    Exista si dinastia? B-listeri? Eu credeam ca astia cu aroganta la purtator sunt toti A-listeri si noi restul suntem Z-listeri nemaiexistand nimic intre. 😀

    • ketherius 2016-07-30 Reply Author

      Ei, ea priveşte în sus spre un A-lister (Cabral), aşa că se poziţionează chiar ea in liga a doua.

      • Malin 2016-08-07 Reply

        I-auzi, nu stiam treaba asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: