Ce se întâmplă când te apucă cititul

De exemplu, îți amintești de un text vechi și greu de găsit – colecția de manuscrise de la Nag Hammadi. În epoca internetului nimic nu este greu de găsit (excepția fiind o copie neinterpretată a Zohar-ului) și, în 10 minute, am trecut la citit. În Apocrifa lui Iacob am găsit următoarele:

But I answered and said to him, “Lord, we can obey you if you wish, for we have forsaken our fathers and our mothers and our villages, and followed you. Grant us, therefore, not to be tempted
by the devil, the evil one.”
The Lord answered and said, “What is your merit if you do the will of the Father and it is not given to you from him as a gift while you are tempted by Satan? But if you are oppressed by Satan, and persecuted, and you do his (i.e., the Father’s) will, I say that he will love you, and make you equal with me, and reckon you to have become beloved through his providence by your own choice.

Stai așa! Cum rămâne cu mănăstirile în care n-au voie să intre ispite? Cum rămâne cu Muntele Athos, unde femeile nu au voie să calce? Cum rămâne cu rugăciunea care zice “nu ne duce pe noi în ispită“?

Dacă asta nu este destul de șocant, citiți mai jos:

“Therefore, trust in me, my brethren; understand what the great light is. The Father has no need of me, – for a father does not need a son, but it is the son who needs the father – though I go to him. For the Father of the Son has no need of you.”
“Hearken to the word, understand knowledge, love life, and no one will persecute you, nor will anyone oppress you, other than you yourselves.
[…]
Invoke the Father, implore God often, and he will give to you. […] Keep his will, that you may be saved; accept reproof from me and save yourselves. I intercede on your behalf with the Father, and he will forgive you much.”

Hmm…  Deci Dumnezeu nu are nevoie de noi și, dacă suntem cuminți, am putea fi mântuiți. Să ne rugăm, că ne va ierta multe. Adică mântuirea nu este garantată, înțeleg eu.

336 Comments

  • Vero 2017-01-07 Reply

    Apropo de ispite şi mănăstiri, ai citit asta;: http://www.poeziile.com/autori/Vasile-Voiculescu/ispitele-parintelui-evtic.php ?
    Tipul a scris multe poveşti haioase despre popi şi călugări.

    • Cudi 2017-01-07 Reply

      Vero, acum citim.

      • Elena 2017-01-14 Reply

        Cudi, doar ca să îți faci o părere despre îndoctrinarea popilor (păstorul plătit), deși nu sunt toți la fel și despre care Iisus (care și-a pus sufletul pentru noi și s-a sacrificat, a proorocit:
        “Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
        12. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
        13. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi”

        https://m.youtube.com/watch?v=y7D4YcVNce0
        Preotul C. Necula – îl găsești pe tot pe internet, facebook, youtube. Am luat un video la întâmplare.

    • ketherius 2017-01-07 Reply Author

      Din păcate, nu, nu o citisem încă. Oare a mai scris despre părintele Evtichie?

      • Vero 2017-01-07 Reply

        Cred că asta e singura povestire despre el. (E cu siguranţă singura pe care am citit-o eu.)

  • Fire 2017-01-07 Reply

    Mie mi-a luat ceva vreme pana sa ma prind ca primii “crestini” vorbeau cu totul si cu totul despre alte lucruri decat cele pe care le intelegm noi cand citim textul.

    Crist nu era Isus, ci Flame of fire ( flame of love ) . O parte din gnostici ( Nag Haamadi in special ), considerau ca Crist este flame of fire, iar Isus o persoana normala in care Crist intra temporar si de care s-a folosit ca sa aduca oamenilor informatia despre cum sa iesi din capcana archonilor.
    O alta parte din gnostici, catharii in special, astia s-au tinut strict de invataura veche si sustineau clar ca Isus e o inventie si nu a existat niciodata.

    Cand astia ziceau D-zeu, aveau clar in minte God of Fire si o spun prin textele lor.

    Cand astia ziceau ca se roaga, faceau cu totul alta chestiune decat imploratul D-zeului sa ii ajute sa isi rezolve problemele legate de persoana, ori sa ii duca in Rai. Era ceva complet diferit ( termenul de rugaciune e impropriu folosit ) fata de care rugaciounile crestinilor de azi sunt parodii penibile.

    Foarte de mare ajutor este textul asta de la 1600 preluat de Jacob Boehme in care se pastreaza in amanunt diferentele despre care vorbesc. Pe mine textul asta m-a luminat in foarte multe puncte pe care le aveam neclare ( bine, in unele locuri foloseste termeni alchimici, pentru ca asta este pana la urma esenta pagnismului – mascat si distorsionat in crestinism )

    http://www.hermetics.org/pdf/darknesstoilluminationjacobboehme.pdf

    • ketherius 2017-01-07 Reply Author

      Am salvat cartea, e în listă, urmează să o citesc.

      • Fire 2017-01-07 Reply

        ” The New Man ” decodeaza parti din Biblie din punct de vedere al limbajului esoteric antic ( asa numita ” language of birds” ) si ne arata ce voiau anticii sa ne transmita codat prin textele sacre care au stat la baza Bibliei, alea care au fost mutilate . Pentru cine e interesat, cartea se descarca in josul paginii de aici http://www.propheciesonline.com/index.php?topic=78.0

  • Lotus 2017-01-07 Reply

    Gnosticismul este un subiect nou pentru mine. Se referă cumva la tratate religioase vechi, care nu sunt recunoscute de biserică și nu sunt incluse în dogma oficială? Așa-numitele apocrife?

    Îmi plac pasajele citate.

    Primul evidențiază importanța testului pe o cale spirituală. Meritele tale reale (nu cele imaginate, de alțiii sau de tine) se văd atunci când ești pus la încercare. La fel cum prietenia cuiva, de exemplu, se cunoaște atunci când te ajută la nevoie, nu atunci când îți declară că e cel mai bun prieten al tău. Din acest punct de vedere, testele sunt necesare pentru evoluția noastră.

    Cred că regulile din mănăstire și de pe muntele Athos îi privesc mai mult pe călugării care le-au setat decât pe Dumnezeu. În schimb, la partea cu rugăciunea, poate o formulare mai potrivită ar fi „și ajută-ne să trecem cu bine de toate ispitele”. Nu pot decât specula că poate acesta e sensul frazei, sau poate că ea a suferit modificări în timp, prin traduceri repetate.

    La pasajul 2, Dumnezeu este desăvârșit în timp ce noi, la momentul de față, suntem imperfecți. Evident că o ființă perfectă nu are nevoie de nimic, altfel ar fi imperfectă, i-ar lipsi ceva. Noi suntem cei care avem nevoie de Dumnezeu. Adică noi avem nevoie să ne schimbăm în bine, să evoluăm, să ne mântuim, să ne îndumnezeim. Noi avem nevoie de grația lui Dumnezeu pentru asta. Dumnezeu este deja perfect, nu mai are nici o nevoie.

    Dar faptul că nu are nevoie de noi nu înseamnă că este indiferent la suferința noastră sau că nu ne iubește și nu vrea să ne ajute.

    • Elena 2017-01-07 Reply

      Îmi place commentul tău, Lotus.

      În plus, Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a creat, El mai poate să creeze și alții ca noi.

      Cât despre munteke Athos, gândește-te că mâine, Cudi, tu și familia ta ați vrea să trăiți după niște reguli ascetice, că așa ați decis voi. Vă transformați casa, tot. Și apoi oamenii curioși de ce faceți voi și de cum v-ați organizat ar vrea să vină să vă viziteze. Ca la muzeu. Să se roage și ei la voi, să mănânce și ei ca voi. Ați devia de la ce v-ați propus și ar fi un fel de pensiune la voi.
      Mai mult dacă ei au decis să trăiască fară femei de ce să le viziteze femeile lăcașul?
      Tu dacă te hotărăști să ții o dietă și îți plac brânzeturile franțuzești care îți sunt interzise în dietă, ce ar fi eu să vin să îți aduc brânzeturi delicioase? E alegerea lor. Cum tu nu vrei să faci ceva – așa și lor ar trebui să le fie respectată libertatea de voință de a nu vedea femei.

      • Fire 2017-01-07 Reply

        Elena, ca sa te retragi din lume nu e nevoie sa te retragi din lume ( in varf de munte ). dimpotriva, adevarata asceza este retragerea din lume fix in mijlocul lumii : restul sunt parodii gen Muntele Athos.
        Sa stii ca sunt asceti care traiesc printre noi, au joburi si toate cele si nu ii stie nimeni, insa unii se cunosc intre ei .

      • Cudi 2017-01-07 Reply

        Elena, textul citat mai sus de Ketherius îi este atribuit unuia dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, respectiv lui Iacob cel bătrân, din câte am înţeles. Cei 12 apostoli ai lui Iisus au avut contact direct cu el. Spre exemplu, Luca şi Marcu – cărora le sunt atribuite cărţi în Noul Testament, nu se numără printre cei 12 apostoli ai lui Iisus, ei fac parte din grupul de câteva zeci de apostoli secundari, instruiţi de cei 12 principali să vorbească lumii despre Mântuitor – relatând cele auzite, nu cele trăite. Textul citat mai sus, cum spuneam, îi aparţine unuia dintre cei 12 – cum ar veni, e direct de la sursă.
        Astfel, unul care l-a cunoscut personal pe Iisus vine şi redă un dialog în care el se laudă că, uite, a lăsat casa, familia şi ispitele lumii în urmă (aşa cum fac călugării), doar ca să urmeze pe Fiul Domnului. Iisus îi replică, în reformularea mea – păi, bine, frate, şi care-i meritul tău dacă te-ai ascuns de ispită? Acolo, din mijlocul lumii şi cu ispita sub nas, căreia alegi să-i rezişti, acolo vei evolua şi vei fi pe placul lui Dumnezeu.
        Exemplul cu familia mea, cum că ne mutăm în pustietate, departe de răul şi tentaţiile lumii, nu-şi prea are rostul. Pentru că eu şi familia mea nu am pretinde că o facem în numele domnului, ci, să zicem, pentru propria linişte. Oamenii curioşi care ar veni, nedibuind vreun scop religios, vreun câştig spiritual (pentru că, se înţelege, n-am avea altar şi biserică) sau de altă natură, s-ar uita chiorâş la noi şi-ar pleca.
        Legat de Athos şi femei – e treaba călugărilor c-au ales să trăiască fără femei. Şi e treaba lor că nu doresc femei prin preajmă. Dar de aici până la a pretinde că urmezi calea lui Dumnezeu, sugerând că Dumnezeu nu le vrea în preajmă, că Athos e muntele domnului, că Athos e muntele sfânt, că Athos e grădina Maicii Domnului, calea e cam lungă.
        Şi că tot veni vorba, te-ntreb Elena – ai doi oameni cu fix aceleaşi virtuţi şi fix aceleaşi defecte (e o ipoteză, nu spune că nu sunt doi oameni la fel că nu despre asta e vorba). Singura diferenţă dintre ei e că unul e virgin şi altul nu. Care e mai bun?

        • Elena 2017-01-07 Reply

          or.
          O știți, nu întrăm în detalii ci doar în explicații.
          Fiul risipitor se duce în lume, cheltuie jumătatea sa de avere, se întoarce spășit, cere iertare, Tatăl îl primește cu bunătate.
          Fiul risipitor a greșit, a cheltuit tot ce primise de la Tatăl său dar a avut puterea să se întoarcă și să își recunoască greșeala și mai ales să se îndrepte.
          Tatăl l-a primit cu bunătate înapoi pe fiul său risipitor, văzând că s-a întors.
          Cred că e mai greu să guști din păcat și să renunți la dulceața păcatului decât să nu fi gustat și să rezisti tentației/ispitei. Când reziști tentației e ca și cum te lipsești de ceea ce nu știi cum e și nici nu te intrigă să vezi poate – ai nevoie de mai puțină voință să reziști. Când însă reziști unei ispite dulci care ti-a oferit plăceri și știi cum e, e mult mai greu. Foarte puțini reușesc. De aceea mulți nici nu se încred în unii oameni că vor reuși. Foarte mulți recidivează. Nu rezistă tentațiilor decât vremelnic.
          Tatăl l-a primit cu bunătate înapoi pe fiul său risipitor, văzând că s-a întors.
          Cât despre virginitate – probabil contează să fii cast, nu pot să mă pronunț exact. Virginitatea însă nu e un semn că acea persoană va rezista tentațiilor și după ce își va începe viața sexuală. Acest lucru depinde de mai mulți factori: principii, patima, puterea voinței…
          Știu doar că Maria Egipteanca avea patima desfrânării și îi plăcea să petreacă, în rest nu agonisea bani, nu avea patima mâniei…
          Auzind de Crucea lui Hristos a vrut să ajungă să o vadă – acel moment fu unul important pentru ea care i-a schimbat întreaga viață. S-a retras în pustie și i-a fost foarte greu ca să-și învingă patimile. A reușit și a murit Sfântă. Deci se poate mântui și fără să fii virgin,ă. Merită să îi citești viața ei.
          Și Sf Petru și Sf Fevronia au fost căsătoriți. Nu doar pustnicii se pot mântui.

        • Elena 2017-01-07 Reply

          Mi-a dispărut întroducerea dând cut/paste sau poate am depășit limita de caractere.
          Virginitatea nu are treabă cu bunătatea. Să luăm de exemplu pilda Fiului Risipitor.

        • Lotus 2017-01-07 Reply

          Cudi, și asceza e o cale. Isus chiar le-a cerut unora să renunțe la viața lor și să-l urmeze. Ambele abordări (retragerea în pustietate și rămânerea în mijlocul lumii) sunt posibile. Ioan Botezătorul și mulți alți sfinți s-au retras pentru a se consacra în întregime rugăciunii.

          Nu cred că ăsta de-l zici tu e sensul acelui fragment. Mai degrabă Isus îi zice că, deși a lăsat în urmă fosta lui viață și s-a izolat, nu va putea scăpa de ispite, care sunt necesare pe orice cale. Ele vin și la ascet, și la pustnic. Deci faptul că a renunțat la lume nu-i garantează un urcuș lin, lipsit de tentații sau teste.

          Dar vreau să zic altceva: tu până la urmă ce contrazici: dogma bisericii de azi, sau esența bibliei? Pentru că ele sunt diferite. Iată, biserica de azi consideră astrologia o practică necurată, dar Isus a fost vizitat de trei astrologi, care i s-au închinat. Până mai ieri o țineai sus și tare că nu crezi într-un Dumnezeu biblic, acum pari a susține afirmațiile dintr-un text apocrif care se referă tocmai la Dumnezeul biblic.

        • Elena 2017-01-07 Reply

          Exact, Lotus. Dacă citești în Pateric vei vedea că pustnicii sunt poate mai tare ispitiți. Unii au relatat că diavolul a luat forma unor îngeri de lumină ca să îi ispitească în fel și chip.

        • Cudi 2017-01-07 Reply

          Lotus, nu susţin cauza acestui text citat de Mihai pentru că, deh, m-a lovit realizarea că am găsit răspunsuri la întrebările existenţiale. Argumentez în contextul dat.
          Mergând pe premisa că Dumnezeu există, că l-a trimis pe Iisus ş.a.m.d., coerent, logic lucrurile stau aşa, ce spune ăla contrazice ce zice biserica – asta răspundeam mai sus, aşa că, te rog, nu mai insinua ce cred, ce susţin.

        • Lotus 2017-01-07 Reply

          Nu-i asta o discuție despre ce credem și ce susținem? Asta am crezut că susții, din ultimul tău comentariu. Așa o zici cu să nu insinuez, de parcă aș fi insinuat că susții cine știe ce crimă abominabilă. Totuși, sunt curios: dacă ești așa de puțin atrasă de ideea unui Dumnezeu personal, dacă perspectiva asocierii cu el îți repugnă (sau, în orice caz, te determină să-mi atragi atenția să nu mai insinuez o astfel de asociere), atunci cum de te rogi? Și cui? Ia, că am vrut să te întreb asta mai devreme.

        • ketherius 2017-01-07 Reply Author

          Lotus, pari să uiți repede, când te ajută să ataci. De exemplu, ai uitat că am spus că noi aici nu discutăm credințele personale, ci discutăm pe un text sau pe o idee și în contextul mai larg al acelui text.

        • Cudi 2017-01-07 Reply

          Lotus, eu nu am presupus ce crezi tu sau care îţi sunt convingerile, pe când tu presupui că eu cred într-un fel sau altul, că m-am poziţionat pe un drum greşit, că Fire bate câmpii etc. Mai pe scurt, abţine-te să ne spui ce şi cum gândim. Tu ai credinţa ta şi ţi-o respect – la fel şi ceilalţi de aici. Discutăm idei, da?

          Întrebarea cu rugăciunea e cam intimă, e cam sensibilă, m-ai atins la corazon şi-ţi mărturisesc că te-am înjurat amical în gând. Dar dacă tot ţii să mă expui penibilului, iată: când mă rog – nu prea des – am în minte un destinatar nedefinit, neancorat în biblie, cumva gândurile, speranţele că ăia care nu mai sunt – sunt bine unde-or fi – se duc într-un neant cu receptori cărora nu le pot da o formă, un nume, o înfăţişare.

        • Lotus 2017-01-07 Reply

          Cudi, este bine și așa, să te raportezi lui Dumnezeu ca la un fel de Conștiință Supremă, bună.

          Nu văd nimic penibil în a te ruga, și eu o fac deseori.

        • Lotus 2017-01-07 Reply

          În rest, eu nu am discutat simple idei. Ceea ce am susținut sunt parte din convingerile mele. Credeam că ăsta e sensul și scopul discuției, să ne împărtășim și clarificăm aceste convingeri, să găsim răspunsuri, nu doar să facem flexii intelectuale, să vedem care teorie sună mai frumos și cine o poate argumenta mai bine. În fine.

        • Cudi 2017-01-07 Reply

          Sunt ideile, părerile noastre aici, informaţii, ipoteze, e shaorma cu de toate. Mai sunt şi convingeri, de-ale celor care le au. Eu nu prea am convingeri, pentru că nu prea am certitudini. Şi, din punctul ăsta, aproape totul pare probabil.
          Iar comentariile de aici nu au ca scop clarificarea convingerilor unora sau altora, omule. Aici avem o discuţie care a evoluat prin noi şi nu printr-un scop. Nu încearcă nimeni să te convingă că eşti un produs genetic de-al extratereştrilor şi nici pe Fire că dumnezeul din biblie e calea.

        • Elena 2017-01-08 Reply

          La muntele Athos și bărbații au nevoie de o autorizare să meargă.
          De obicei acolo se duc călugării să studieze, să mediteze la cele sfinte, să se roage – nu să fie gazde.
          Întotdeauna când se cere o viză sau o autorizare ceva înseamnă că vor să reducă traficul. Mulți cred că poți să duci o viață în păcat dar dacă pupi o moaște sau mergi într-un loc Sfânt, gata – e totul șters și o poți lua de la zero cu păcatul.
          https://ro.orthodoxwiki.org/P%C4%83cat

        • Lotus 2017-01-08 Reply

          Cudi, nu, dar articolele izvorăsc dintr-o preocupare a ta spre a-ți clarifica aceste subiecte. Ele trădează o căutare a unor răspunsuri. În fine, am înțeles ideea. Credeam doar, mai sus, că ai acordat credit textelor apocrife. Credeam că, din această shaormă cu de toate, acel comentariu ținea de ceea ce crezi, nu de ceea ce doar discuți.

  • Elena 2017-01-09 Reply

    Recunosc că deși am zis că nu mă impactează, la început, totuși mi-a rămas în minte întrebarea: de ce femeile nu au voie pe Athos, ca niște dalite/untouchable din India și mintea a început să scormonească după răspunsuri.
    Mi-a livrat niște răspunsuri dar pentru că nu le-am cules de la alți înțelepți, aș vrea să vă dați și voi cu părerea. E foarte probabil să foarte greșesc, să privesc lucrurile dintr-un unghi total nepotrivit și să fac niște corelații total nepotrivite.
    (Mă simt curajoasă că vă împărtășesc aceste gânduri ‘lugubre’ pe care probabil ar fi trebuit să le spăl cu uitarea.)
    1. Am făcut diverse conexiuni din ce am citit și anume că între oamenii unei comunități/unui grup se formează anumite conexiuni invizibile și chiar imperceptibile. Pe lângă sentimentul de apartenență sau neapartenență la un grup. Ele devin mult mai evidente în cazul unei familii și se numește armonizarea cu ceilalți. De exemplu cercetătorii au sesizat că acest lucru există cu adevărat și nu se manifestă doar prin cizelarea asperităților, toleranță, etc. Ci pur și simplu că noi împrumutăm obiceiuri de la ceilalți din grup, ticuri verbale, expresii, etc. Mai mult femeile care locuiesc împreună vor intra la menstruație în aceeași perioadă.
    Am observat cum o fostă colegă de facultate care locuiește cu mama ei a adoptat un stil vestimentar mai bătrânicios, chiar și în mentalitate, agerime, pe când în căminul studențesc oamenii se influențau într-un mod diferit. Și invers, o persoană care s-a mutat într-o casă cu încă un cuplu tânăr s-a schimbat. Sau un copil crescut de o femeie în vârstă și care nu e lăsat să se joace cu alți copii, pare maturizat înainte de vreme. Totuși intervine și legea echilibrului și în anumite situații va fi mai infantil decât ar trebui să fie la vârsta lui. Persoanele cu un caracter mai puternic îi “armonizează” pe ceilalți într-o măsură mai mare.
    Să nu ne lungim cu exemplele și explicațiile – oamenii vor căuta grupuri cu care să rezoneze și se vor armoniza cu ceilalți dacă se plac și nu sunt sentimente negative între ei. Și de aici presupun că ceva imperceptibil, ceva la nivel vibrațional-energetic ne ajută să ne armonizăm și e mai mult decât simpla capacitate de adaptare.
    Sunt studii care vorbesc despre faptul că la Auschwitz există o energie negativă din cauza faptelor ce s-au petrecut acolo, măsurată de specialiști și mai ales resimțită de cei sensibili. De altfel sunt multe articole, cărți, studii care vorbesc despre asta.
    Oamenii cu capacități paranormale au simțit că într-un anumit loc s-a petrecut o crimă și alte numeroase exemple.
    Așadar dacă omul lasă o amprentă energetică asupra hainelor pe care le poartă (am citit asta în mai multe cărți), nu lasă el o amprentă cât de mică și în locurile pe care le vizitează?
    Aceea energie nu caută să se armonizeze/ nu are nici un impact?
    2. O să vă duc cu gândul în lumea animalelor, first. Masculii emană feromoni care declanșează între masculi lupte pentru dominație. Femelele deasemenea emană feromoni semnalând perioada de rut. Restul știti. Feromonii sunt întâlnite la multe vietăți, de la amibe, insecte, nevertebrate la oameni.
    Oamenii deasemenea emană feromoni care sunt culmea: inodori dar transmit la nivel de subconștient informații despre disponibilitatea sexuală, sănătate, etc. și poate declanșa sentimentul de atracție.
    Chimia care se realizează între el și ea ține în primul rând de miros, zic mulți avizați. Miros pe care îl experimentăm cu creierul și cu inima. Nu cu nasul.
    Mirosul specific fiecărei ființe umane se nuanțează și se accentuează în funcție de alimentație și de bacteriile care apar în organism, și apropo de beneficiile țelinei – cqre conține o enzime de tipul androsteronei și ajută la “feromoneală”.
    Feromonii sunt eliberați în aer prin intermediul lacrimilor, salivei (incontrolabil mi s-a dus gândul la sărut, rușine să-mi fie!), transpirației (reamintesc că formonii sunt inodori iar mirosul transpirației provine de la alte bacterii), femeile la menstruație (unii susțin că atunci se elimină cei mai mulți feromoni), animalele chiar și prin urină și fecale.
    Părul ajută la împrăștierea mirosului/feromonilor. Bărbații “împrăștie” mai mulți feromoni decât femeile, cică.
    Așadar, deși feromonii umani nu au miros și nici aromă, sunt destul de puternici pentru a determina anumite reacții ale celor din jur și au un rol extrem de important în comunicarea sexuală. Dacă declanșează instincte animalice responsabile cu reproducerea, mai ales că pe vremuri oamenii nu aveau o igienă corporală foarte bună, oare nu e acesta un motiv destul de bun pentru ca… călugării bărbați să fugă de compania răspândacelor de hormoni feminini care să le perturbe rugăciunile și activitatea lor? (idem pt măicuțe) Ei își pot anihila pornirile animalice, dar nu e mai ok să le evite? La fel și cu participarea femeilor în acea perioadă la slujba din biserică unde nu vin doar cei foarte induhovniciți și care își pot domina cu ușurință instinctele ci și începătorul care a descoperit decurând rugăciunea.

  • Fire 2017-01-09 Reply

    Nu Elena, energiile si feromonii nu sunt un motiv pentru ca calugarii sa fuga din fata ispitelor. Daca fugi sa te ascunzi de o ispita nu esti cu nimic mai bun decat ala care face sex pe rupte : ispita este egala in cazul ambilor, doar ca calugarul nu are cu cine, insa chiar si asa, masatirile si bisericile sunt pline cu cei multi dintre ei care s-au reprofilat pe sexul cu baietei sau cu adulti barbati. Deci care-i diferenta ?

    Elena, problema nu este ascunsul de tentatie sau rezistenta in fata tentatiei, ci faptul ca tentatia exista pentru tine. Cata vreme tentatia exista, nu exista asceza. Adevarata asceza inseamna exact anularea ispitelor. Think twice ! Cata vreme avem ispite, nu am obtinut ceea ce cautam. De asta, pentru a te retrage din lume este esential sa nu te retragi din lume, ci sa ramai in mijlocul lumii … nemiscat, neutru ( in tao, cum spun asiaticii ). Sau cum spun altii , ” sa opresti lumea” .

    • Elena 2017-01-09 Reply

      Perfect de accord cu tine, Fire, dar numai până la un punct. Acele că dacă ție îți place mult sexul și bărbații, respectiv femeile și ele reprezintă o tentație irezistibilă pentru tine – nu vei scăpa de această patimă prin saturație ci prin izolare față de tentații, urmând apoi să te obișnuiești fără sex și mai apoi să devii imun în fața acestei ispite – putând să te controlezi. Exact din același motiv și femeile înainte să înceapă o dietă își golesc frigiderul de tentații.

      • ketherius 2017-01-09 Reply Author

        Nu scapi de ispită prin abuz, nici prin evitare. Ignorarea este modul de a elimina ispita: o ignori până nu mai are putere.

        Apropo: e un pic amuzant dacă te gândești că în grădina Maicii Domnului (Muntele Athos) nu sunt permiși decât bărbați, nu?

        • Lotus 2017-01-09 Reply

          Eu știam că România e grădina Maicii Domnului.

          • Cudi 2017-01-09 Reply

            “În Antichitate, Athosul era presărat cu numeroase temple, unde erau glorificaţi zeii Jupiter şi Apolon. După o tradiţie bisericească, închinătorii la idoli de aici au primit creştinismul în condiţii excepţionale.

            Se ştie că după pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au plecat să propovăduiască Evanghelia în toată lumea. Maica Domnului a plecat în anul 49 într-o călătorie pe mare, spre Cipru. A plecat împreună cu Sfântul Apostol Ioan, în grija căruia fusese lăsată de Fiul ei, pentru a-l vizita pe Lazăr, pe care Hristos îl înviase din morţi şi care acum era episcop în Cipru. Purtată de un vânt puternic, corabia în care călătorea Maica Domului şi Sf. Ioan a ajuns, după o dumnezeiască rânduială, la un liman al Muntelui Athos, în dreptul Mănăstirii Iviru de astăzi.

            Istoria Sfântului Munte ne povesteşte că atunci când corabia în care se afla Maica Domnului s-a apropiat de ţărm, toţi idolii din munte au căzut cu feţele la pământ, sfărâmându-se în mii de bucăţi; iar idolul Apolon, cel din vârful Athonului, a răcnit groaznic: „Ieşiţi, noroadelor, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, şi alergaţi în grabă ca să întâmpinaţi pe Maica Marelui Împărat şi adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos!“. Şi zicând aceste cuvinte, îndată idolul s-a prăbuşit în adâncurile mării. Maica Domnului a coborât pe mal şi, plăcându-i foarte mult locul, l-a binecuvântat. Apoi, L-a rugat pe Fiul ei să-i dăruiască această frumoasă aşezare: „Să fie acest loc moştenirea şi grădina ta, rai şi liman pentru cei ce caută mântuirea“, i-a răspuns Mântuitorul Hristos. ” – http://ziarullumina.ro/maica-domnului-singura-femeie-din-muntele-athos-61907.html

  • ketherius 2017-01-09 Reply Author

    Eu tot pe varianta ispitei merg: accesul femeilor nu este permis ca să nu tulbure concentrarea călugărilor – prin imagine, prin feromoni etc. Cât de multă virtute dovedești sau acumulezi fugind de ispită este discutabil – zero, dacă mă întrebi pe mine. La fel cum acumulezi tot zero bile albe pentru judecata de apoi dacă ești bun și iubitor de frica pedepsei, nu din adâncul sufletului.

    • Elena 2017-01-09 Reply

      De accord cu tine. Tu ce i-ai recomanda unui nimfoman? Să nu fugă de ispită? Crezi că îi va fi ușor? Tu din fotoliul de neviciat e ușor să zici “sã reziste na”. Îți recomand filmul “Addicted” cu o actriță blondă și foarte cunoscuță, slabă dar nu rețin cu o cheamă. Am căutat un trailerdar îmi propune alte filme sub același nume. În film, la un party apar și insectele în meniu (crocante – cu gust de alune) că discutam despre asta că acesta e modul lor de a ne familiariza cu acest tip de proteină ușor de produs că doar nu degeaba a investit U.E. 3 mild de euro în proiecte de țin de “proteina de baza a viitorului”.

      • ketherius 2017-01-09 Reply Author

        Consideri sexul un păcat? Ceva ce trebuie eliminat din viața oamenilor?

        • Elena 2017-01-09 Reply

          Depinde de context. Pentru mireni sexul e acceptat dar nu oricum, desfrâul/preacurvia e păcat. Călugării duc o viață mai presus de fire, ascetică. La ei sexul, malahia, vorbitul despre sex și chiar gândul la sex e păcat. De aceea eu le respect opțiunea de a se retrage din lume și de a evita orice contact cu femeile.

      • Fire 2017-01-09 Reply

        Pai depinde ce interese are nimfomanul, Elena. Daca vrea doar ca persoana sa isi traiasca viata … n-are decat sa faca sex cat incape, ca nu e nici o problema ( cu exceptia distrugerii organismului prin suprasolicitarea sistemului glandular, insa banuiesc ca isi asuma consecintele ).
        Daca nimfomanul e interesat sa depaseasca nivelul de animal rational si sa treaca la next level , well … nu mai hraniti animalele ( energia gandului ) plus solutii practice sunt, insa fiecare trebuie sa le descopere pentru sine.

        Asiaticii mananca de sute de ani insecte si sunt considerate o delicatesa. Deci despre ce vorbim aici, nu cumva despre conditionari culturale ?

        • Elena 2017-01-09 Reply

          Ba da. Știam și că asiaticii consumă insecte ce se vând și la colț de stradă cam cum vindem noi popcorn.
          Despre ninfomani însă cred că nu e îndeajuns și nici ușor să nu se gândească la sex. Abuzul de sex are consecințe mult mai grave decât atât, pe lângă epuizarea organismului și a sistemului nervos dar precum știm părerile sunt împărțite/diferă de la om la om. 🙂

  • Fire 2017-01-09 Reply

    Nu e nici o virtute daca nu mai sunt tentati de sex ( aia cu fuga din fata ispitei e patetica si puerile in acelasi timp ) . Crestinii n-au nici o idee despre ce fac si despre ce ar trebui sa faca pentru a renaste ( nici macar nu stiu care-i faza ), simplu, pentru ca le-a fost servita o informatie pervertita. Asa ca ei isi imagineaza ca obtin un titlu de glorie, ca o sa obtina un loc in Rai daca se lupta cu ispitele ( in cele mai penibile si inutile moduri, dupa cum deja am constatat ).

    Ideea nu e sa te joci de-a ascetul ca sa acumulezi merite ( asta te va adanci in lumea de care fugi ), ci sa anihilezi animalul din om. Nu fugind de manifestarile animalului in varf de munte ca sa nu aiba ocazia de a se manifesta, nici refuzandu-i placerile, ci … ramanand neutru. Orice emotie, sentiment, preferinta, ispita, (you name it ) e tinut in viata prin alimentarea constienta sau inconstienta cu energie ( a gandului ) : taie-i sursa de hrana si ispita se va ofili singura si va disparea de la sine. Ramai neutru, imobil, in tao si lumea se va opri pentru tine.

  • Lotus 2017-01-09 Reply

    Nu văd de ce vă place să luați peste picior căile spirituale ale altor oameni. Nu toată lumea este capabilă să renunțe la familie, la micile satisfacții lumești, la confort și să-și dedice viața rugăciunii și căutării lui Dumnezeu. Dacă aș fi Dumnezeu, mie nu mi-ar fi indiferent efortul ăsta, declarația asta concretă. Poți să-l cauți pe Dumnezeu și în lume, dar te poți și păcăli cu asta.

    Până la urmă, cred că orice acțiune faci te poate duce la Dumnezeu, dacă i-o consacri. Dar și efortul este necesar, măcar din când în când.

  • Fire 2017-01-09 Reply

    Lotus, tu nu faci diferenta intre persoana si actiunile sale. Daca o actiune e penibila, ramane penibila indiferent de intentiile proprietarului. Nu rade nimeni de calugarii neputinciosi, ci doar aratam penibilitatea si inutilitatea actiunilor lor. Nu rade nimeni de ei ca se vor asceti chiar daca nu sunt pregatiti pentru asta .

    Nu orice actiune faci cnsacrata te duce la D-zeu. Tu chiar crezi ca pe ‘Mnezo il doare la basca de ceea ce face persoan aici prin Matrix ? Il ajuta cu ceva ? Ii foloseste la ceva ? Wake up !

    Pe scurt : daca ceea ce faci, calea spirituala pe care esti, maestrul pe care il urmezi, bla-bla nu produce efecte in timp scurt , adica nu te pune in contact cu Flame of fire … move out ca te afli in pseudospiritualitate, in dezinformarea pentru mase.
    Uite, tips pentru tine ca sa ai motive sa-mi spui ca te iau de sus : atunci cand intri in contact cu informatia reala ( si o iei in serios, te apuci de studiou si de practica ) care te poate pune in contact cu Flame of fire, se activeaza un semnal de alarma prin Matrix pe la casuta alienilor si e ca si cum ai da cu bata in stupul de viespi. Imediat viata ta se transforma in iad, ca sa te opreasca .
    In schimb, daca intri in contact cu informatie pseudospirituala, vrajeli pentru mase, nu se activeaza nici o alarma, ba dimpotriva, te simti mai bine, mai linistit … esti incurajat sa iti pierzi vremea pe cai gresite.

    Lotus, daca nu ma crezi, poti cerceta tipsurile astea sa te convingi singur.

    • Lotus 2017-01-09 Reply

      Fire, hai să luăm două cazuri.

      1. Persoana A merge la piață să cumpere un cuțit, pe care dorește să-l dăruiască mamei lui, căreia i s-a tocit cuțitul de bucătărie.

      2. Persoana B merge la piață să cumpere un cuțit, cu care vrea să omoare pe cineva.

      În ambele cazuri este aceeași faptă sau acțiune: cumpărarea unui cuțit. Diferă doar intenția.

      După părerea ta, spiritual vorbind, sau măcar moral, cele două acțiuni sunt identice?

      • Fire 2017-01-09 Reply

        Actiunea de a cumpara un cutit nu e nici spirituala si nici morala : e doar cumpararea unui cutit ( da banii, ia cutitul )
        Intentia cumpararii cutitului poate fi morala – imorala, spirituala sau nespirituala .

        Insa cand actiunea e penibila, ea ramane penibila indiferent de intentia cu care a fost facuta ( cum e cazul calugarilor nepregatiti pentru asceza ).

        • Lotus 2017-01-09 Reply

          Dar ești de acord că intenția poate înnobila o acțiune? Pentru că vezi tu, dragă Fire, acțiunea poate fi realizată și cu gândul, nu numai cu corpul. Simplul fapt că locuiești într-o mănăstire nu este nici spiritual, nici nespiritual. Simplul fapt că locuiești într-o chilie de lemn, într-o cameră de apartament sau într-o vilă somptuoasă este exact ca acțiunea de a cumpăra cuțitul: o acțiune exterioară, fizică și atât. Corpul tău ocupă un spațiu dintr-o anumită încăpere și se odihnește pe un anumit suport (scaun, pat). Asta nu are nimic de-a face cu morala sau spiritualitatea. Dar faptul că locuiești acolo pentru un anumit scop este partea interioară a acțiunii, care îi dă un anumit sens. Și care o face să fie penibilă, banală sau chiar nobilă.

          Efortul de a te apropia de Dumnezeu conține în el însuși apropierea de Dumnezeu.

  • Elena 2017-01-09 Reply

    Mă gândeam la ce zicea Cudi referitor la păcat și pedeapsa lui Dumnezeu…
    Eu cred că păcatul e un blocaj, o poticnire în calea evoluției spirituale. E adevărat că răul făcut cuiva e ca un bumerang care se va întoarce înapoi și ne va lovi și pe noi, mai devreme sau mai târziu, dar acest lucru e tot în slujba evoluției noastre, pentru a înțelege cum e, ca să nu mai facem și altora. Asta dacă nu vom înțelege că am greșit și ne vom căi și îndrepta. Când murim, spunea S. Demetrescu, că sufletul, mai exact conștiința noastră ne va derula întreaga viață și vom simți ce au simțit cei cărora le-am făcut rău.
    Dumnezeu nu cred că intervine decât în mod benefic, cu milostenie, iertare, atunci când consideră că avem nevoie de o derogare. În rest, cred că noi ne facem responsabili pentru tot, prin alegerile noastre.
    Întotdeauna am văzut răutatea/patimile celorlalți (și ale mele) ca pe o boală a sufletului. Toate patimile sunt de fapt ca niște boli ale sufletului, niște slăbiciuni. Asta m-a ajutat să-i iert și să-i înțeleg mai ușor pe cei care mi-au lăsat o amintire neplăcută. Căci inevitabil ne întâlnim și cu astfel nu oameni, nu avem doar îngerași în viața noastră.
    Cred că e un sistem perfect, cauză-efect, conceput pentru vindecarea noastră sufletească și pentru a învăța/cunoaște binele și răul.
    De exemplu patima mâniei pe o axă imaginară începe cu supărarea și se termină cu crima.
    Cred că e mult mai puternic un om calm care nu cedează nervos și nu se manifestă cu ură și mânie decât un om care se lasă pradă instictului de a răbufni violent într-o situație care îl provoacă. Vorbim de putere sufletească, nu fizică.
    Toate relele provin parcă din niște răni sufletești care “dor” într-un fel diferit iar oamenii încearcă să înnăbușe acea durere căzând pradă viciilor. Mă gândeam la vedetele care au murit din supradoză sau sinucidere deși aveau bani, faimă, tot ce își dorește un muritor de rând.
    Un suflet sănătos e bun, calm, blând, iubitor, puternic- are toate virtuțile.
    Îmi amintesc cum o fată săracă a reacționat ciudat când i s-au oferit daruri, deși avea nevoie de ele și erau frumoase, ea s-a simțit inconfortabil, ofensată. Mi-am spus atunci că sărăcia doare. Greșisem. Sărăcia nu doare. Mândria doare.

    • Elena 2017-01-10 Reply

      Oamenii care au asuprit negrii sau pe alții i-au adus în sclavagism și chinuri l-au făcut pe Hitler să se nască și să prindă putere. Nu Dumnezeu. La fel cum noi ne facem responsabili de toată răzbunarea naturii când tăiem păduri întregi, vidăm oceanele de pești printr-un pescuit agresiv, deversăm substanțe toxice în apa oceanului crezând disoluția e rezolvarea problemei și că într-un ocean atât de mare nu va cauza rău, deși substanțele deversate absorbite de alge care sunt hrana unor pești, vor ajunge până la al șaptelea lanț trofic și chiar în laptele balenei care-i va ucide puiul. Nu Dumnezeu a făcut să dispară specii sau să avem specii pe cale de dispariție. Nu Dumnezeu a inventat războaiele. Noi creăm astfel de energii. Noi creăm dezechilibre în natură. Când în lume există mai mult rău decât bine…pentru că ni s-a dat liberul arbitru și pentru că nu respectăm poruncile…

      • Cudi 2017-01-10 Reply

        Elena, sunt de acord, ne facem rău cu mâna noastră. Sunt curioasă, tu crezi în Satana, ca sursă a răului?

