Poveste fără sfârşit (II)

(Continui povestea din acest punct.)

Calmy privea fascinat chipul Carminei, luminat de flăcările şemineului. Ochii ei stranii păreau dintr-altă lume; totuşi, poate surâsul cu care citea scrisoarea fratelui ei, poate graţia cu care îşi mişca mâinile lungi îi potoliseră groaza primelor secunde în care o văzu. Carmina se ridică, într-un târziu, din fotoliul său, împături cu răbdare scrisoarea şi, în timp ce-şi coborî ironic ochii spre prohabul tânărului, o aruncă în foc.

 – Dragul meu Calmy, am să fiu directă cu tine. Vezi uşa aceea?, întrebă Carmina indicând cu degetul său lung o uşă secundară din biblioteca în care se aflau. Uşa aceea duce oriunde vrei tu. Şi nu doar oriunde, ci şi oricând. În prezent sau în viitor, oriunde ai alege să fii, tu poţi schimba cursul evenimentelor după bunul plac. Poţi împiedica holocaustul nazist sau poţi salva Pompeii. Poţi salva omenirea sau îţi poţi recupera testiculele. Ai, însă, doar o opţiune: ce alegi?

6 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: