Aoleu, ce tărăboi!
Aţi observat, oare, cum toată tărăşenia cu mormolocul Iuliu Bakcsi şi-a mutat axul disputei de la plagiat – la renaşterea din propria cenuşă a Comentatoarei? De a cărei decepţionante evoluţii pe subiectul dat, ne doare fix în cur, pe unii? Nu am spus eu prea bine: „falsă coborâre de cortină”? Şi nu avea dreptate Ketherius când zicea: „Vorbind despre susţinere, este clar oricui – trecut de vârsta romanelor gen “Jane Eyre” sau “Wuthering Heights” – că articolul tău dramatic în care anunţai intenţia de a-ţi face seppuku literar în direct a fost doar un gest de drama queen care a vrut, prin asta, să conjure sprijinul comunităţii de partea sa. […] Dacă sufereai într-atât pe cât spui, ai fi suferit în linişte şi, poate, ţi-ai fi închis (temporar sau nu) blogul fără fanfară. Tu, de fapt, n-ai vrut decât să te spele comunitatea de ruşinea în care te-ai băgat. Atât.”?
Dar EA a urmat voinţa cititorilor, cărora le mulţumeşte pentru că n-au lăsat-o să se dizolve în neantul virtual. Dar EA a ţinut piept de femeie (ilustrat în ultimul său articol) în faţa urgiei maliţioase, iscate de oameni răi, cu nasul vârât în oalele altora. Dar EA promite „stiptease” de la etaju’ doi, deghizată într-un El, spre mai bine nepomenita satisfacere a D-lui Roz.
Dar Ea e o Doamnă şi n-a mai tastat o literă despre mormolocul Iuliu Bakcsi. Pentru că stima de sine, pentru că Soarele se învârte în jurul Pământului şi toate, absolut toate, se digeră la modul personal, pentru că efortul unei alte perspective, unui alt punct de vedere – sunt lucrul Dracului. Până când Doamna va depăşi egocentrismul primar al unui copil de 7 ani, „ape vor seca în albie” (via Călinescu) şi, în faţa audienţei însetate de leşinuri teatrale, mormolocul Bakcsi zidi-va un puzzle de idei şi fraze, copiate mişeleşte de la voi.
21 Comments
:))))) Sunteți amuzanți. Nu vă place poza? O schimb? Cu una de-a voastră, poate? Sau lasă, nu vreau să vă văd fețişoarele. E suficient să ştiu că-mi duceți grija. Mulțumesc pentru spațiul acordat, doresc mult succes următorului atacat. Sper că n-aveți de gând să vă opriți aici, şi-aşa e plictiseală maximă la voi. Trebuie să vă fie tare greu pe-acolo de-ați adunat atâta răutate in voi… . Oh, am zis răutate? Am vrut să zic dorință de-mpărțit …. ce faceți voi pe-acilea.
Ştii, şi fetiţa noastră se victimizează când o certăm pentru o prostie. Ea are 8 ani, tu ce scuză ai?
Din câte observ, tu întrebi, tu îţi răspunzi. E un termen medical pentru asta.
Mie nu-mi trebuie scuze, cât despre fetița voastră, o ințeleg perfect 🙂 Termenul medical e bine că-l ştiți. Iată un subiect pe pe care ați mai putea scrie incă 5-6 articole şi 30-40 de comentarii, şi-aşa vă ocoleşte inspirația şi-i cam gol blogul vostru. Serios, faceți un mic efort şi scrieți zilnic, vă ofer posibilitatea să-mi analizați poziția, dispoziția, compoziția. Nu abandonaţi un subiect ce vă poate aduce mulțumire sufletească şi implinire blogăricească. Succes!
Femeia lui Dumnezeu, nu te mai da cu curu’ de pământ degeaba, că nu te-o împins nimeni!
Pe de altă parte, ia exemplu: eu nu îţi şterg comentarii şi nici nu te bag la moderare, aşa cum îmi faci tu.