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Cudi, dacă am fi trăit acum mai bine de 1500-2000 de ani, probabil că și eu aș fi fost acuzată de erezie- care provine din grecescul hairesis -a opta (pentru ceva), înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate – de întregimea învățăturii celei drepte, și de trupul Bisericii celei adevărate.
          Dar dacă vrei să știi chiar și pustnici ortodocși (orto – dreaptă, doxa – credință) au fost excomunicați pentru că li s-au revelat informații care se rupeau de scrierile inițiale sau ai interpretat Scripturile în alt fel, care culmea erau scrise tot de oameni, dar ei au vrut să păstreze intact originalul. Eu consider Sfinții, oameni care s-au mântuit, deoarece au anumite semne și de aceea prefer să aflu mai întâi ce au zis ei. Deși la început am citit Scarlat Demetrescu, (N. Lazarev, ș.a.) și simțeam că parțial omul are dreptate.
          Eu cred în duhuri de vibrație joasă (ca să nu o ofensez pe Fire, de fapt numele prea puțin contează). Mai exact, ele sunt opusul îngerilor și putem să le spunem draci iar pe cei în rang mai mare Diavoli (mai puternici).
          Păcatul îl ține pe om ancorat în teluric – iubeșt/se lipește de această lume prin păcat, astfel el evoluează încet spre deloc. De exemplu patimile crează o dependență și omul după ce moare (ortodocși vorbesc de vămi – trece prin vămi) în funcție de afinitățile sale sufletești către un anume păcat/sau mai multe păcate, el va suferi după, de exemplu dacă era lacom după mâncare (exces și mânca de plăcere mai mult), după sex dacă era desfrânat etc.,cât timp el va sta aici, în zona terestră, de jos (sufletele de vibrație înaltă nu stau în zona oamenilor, urcă. De exemplu despre sfinți se spune că urcă ca un foc/fulger spre cer) în forma lui de duh, nevăzut de om, prin gânduri va încerca pe fiecare om după slăbiciunea lui (căci fiecare om atrage duhuri după patimile/slăbiciunile lui), să îl convingă prin gânduri ( Arsenie Boca zicea să avem grijă la gânduri de unde ne vin, vorbea despre draci și ispitirile lor prin gânduri în cărțile lui), prin vise uneori și prin arătări uneori (în special pustnicilor – în Patericul Egiptean am citit despre asta). De ce? Pentru că vor să simtă prin om acele vicii. Tot ei se materializează în sedințele de spiritism pretinzând că sunt acele persoane căutate pentru că ei în duh fiind au acces la ce corpul energetico-informațional al omului. Așa cum un drogat poate ispiti un alt om să pice în patima drogurilor, fie că sunt îndemnați de duhuri sau nu, la fel și duhurile rele îl ispitește pe om la rele. Dar omul are liberul arbitru, el decide.
          Și Iisus a fost ispitit de Diavol în pustie și de mai multe ori. Asta mai spre crucificare – după ce avea asupra lui luate păcate de la cei vindecați.
          Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți de draci și diavoli dar cu măsură. „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească”. (1 Cor 10, 13)
          Sfinții spun că sunt mai multe tipuri de diavoli: arhiconi (care este drac al ereziei), pitonicești, etc
          Sf Ciprian -era vrăjitir, a slujit inițial diavolilor și apoi s-a căit și a devenit sfânt.
          Sper că am fost coerentă – azi îmi găsesc mai greu cuvintele.

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Dar așa cum s-a decis la Niceea (cred, not sure, prin anul 300 și ceva) la un Consiliu Ecumenic – oamenii nu trebuie să știe de aceste interpretări si de reîncarnare – căci atunci ei ar face binele când ar avea prea mult, nu din milostenie – evoluție- înțelegereaca binelui și răului, ci ca să li se întoarcă în alte vieți înzecit și răul nu l-ar face ca să nu pătimească și ei de la alții (în viața curentă sau alte vieți). Ar face acte de filantropie și alte ONG-uri/ acte de caritate pentru a-și asigura bunăstarea și confortul material viațã de viațã.

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Alea sunt vrajei popesti, Elena, ca au cenzurat biblia ca sa faca un bine oamenilor. Pai toate textele sacre pagane au fost confiscate si arse, iar o copie depozitata in pivnitele Vaticanului unde sunt ferite de ochii lumii. Probabil tot ca sa ne faca un bine tinandu-ne in ignoranta, nu ?

          Deci popii spun ca daca stiau oamenii de rancarnare, ar fi facut un bine urmandu-si interesul ( sa culeaga roadele in viata viitoare ). Pai si acum nu e tot asa ? Nu fac ei bine urmandu-si interesul ( sa fie bine vazut in fata zeului care ii teleporteaza in Rai daca sunt cuminti si le da viata vesnica ? )
          E doar un pretext ca sa ia cunoasterea din mainile oamenilor si sa o inlocuiasca cu fake-ul propovaduit de religie. Si oricum, din ce in ce mai multi oameni incep sa isi aminteasca fragmente din vietile anterioare si chiar mai devreme de ele.

        • Elena 2017-01-10 Reply

          E a treaia oară când scriu commentul că îmi tot dă error.
          Ei nu au ascuns ci doar au codat informația prin păcatul strămoșesc a lui Adam și Eva ca să nu fie la întrebuințarea oricum. Oamenii rãi/bolnavi sufletește vor întrebuința o informație sau un lucru în scopuri rele și egoiste, iar oamenii care tind să se însănătoșească oricum vor descifra sensul și o vor întrebuința în scopuri bune. Cine trebuie să afle și e la stadiul de a pricepe, va pricepe.

      • Fire 2017-01-10 Reply

        Eu nu servesc povestea cu omul care se autodistruge, cata vreme omenirea nu e condusa de oameni si deciziile nu se iau si nu se impun societatii de catre oameni. Plus ca in soecietatea umana sunt foarte putini oameni ( cam 20 % dupa estimarile lui Corrado ). So …

        • Cudi 2017-01-10 Reply

          Fire, cel puţin la nivel de individ, chestia cu autodistrugerea funcţionează, zic eu. Fumatul, stilul de viaţă nesănătos, consumul conştient de alimente nocive etc. sunt parte din autodistrugerea fizică. Mai e şi aia cu autosuficienţa gândirii, pe parte spirituală. Cel puţin de o parte din răul de care avem parte suntem responsabili.

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Cudi, țăranii, după ce recoltează, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru bucate. Bucatele sunt culese cu mâna lor, dar ei consideră că Dumnezeu li le-a dăruit. Cele două perspective nu sunt opuse, ci complementare.

          Pe de altă parte, când oamenii sunt răi, se autodistrug. Fie individual, așa cum spui tu, fie global, când întreaga omenire devine extrem de rea și va atrage asupra ei diverse cataclisme, datorită unor acumulări karmice negative uriașe. Ceea ce bănuiesc că este ok din punctul tău de vedere, dacă ar fi să dăm crezare acestei teorii. Dar când formulăm altfel, respectiv că Dumnezeu i-a pedepsit, deja nu mai este ok. Deja Dumnezeu devine un fel de brută care dă cu parul la grămadă.

          Dar cele două moduri de a descrie cauza potopului nu sunt deloc opuse.

        • Fire 2017-01-10 Reply

          E cu dus-intors, Cudi. Din indivizii aia care compun societatea, cam 20 % sunt oameni, daca nu chiar mai putini, deci astia nu se pun.
          Aia 20 % oameni ( Flames of Fire ) sunt aici ca sa experimenteze dualitatea cu toate fetele ei, toate variantele, toate posibilitatile si toate rolurile ( inclusiv cele de om rau ). E ca un joc pe computer in care iti iei toate avatarurile posibile, ca sa intelegi jocul in amanuntime si sa il joci din toate unghiurile posibile. Deci da, si autodistrugerea e varianta unui avatar ( persoana ), si lipsa de constiinta ( in care faci rau intentionat sau neintentionat ), etc. Fiecare avatar ( persoana ) are treaba ei specifica aici in Matrix si o experimenteaza no matter what, pentru ca asta vrea Flame of Fire sa inteleaga / experimenteze prin acest avatar pe care si l-a luat.

          Vazut din punct de vedere al dualitatii care exista aici in Matrix, oamenii pot fi buni sau rai, insa dualitatea e o iluzie. Vazut din punct de vedere al non-dualitatii, bine si rau nu exista ci doar cunoastere ( cunoastere pe care o obtii experimentand toate aspectele dualitatii ).

          Insa daca judecam omenirea din punct de vedere dual, omenirea e doar 20 % din umanitate, so … In esenta, Flame of Fire e bun, e God si e crativitate, insa experimenteaza diferite avatare intr-o realitate holografica, intr-o iluzie, intr-un joc pe computer daca vrei. Cat de important este ca nu stiu ce avatar dintr-un joc pe computer ( nu cunosc nici un titlu sa citez ) are rol negativ sau pozitiv ? inchizi jpculetul si te intorci in lumea reala. La fel face si Flame of Fire la un moment dat, cand avatarul e pregatit sa coopereze ( sau cum zice Isus, samanta care cade pe teren fertil si va produce roade).

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Am uitat sa precizez, insa cred ca s-a inteles din comentariul anterior ; nu e nici un drac care aduce raul in lume.

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Cunosc un ateu-gnostic care a fost crescut de bunica lui și a suferit sufletește din cauza lipsei de afecțiune a unei familii tradiționale cu mamă și tată. El a încercat să-și înnăbușe această lipsă de afecțiune și iubire cu o altă falsă iubire căzând în mrejele nimfomaniei/desfrâului, astfel că la rândul său a adus pe lume copii care nu au avut parte de o familie ci au fost crescuți de bunici. E un cerc vicios pe care e greu să-l rupi fără ajutor divin (mai ales că e ateu și nici nu știe să-l ceară prin rugăciune – dialog cu Dumnezeu- numai simpla meditare (gând) te încarcă cu o energie pozitivă). Acest tip și-a învățat lecția? Sau egoismul îl face să lovească alte suflete așa cum și el a fost lovit?

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Elena, ori ateu, ori gnostic. Amandoua nu se poate, sunt antagonice. E ca si cum ai spune ” cunosc pe Satana care e Duhul sfant “.

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Ateu pentru că nu crede în Dumnezeul biblic și probabil gnostic (așa a zis el ateu/gnostic – ori poate nu era încă hotărât) pentru că crede în altceva.

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Elena, gnostic nu inseamna “cred in altceva”. Exista oameni care cred in monstrul de spaghete Zburator, insa nu sunt gnostici pentru ca ei cred in “altceva” decat doctrina crestinismului.

          Ateu nu inseamna ca ” nu cred in D-zeul biblic “, ci inseamna cu totul altceva.

          Se pare ca baiatul ala despre care vorbesti nu doar ca nu stia de capul lui, dar nici nu avea proprietatea termenilor pe care ii folosea. Era cumva analfabet functional ?

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Nu am fost curioasă să-l descos și neștiind exact am pus ce a afirmat el. Știu ce înseamnă și una și alta. Nu era nici botezat. Dar nu asta e important. Ci faptul că era contra rugăciunii ca și tine.

    • Elena 2017-01-10 Reply

      Și mai mult Dumnezeu a zis prin Ioan Teologul în Apocalipsă că după ce răutatea și bolile noastre ca lăcomia și altele vor distruge complet acest pământ, Va face “cer nou şi pământ nou.” pentru cei care se vor ridica de o palmă deasupra pământului – adică pentru cei destul de sănătoși să o poată face. Restul vor fi șterși din Cartea Vieții. Adică vor muri așa cum și oamenii a căror boală în loc să se vindece, se agravează, mor.

      • Cudi 2017-01-10 Reply

        Elena, ca s-o spun din capul locului, eu înclin să nu cred că există draci sau nişte spirite malefice care s-ar da peste cap să ne facă viaţa amară. Pe de altă parte, aduci în discuţie citatul de mai sus din apocalipsă, cu cei care se vor ridica de-o palmă deasupra pământului şi cei incapabili s-o facă. Presupun că e un citat biblic, şi dacă este, tot în biblie, respectiv în noul testament, avem imaginea unui dumnezeu de o bunătate infinită, absolută. Mergând pe ipoteza că această bunătate divină este, într-adevăr, infinită, dumnezeu nu i-ar lăsa pe cei incapabili în urmă, ar trebui să existe un happy end pentru toţi. Sau, s-o luăm altfel, dacă ăla negru există şi el cu iadul lui cu tot, nu el este cel care hotărăşte câte şi care suflete ajung la cazane (metaforic vorbind), ci dumnezeu, care salvează pe unii şi refuză iertarea altora. Comentariul meu merge pe linia bibliei, în ideea de a sublinia o neconcordanţă, nu e cazul să vină Lotus şi să-mi spună “păi eu credeam că vorbeşti despre convingerile tale”. Ideea e că unde iubirea, toleranţă şi bunătatea e literă de lege, nu există judecată. Cu atât mai puţin, una “de apoi”.

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Era o glumă, că cea mai mare minciună a diavolului a fost să-l convingă pe om de faptul că nu există. 🙂

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Da. Avem imaginea unui Dumnezeu atât de Bun încât a creat pentru noi lumea noastră și ne-a oferit șansa de a ne vindeca, ne-a dat totul și poruncile, șansa de a învăța/cunoaște Binele și Răul, de a evolua, ba mai mult a trimis pe Fiul său în lume să ne învețe dar avem liberul arbitru și absolut nimeni nu îți poate face bine cu forța când tu alegi răul. Mai ales că El ne-a zis totul dinainte. Dar noi ne-am făcut că nu pricepem și am ales răul. Dacă noi am fi fost buni și plini de virtuți, pământul ar fi fost Rai pentru toți, căci cei ce ar avea în plus, ar suplini nevoile celorlalți. Dacã noi am fi fost răi toți – aici ar fi fost Iadul și toți și-ar fi căutat interesele în cel mai crud mod. Ce să facă cu niște muribunzi care ei și-au făcut răul prin voia lor? În statele civilizate (gen Elveția) se votează legea eutanasierii și la oameni pentru cei cu boli foarte grave, incurabile, știai? Ce părere ai?

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Elena, eutanasia ar trebui sa fie data la liber, nu cu voie de la stapanire. E dreptul meu de fiinta suverana ( vorba vine ) sa decid CAND si CUM sa mor, nu e dreptul sistemului sa decida cu comitete si comitii in locul meu.
          Dreptul de a alege cand si cum sa mori eutanasiat ar trebui sa faca parte din drepturile omului, insa e interzis asta, pentru ca sistemul face bani gramada din exploatarea bolnavilor cronici si a muribunzilor ( are un intreg sistem de joburi si venituri din asta ).

          Deci de bun simt ar fi sa ma pot duce la farmacie sa-mi cumpar la liber si fara reteta pilula mortii , cu tot cu instructiuni de folosire si fara a fi luat la intrebari ce fac cu ea si de ce. Sau , sa pot merge la spital sa cer eutanasie, fara a fi luat la intrebari ci direct servit any time si la orice varsta.

        • Lotus 2017-01-13 Reply

          Pe de altă parte, dacă nu Există Dumnezeu, cum o să existe diavol? Credința în existența unuia implică și credința în existența celuilalt. Iar tu ai zis deja, Cudi, că nu prea crezi în Dumneze(ul biblic).

          • Cudi 2017-01-13 Reply

            Lotus, dacă citești mai cu atenție comentariul meu de mai sus o vezi că am spus că nu cred în draci & company, deci nu cred în existența personajului negativ din biblie. Adaug însă că, în contextul biblic, diavolul nu chiar e atât de negru pe cât se spune că e. Dumnezeul biblic a omorât, în biblie, zeci de milioane de oameni, pe când Satana nu mai mulți decât degetele mâinilor, și pe ăia din cauza pariului cu Dumnezeu pe seama credinciosului Iov. Și diavolul ăla vinovat de toate relele există, în primul rând, în mintea unora.

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Imho, asta e o viziune foarte îngustă.

            1. Dacă există Dumnezeu, atunci există și diavol, altfel ar însemna că Dumnezeu ne minte, spunându-ne să ne ferim de cineva care nu există. În toate religiile este menționat, după știința mea, diavolul, într-o formă sau alta, ca personaj negativ care ne ispitește, care vrea să ne tragă în jos, să ne devieze din drumul spre Dumnezeu.

            2. Contextul biblic presupune existența lui Dumnezeu și faptul că noi suntem făpturi spirituale, care supraviețuiesc descompunerii corpului fizic. În acest context, moartea nu mai poate fi folosită drept un criteriu al răutății. Pentru că a omorî un om, mai ales dintr-o perspectivă divină, nu înseamnă a-i curma existența ci doar a-l face să treacă un prag sau o etapă din călătoria lui. Așadar, faptul că aparent există mai mulți oameni care au murit de mâna lui Dumnezeu decât de a diavolului este irelevant pentru a determina care dintre ei doi este mai bun. Fix la fel cum eradicarea umanității printr-un potop nu poate fi luată drept un semn al cruzimii divine. Oare dacă există niște oameni care trăiesc în satul A și sunt foarte răi și tu ajungi la concluzia că mutându-i în satul B, ei vor deveni mai buni, și îi muți, se poate spune că ești crud? Nu, dar din perspectiva cuiva care trăiește în satul A și nu știe de existența satului B, din perspectiva unei persoane al cărei întreg univers se reduce la satul A, tu i-ai trimis pe acei oameni în nonexistență și deci ești un Dumnezeu crud. Deci moartea (din perspectiva divină, nu a unui ucigaș) nu poate fi luată drept un semn de cruzime. Un criteriu mult mai potrivit în acest sens ar fi cum au acționat Dumnezeu și diavolul astfel încât oamenii să-și scimbe orientarea lor spirituală, să devină mai buni sau mai răi. Ce i-au îndemnat să facă, ce învățături le-au dat.

            Ziceam „aparent există mai mulți oameni care au murit de mâna lui Dumnezeu”. În realitate, „Nu se vand oare doua vrabii la un ban? Totusi, niciuna din ele nu cade pe pamant fara voia Tatalui vostru. Cat despre voi, pana si perii din cap, toti va sunt numarati.” (Matei, 10:29-30) și „Nici o frunză nu cade fără știrea Lui” (Coran 6:59), ceea ce sugerează că există o ordine mai profundă care include ceea ce nouă ne apare ca fiind rău, că Diavolul există pentru că Dumnezeu dorește asta și că, dintr-o anumită perspectivă superioară, tot răul este spre bine. Cam ca în bancul de aici.

            De altfel, dacă accepți contextul biblic, sau discuți în cadrul lui, atunci asimilează-l până la capăt, nu te opri la jumătate. Dacă există Dumnezeu, atunci este evident că moartea fizică nu reprezintă punctul terminus al existenței (iar potopul devine, brusc, tolerabil). Faptul că tu accepți contextul spiritual al existenței lui Dumnezeu dar continui să îl măsori dintr-o perspectivă materialistă arată că, de fapt, această perspectivă îți este încă profund înrădăcinată în subconștient, așa că firicelul de credință pe care îl ai este cam anemic. Încă nu a ajuns să aibă o rădăcină puternică, poate peste câteva vieți.

            Lucrul ăsta se vede, în linii mari, la mentalitatea sau credința occidentală comparativ cu cea orientală. Când moare un om, occidentalii spun: „și-a dat duhul”. În aceeași situație, în Orient se folosește expresia: „și-a părăsit trupul”. Care dintre ele atestă o credință mai profundă? Evident, cea orientală. Pentru că ea pune accentul pe spirit. În schimb, occidentalii sunt atât de materialiști, încât chiar și atunci când spun că cred, o fac utilizând niște cuvinte ce le trădează necredința. Există spirit (duh). Este ceva ce iese din noi la moarte. Deci noi suntem tot corpul.

            Cam așa și tu. Există Dumnezeu. Dar potopul este un act crud, de ciomăgire la grămadă. Iar diavolul este mai bun. Pentru că am utilizat eu un Pentrium Core 2 Duo și mi-a dat la calcule mai multe crime comise de divin decât de michiduță. Pam-pam!

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Ce voiam să zic pe final este că, dacă vrei să înțelegi orice text spiritual, al oricărei religii sau tradiții ezoterice, va trebui să renunți puțin la modul ăsta matematic de a privi lucrurile. Va trebui să-ți lași calculatorul acasă, să lași număratul, și să încerci să înțelegi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Asta dacă vrei să ai o șansă să le înțelegi, pentru că în mod cert ele nu sunt făcute pentru mintea (sau așa-zisa inteligență (care duce la depresie) a) occidentalului modern. Și asta nu pentru că ar fi prea arhaice textele respective (deși unele sunt), ci pentru că mintea occidentalului modern nu este decât cea mai de jos parte a conștiinței. În particular, una care n-are nici o șansă să pătrundă aceste texte.

            • Cudi 2017-01-13 Reply

              Din felul în care formulezi, Lotus, lași de înțeles că tu ai înțelege textele spirituale, că tu știi să le citești în cheia corectă, că poți să le pătrunzi înțelesurile.

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Păi ți se pare că mi-am manifestat o mulțime de întrebări, nedumeriri sau incertitudini cu privire la esența lor? Eu zic că le înțeleg, iar asta o zic de câteva zile, dacă nu săptămâni încoace. Dar nu este așa o mare scofală. Orice om care se apleacă asupra lor într-un mod intuitiv, nu științific, le înțelege într-o mai mică sau mai mare măsură. Și Elena le înțelege mai bine ca tine, pentru că are o abordare diferită.

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Tu și cu Ketherius semănați din punctul ăsta de vedere, aveți amândoi un mental foarte matematic să-i zic așa.

  • Cudi 2017-01-10 Reply

    Eutanasierea voluntară a pacientului, atunci când nimic nu mai poate fi făcut pentru recuperarea fizică, când durerea provocată de boală e prea intensă, când sfârşitul este cert, e ok din punctul meu de vedere. Dar e esenţial să fie voluntară, să fie decizia pacientului şi nu a altei/altor persoane.

    • Elena 2017-01-10 Reply

      Da, deși seamănă atât de mult cu sinuciderea, nu? Ce contează că boala se resimte fizic sau emoțional/sufletește?

      • Cudi 2017-01-10 Reply

        Nu se aseamănă eutanasia voluntară cu sinuciderea, sunt fix acelaşi lucru – o alegere personală, în unele cazuri – altruistă chiar. Să luăm exemplul biblic al lui Iisus, care, deşi avea puterea de a a-şi schimba soarta, s-a lăsat ucis de oameni – conştient, altruist. Nu tot o sinucidere e?

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Nu e chiar acelasi lucru, Cudi. Cand ma sinucid, o fac cu mijloacele proprii si fara acces la morfina ori pastilele mortii, deci sunt fortat sa mor in chinuri lovit de tren, spanzurat, cu un glonte in cap … fiecare cum poate.

          Cand sinuciderea e asistata ( eutanasie ), am dreptul de a muri decent ( fara creieri imprastiati ) si nu mor in chinuri, ci fara dureri. Asta e diferenta.

          In plus, cand ma sinucid, e cumva ” ilegal”, impotriva aprobarii sistemului, dar cand e eutanasie, este ” legal”, cu aprobarea si ajutorul sistemului.

          • Cudi 2017-01-10 Reply

            Fire, dacă e să o iei în detaliu, da, ai dreptate, sunt diferenţe între sinucidere şi eutanasie voluntară. Dar ai înţeles ideea mea.

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Nu. El a fost răstignit. Torturat și ucis. El și-a acceptat destinul. De asta a venit în lume. Știa prea bine. El nu s-a luptat, răzvrătit. Oricum nu avea nici o șansă în fața mulțimii doritoare să-l vadă ucis.
          Omul tocmai invers, se sinucide când dă de greu și vor să scape. Ei din contra- fug din fața destinului. Nu și-l acceptă și nici nu știu cum să-schimbe. Se simt pe un drum înfundat din labirintul vieții.

          • Cudi 2017-01-10 Reply

            Elena, dacă umbli noaptea prin pădure sperând să întâlnești câțiva lupi hămesiți, cărora să le predici vegetarianismul, nu e asta “sinucidere curată”? În condițiile în care ți-ai văzut și filmul dinainte, știi clar că te vor sfâșia. La fel și Iisus din biblie, s-a sinucis prin oameni. Eu zic că nu e deplasată interpretarea mea.

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Elena, este dreptul fiecaruia sa isi traiasca viatya cum considera si nu cum asteapta altii de la el ( sa dea piept, sa isi asume, sa faca si sa dreaga ). so, daca cineva nu are chef sa deal cu mizeria din societatea umana, de ce sa vina cineva sa-l oblige sa traiasca impotriva vointei lui ? Nu e normal.

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Cudi, ești comică. 🙂
          Dar totodată ai zis un mare adevăr. Cam la acel stadiu se afla omenirea atunci. A unor lupi hămesiți. Iar Iisus a venit în lume să ne învețe, să ne arate calea, să fie un exemplu. El a rămas viu în memoria creștinilor chiar dacă au trecut mai bine de 2000 de ani. Despre cine sau ce am fi discutat noi acum dacă el nu ar fi venit să mântuiască lumea?
          Dacă nu ar fi luminat mințile altor apostoli care au propovăduit învățăturile lui Iisus direct de la sursă, El fiind un canal curat, perfect, dacă el nu ar fi făcut minuni și nu ar fi vindecat pe alți bolnavi cu sufletul ușurându-le sufletul de păcate, nu ar fi suferit, nu ar fi murit pe cruce răstignit. Dar el s-a sacrificat, nu s-a sinucis. El știa că aceasta e singura cale, dacă ar fi fost o alta, probabil ar fi ales-o. Dar El a luat păcatele altora, în loc să pătimească alții, bolnavi, orbi, ologi, muribunzi, a pătimit El pe cruce. Cine ar mai face asta? Tell me!

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Când mă gândesc la numele tău, Cudi, îmi imaginez un copil mic care te strigă pe nume și îi iese: Cudii 🙂

        • Cudi 2017-01-10 Reply

          Elena, poate o mamă pentru copilul ei. Nu? Şi nu neapărat o mamă – om. Până şi femelele câini se-aruncă-n luptă în mijlocul haitei doar pentru a-şi salva puiuţul.

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Tu vorbești ca o mamă. Eu nu sunt mamă. 🙂 Probabil voi fi cândva.

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Ce fain a explicat Elena! Explicația ei mi-a clarificat și mie chestiunea. Nici eu nu cred, Cudi, că poți pune egal între a-ți accepta destinul (Isus), a ți-l urî (sinucigașul), a te sacrifica (mama pentru copilul ei sau eroul pentru un grup de oameni) și a fi prost (umblatul prin pădure noaptea). Sunt lucruri diferite.

    • Fire 2017-01-10 Reply

      Eutanasia este sinucidere asistata. Eu vorbesc despre dreptul de a alege cand si cum sa mori, iar tu Elena, vorbestei despre eutanasia conditionata de boala. De ce sa fiu conditionata de altii in alegerile pe care le fac si care ma privesc strict pe mine, persoana mea ?

  • Lotus 2017-01-10 Reply

    Deci de bun simt ar fi sa ma pot duce la farmacie sa-mi cumpar la liber si fara reteta pilula mortii , cu tot cu instructiuni de folosire si fara a fi luat la intrebari ce fac cu ea si de ce.

    Admirabil! Și mai zice lumea că am ceva cu Fire. Foarte solidă logică! Uite așa s-ar umple farmaciile de teroriști, care ar cumpăra pilula magică, vrând să facă omenirii un bine și să se eutanasieze.

    Sau nu.

    • Fire 2017-01-10 Reply

      Bine, atunci ia varianta in care trebuie sa te duci la spital si sa iti faca aia autanasia, ca sa fii sigur ca nu terorizezi pe nimeni.

      • Lotus 2017-01-10 Reply

        Păi de ce să iau varianta a doua? Că tu ai zis altceva. Și ce ai zis arată că nu ai gândit, pentru că dacă s-ar da la liber în farmacii, ar putea fi folosite pentru a ucide alți oameni. Ai zis pe repede-înainte, fără să te gândești la implicații. Sigur că acum ai rectificat, dar eu nu despre eutanasiere discutam în acest comentariu, ci tocmai despre modul cum ai formulat o aberație, fără s-o gândești înainte.

    • Elena 2017-01-10 Reply

      Pe lângă faptul că a te sinucide este cel mai mare păcat.
      Iubește-ti aproapele ca pe tine însuți. Să nu ucizi! Iuda s-a sinucis că din patima iubirii de arginți putea să-și revină.

      • ketherius 2017-01-10 Reply Author

        De ce este păcat?

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Poate nu sunt eu cea mai în măsurã să îți răspund la această întrebare, dar mă voi strãdui.
          Știu că este un păcat mare citind din Pateric cum unii pustnici au fost amăgiți de diavol care a venit în chip luminos și le-a zis să-și curme viața. Unii au trecut testul ispitei, alții nu. Știu că greșeala cea mai mare a lui Iuda nu a fost patima iubirii de arginți și faptul că l-a vândut pe Iisus, ci sinuciderea, ceea ce l-a determinat pe Iisus să-l numească “pierdut”.
          “Iuda a jignit pe Domnul mai putin vanzandu-L, decat indoindu-se de bunatatea Lui; el a pierdut nu atat din pricina nelegiuirii sale, cat din pricina deznadejdii sale”, zice Fericitul leronim
          E un păcat împotriva Duhului Sfânt:
          Păcatele împotriva nădejdii
          1) Deznădăjduirea în mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc că păcatele făcute de ei sunt atât de mari încât nu vor mai putea găsi iertare la Dumnezeu, chiar dacă s-ar pocăi, şi de aceea nu mai încearcă să se îndrepte, ci păcătuiesc mereu (Ioel 2.12-14). De acest păcat s-a făcut vinovat Iuda, care, după ce L-a vândut pe Mântuitorul s-a dus şi s-a spânzurat.(Mt27.5)

          Dar nici opusul nu e ok, respectiv:

          2) Încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu. De acest păcat se face vinovat cel ce păcătuieşte neîncetat, şi totuşi crede că Dumnezeu, fiind atotbun, îl va ierta; de asemenea cel ce socoteşte că se va putea mântui numai prin credinţa lipsită de fapte bune (Rom2.4-5; Iac2.26)[22]

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Ketherius: Pentru că refuzi un destin care ți-e dat de Dumnezeu, în acord cu faptele tale din trecut (karma ta), cu scopul ultim de a evolua.

    • ketherius 2017-01-10 Reply Author

      Normal că ai. Alternativa ar fi să nu te ducă capul cât să înțelegi lucrul ăsta elementar, că Fire vorbește despre oameni care nu vor să trăiască, iar tu despre teroriști.

      • Lotus 2017-01-10 Reply

        Eu nu vorbesc aici despre eutanasiere, ci despre o afirmație pe care Fire a zis-o fără s-o gândească. Respectiv că ar fi de bun simț să se vândă chestii care-ți pot lua viața în farmacii. Că degeaba Fire vorbește despre oameni care nu vor să trăiască și degeaba cei care ar băga astfel de licori în farmacii ar vorbi despre același lucru, ele tot dezastruoase s-ar dovedi în plan practic.

        Că poate nici pe terorist nu îl duce capul să se gândească la ce-a vrut Fire, și le cumpără în alt scop. Știi cum zic?

        • ketherius 2017-01-10 Reply Author

          Nu, nu știu. Atâta timp cât se vând pistoale și shotgun-uri și puști de vânătoare în magazin, de ce nu s-ar vinde și pilule de murit? Care e diferența? În afară de aia că, dacă folosești o armă, familia are de curățat sânge și creieri de pe covor și de pe pereți și pune în sicriu un corp cu găuri în zonele esențiale….

        • Fire 2017-01-10 Reply

          In farmacie se vand multe pastile cu care te poti droga linistit. Oxycodone, Hydromorphone de exemplu . Si se vand numai pe reteta si in regim special, insa asta nu impiedica oamenii sa faca trafic cu Oxy la colt de strada.
          Daca ar fi sa continuam rationamentul tau, ar trebui sa interzicem accesul bolnavilor la Oxy de la farmacie, pentru ca mda, exista bolnavi rau intentionati care fac trafic cu suprplusul. Sau mai rau, exista doctori si clinici care scriu retete traficantilor si primesc bonus din asta.
          Si continuand rationemantul, sa interzicem si armele, pentru ca exista oameni care omoara alti oameni. Si sa nu cumva sa uitam sa interzicem si cutitele de bucatarie, pentru ca exista oameni care injunghie alti oameni, terorism curat daaa !

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Păi dacă nu știi, asta e. Dacă consideri că n-ar avea un efect negativ în sensul în care l-am arătat eu, asta e. Avem opinii diferite. Înseamnă că te poți lua de mână cu Fire.

          • Cudi 2017-01-10 Reply

            Dacă subiectul discuţiei stă în pilule pentru moarte – respectiv dacă e ok sau nu ca acestea să fie accesibile oricui în farmacie, atunci răspunsul e, evident, nu, pentru că adolescenţa, pentru că depresia etc. Dar parcă nu despre asta discutam noi aici. Iarăşi a rupt careva ceva din context?

        • ketherius 2017-01-10 Reply Author

          Fire, ai uitat de apă: să interzicem apa, că unii mor înecați în apă (de mâna lor sau a altora).

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Somnul intuiției naște monștri! Sau de ce cercetarea nedublată de suflet dă chix.

        • ketherius 2017-01-10 Reply Author

          Ai dreptate, Lotus. Când intuiția îți spune că ceva e în neregulă, dar tu alegi să crezi necondiționat, fără să gândești la ce îți zice intuiția, categoric că apar monștri.

          Mersi că îmi susții ideea!

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Da, mai Lotus, tu vrei sa ne arati ca oamenii sunt niste retardati care nu isi pot purta singuri de grija, asa ca e absoluta nevoie de cineva care sa se joace de-a mamica si taticu’ si sa dea oamenilor peste degetele, sa le puna reguli si sa ii controleze la sange despre ce sa faca ori sa nu faca cu viata lor.

          Well, eu sunt de parere ca omul trebuie sa fie liber si neangradit. Si ca fiecare om ar trebui sa aiba dreptul sa se apere singur, nu sa strige dupa politie. De cate ori a fost politia langa tine cand ai avut nevoie de ea ? De ce politia sta non-stop garda de corp la reprezentantii autoritatii, iar noua multimilor ni se spune … sa sunam la politie si ca nu avem nevoie de arme sa ne aparam, ca terorism, droguri si bla-bla.

          Well, Lotus, Elvetia e tara cu cele mai multe arme in randul populatiei si cu toate astea e foarte safe, ca nu stii niciodata cine e mai iute de mana ca tine, asa ca stai bland. Olanda are marijuana la liber de ani de zile si poporrul ala nu si-a facut creierii muci, ba dimpotriva e perfect functional.
          Deci ce nevoie avem de autoritatea aia suprema care sa ne controleze accesul la anumite lucruri si substante de parca am fi copii de 3 ani ?

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Ar trebui sa fie dreptul suveran al omului de a decide cand si cum sa isi termine viata, egal ca depresat sau nu, ca adolescent sau nu, e viata lui si el ar trebui sa fie singurul care decide.
          Dar pentru linistea parintilor, ar putea vinde pilulele numai cu buletinul, de la 18 ani in sus ca pe alcool …

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Apăi dacă la tine ar funcționa intuiția, nu ai spune asemenea enormități.

          1. Un magazin vinde verzi și uscate. O farmacie vinde medicamente, care trebuie să te ajute să te vindeci, nu să mori.

          2. Cine zice că vânzarea de arme este benefică? Din câte știu, ele au un regim special. În unele țări, armele de foc sunt interzise. În altele, cele de vânătoare se pot vinde doar în anumite magazine. Nu știu dacă le poți cumpăra fără vreun act. Aceste reguli limitează modul în care le poți cumpăra și folosi.

          3. Este o greșeală să argumentezi o chestie nasoală prin „păi și la vecinul se face”. Eu nu am discutat despre arme, ci despre medicamentele din farmacii. Sunt sigur că un spirit inteligent ca al tău poate pătrunde esența problemei fără să recurgă „păi și Gigel a fugit de la oră, nu numai eu”. Păi și ce, asta înseamnă că fuga ta este scuzabilă? Acum o discutăm pe a ta. Când o s-o discutăm pe Gigel, atunci vedem ce facem la el.

          4. O soluție este mai subtilă și mai ușor de folosit (și greu de depistat) decât o armă. O armă lasă urme. O soluție o poți dizolva în apă, în mâncare, după care te faci nevăzut.

          Hai să vindem substanțe care ucid la farmacii, ce idee bună! Sigur că și substanțele de la farmacii ucid uneori, prin efectele secundare, sau dacă sunt luate toate somniferele odată. Dar între asta și liberalizarea otrăvurilor pe piața de medicamente este o oarecare diferență.

          După părerea mea, ce susții tu este o enormitate. Și nu are nimic de-a face cu bunul simț.

          • Cudi 2017-01-10 Reply

            Aha, Lotus a scos din context, NU POT SĂ CRED!
            Lotus, Fire vorbea de neîngrădirea omului, de libertatea alegerii, de altele. De ce o suceşti acum pe ideea că Fire a zis că, în scopuri criminale, ar trebui vândute pilule magice în farmacii? Înţeleg şi de ce, pentru că interpretezi adliteram, nu înţelegi metafora… Continuaţi voi că mai erau, îmi scapă acum. Ah, mi-am amintit încă una: poate că nu citeşti în cheia corectă, Lotus, te-ai gândit la asta?

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Una e să se vândă sfoară și săpun în magazine și alta pilula magică no pain at all and you die. A better way to die! Când e atât de simplu cred că am scăpa în câteva luni și de suprapopularea planeti, zău.
          Nu uita că permisul de port-armă se obține, nu vine gratis prin poștă. Arma trebuie ținută în seif, nu e la liber.

          • Cudi 2017-01-10 Reply

            Pe-aici oamenii îşi ţin armele în torpedou, doar zic.

        • ketherius 2017-01-10 Reply Author

          Farmacia deja vinde substanțe care pot fi fatale, Lotus.

        • ketherius 2017-01-10 Reply Author

          Elena, arma se ține în seif când nu o folosești. Când o folosești, ce să vezi? O scoți din seif, o încarci și tragi cu ea.

        • ketherius 2017-01-10 Reply Author

          Sărind peste faptul că m-ai făcut nesimțit, Lotus, vreau să îți spun cum se zice pe continentul ăsta la “bun simț”: common sense.

          Adică a avea bun simț înseamnă a te conforma și a face ca toți ceilalți. Ei bine, tu ești ăla care predică behăitul fericit în turma Domnului. Noi suntem mai altfel, noi gândim. Liber.

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Elena, depinde de stat aia cu permisul de port arma. In California te duci la Walmart, ii arati ID-ul si iti face pe loc permisul de port arma si iti cumperi arma cu gloante la fata locului, din supermarket.
          In Arizona te duci si iti cumperi arma si legea spune sa o porti la vedere . Ii vedeam eu prin magazine cu pistoalele atarnate la centura, cum tineti voi telefoanele mobile.
          In Utah ai nevoie de permis de arma ascunsa : adica daca vrei sa o tii ascunsa sub haine, ai nevoie de permis special. Daca nu … la vedere.

          In Canada e o mizerie absoluta cu btinerea permisului de port arma, trebuie sa faci cursuri speciale, sa dai examene, sa te purice politia si obtii permisul. arma nu o poti folosi ca in USa, esti obligat sa o tii incuiata in seif incontinuu, ca sa mergi la poligon pana nu demult trebuia sa ceri aprobare de politie. Dupa ce au facut oamenii scandal, acum le da voie sa o transporte casa-poligon ( nu ai voie sa te abati ) fara permisul special de la politie care trebuia luat de fiecare data …

          So… ideea e ca prin unele State din USA te poti duce la magazin sa iti cumperi arma pur si simplu si poti defila cu ea pe strada no problem. Acum cateva zeci de ani in urma era la fel si in Canada, copiii mergeau la scoala cu arma incarcata in spate iar in salile de sport aveau facut poligon unde trageau cu arma in pauze, de fun. Acum i-a apucat isteria cu safety si cu terorismul.