Ah, şi ce era mai important: dacă mai ai ceva de zis, rogu-te să fie despre plagiatorul Bakcsi.
:))) Nooo, voi il intreceți, plagiatul e deja banal, nu mai interesează pe nimeni. Aşa că o sa-mi concentrez atenția pe voi. Şi o voi face cu cea mai mare seriozitate. Am ceva timp liber şi-l voi folosi pe pielea voastră. V-am urat o zi bună? Parcă nu… .
“Plagiatul e deja banal, nu mai interesează pe nimeni”? Dacă este banal pentru tine, nu înseamnă că la fel e şi pentru noi. Tu, în schimb, cu accesele astea de primadonă isterică, ce râde şi strecoară printre dinţi ameninţări cu puncte de suspensie în coadă, eşti banală.
Ia şi tu un extraveral, femeie.
Mvaaai!!!
Şi ce s-o fi întâmplat cu “motivele pentru care mă ascund, motive pe care nu-ți doresc sa le ai” (de la comentatoramator cetire)?
Deduc că s-au făcut şi ele scrum dătător de o nouă viaţă, după ce au fost mistuite de îmbrăţişarea fierbinte a comunităţii. Bănuiam eu că recuzita ieftină folosită în melodrame e inflamabilă.
Iti spun eu ce s-a intâmplat: curiozitatea, cautarea de barfe si micile mizerii aruncate cu generozitate m-au convins că ascunderea nu e o tactică buna. Nu, tactica bună este sa iesi la suprafata si sa-i dai peste nas celui care te facea sa te ascunzi. Si sa-i dai atat de bine incat, cand te-o vedea trecând pe strada să se ascundă el. Suficient?
Şi cine, mă rog, te făcea să te ascunzi şi urmează să şi-o ia bine de tot? Că pe noi ne ştii doar de câteva zile.
Comentatoareo, ofertă de pace: poți să mă crezi pe cuvânt dacă îți spun că nimeni n-a avut treabă cu tine personal, decât în ideea în care n-a înțeles de ce i-ai luat apărarea lui Bakcsi, mutând discuția pe Facebook, întorcând acuzațiile la poza mea de avatar etc? Că noi nici nu te cunoșteam, eu de câteva zile, Cudi și Ketherius probabil deloc. Deci n-o avut lumea treabă cu tine. Dar pe bune acum, e de cacao că, dacă n-ai vrut să-i zici lui Iuliu: „Păi măi, te-am pozat aici în frumos și deștept, din ăsta-mi ești?”, în loc să -- măcar -- nu te bagi, te-ai șucărit că noi l-am făcut plagiator și prost. Noi fiindu-i, practic, o perfectă oglindă, că el așa și este, n-am scos-o noi din mânecă. Așadar, tu te-ai simțit inconfortabilă cu comentariile noastre, dar ai fost perfect ok cu minciunile kilometrice ale lui Iuliu, chiar și după ce s-au adeverit a fi minciuni. Ăsta a fost singurul lucru care ți s-a imputat, și de acolo, sigur, ai mai cenzurat comentarii și lucrurile au degenerat. Dar mi-am zis că poate am abordat noi greșit discuția cu tine. Și că, dacă te vei pune măcar 5 minute în locul nostru, și vei privi prin ochii noștri, ai unor oameni care văd promovate non-talente pe toate canalele media, poate vei înțelege cât de cât și punctul nostru de vedere. Îmi cer scuze că i-am zis lui Cudi că eşti fată, dar după cum ți-am explicat, nu am știut că e secret și și-a dat seama singură. Nimeni n-a vrut să te deconspire & shit. Este vreo cale de convergență, undeva, a punctelor noastre de vedere? Eu sunt dispus să accept orice critică de la tine și să mă analizez obiectiv, să văd dacă am greșit undeva în relația cu tine, dacă ești dispusă și tu la același lucru.