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Cudi, în caz că nu e clar: eu nu discut în acest thread ideea eutanasierii. Și nici nu scot din context. Cum aș putea scoate din context, dacă nu discut despre aia?

          Eu discut o enormitate pe care a zis-o Fire. Sigur că Fire a zis-o cu gândul la eutanasiere. Dar cu gândul la eutanasiere, a produs o enormitate. Cum că ar fi de bun simț să se vândă soluții care ucid în farmacii. Și nu oricum, ci la liber, și să nu ți se pună nici o întrebare când le cumperi.

          Ori faptul că a zis asta arată că nu gândește. Sigur, ea a zis-o în argumentarea eutanasierii. Dar eu nu discut despre eutanasiere. Eu discut despre faptul că nu gândește. Că, în elanul ei de a susține eutanasierea, a scos o asemenea prostie.

          Altfel spus: și eu susțin diverse lucruri, dar nu cred că m-ai auzit vreodată spunând ceva de tipul că, nu știu, ca să vedem că există Dumnezeu, ar trebui să ne tragem un glonte în cap. Habar n-am ce aș fi putut zice, nu-mi trece nimic de genul ăsta prin minte.

          Faptul că Fire a scos o asemenea perlă arată că nu gândește suficient ceea ce vorbește. Eutanasierea este cu totul alt subiect, nu despre eutanasiere discut aici.

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          „De ce o suceşti acum pe ideea că Fire a zis că, în scopuri criminale, ar trebui vândute pilule magice în farmacii?”

          Nu am zis așa ceva, că Fire a propus în scopuri criminale. Am zis însă că o astfel de propunere ar înlesni folosirea pilulei în scopuri criminale, lucru la care Fire nu s-a gândit. După părerea mea, ar fi o decizie cu efecte dezastruoase. Să vinzi în farmacii, alături de medicamente, otrăvuri, și asta la liber, și fără să pui întrebări celor care comandă. Că fix așa a zis Fire.

          Și a zis-o pentru că nu gândește. Iar vouă vă trebuie 50 de comentarii ca să vedeți asta. Și ca să cădem de acord asupra temei discuției.

  • Fire 2017-01-10 Reply

    Elena, ca tot ziceai ca mvai, incep sa introduca ( cu chiu cu vai ) eutanasia in cazul bolilor terminale. Ai fost vreodata intr-o sectie cu din astia cu ingrijire paliativa ? Ar trebui sa faci o vizita si apoi sa vii sa ne spui cum e cu eutanasia.
    Pentru ce as accepta sa traiesc in chinuri ani de zile pana la moarte, sa fiu un cadavru umblator ( sau mai rau, paralizat ) sa-mi fie viata un cosmar devenit realitate ? Pentru ce, ca nu-s masochista ? sperante nu sunt ca ma voi insanatosi, ci doar ma chinui in dureri si neputinta asteptand sa vina moartea. So, de ce nu mi-as usura suferinta si as muri chiar acum ?

    Daca cineva are chef sa moara in chinuri dupa ani de suferinta in care s-a chinuit pe sine insusi si i-a chinuit si pe cei din jurul lui … e strict alegerea lui, da’ sa nu mi-o impuna si mie ! Fiecare om ar trebui sa aiba dreptul de a decide singur si neconditionat cand si cum sa moara.

    • ketherius 2017-01-10 Reply Author

      Vezi tu, Fire, aici e problema: deși Dumnezeu ne-a dat liber arbitru și noi am furat din pomul cunoașterii, Biserica și bisericoșii vor să ne ia libertatea și bucuria. N-avem voie una, n-avem voie alta, aia-i păcat, cealaltă-i de dulce etc, nu e voie să te bucuri decât când zice Biserica, nu ai voie să mori, dar ai voie să suferi cât cuprinde.

      Una peste alta, oamenii mici la suflet se înghesuie să îi controleze pe ceilalți.

      Sau să îi tragă în jos, ca în experimentul ăla cu maimuțele.

      • Fire 2017-01-10 Reply

        Pai asta e scopul tuturor religiilor si bisericilor, sa ne taie accesul la cunopastere in primul rand si apoi sa ne manipuleze ca pe papusile trase cu sfori, sa facem ce spun ei, cum vor ei, sa ne cedam suveranitatea in fata autoritatii lor si nu in ultimul rand sa le facem buzunarul mare.
        Ei vor sa ne controleze si chiar le reuseste cu majoritatea oamenilor. Ce-o fi asa de greu de conceput de catre indoctrinatii de rand, ca omul ar trebui sa fie fiinta suverana si sa fie complet liber in cum sa isi traiasca viata si ce sa decida pentru el ? Intotdeauna trebuie sa se gaseasca cineva care stie el ce e bine pentru tine, care stie el mai bine ce trebuie sa faci si cauta sa iti impuna prin toate mijloacele posibile.

      • Elena 2017-01-10 Reply

        Nu știu la ce experiment te referi.
        Adevărat zicea cineva că nu are rost să te explici, omul tot ce vrea el va înțelege. 🙂
        Dacă tu nu vezi viața decât ca șansa să poți să plătești facturi, să muncești minim 8 pe zi, 5 zile pe săptămână, să te bucuri de weekend, să papi și alte mici bucurii și nici un alt scop înafară de acesta, nu înseamnă că nu e un motiv mai presus de fire, o evoluție și un scop mai măreț. 🙂

        • ketherius 2017-01-10 Reply Author

          Experimentul începe cu un grup de maimuțe într-un spațiu îngrădit, toate purtând o zgardă ce poate administra șocuri electrice. În mijloc există un pom pe care se află ceva atrăgător.

          De fiecare dată când o maimuță este atrasă și începe să se urce în pom, cele ce nu se cațără primesc un șoc electric. Nu trece mult și maimuțele încep să facă legătura între cățărat și șocul electric. Ca urmare, maimuțele au devenit vigilente și, de câte ori una se îndreaptă spre pom, celelalte sar să o bată. Preventiv, ca să nu primească șocul electric din cauza ei. În felul acesta, nu au mai primit șocuri electrice, pentru că nu au mai lăsat nici o surată să comită actul aducător de șocuri (cățăratul în pom).

          Apoi cercetătorii au început să înlocuiască, pe rând, maimuțele cu alte maimuțe ce nu purtau zgarda dătătoare de șocuri electrice. Fiecare maimuță a învățat, pe rând, că încercările de urcat în pom trebuie pedepsite prompt și violent și zgomotos. De ce trebuia, nu mai știa, pentru că nu simțise șocul electric.

          La finalul experimentului, incinta respectivă conținea numai maimuțe ce nu fuseseră niciodată electrocutate, nu suferiseră nimic din cauza urcatului în pom, dar săreau să bată orice nefericită ce încerca să afle ce se găsește mai sus.

          Orice asemănare cu societatea umană este total neîntâmplătoare.

        • Elena 2017-01-11 Reply

          Mulțumesc că mi-ai povestit experimentul. Ai talent și o anumită notă de umor. 🙂
          Întradevăr frica îl paralizează pe om atât fizic uneori, când se află în fața unei primejdii dar și la nivel subtil când vorbim de evoluția lui, ieșirea din zona de confort cu care s-a obișnuit și o cunoaște. (Mitul Peșterii a lui Platon și mai era o teorie cu șoarecele și brânza). Dar tot nu putem compara merele cu aștrii de pe cer. Dacă tu, Ketherius, te consideri la nivelul maimuței, înseamnă că experimentul are o anume însemnătate și te poți raporta la, regăsi în experimentul dat. Îmi vei spune că maimuțele au o Inteligență nativă (comparativ cu alte animale și nu toate, de exemplu caracatița, sepia (care fac parte din familia cefalopodelor) au o inteligență net superioară) dar asta nu spune nimic. Nu compara evoluția intelectuală cu evoluția spirituală, căci sunt două lucruri diferite. Un om evoluat spiritual poate fi și evoluat din punct de vedere intelectual dar un om evoluat intelectual nu e automat evoluat și din punct de vedere spritual.
          De exemplu un ucigaș în serie nu este evoluat din punct de vedere spiritual dar poate fi evoluat din punct de vedere intelectual și poate comite crima perfectă. Dar nu are acea empatie și inteligență emoțională care îl face să nu producă rău celor din jur, să discearnă între bine și rău la fel cum o face un om evoluat spiritual. Este mai basic, mai animalic/instinctual în a-și urmări interesele păstrându-și o anume răceală în zona emoțională/a sentimentelor. El nu și-a depășit condiția de animal rațional.

          Diavolul așa cum scrie și în Biblie, este viclean, “tatăl mincinoșilor” și e și Inteligent.

          Dacă Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce, oamenii tind să cred că merg mult mai departe cu experimentele lor.
          „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească”. (1 Cor 10, 13)
          De aceea mulți oameni care au fost pe post de cobai în experimente au făcut un scurt-circuit și s-au sinucis. Ce “vină” au cei care au făcut aceste experimente? …cine-i va sminti pe cei mai mici…
          Evanghelia după Marcu Cap.9.
          “40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
          41. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.
          42. Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.
          43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.
          44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”
          http://www.fiicurios.ro/stiai-ca/7-experimente-psihologice-care-au-socat-lumea.html/1971#image

          Despre experimente am avea ce vorbi până la anul pe vremea aceasta dar mă limitez la atât.

  • Lotus 2017-01-10 Reply

    Un alt element despre care nu s-a discutat aici:

    Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
    Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.

    Parte din Jurământul lui Hippocrate, pe care îl rostesc medicii înainte de a-și începe activitatea.

    • ketherius 2017-01-10 Reply Author

      Același jurământ pe care l-au jurat medicii care îi învățau pe interogatorii CIA cum să tortureze fără să îi omoare pe prizonieri?

      Asta este o falsă problemă pentru că:

      1. Fire a zis să se găsească la farmacie, la liber – adică fără rețetă de la medic.
      2. Instrucțiunile de folosire pot fi elaborate de chimiști, care n-au de-a face cu jurământul.

      Adevărata problemă ar fi utilizarea, garanția că o folosește numai cine vrea cu adevărat, de unde și sugestia să se întâmple într-o unitate medicală, sub supraveghere. Sau în fața notarului, de exemplu.

      • Lotus 2017-01-10 Reply

        Aceiași logică de doi bani cu interogatorii CIA. Eu vorbesc despre dilemele celor care sunt dedicați acestei meserii, tu vorbești tâmpenii. Eu vorbesc despre faptul că nu-i o chestie simplă să iei chiar și decizia eutanasierii dacă ești medic, tu îmi dai exemple de torționari. Ai luat-o și tu la cules, pe arătură, după Fire. Nu e jignire, e duș rece, dar nu știu dacă o să-l vezi. Că pari bătut în cap de câteva comentarii încoace.

        Da, adevărata problemă ar fi garanția că o folosește numai cine trebuie și într-un context justificabil moral, cu sugestia că ar trebui să se întâmple într-o unitate medicală, sub supraveghere! Exact! Tocmai de asta, vinderea la liber, în farmacii, este o idee foarte prost inspirată. La liber, fără rețetă și „fara a fi luat la intrebari ce fac cu ea si de ce”, ca s-o poată lua și lelea Veta, care-și cumpără medicamente din auzite. Și care, desigur, citește rețeta.

        Ia-te de mână cu Fire și aruncă-te pe o apă! Nu știu exact ce curge în Canada, dar puteți direct în ocean.

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          aceeași* logică

        • Elena 2017-01-10 Reply

          Hopa! Ce se întâmplă aici?
          Încep să regret că am pomenit de eutanasiere.
          Lotus, dacă ai avea și un comportament de adevărat creștin, nu numai argumente, probabil ai fi mai convingător. Poți să te superi și mai tare pe mine, e alegerea ta.

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Eu nu am de ce să mă supăr pe tine, Elena, cum nici pe Ketherius nu m-am supărat. Dar asta nu înseamnă că nu comentez strict în funcție de ceea ce observ. Și observ fix ce am comentat dinsus.

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Lotus, nu doctorul trebuie sa ia decizia eutanasierii, ci cel a carui viata este in joc. Doctorul ar trebui sa fie doar un executant, cam la fel ca si frizerul la care te duci si ii spui cum sa te tunda iar el se executa fara sa incerce sa iti controleze dorinta ori sa te manipuleze.

          Mai baiete, daca cineva vrea sa te otraveasca, te asigur ca are cu ce sa o faca si cu pilula mortii si fara pilula mortii vanduta la farmacie. Te agiti degeaba pentru o problema inchipuita.

        • Cudi 2017-01-10 Reply

          Lotus, una e să comentezi strict din ce observi, alta e să spui că ceilalţi spun tâmpenii şi bine-ar face să se ia de mână şi să se arunce în ocean. Acum nu e relevant dacă tu te superi, ci dacă cei pe care-i jigneşti se supără. Uite că Fire, cu teoriile ei cu tot, a primit fără resentimente jignirile tale. Şi constat cu bucurie că şi Ketherius, la fel. Ia exemplu de la ei, relaxează-te şi revino împăcat cu ideea că aici discutăm liber şi prieteneşte pe un anume subiect, fără deznodământul adevărului unuia sau altuia.

        • Lotus 2017-01-10 Reply

          Măi Cudi, câteodată subiectul cere. Pur și simplu am considerat că mintea voastră a luat-o la plimbare pe subiectul ăsta, dacă ajungeți să argumentați așa ceva. Dacă greșesc, asta e, pe de altă parte prefer să-i spun omului în față ce gândesc despre el și să greșesc, decât să nu greșesc și să nu-i spun. Eu m-aș prefera tras de mânecă în situația lui Ketherius.

          Eu consider că Fire a spus o enormitate. Sigur că pe urmă a rectificat-o, când i-am zis că s-ar putea ca o astfel de farmacie să fie frecventată și de oameni cu inteții mai puțin nobile a zis că s-o restrângem atunci la saloanele medicale, dar faptul că a zis-o în primul rând arată că nu gândește suficient implicațiile lucrurilor pe care le susține sau propune.

          Iar voi, în situația asta, ați continuat să-i luați apărarea, strict legat de vânzarea în farmacii, că eu aia criticam.

      • Renata Carageani 2017-01-12 Reply

        „Instrucțiunile de folosire pot fi elaborate de chimiști, care n-au de-a face cu jurământul.”
        Total neadevărat!
        Până când o moleculă ajunge să poarte numele de medicament, ea trece prin multe etape de studiu, cele care interesează discuția de față fiind: studiul in vitro, testarea pe animale de laborator, studiile clinice (efectuate pe loturi de subiecți, oameni bolnavi și sănătoși, care și-au dat acordul scris de a participa la studiu). Studiile clinice se fac conform unor protocoale bine stabilite și sunt conduse de medici specializați în a monitoriza studii clinice. Ultima fază a testării, cea pe om, poate dura ani. Toate aceste cercetări ajută la formularea unui dosar farmaceutic (conține câteva mii de pagini). La acest material participă doar medici, farmaciști, microbiologi, toxicologi etc. Rezumatul pe larg al acestui dosar se numește fișa medicamentului (până la câteva zeci de pagini), inaccesibilă pacientului/publicului utilizator al produsului deoarece conține încă informații de strictă specialitate (aride, inutile consumatorului) sau chiar nocive acestuia (cum ar fi doza toxică, doza letală50 etc) N.B.: DL50 este doza care ucide 50% din lotul de animale de laborator utilizat în studiul toxicității,nu se referă la letalitate pe om! Aceiași autori , folosind numai datele strict necesare pacientului (acțiune terapeutică, reacții secundare, reacții adverse, contraindicații, incompatibilități cu alte medicamente și, firește, mod de administrare, în caz că medicul curant nu prescrie altfel) elaborează în scris PROSPECTUL medicamentului (ceea ce tu numești instrucțiuni de folosire. Acest scurt material informativ trece, ca și întreg dosarul medicamentului, prin agenția acreditată în țara respectivă să aprobe producerea lui industrială – FDA în USA, EMA în Europa și, respectiv, ag. națională a medicamentului în țara de origine sau într-o țară necomunitară.

        Ce vreau să subliniez: în producerea unui medicament, nu lucrează chimiști „puri”. Lucrează acei chimiști specializați în relația substanță chimică – organism viu. Ăștia se numesc farmaciști, de obicei. 🙂
        Chimiști-chimiști vei găsi doar la sinteza și controlul chimic al medicamentului, acolo unde se stabilește lanțul de reacții optim sintezei, cel mai bun randament de reacție…

        În plus, mai presus de Jurământul lui Hipocrat, cu valoare simbolică, ceea ce îl obligă pe medic să acționeze doar în interesul bolnavului e codul său etic și deontologic. Idem pentru farmaciști.

        Și, fiindcă tot sunt farmacist, o să precizez tot în acest comentariu că nu există otrăvuri și medicamente. Orice medicament e o otravă și invers, depinde de doză. Te poți sinucide cu paracetamol, dacă dorești. 🙂 Firește, deși se vinde la cerere, fără rețetă, niciun farmacist n-o să-ți vândă 20 de cutii fără să pună întrebări (cifra e întâmplătoare), dar zece farmaciști, în zece farmacii diferite, îți vor vinde fără nicio problemă câte 2 cutii.

        p.s.: Cea mai adevărată definiție a medicamentului e, totuși, cea pe care am citit-o în legile lui Murphy: acea substanță care, injectată unui șoarece, produce un studiu științific.

        • ketherius 2017-01-12 Reply Author

          Renata, departe de mine ideea că instrucțiunile pentru un medicament ar putea fi scrise de cineva care să nu fie medic sau farmacist.

          Ce am vrut eu să spun, în contextul îngust al pastilei pe care o înghiți și îți dai duhul, este că un chimist ar putea scrie instrucțiunile de folosire – în ideea că înțelege substanțele implicate și nu este limitat de jurământul lui Hipocrat.

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Cred că ratezi esența comentariului Renatei. Sunt o suită de oameni care contribuie la acel medicament, pe baza unor studii ce durează și câțiva ani, tocmai pentru că acel medicament trebuie să fie cât mai bun pentru pacient. Tocmai din grija pentru pacient și vindecarea lui. Tocmai pentru a restrânge sau elimina eventualele efecte adverse.

            Dacă asta nu e o expresie sau o punere în practică a jurământului lui Hipocrate, atunci nu știu ce ar putea fi.

          • Ketherius 2017-01-13 Reply

            Whoosh!

            Ăsta a fost înțelesul comentariului meu trecând pe lângă tine (fără să îl prinzi).

  • Lotus 2017-01-10 Reply

    „Mai baiete, daca cineva vrea sa te otraveasca, te asigur ca are cu ce sa o faca si cu pilula mortii si fara pilula mortii vanduta la farmacie.”

    Același raționament greșit ca la Ketherius. Dacă are cu ce să o facă, hai să-i mai dăm și noi încă câteva instrumente. Că oricum are cu ce s-o facă.

    • Elena 2017-01-10 Reply

      Dar nu credeai tu în karmă?
      Dacă e să mori, mori. Eu mă gândeam la decizia de a te sinucide. Într-o zi poate ești în depresie, dar nu o faci că te gândești la pain, apoi totul e bine și regreți până și faptul că ți-a trecut prin minte așa ceva. Dar dacă ai fi avut o metodă la îndemână, fără durere?

      • Elena 2017-01-10 Reply

        Mai e și faza că noi ne spălăm păcatele și prin suferință și așa practic eviți să-ți ușurezu sufletul de păcatele pe care le-ai făcut. Poate ai provocat durere nejustificată altora ca de exemplu doctorul care făcea experimente pe bolnavi, copii, nenorocindu-i și punându-i în cârje și cărucioare. El nu va trebui să experimenteze ce rău a provocat altora că poate decide eutanasierea?

    • Lotus 2017-01-10 Reply

      Ce legătură este între karmă și ce zic eu? Hai să-i vând omului arme, otrăvuri, cuțite, că oricum, dacă e karma lui X să moară, tot va muri. Ce contează că prin intermediul otrăvii cumpărate din magazinul meu!

      • Elena 2017-01-10 Reply

        Vezi? Tocmai de aceea legea eutanasierii este în dezbatere/deliberare și nu e încă promulgată ca să nu fie nevoie de abolire.
        Cred că dacă ar promulga o astfel de lege și procedura aferentă, substanțele eutanasierii ar fi la îndemână, deși momentan sunt cataligate ca fiind cu regim special.

      • Elena 2017-01-10 Reply

        Deși dacă mă gândesc mai bine nu ar fi rău ca oamenii să poate cere eutanasierea, ca fiind lipsită de dureri, ar veni toți sinucigașii și poate i-ar depista și trimite la un phiholog, la un preot. Cam cum te trimite de la tribunal la un mediator.
        Cred că mulți ar face cerere să-și eutanasieze soacra. 🙂

        • Fire 2017-01-10 Reply

          Dar de ce crezi tu elena, ca sinucigasii au nevoie ” sa fie depistati” si trimisi la psiholog ? Ce pana mea e psihologul ala de stie el mai bine ce e bine pentru viata mea ? Eu nu sunt sinucigas insa nu as accepta in veci autoritatea unui strain asupra psihicului meu, egal ca as fi depresata sau nu. Si-ar auzi de toti morii si ranitii daca ar incerca sa se bage in viata mea cu sfaturile lor de doi lei.

          So, deci daca un sinucigas vrea eutranasie, ce-i treaba magarului de unde beau oile apa ? Ce cauta popioi, mediatorii, psihologii sa intrre cu bocancii si cu lamuritu’ in viata mea ? Si de ce le-as permite chestia asta, ce eu sunt oligofren fara discernamant si nu pot decide pentru mine ?

      • Elena 2017-01-10 Reply

        Sau seful. “Domnule, vă rog, seful meu e foarte bolnav. Eutanasiați-l!” 🙂

        • Cudi 2017-01-10 Reply

          Elena, a intrat mintea mea pe modulul slow motion și abia acum m-am prins de gluma din comentariul tău. Am râs.

          Dar nu despre asta e vorba când vorbim de eutanasiere voluntară. Eutanasierea voluntară presupune că pacientul însuși solicită intervenția, nu rudele, nu altcineva. Doar el, dacă mai poate. Deci nu, nu îl putem eutanasia pă șefu’, c-așa am decis noi.

        • Elena 2017-01-11 Reply

          Da, Cudi, nu putem să îl eutanasiem pe șeful, din păcate. 😛
          I was just joking. :)))
          Unless…avem vreo colegă sinucigașă care are la ea niște pastile magice de eutanasiat, luate de la marmacie la liber sau cu C.I. și cuiva îi dă prin cap să îi pună antipaticului de șef și respectiva pastilă magică în cafea sau altceva. Oare nu de asta le era frică unora când se gândeau la comercializarea unor astfel de produse în farmacie? Oare s-or fi simțit antipatici? Prea duri? Prea… demanding?
          Aseară am fost prin vizită pe un blog simplu și am văzut că v-a așternut covorul roșu (adică a schimbat tema cu una mai apropiată de cea de aici și a schimbat și setările la commenturi cu reply, tot cam ca la voi…) și vă provoacă la o “ceartă spirituală”. Eu nu am să îi mai calc “pragul” căci deja i-am acordat prea multă atenție și în plus îmi place mai mult aici pentru că voi nu aveți aptitudini se șefi înrădăcinate în atitudinea voastră când interacționați cu ceilalți commentatori. Permiteți discuții offtopic, să sărim de la o idee la alta, nu impuneți reguli/condiții stricte la commenturi, sau să fie într-un anumit fel (de parcă commentul nu ar fi o exprimare liberă a unui gând, păreri proprii ci ar trebui redactat după niște proceduri anume și modele ca să poată fi ușor de urmărit și centralizat într-o anume bază de date în care se urmăresc strict anumite informații și indici, ca un raport, după interesul urmărit de cel care a cerut raportul), nu “penalizați” o idee cu care nu sunteți de accord sau nu o agreați (nu săriți ca arși) și multe altele. 🙂
          Lăsând la o parte ironiile răutăcioase, eu cred că eutanasierea la liber nu este bună și nu susțin ideea. Pe lângă puținele cazuri pe care le-ar “rezolva” când morfina sau alte opioidale nu și-ar face efectul și bolnavul ar suferi (deși nu pentru mult timp pentru că moartea intervine destul de rapid în cazurile astfel de grave), eutanasierea la liber ar face mai mult rău instigând la crimă și sinucideri la nervi sau din dragoste (ceea ce știm că întotdeauna cei care au trecut cu bine peste acel moment când au vrut să-și curme viața din dragoste, ei s-au îndrăgostit din nou și au fost chiar mai fericiți și îndrăgostiți).
          Dacă vă gândiți la chinul de a îngriji un muribund vă spun doar că prin asta se arată iubirea voastră față de aproapele vostru care are de trecut printr-o etapă mai puțin plăcută. Dragostea nu se arată atunci când iubești un om perfect, frumos, sănătos, deștept, etc. Asta o poate face oricine. Maria Tereza a fost întrebată o dată ceva de genul (redau din memorie): ” De ce îngrijiți acești bolnavi care sunt într-o stare atât de gravă? Eu nu aș face-o nici pentru 1 milion de dolari.” Iar ea a răspuns: “Pentru 1 milion de dolari nu aș face-o nici eu.” Eu nu m-am gândit că ea ar fi făcut asta pentru răsplata lui Dumnezeu care e incertă dacă gândim că lui nu îi plac fățarnicii, ci pentru acei bolnavi care aveau nevoie de dragostea și ajutorul ei.

          • Cudi 2017-01-11 Reply

            Că tot ai adus-o în discuție pe Maica Tereza, am citit că actele ei caritabile ar fi discutabile. Avea grijă de muribunzi alături de alte măicuțe, dar nu aveau doctori, nu căutau doctori. Un copil, spre exemplu, ce avea nu știu ce infecție la rinichi și care, dacă ar fi mers la doctor și ar fi primit antibiotice, s-ar fi vindecat, a sfârșit sub îngrijirea ei. Au fost luate la bani mărunți documentele vremii și s-a constat că doar vreo 7 la sută din banii pe care îi primea Maica Tereza ca donații se duceau efectiv în scopuri umanitare, restul – nu se știe ce cale au luat. Centrele ei de îngrijire erau sub orice critică, muribunzii nu aveau paturi – sfârșeau pe saltele sau pe podea. Mâncarea era sub orice critică iar Maica Tereza era happy cu asta, spunea că în sărăcie este nu știu ce noblețe. În plus, dacă îmi amintesc eu bine din ce am citit, era și cam cu atitudini rasiale. Oricum, când a venit rândul ei să cadă la pat, a ales un spital bun, a fost îngrijită de doctori adevărați. Sunt studii, cercetări făcute pe documentele vremii care arată că nu era așa virtuoasă cum a intrat în memoria colectivă.
            Pe de altă parte, legat de Arsenie Boca, din câte știu eu, e autorul efectiv al unei singure cărți – Cărarea Împărăției. Restul sunt scrise de alții cu fel și fel de chestii atribuite lui Arsenie Boca. Dar în numele lui apar pe piață zeci de cărți și, la cum se vând, profiturile sunt de ordinul milioanelor. De aceea zic, Arsenie Boca este acum mai mult un brand, o afacere foarte profitabilă. Și să nu îmi spui, dragă Elena, că și tu ai crede că florile de la mormântul lui n-ar ofili niciodată. Tot timpul sunt alese, curățate de uscături (alea uscate sunt în păduricea din spatele mormântului) – ți-o spun că le-am văzut de nenumărate ori (în România, părinții mei locuiau la vreo 15-20 km distanță de Prislop). Cred că în ultimul deceniu a luat așa o mare amploare fenomenul Arsenie Boca, prin mass-media și multe false legende, minuni atribuite lui. Nu pot spune, însă, că n-ar fi fost cu adevărat special, că n-ar fi făcut ceva ieșit din comun, o minune. Ce îți spun e că aproape tot ce vezi la televizor despre el este exagerat și servit pe tavă mulțimii ahtiate după senzațional. Înainte era liniște și frumos la Prislop, acum vine potop de oameni, micii se vând lângă apa sfințită și toți sunt setați orbește pe mormântul lui Boca, uitând că 100 de metri mai în spate se află peștera sfântului Ioan de la Prislop, cu o poveste și mai deosebită în spate. Se întrebau unii popi, prin nu știu ce discuție, oare minunile recente atribuite lui Arsenie Boca n-or fi făcute de sfântul Ioan? Și o mențiune personală – eu nu cred în aceste minuni.

        • Elena 2017-01-11 Reply

          Nu m-a interesat îndeajuns subiectul “Maria Tereza” încât să citesc despre ea. Am auzit replicile scrise mai sus din gura cuiva și mi s-a părut că descriu cel mai bine ceea ce voiam eu să transmit în acel comment.
          Nu context cele spuse de tine, însă mereu va exista o persoană care interpretează ceva greșit, care va dezinforma, care va pune în lumină ceva pozitiv sau ceva negativ din orice poveste. Iar mulți vor mai pune chiar de la ei ca să accentueze, în așa fel încât să fie foarte convingători. E un fel de manipulare și cică într-o mai mare sau mai mică măsură toți facem acest lucru, inconstient uneori, adică aproape instinctual.
          Am citit/ascultat 4 cărți de Arsenie Boca (inclusiv Cărarea Împărăției) și una scrisă de un autor care îi descria o parte de viața lui, dar nu am fost niciodată la mormântul lui. Poate într-o zi voi ajunge. Eu cred că el e într-adevăr un Sfânt care și-a sus crucea cu demnitate, a făcut mult bine, avea har și și-a spălat ultimele și cele mai grele păcate în “ghearele securității torționare”.
          Cred în minuni.
          Sunt oameni care se duc la mormântul unui sfânt, desi nu cred și nu au absolut nici un lucru în comun cu sfântul (să creadă cu adevărat în Dumnezeu, post, ș.a) si evident că nu simt nimic, nu rezonează absolut deloc și nu se intersectează cu energia pozitivă, benefică a Sfântului, care e ca și îngerul ce se pogora în scăldătoarea de la Vetezda. Energia aceea te reachilibrează dacă rezonezi, te vindecă.
          Petre Țutea
          “Religia transformă poporul într-o masă de oameni culți.
          Omul a depășit condiția de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanența speciei, nici cu concepția estetică a gloriei.
          Fără credință, fără Dumnezeu, omul devine un animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri.
          Am avut revelația că înafară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e în știință, nici în filozofie, nici în artă. Și când un filozof, un om de știință sau artist sînt religioși, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului. O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu când discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa. Între un credincios și un necredincios nu există nicio legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură. . . * Ateii și materialiștii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba. . .”

          • Cudi 2017-01-11 Reply

            Legat de Petre Țuțea, nu știu dacă e pe bune dialogul, dar e tare populară chestia asta: ‘Se zice că pe Petre Țuțea l-a întrebat gardianul său, cum e posibil ca un om atât de deștept ca profesorul Țuțea să creadă în Dumnezeu?

            Și Petre Țuțea i-a răspuns, dacă poți să-ți închipui – “Din orgoliu.”

            Și gardianul zice, interzis: “Cum adică, din orgoliu?”

            “Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță!”‘
            Revenind la citatul tău, eu nu sunt de acord cu supremația unora sau altora – atei vs credincioși. Iar adevărul, binele, moralitatea, cum am mai spus, există și-n afara perimetrului religios. Iar chestia aia cu religia care transformă poporul într-o masă de oameni culți – e trasă rău de păr.

            CULT2, -Ă, culți, -te, adj. 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc.

            O parte semnificativă din suma tuturor savanților, oamenilor de știință s-au declarat împotriva religiei.
            Legat de vindecările miraculoase de la mormintele celor numiți sfinți, dacă au fost pe bune, probabil se datorează efectului placebo.
            Cât despre sinucigașii care și-au dus la bun sfârșit planul de a muri, nu mă înțelege greșit, dar am un respect profund pentru ei. Nu consider că s-ar face vinovați de crimă, de aceea nu cred că sinuciderea lor este blamabilă, cu atât mai mult nu pot fi de acord cu ideea că ei sunt mai prejos decât adevărații criminali. Și faptul că, din perspectivă religioasă, nu primesc o slujbă de înmormântare, îmi lasă un gust amar. Păi unde e compasiunea, iubirea de aproape?

        • Elena 2017-01-11 Reply

          *contest (telefonul meu reține cuvinte și mă mai “ajută”)

        • Elena 2017-01-11 Reply

          E posibil să fi zis, poate ca o ironie în fața unui ateu, poate nu, dar mie mi se pare straniu cum replicile reproduse de un simplu gardian, circulă mai rapid decât faimoasele lui citate din cărți, interviurile sale.
          Eu acum 11 ani mergeam în Biserică foarte rar și atunci însoțind pe cineva pe care îl/o rugam să se grăbească, iar dacă mă întrebai ceva din istoria religiilor sau Biblie m-aș fi uitat chiorâș la tine și nu știu dacă aș fi bâlbâit ceva inteligibil și coerent căci cunoștințele mele erau la limita puținelor mele ore de religie de la scoală în care eram atentă, căci nu întotdeauna mă cucerea subiectul încât să-mi capteze atenția. Profa ne lăsă, era bună.
          Mi-am dat bacalaureatul la filosofie în loc de sport.. Apoi treptat, după am dat peste niște cărți care m-au fascinat, apoi am alunecat spre Filocalie, Biblie, scrierile Sfinților, și altele și am început să văd altfel lucrurile. 🙂

        • Lotus 2017-01-11 Reply

          Dar dacă spui că nu religia dă măsura moralității, că moralitatea poate exista și în afara contextului religios, atunci trebuie să accepți și faptul că controlul exercitat de biserică asupra maselor nu dă măsura religiei. Dacă religia nu-i „de vină” pentru un comportament mai bun, care poate exista și în afara ei, atunci nu-i responsabilă nici pentru cum înțeleg unii preoți să se folosească de ea și nici pentru prostia cu care o citesc unii oameni. La fel cum nici Coranul nu este responsabil pentru atacurile unui terorist. Ci teroristul în cauză, care-i bătut în cap și atâta poate el citi de acolo.

          Pe de altă parte, indiferent de cât de prost/deștept ești și cât de moral ești în afara religiei, judecând la rece, scripturile te cam îndeamnă să faci bine, nu să faci rău. Sigur, poți să faci bine și fără să le citești. Dar hai să nu le negăm chestia asta, că dau sfaturi bune. Poți să faci bine și fără să ții cont de educația din școală sau de cei 7 ani de acasă. Dar asta nu înseamnă că cei 7 ani de acasă, respectiv educația din școală, n-au nici o valoare, sau că nu merită aplauze.

          Zic eu.

          • Cudi 2017-01-11 Reply

            Tot ce-au adus în plus religiile moralității e recompensa/pedeapsa divină.

        • Lotus 2017-01-11 Reply

          Comentariul meu de mai sus era pentru Cudi. Și tot pentru ea: sinuciderea este expresia neacceptării unui destin. Dumnezeu ți-a dat un destin pe acest pământ. Retezându-l, cumva te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu. Preoții nu au voie să-ți facă slujbă în acest caz, nu că nu vor.

          Dar dacă Dumnezeu nu există, ce te interesează că nu li se face slujbă? Că neexistând Dumnezeu, înseamnă că slujba e apă chiară. Iar dacă există Dumnezeu, atunci știe el de ce a dat această regulă. E între Dumnezeu și mort. Nu ține de tine. S-or descurca ei, e treaba lor. Preotul degeaba i-ar face slujbă dacă Dumnezeu nu vrea să țină cont de ea.

        • Lotus 2017-01-11 Reply

          Cudi, nu îți cere nimeni să aduci ceva în plus moralității. Faptul că afirmi moralitatea e suficient. Faptul că spui „să fie bine” e suficient. Religia este o chestie mișto pur și simplu pentru că zice „fă bine”. Iar chestia cu pedeapsa o zice și poporul, sub altă formă: „cel care scoate sabia, de sabie va pieri”, „cine sapă groapa altuia, cade singur în ea” etc. Preoții au amplificat chestia cu păcatul divin, dar, dincolo de asta, orice religie te învață să faci bine. Nu trebuie să îi dai o notă doar pe ce aduce în plus. Simplul fapt că zice să faci bine merită notat. Nici învățătoarea de grădiniță nu „aduce nimic în plus moralei”, îți zice doar să faci bine. Nu aduce nimic în plus. Dar nici nu trebuie să aducă ceva.

          • Cudi 2017-01-11 Reply

            Pomeneam de înmormântarea sinucigașilor amintind că creștinismul merge pe ideea de iubire a aproapelui. Omul care s-a sinucis probabil că era cu sufletul la pământ, dar religioșii spun vai, păcătosul, s-a dezis de Hristos! E mai mult teorie povestea cu binele din perspectiva religiei, pentru că de binele practic se ocupă științele și cei din afara pătrățelului religios.

        • Lotus 2017-01-11 Reply

          Cu alte cuvinte, Cudi: de ce ai accepta învățătura de a face bine din gura cărții de morală, dar n-ai accepta-o din gura religiei? Ambele îți dau aceeași învățătură. Ce aduce în plus manualul de morală față de codul etic și moral al diverselor religii de pe glob?

          • Cudi 2017-01-11 Reply

            Cum spuneam mai sus, religiile merg pe teorii despre bine și iubire, științele pun cunoașterea și binele în practică, în slujba tuturor.

        • Lotus 2017-01-11 Reply

          Eu nu-l judec pe sinucigaș. Explic doar de ce nu-i face preotul slujbă.

          Cât despre cine se ocupă de bine, nici asta nu mă interesează. Pur și simplu tu discriminezi acum. Adică ok, să nu fii convinsă de religie aș înțelege, dar pari să ai ceva împotriva ei, fără să-ți dai seama.

          Există un manual de morală, care-ți zice să faci bine. Există o ființă umană, în persoana părintelui, a profesorului etc, care-ți zice să faci bine. Există o carte de religie (care, apropo, nu-i musai să fie creștină), care-ți zice să faci bine. Dacă apreciezi îndemnul de a face bine din gura educatoarei, dacă apreciezi îndemnul de a face bine din pagina manualului de morală, de ce nu l-ai aprecia și pe cel din pagina de religie? E același îndemn. Are aceeași valoare oricine l-ar da.

          Să încerci să diminuezi valoarea lui doar pentru că vine din paginile scripturilor, să spui că nu religia se ocupă de el (de parcă morala, ține de om până și de cum își însușește el aceste principii) denotă o anumită antipatie inconștientă, o anumită luptă pe care o duci cu religia. De ce, oare? Dacă ești atât de deschisă.

        • Lotus 2017-01-11 Reply

          Și, apropo, pentru mine nu-i simplă teorie chestia cu religia. Pentru tine poate e teorie, deoarece tu nu crezi în religie. Pentru mine e chiar mai mult decât morala atee. Simpla educație de a face bine, în lipsa unui Dumnezeu de care să fii convins că există, pe care să-l simți sau vezi, și care este o expresie a iubirii, nu poate forma decât o pojghiță morală superficială, la periferia personalității. O pojghiță care, în condiții extreme, se poate sfărâma foarte ușor. Vezi filmul War of the Worlds (de Spielberg), cu faza în care tânărul îl omoară pe cel care i-a adăpostit. În schimb, credința fermă în Dumnezeu, dar nu oarbă, cum o au habotnicii, ci autentică și profundă, te poate face să reziști la orice. Pentru că știi că există o lecție pe care trebuie s-o înveți în acea situație disperată. Pentru că știi că, chiar dacă nu vei fi prins, există o justiție divină deasupra ta. Pentru că intuiești niște principii care sunt mai înalte decât orice conjunctură în care te-ai afla. Pentru că știi cu siguranță că binele nu-i o poveste de adormit copiii. Pentru că știi că totul are un sens, că totul poate fi integrat la un mod superior. Mă rog, dacă știi. Dacă ai această încredere în Dumnezeu. Dar dacă o ai, morala ta devine mult mai tare.

          • Cudi 2017-01-11 Reply

            Lotus, cred că este evident pentru toți că ești un excelent teoretician. Felicitări.

        • Lotus 2017-01-11 Reply

          Nu știu exact care e sensul comentariului tău. Adică chiar nu știu ce ai vrut să zici și cu ce ton. Tot ce pot să-ți spun este că eu resimt în mod practic această ancorare puternică a moralei în siguranța că există Dumnezeu și că nimic nu este în van. Pentru mine nu este teorie.

          • Cudi 2017-01-11 Reply

            Tonul e amical-ironic, pe-acolo.