Dar dacă nu, îmi pare rău să-ți spun că vei rămâne în mintea mea drept o persoană cu potențial și chiar talent la scris dar care nu a reușit să treacă peste niște gregarisme sociale penibile, legate de spiritul de turmă, de aprecierea celorlalți și de incapacitatea de a puncta un defect al cuiva atunci când este cazul. Pe mine mă uimește că tu te-ai lovit de piatra Cudi, în timp ce bolovanul Bakcsi nu ți-a produs nicio vânătaie. Asta pentru că el n-a zis nimic critic despre tine, normal, în timp ce Cudi te-a criticat, dar părerea mea e că de fapt Bakcsi îți aduce mult mai multe deservicii (unul fiind că ți-ai stricat relația sau posibila relație cu niște oameni care sunt puțin mai sus de nivelul lui) în timp ce de pe urma criticii unui om care îți spune ce gândește nu ai decât de câștigat. Infinit mai mult decât de la 100 de oameni care te pupăcesc, în virtutea conveniențelor sociale.
O să continuu să te citesc, și probabil n-o să te mai pun la zid pe blog, dar o să rămân profund dezamăgit de tine, în același timp. Ceea ce este, până la urmă, problema mea, că dezamăgirea e întotdeauna problema celui care-și setează așteptări nerealiste.
Pace? Asta ar insemna ca cei doi posesori ai acestui blog sa publice un articol in care isi cer scuze față de mine. Atenție, față de mine. Un articol la fel de amplu ca si precedentele. Si pe care-l vor promova cu mâna lor pe grupuri. Atat. Nu cer luna, nici stelele. E usor, nu le cer sa ma ridice in slavi, nu mi-ar folosi la nimic. Doar scuze. S-au legat de fizic, de psihic, de scris, de tot ce le-a stat in cale, aşa că pacea nu poate veni decat prin scuze. Seară frumoasă, Ethos, si tie si prietenilor tai!
Ethos a vorbit în numele lui, femeie. Dar, ca să te împaci cu el, tu vrei ca eu să îmi cer scuze. Am înţeles.
Hahaha.
Noi două am rămas câteva paragrafe mai sus, unde tu te adresai Marianei şi urma să spui de cine te ascundeai şi cui îi dai peste nas. Că nu e vorba despre noi, am lămurit-o. Să nu încurcăm borcanele, da?
Mai hoooo, opreşte-te. Nu am scris nimic despre fizic, psihicul slab şi plângăcios ţi l-ai etalat tu, iar scrisul -- scrisul este modul în care te manifeşti, te reprezintă.
Evident că nu poate fi vorba de noi, cei care comentăm aici, fiindcă ştim că, în momentul în care şi-a făcut blogul, încă nu ni se intersectaseră cărările prin blogosferă. În plus, nici măcar nu văd cum poţi scăpa de “curiozitate, bârfe şi mici mizerii” dacă spui că eşti bărbat când de de fapt eşti femeie, sau viceversa.
Oricum, întrebarea mea era retorică. Am vrut doar să-i mai atrag o dată atenţia că-i place s-o facă pe victima şi că nu poate prosti chiar pe toată lumea.
Cât despre scuze, ea ar trebui să vi le ceară vouă, pentru că v-a etichetat comentariile despre plagiat drept “discuţie de căcat”.
Scuze, de la ea? De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere, darămite noi.
Bine zis.
Opriti Pamantul ! Vreau sa cobor la prima statie. Aerul pestilential de mahala si de telectualitate culto-trivialisticiana dauneaza grav sanatatii.
Păi coboară, ca să se mai limpezească aerul pe-aici.
[…] cum zic americanii, deoarece gazda le permite invitaților să prezinte ce imagine vor despre ei, ba chiar e solidară cu ei uneori, și cam asta veți vedea acolo, imagini lucrate cu atenție, exceptând evident interviul meu, […]
[…] Contextul, aici. […]