  • Fire 2017-01-11 Reply

    Nu ma lasa sa postez intreg comentariul si trebuie sa il rup in doua :

    Elena,
    1. Cine vrea sa il otraveasca pe sefu’, il poate otravi cu multe alte substante pe care le poate cumpara la liber de pe piata. Nu lipsa pilulei mortii din farmacie ii salveaza viata sefului, ci frica criminalului sa nu fie prins de politie.

    2. Morfina si opioidele nu fac dintr-o leguma om functional si nici nu ii anuleaza durerile cronice, ci doar i le atenueaza. Deci omul tot traieste in dureri continuu, doar ca le aduce la un nivel suportabil. Asta se intampla inclusiv in post-op, unde morfina intravenoasa nu iti anuleaza durerile desi pacientul primeste doza maxima.

  • Fire 2017-01-11 Reply

    3. Sustii ca moartea intervine rapid in cazurile grave. Faci presupuneri fondate pe nimic, carora le dai valoare de adevar. Mergi si viziteaza o sectie de ingrijire pailativa si vino apoi sa ne spui cum e cu eutansia. Oamenii se chinuie ingrozitor, long term, mizeria si durerea e absoluta. Sunt bolnavi cronici fara sanse de inbunatatire sau in paliativ care ar da orice sa scape de chinuri si sa fie lasati sa moara. Da’ nuuu, ca noi ii obligam cu grija si dragoste fatarnica sa traiasca in chinuri impotriva vointei lor.

    4. tu spui ca ingrijind un bolnav muribund demonstrezi dragostea fata de el. Pai ce fel de dragoste e aia in care il ajuti si il obligi sa traiasca in chinuri rugandu-si moartea sa vina mai repede, in loc sa il ajuti sa moara ( eutanasiat ) decent si fara dureri ?
    Ca de la mine nu se vede ca ar fi dragoste, ci sadism la maximum. Daca il iubeti, il ajuti sa moara, ii respecti dorinta de a nu se mai chinui in dureri si neputinta. Asta e adevarata dragoste, in care ii curmi suferinta, nu cea in care il lasi sa rabdde cu anii .
    Iar ipocrita aia de Maica Tereza ar fi putut sa lupte pentru dreptul de eutanasie a oamenilor pe care ii ingrijea, in loc sa faca pe marea comasionata care face bani si faima de pe urma amaratilor care traiesc in chinuri. Maica Tereza si alti “sfinti ” facuti de Vatican, au fost demult expusi ca fiind niste fraude ( arsenie Boca included, facatura Securitatii ).

    • Elena 2017-01-11 Reply

      Fire, ai afirmat că doar 20% din populația planetei (de vreo 7,3 mild în continuă creștere) sunt oameni. Restul ce sunt?

  • ketherius 2017-01-11 Reply Author

    Elena, hai să recunoaștem că ideea vânzării lor la farmacie este un fel de metaforă; este un fel foarte simplu de a exprima ideea de accesibilitate fără necesitatea acordului unei comisii și fără riscuri penale pentru cine e furnizor oficial.

    Reprezintă, adică, libertatea de a-ți exercita opțiunea individuală de a muri sau nu.

    Prezentarea la o comisie, la un psiholog sau la un preot, restrângerea dreptului de a alege cum și când mori nu are ca efect reducerea sinuciderilor, ci sinuciderea prin mijloace mai violente și mai dureroase. Ca argument îți prezint restricțiile impuse întreruperilor de sarcini: acestea tot se întâmplă, dar cu riscuri și consecințe mult mai grave pentru femei.

    • Elena 2017-01-11 Reply

      Tu ai dreptate doar că omiți un singur lucru. Numărul lor.
      Generația de ceaușei.
      Câte avorturi se fac acum (deși între timp au apărut n metode contraceptive) și câte avorturi se făceau atunci, în ilegalitate?
      Câți se încumetă să se sinucidă prin mijloacele violente de acum și câți o vor face luând doar o pastiluță, fără dureri?

      • ketherius 2017-01-11 Reply Author

        Uite întrebări mai relevante: câte femei au murit sau au avut complicații grave atunci și câte mor sau au complicații acum?

        • Elena 2017-01-11 Reply

          Ok, dar avortul e un păcat mai mic decât sinuciderea. Am scris un comment mai jos.

        • ketherius 2017-01-11 Reply Author

          Dar a lua ce a dat Dumnezeu cum este? Cel mai mare păcat, după părerea mea: furi cadoul divin sau îl corectezi pe Dumnezeu – depinde cum vrei să privești.

          Interzicând avortul, sinuciderea, muzica rock, tunsoarea mohawk etc,împiedici oamenii să își exercite liberul arbitru.

          Dumnezeu a vrut să putem alege, deci o limitare a opțiunilor este un păcat capital.

      • Fire 2017-01-11 Reply

        Si totusi, daca va creste numarul sinuciderilor daca dam la liber pastiliuta mortii, care e problema, Elena ? De ce tii tu mortis sa obligi pe unii oameni sa traiasca impotriva vointei lor, doar pentru ca asa ti se pare tie ca e bine ?

        Eu zic ca e de bine daca va creste numarul sinuciderilor : asta arata ca cei care ar fi vrut sa se sinucida dar nu o faceau de frica durerii sau esecului ( cu posibile consecinte dezastruoase asupra sanatatii ), acum se sinucid pentru ca au posibilitate asa o faca fara dureri si complet safe.
        Deci e de bine : o gramada de oameni nu vor mai fi fortati sa faca cu viata lor ce vor altii , ci vor face exact ce vor ei. Este viata lor, Elena si ei ar trebui sa fie stapani pe viata lor, nu noi ( in numele bunelor intentii ) ! Daca ei vor eutanasie, ce treaba ai tu sa le dirijezi viata ?
        Crezi ca o sa fie rasa umana pe cale de disparitie daca se da la liber pastila mortii ? Poti sa dormi linistita, ca nu e cazul.

    • Elena 2017-01-11 Reply

      Tu vrei cumva să-ți deschizi o afacere de pompe funebre și îți pregătești terenul propice? 😛

      • Fire 2017-01-11 Reply

        Exista deja si se numeste Dignitas. Insa este exclusivista, cere musai sa ai boli terminale , comitete si comitii si vreo 10.000 $ de persoana.

        Prin urmare, oamenii sunt disperati si nu isi pot permite, asa ca au aparut pe piata manuale cu instructiuni scris ede doctori ; cum sa o faci acasa, simplu si safe. Download here http://www.mediafire.com/file/94aek2ip8v58xxx/%5BEBOOK%5D+Dr+Philip+Nitschke+MD+%26+Dr+Fiona+Stewart+PhD+-+The+Peaceful+Pill+Handbook+%282012+edition%29.pdf

        Oamenii sunt disperati, se duc in America Latina ca sa cumpere anestetic veterinar fara reteta si il aduc ilegal in valiza in America, Europa si Australia riscandu-si libertatea, doar pentru ca vor sa se sinucida safe si fara dureri acasa, pentru ca autoritatile le interzic sa moara, in numele religiei, sfinteniei vietii si mai ales … al banilor facuti de pe urma suferinzilor.
        Ti se pare normnal, Elena ?

        • Cudi 2017-01-11 Reply

          Nici eu nu sunt de acord cu ideea ca astfel de pilule să fie ușor de procurat, spre exemplu cu buletinul.

          ‘Suicide is a permanent solution to a temporary problem.’ Simplul fapt că au picat un examen îi pot determina pe unii să se gândească, în pripă, la sinucidere, eșecul pare catastrofal azi, dar mâine poți râde în hohote amintindu-ți ce impact a avut asupra ta. Unii se gândesc la suicid din cauza unor situații nefericite, de moment – cum ar fi sfârșitul unei relații, pierderea locului de muncă, o situație financiară dezastruoasă. Nu pot întrezări un viitor mai bun, sunt în depresie și sinuciderea apare ca soluție optimă pentru a pune punct tuturor problemelor. Însă, privind din avion, problemele lor sunt temporare. No, pentru astfel de oameni, mai sensibili, nu e o idee bună să aibă acces facil la o moarte ușoară. Iar dacă țin musai să încheie socotelile cu această lume, o pot face oricând, oricum. De aia zic, frica de durere, de o moarte violentă sunt bune filtre pentru a tria motivele trecătoare ce împing spre suicid.
          Dar sunt de acord cu eutanasierea voluntară, la cererea pacientului, când alt deznodământ nu există și agonia prelungită nu-și are rostul.

    • Elena 2017-01-11 Reply

      Ai dreptate, avem liberul arbitru, fiecare ar trebui să poată alege pentru el.
      Deși mama lui l-a născut și l-a crescut ca să poată evolua și să se mântuiască, el poate desconsidera efortul tuturor, inclusiv a lui Dumnezeu și Duhului Sfânt și poate alege să renunțe la viață, să refuze să-și mai ducă crucea. De altfel Părintele Cleopa a și zis că cine se sinucide, nu trebuie să i se pună cruce la mormânt căci respectivul a refuzat să-și ducă crucea.
      Sfântul Apostol Pavel: “Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Cor. 6,19; Rom. 14, 8-12)
      Sinucigașilor nu li se face slujba clasică (în care se vorbește de înviere, de drumul adormitului…poate pentru că un sinucigaș nu are același drum), nu li se trag clopotele, ci doar li se citește o scurtă rugăciune la groapă. Oare de ce?
      Presupunerea mea este că ei nu se mai reîncarnează, întrerupându-și evoluția spirituală din vrerea lor. Ei vor bântui în lume sub formă de spirite sau draci. Sinuciderea este comisă de sufletele slabe, prea bolnave ca să aibă puterea să-și ducă crucea sau cei ispitiți de duhurile rele care îi atrag și pe cei slabi în cursa în care au căzut ei. Dacă e doar o simplă presupunere sau nu, nu știu. Știu că Iisus l-a numit pe Iuda “pierdut” pentru faptul că s-a sinucis. Poate într-o zi vom deveni destul de evoluați ca să înțelegem totul. Dar oară merită riscul să te sinucizi când se spune că e cel mai mare păcat? Mai mare decât “a ucide”?
      Ev.Marcu. Cap 9.
      “1. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere. ”
      Mie acest text îmi sugerează că unii erau atât de involuați acolo, în somnul lor adânc (poate chiar somnul rațiunii care face din om, un monstru), încât vor prinde a doua venire a lui Iisus tot reîncarnându-se.

      • Fire 2017-01-11 Reply

        Elena, nu poti conditiona un copil devenit adult sa faca cu viata lui ce doreste, pe motiv ca parintii lui i-au facut, i-au dat si s-au sacrificat. Pai copilul ala nu a cerut sa fie adus pe lume, nu are nici un contract cu parintii, deci daca parintii fac ceva pentru copil, o fac pentru ca asa doresc ei si nu pentru a-i scoate ochii ulterior si a incerca sa-i controleze viata.

        Cudi : Da, oamenii se pot sinucide din cele mai puerile motive, insa e dreptul lor sa faca asta si e obligatia noastra sa le respectam deciziile, egal ca suntem de acord cu ele sau nu. Daca una dult considera ca trebuie sa faca greseli si sa traiasca intr-un fel pe care noi il dezprobam … e dreptul lui sa traisca asa cum considera. Noi nu avem nici un drept sa ne bagam in viata lor si sa i-o controlam, pe motiv ca face tampenii. E dreptul lui sa faca tampenii si sa se sinucida dintr-o tampenie, iar noi ar trebui sa le respectam dreptul de a decide ( chiar si tampenii ) pentru viata lor. Parerea mea.
        Daca omul vine si cere ajutor sau alte opinii, e ok. Insa daca nu cere, atunci e dreptul lui sa faca ce doreste si cum doreste cu viata lui.

        • ketherius 2017-01-11 Reply Author

          Fire, sunt cu totul de acord cu faptul că oamenii trebuie să aibă opțiunea. Totuși, datorită permanenței efectului sinuciderii, acea teoretică pastilă nu trebuie să fie la fel de accesibilă ca și aspirina.

          Majoritatea celor ce au ratat o sinucidere nu au mai încercat niciodată. Dimpotrivă, mulți s-au răzgândit subit în secundele ce au urmat gestului voit fatal.

          Alții, mai hotărâți, nu s-au lăsat până nu au reușit. De-aia cred că un aplicant pentru sinucidere ar trebui să aibă un interviu cu un psiholog, să vadă un film documentar, să viziteze morga, să viziteze un adăpost de animale, să semneze și să bifeze pe 7 formulare că știe ce face și că nu are îndoieli. La nici unul dintre acești pași nu trebuie să existe posibilitatea de a i se refuza, dar trebuie să existe, la final, certitudinea că intenția fatală este concretă, sigură, de durată.

          My C$0.02

        • Fire 2017-01-12 Reply

          De acord ca cine a ratat o sinucidere s-a razgandit si e firesc sa fie asa, pentru ca sinuciderea e foarte neplacuta si dureroasa. Dar eu vorbesc despre eutanasie si aia nu e.

          Indiferent cas-au razgandit sau nu, ca au considerat ca au facut eroare sau nu, eu consider ca omul ar trebui sa aiba dreptul inalienabil de a face erori in viata sa, fara ca o autoritate sa intervina si sa-i dea voie ori sa ii interzica. Este dreptul fiecaruia de a face erori si de a-si trai ori lua viata dupa cum doreste, chiar daca regreta mai tarziu.

          Daca transferam autoritatii statului dreptul de a decide pentru noi daca da sau nu eutanasia, atunci la fel de bine putrem transfera orice decizie statului, sub pretextul ca individul e incapabil sa ia decizii pentru sine, pentru ca uite … a luat decizii si a regretat.
          Orice decizie este ireversibila, pentru ca nu mai poti da timpul inapoi si poti regreta apoi, so … de aici pana la control e doar un pas facut cu bune intentii.
          Si decizia de a naste copiii este tot una ireversibila si pe care unii o regreta insa faptul e consumat.

          La fel de bine se amesteca religia si credinciosii in viata omului sa il controleze, pentru ca ei au bune intentii si sunt convinsi ca ei stiu mai bine decat omul in cauza. La fel si statul, stie el mai bine prin psihologi decat mine ? Sa decida un strain pentru viata mea, de ce ? Doar pentru ca ii f…te grija sa nu cumva sa fac vreo prostie pe care ulterios as regreta-o ?
          Pai imi asum riscul de a regreta si a face prostii pentru care platesc cu viata mea, ca asta inseamna sa fii adult in deplinatatea facultatilor mintale, sa decid singur ce fac cu viata mea .Libertatea mea e mai importanta decat orice altceva, iar amestecul statului si autoritatii este o forma de control si atata tot.

        • Elena 2017-01-12 Reply

          Fire, dacă tot avem dreptul să facem erori, de ce nu ne permite statul să avem și bombe (adevărate, nu numai bombe sexy), de ce mai există securitate și poliție? Poate vrem să zburăm în aer cu tot ce avem, casă, masă…
          Dacă tot avem dreptul să facem erori de ce ne cere autorizație de construcție și avize? Am putea construi orice cocioabă, fără a ține cont de vreo cutumă, am putea construi blocuri fără rezistență, păi dacă noi putem alege și ne asumăm, nu avem noi dreptul de a alege?
          Și încă câte erori am putea face. 🙂 Că doar proștii au idei cu duiumul când vine vorba de erori.
          Dar pentru un om fără discernământ cine ar trebui să aibă drept de veto asupra vieții lui?
          După părerea mea, orice greșeală e reparabilă, exeptând moartea.
          Mai ales pentru cei care nu cred în reîncarnare.
          Și dacă refuzi karma ta, Dumnezeu nu cred că te ia și te tot repune în același destin pe care îl meriți după karmă. Dacă rațional ( în deplinătatea facultăților mentale) și refuzi destinul și șansa de evoluție spirituală, rămâi așa până la a doua venire a lui Iisus, Sfârsitul Lumii. Numai că atunci nu vei fi pregătit și ca duh nu vei supraviețui înafara acestui incubator. De aceea preoții le fac slujbă doar celor care deși s-au sinucis, nu aveau discernământ.

        • Fire 2017-01-12 Reply

          Elena, statul nu ne da voie sa fii liber, pentru ca prefera sa ne controleze ca pe copiii de 3 ani. Ba mai rau decat atat, propaganda i-a prostit pe oameni ca sunt incapabili sa isi poarte de grija ( si aici intervine tatucul nostru, statul ) si ca daca nu ar fi statul sa ne ghidoneze si controleze, ar fi vai de noi. Mai grav decat atat este ca oamenii chiar au pus botu’ la vrajeala asta de doi lei.

        • Elena 2017-01-12 Reply

          Un om când vrea să se sinucidă – o face pentru că are o problemă, nu că așa a decis el că terra e un loc nasol și puf, se sinucide și se teleportează pe o altă planetă.
          Majoritatea cazurilor de sinucidere provin din dezamăgiri pe plan sentimental (din dragoste), financiare (a pierdut bani, sărăcie), boli psihice (dar aici intervine lipsa de discernământ), onoare (Seppuku, Hara-kiri, atentate teroriste în numele religiei sau Kamikaze (vânt divin) în numele patriei- din naționalism, sau pentru că au fost închiși, privați de libertare).
          Toți au o problemă, o supărare. Nimeni nu o face așa. Toți se simt pe un drum înfundat din labirintul vieții și au moralul atât de la pământ încât nu mai văd scăparea. În loc să le descoperi suferința, să discute un psiholog sau preot cu ei, SĂ ÎI AJUȚI, să fie ajutați și să li se deschidă mintea, oferindu-le ajutor moral sau material, tu, Fire, consideri că bine ar fi să le punem la îndemână niște metode de a se sinucide mai repede și fără durere. Uite, ia pastiluța asta și trec toate problemele.
          “Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata.

          Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati.
          Nu am putea fi atat de puternici cum suntem.
          Nu am putea zbura NICIODATA!
          Am cerut putere…
          Si Dumnezeu mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic.
          Am cerut intelepciune…
          Si Dumnezeu mi-a dat probleme ca sa le rezolv.
          Am cerut prosperitate…
          Si Dumnezeu mi-a dat un creier si muschi pentru a munci.
          Am cerut sa pot sa zbor…
          Si Dumnezeu mi-a dat obstacole de a le depasi.
          Am cerut iubire..
          Si Dumnezeu mi-a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor.
          Am cerut favoruri…
          Si Dumnezeu mi-a dat potential.
          Nu am primit nimic din ce am cerut…
          Dar am primit tot ce aveam nevoie.”
          Sursa: http://schitedepredica.blogspot.ro/p/p0vestiri-cu-talc.html?m=1

        • Fire 2017-01-12 Reply

          Elena si totusi, de ce tii tu mortis sa intri cu bocancii in viata altora, ca sa ii “ajuti” sa faca ce vrei tu, sa ia deciziile de viata care ti se par tie corecte, sa ii dirijezi viata ? Ti-a cerut ajutorul ? NU. Daca vrea ajutorul sistemului, stie si singur unde sa il ceara si sa il primeasca.

          De ce crezi tu ca un individ normal la cap ar accepta ca statul sa gandeasca in locul lui ( in problemele care tin de viata personala cum e eutanasia ) si ar delega de buna voie statului autoritatea asupra persoanei sale ?
          De ce crezi tu ca un om normal la cap ar prefera sa riste sa greseasca megand pe mana staului cu cateii lui, ( psihologi, etc ), in loc sa riste mergand pe mana proprie. Eu prefera sa fac prostii pentru ca atat m-a dus capul pe mine si nu sa fac prostii pentru ca am fost imbecila si am permis altora sa gandeasca in locul meu.

          Problema e ca nu poti accepta ideea ca un om poate gandi diferit de tine si isi poate trai / termina viata diferit de tine.
          E viata lui , e problema lui ce decide pentru el. Daca vrea sa se eutanasieze dintr-o prostie, ce treaba ai tu si societatea sa il impiedicati ? Oh da, vreti sa il aduceti pe calea cea dreapta si sa faca dupa cum considerati voi ca e corect !

          Cand statul va spunea cati copii sa faceti si va obliga sa nu faceti avorturi ( toate in numele grijii fata de omul care nu e el in stare sa decoida pentru viata lui, ca vezi, face greseli ), cum era ? Cand statul decisese pentru oameni ca nu e voie deloc eutanasie ( din aceleasi motive ) cum era ? Cand statul decisese ca e interzis la marijuana cum era, cand bolnavii nu aveau acces la cel mai eficient tratament ? cum era cand statul va obliga sa va tundeti scurt si sa va radeti mustanta, ca era tot in numele binelui si grijii pentru om ?
          Cum e cand statul in numele bunelor intentii vine si iti dirijeaza viata si te obliga sa ii respecti deciziile luate peste capul tau dar care te privesc strict pe tine?

        • Elena 2017-01-12 Reply

          Cred că noi două nu vom ajunge la un consens nici de i-am umple blogul de commenturi lui Keth și Cudi.
          Mai am doar o singură întrebare pe tema aceasta:
          – Fire, dacă fiica ta ar fi depresivă și ar avea gânduri sinucigașe, nu te-ai strădui să o înțelegi și să o ajuți doar pentru că e adult și poate decide singură?

          Mă întreb cum se manifestă bunătatea înnăscută la Flame of Fire’s…

        • Fire 2017-01-12 Reply

          Elena, te citez ” bunatatea innascuta a lui Flame of Fire ” se manifesta prin a respecta liberul arbitru al celorlalti, egal ca e fiica mea sau Nea’ Caisa de pe strada. Si se manifesta simplu : Imi permiti sa te ajut ? Do you want my help ? Yes or no si pot accepta ambele situatii fara crize, insistente si mers cu lamuritu’ pe motiv ca esti fiica mea si stiu eu ce e mai bine pentru tine.

          Da, se prea poate sa am dreptate si fiica mea sa faca o tampenie, insa e majora, e viata si dreptul ei de a lua decizii in ceea ce o priveste. Eu pot fi de acord sau nu cu decizia copilului adult, insa iti spun ca i-o voi respecta no matter what.

          Sa intri cu bocancii in viata cuiva, indiferent cine este el, este un abuz, egal ca e facut cu bune intentii sau nu. Consider ca fiecare om are dreptul sa decida pentru viata lui. Faptul ca eu o sa sufar daca se sinucide copilul devenit adult, e adevarat, insa primordial este sa ii acord lui libertatea de a decide pentru el, egal ca face alegeri bune sau rele.

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          Bre Fire, respectul liberului arbitru, că dacă nu l-ar respecta, probabil n-ai putea să-ți iei viața, dar alegerile vin și cu anumite consecințe la pachet. Dumnezeu îți respectă liberul arbitru și când alegi să iei viața altui om. Nu te trăznește pe loc în acel moment. Dar asta nu înseamnă că orice decizie ai lua este bună. Nu mai știu care apostol zicea că totul este cu putință, dar nu totul îți este spre folos.

          Uită-te la filmul Ghost, cu Patrick Swayze, unde apare motivul sinucigașului și al experienței lui de după moarte. Cred că e destul de inspirat la faza asta. Am citit cărți despre ezoterism în care se spunea că, dacă te sinucizi, sufletul va fi condamnat să rămână pe lângă corp, sau în locul respectiv, și să sufere, până când ar fi survenit moartea în mod normal.

          Pentru că nu de bine te sinucizi, ci ca să scapi de o suferință. Dar, ca să vezi chestie, într-un univers perfect, în care fiecare are ce merită, tu meriți acea suferință, acel destin pe care-l aia, așa că nu poți fugi de el în modul ăsta. Încercând să-ți iei viața îți complici destinul viitor. În orice caz, mai ușor nu ți-l faci.

        • Fire 2017-01-12 Reply

          Lotus, ne invartim in jurul cozii si ajungem din nou si din nou la aceeasi intrebare : Este alegerea sinucigasului sa se sinucida si ce treaba are mama, tata,catelu’, purcelu’, statul , psihologul si gura lumii cu asta ? De ce toti vor sa se bage in viata omului , sa i-o dirijeze si sa il lamureasca sa ia deciziile pe care societatea le vrea ?

          E simplu : e viata lui, decizia lui, isi asuma consecintele. Ce treaba are magarul de unde beau oile apa, zic si eu ?

        • Elena 2017-01-12 Reply

          Fire, omul nu ar trebui să intervină între el și cuțit sau pastila eutanasierii. Ci între sinucigaș și motivul sinuciderii. Stai omule calm, ce problemă ai? Te pot ajuta. Vrei? Găsim soluții, vrei? Îi explici și dacă nu vrea oricând o poate face mai încolo, după ce se mai gândește.
          Nu că îl lași, e treaba lui, să se descurce, să aleagă. Toți avem momente de slăbiciune când avem nevoie de sprijin moral, material, o vorbă bună, o îmbrățișare, o alinare.
          Omul bun se cunoaște după faptă și pomul bun după roade.

        • Fire 2017-01-12 Reply

          Elena, asta cu nu il lasi de capul lui sa decida ce face cu viata lui, e fix aia ca soacrele care vin cu bune intentii si le f…t viata tinerilor casatoriti cu fa aia, nu fa aia ca stiu eu mai bine si te pot ajuta …
          Ce-ar fi sa fie lasati in pace sa isi controleze singuri viata si sa traiasca / moara asa cum doresc ei, fara ” interventii” ? Eu zic ca respectul si iubirea pentru un om incepe cu respectarea liberului sau arbitru.

          • Cudi 2017-01-12 Reply

            Asta:
            ‘Eu zic ca respectul si iubirea pentru un om incepe cu respectarea liberului sau arbitru.’
            și cu asta:
            ‘Ramai neutru, imobil, in tao si lumea se va opri pentru tine.’
            le-aș pune-n ramă.

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          A, Fire, de acord. Dacă el așa decide, e treaba lui. Dincolo de asta, eu consider că sinuciderea este o greșeală, așa că omenește aș încerca să-i dau un gând mai bun, dacă se poate. În sensul ăsta l-aș trage de pe linia de tren, de exemplu. Nu l-aș lăsa acolo, să moară. Dar în rest, sigur, treaba fiecăruia ce face.

          Cudi, ție îți cam plac citatele lui Fire. Eu de exemplu în al doilea nu văd aproape nimic. Mai ales că TAO este alchimie rescrisă.

          • Elena 2017-01-13 Reply

            Ce frumos, da! Rămâi netru, imobil, în tao!
            Imaginează-ți că Iisus ar fi stat în tao și s-ar fi dus lângă slăbănogul de lângă Vitezda și nu l-ar fi întrebat “Vrei să te vindeci?” (l-a întrebat, i-a respectat liberul arbitru, NU L-A IGNORAT, gen…frate, ești adult ..mai suferă 38 de ani dacă vrei!)
            Sau poate nici nu s-ar fi dus nicăieri. Ar fi stat acasă la El în tao cu mama lui Fecioara Maria.
            Nu? Ce să cunoască El pe vameș, pe orbi, ologi, de ce să propovățuiască El Cuvântul lui Dumnezeu prin sursa cea mai curată (adică El), când putea fi netru, în tao?
            Ce mai e și sintagma aceasta “iubește-ți aproape CA PE TINE însuți” când tu poți sta liniștit și neutru în tao, văzându-ți de ale tale și în rest fiecare cu liberul său arbitru să facă ce pot ei și ce vor. “Indiferența ucide!”
            Poți fi moral și fără religie, da.

            • Cudi 2017-01-13 Reply

              Elena, amesteci merele cu perele în acest exemplu, cu indiferența care ucide. Aduci în discuție ajutorul dat bolnavilor (care, evident, își doreau vindecarea) pentru a susține că sinuciderea e un păcat. Nu are legătură una cu alta.

              Pe de altă parte, și acum mă adresez lui Fire, să presupunem că cea mai bună prietenă a ta – o femeie inteligentă și frumoasă – este într-o relație de tot căcatul, în care partenerul o înșeală, o bate, o umilește, o face să se simtă ultimul om de pe pământ etc. Și această prietenă îți mărturisește intenția ei de a se sinucide, dat fiind faptul că este nefericită în relația ei. Oare nu i-ai spune măcar ceva de genul: ‘fată, nu merită să mori din cauza acestui nemernic, părăsește-l și refă-ți viața, sfatul meu’? Dacă îi spui doar atât, automat ai făcut pe psihologul cu ea. Iar acest fapt, de a face pe psihologu’, nu lezează cu nimic liberul arbitru, nu înseamnă că ai forțat-o în alegerea ei, pentru că, în final, tot ea este cea care alege dă moară ori ba. Psihologul este doar o șansă pentru a te răzgândi, un filtru pentru cei mai nehotărâți, nu are puterea de a constrânge și, în concluzie, nu afectează liberul arbitru.

          • Elena 2017-01-13 Reply

            Dar nu fiind neutru, în tao, ci ca BUNUL SAMARITEAN.

          • Fire 2017-01-13 Reply

            Esti pe aratura, Elena. Asta intelegi tu prin tao, o mare nesimtire si indiferenta la adresa a tot si a tuturor ? Sa ma scuzi, dar nu nu ai proprietatea termenilor pe care ii folosesti !

            Am o veste pentru tine : Isus chiar era in Tao si se poate vedea cu ochiul liber ( pentru cine pricepe ) !

          • Elena 2017-01-13 Reply

            Fire, eu nu prea am habar de taoism, dar am judecat prin prisma exemplului dat de tine la eutanasiere/sinucigași. Dacă e eu m-am raportat greșit la ce înseamnă tao, înseamnă că și tu ai făcut asta când te-ai raportat la a nu interveni deloc în situația unui sinucigaș.

          • Fire 2017-01-13 Reply

            Well, daca tot vorbesti fara sa stapanesti subiectul, fara sa ai nici cea mai mica idee despre ce-i aia tao, sa nu te miri ca opiniile iti vor fi ignorate.

            Nu stiu tu cum esti, insa eu daca nu cunosc un subiect … o prefer pe aia cu ” eu sunt mic nu stiu nimic ” in loc sa scot perle pe gura. Pana la urma, fiecare cum considera.

          • Elena 2017-01-13 Reply

            Cine are minte să analizeze singur și să judece el, să aleagă. Cine nu, să se ia după alții.
            “Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.”(Mt 24;11)

          • Fire 2017-01-13 Reply

            Elena, ca sa poti judeca, mai intai trebuie sa cunosti, sa ai informatia . E ca si cand ai incerca sa citesti fara a cunoaste literele. In baza a ce judeci, in baza ingnorantei ?

          • Fire 2017-01-13 Reply

            Lotus, Tao nu e “alchimie rescrisa”. Nu exista alchimie rescrisa decat in mintea ta.

          • Fire 2017-01-13 Reply

            Cudi, am avut prietene care au fost in situatii nasoale, nu doar de cuplu. Eu le-am zis toate variantele care exista, si alea bune si alea rele insirate A, B, C, D… si i-am zis ca poate sa aleaga varianta care ii convine ei mai mult, este strict decizia ei si nu a mea. Eu nu ma bag in viata nimanui.
            Daca ma intreba care varianta as alege-o eu, ii spuneam. Daca nu ma intreba, nu spuneam.

            Psohologul e mai mult decat a-i insira variantele existente si a-si lasa liberul arbitru . Psihologul se baga cu bocancii in viata oamenilor ( care casca gura la basmele lor ) si pretinde Cai Verzi pe pereti.

            • Cudi 2017-01-13 Reply

              Fire, acum există psihologi și psihologi… Mai buni sau mai puțin buni. Dar faptul că există psihologi e un lucru care a mai diminuat din amploarea sinuciderilor, există linii telefonice apelate de sinucigași și care oferă consiliere gratuită, roșii de-atâtea apeluri, dovadă a faptului că decizia de muri este pusă la îndoială fix de ăia care se gândesc la suicid. Și semn al nevoii de a întreba pe alții (anonimi, din afara grupului social); existența acestor linii de consiliere psihologică sunt dovada faptului că nu întotdeauna psihologii se bagă cu bocancii în viața sinucigașilor, ci ăștia din urmă îi caută la disperare.

          • Fire 2017-01-13 Reply

            Cudi, e eroarea mea de exprimare. Cand am zis ” psiholog” aveam in minte disciplina psihologie, care e o mare minciuna inutila si ineficienta – psihologii asta invata in facultate si asta sunt fortati sa aplice in practica, dupa protocol si nu dupa cum ii taie capul pe ei.

            Eu nu am nimic impotriva celor care au ganduri de sinucidere da’ nu-s chiar hotarati, asa ca cer “ajutorul” psihologilor. Daca cineva are incredere in prostia aia numita psihologie .. go for it, e treaba cu liberul arbitru !

            Eu am un dinte impotriva celor care interzic eutanasia pentru ca … asa vor ei sa nu avem dreptul de a decide pentru noi.

            • Cudi 2017-01-13 Reply

              Fire, am văzut acum vreo trei zile, pe Netflix, filmul The Experimenter. Cred că relevă foarte bine una dintre utilitățile psihologiei. Filmul e biografic, ni-l prezintă pe psihosociologul Stanley Milgram pe vremea când aduna date pentru experimentul lui despre obediența/rezistența individului la autoritate. Nu atât pentru tine, Fire, cât pentru susținătorii autorității biblice, o să redau aici parte din articolul ăsta:
              ‘ După sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, foarte mulţi psihologi şi sociologi au studiat şi cercetat pe toate părţile crimele împotriva umanităţii care au avut loc în lagărele de concentraţie şi exterminare naziste.
              Cercetătorii au dorit să afle în primă instanţă dacă naziştii germani au fost nişte oameni care au fost înrăiţi până la nebunie de ideologia agresivă în care credeau, sau mai grav, nu cumva orice grup de oameni din orice rasă sau cultură se poate comporta la fel de abominabil dacă ajung în conjuncturi şi situaţii asemănătoare?
              Cel care s-a hotărât să pună capăt tuturor acestor dileme din lumea psihosiciologiei de atunci, a fost Stanley Milgram, un psiholog din cadrul Universităţii Yale. El a imaginat şi pus în practică un experiment pe baza conflictelor dintre influenţa unei autorităţi imperative, pe care nu o poţi refuza în mod normal şi barierele ridicate de conştiinţa fiecăruia dintre noi. Milgram a examinat cu atenţie justificările şi declaraţiile celor acuzaţi de crime împotriva umanităţii cu ocazia celebrului Proces de la Nurnberg.

              Majoritatea liderilor nazişti inculpaţi atunci, s-au apărat invocând faptul că au fost forţaţi să îndeplinească nişte ordine, cu care niciunul dintre ei nu ar fi fost de acord, dar date conjuncturile, s-au văzut nevoiţi să le îndeplinească. Experimentele au început în luna iulie a anului 1961, la doar un an distanţă de procesul răsunător al lui Adolf Eichman în Ierusalim. Milgram şi-a selectat subiecţii pentur experimente după ce în prealabil a tipărit un anunţ în care cerea ca mai mulţi bărbaţi să se ofere ca voluntari pentru un studiu care are ca subiect optimizarea tehnicilor de învăţare şi studiere în Universitatea Yale.

              Impulsuri electrice şi condiţionări psiho-sociale

              Conform procedurii, fiecare participant făcea pereche cu alt voluntar şi cei doi trăgeau la sorţi care să fie „profesorul” şi care „învăţăcelul”, aceştia din urmă fiind studenţi ai lui Milgram care nu-şi declinau identitatea colegilor lor de experiment. Cheia succesului experimentului a fost un generator de impulsuri electrice creat de către Stanley Milgram. Subiectul era apoi dus într-o cameră unde i se ataşau electrozi de braţe.
              Generatorul de impulsuri electrice era calibrat între 15-450 de volţi, în care gradaţia de 15 volţi declanşa un şoc mic, intensitatea cerscând până la 375 volţi, capabilă de şocuri foarte dureroase. În cele din urmă, organizatorii au exclus posibilitatea ca subiectul să primească 450 de volţi, care l-ar fi ucis chiar dacă declanşatorul era adus accidental la această intensitate. Evident, pentru siguranţa subiecţilor, declanşatoarele nu au fost niciodată conectate la curent electric, dar subiecţilor „profesori” nu li s-a spus niciodată asta.
              Milgram era deci gata să afle cât de departe pot merge oamenii care se supun unui ordin, dacă acesta are ce obiect vătămarea sau torturarea altor oameni (de cele mai multe ori necunoscuţi), la fel de mult vroia să afle cât de uşor sau greu pot fi influenţaţi oamenii obişnuiţi să comită atrocităţi, cum se întâmplase de nenumărate ori în cel de-al doilea Război Mondial. Participanţii voluntari erau un eşalon de 40 de bărbaţi cu vârste cuprinse între 30-50 de ani ale căror ocupaţii variau de la simpli muncitori la directori de firme şi companii importante.

              La începutul experimetului, toţi au fost introduşi unui personaj de la care trebuiau să primească ordine. Experimentatorul avea dreptul de a le cere orice executanţilor care trebuiau să facă apel la propria conşiinţă înainte de a îndeplini oridinele, cel mai adesea absurde. Acest personaj cheie era îmbărcat într-un costum impunător de culoare gri şi nu era Milgram, ci un actor profesionist în vîrstă de 47 de ani care putea da mai multă veridicitate şi greutate rolului.
              Cei în rol de „învăţăcel” trebuiau să răspundă unor întrebări diverse, iar refuzul de a răspunde sau răspunsurile greşite se pedepseau de către „profesori” prin delanşarea unui şoc electric în corpurile subiecţilor „învăţăcei”. Dacă din milă sau compasiune, aceştia refuzau să-i pedepsească pe ceilalşi colegi de experiment, atunci intra în scenă „experimentatorul suprem” cel care avea rol de autoritate absolută şi venea să transmită un set de cinci ordine diferite.

              Cei în rol de „profesor” primeau astfel câte un set de instructiuni tipărite cu următoarele îndemnuri. Acestea erau: – Te rog continuă, -Insist să continui, -Experimentul îţi cere să continui, -Este absolut esenţial să nu renunşi şi să continui, -Nu ai altă soluţie decât să continui. Văzuţi în faţa situaţie implacabile, oamenii au ales.

              Rezultate care nu ne fac cinste şi întrebări fără răspuns

              Rezultatele au fost înfricoşătoare pentru destinul speciei umane. Putem spunne chiar că acesta a fost un mare examen picat de omenire, chiar dacă s-a desfăşurat într-o sală pierdută a unei singure universităţi. Nu mai puţin de 65% dintre participanţii în rol de „profesori” au continuat să-şi chinuie subiecţii cu impulsuri electrice care tindeau să se apropie de valoarea de 450 de volţi, în ciuda urletelor evidente de durere ale acestor oameni.

              Şi mai grav de atât, absolut toţi „profesorii” şi-au supus colegii de experiment la şocuri electrice de 300 de volţi. În decursul experimentului, mulţi subiecţi au avut accese de panică şi angoase, iar trei dintre aceştia au intrat în crize manifestate prin spasme şi mişcări incontrolabile. În faţa unei asemenea realităţi implacabile, Milgram nu a vrut să accepte datele şi evidenţele şi a mai efectuat un număr de alte 18 experimente similare, dar care au avut aceleaşi rezultate. Înainte de desfăşurarea experimentelor, majoritatea experţilor credeau că doar 1-3% dintre subiecţi vor administra şocuri electrice colegilor în urma îndemnurilor de pe hârtie. Experţii credeau iniţial că doar o persoană cu o psihopatologie avansată, cu nebunie periculoasă şi iresponsabilă putea face asemenea acte de sadism, în niciun caz nişte oameni normali, fără antecedente penale, dar cărora li s-a dat putere pe mână şi erau continuu presaţi de o autoritate intransingentă în privinţa îndeplinirii ordinelor. Cei 65% nu s-au oprit din a administra puternice dureri fizice colegiolor lor, nici când într-unul dintre cazuri, unul dintre „învăţăcei” şi-a rugat „torţionarul” să înceteze deoarece are probleme cardiace, iar şocurile electrice repetate l-au putea ucide oricând.
              Se pare că oamenii prezintă un comportament înăscut în urma căruia acceptă fără crâcire cele mai absurde şi crude ordine dacă acestea vin din partea unei autorităţi căreia nu i se pot opune. Oamenii tind să îndeplinească ordine de la persoane cărora le recunosc autoritatea ca un drept moral sau legal. Reacţia de supunere la o autoritate legitimă este învăţată de-a lungul generaţiilor, încă din copilărie când ascultăm de părinţi, bunici, membri mai mari din familie, profesori şi apoi şefii de la locul de muncă.

              Într-o altă sesiune de comunicări din anul 1974, Stanley Milgram a explicat comportamentul subiecţilor săi sugerând că oamenii au două stadii distincte de comportament atunci când se află în public sau în societate. Astfel atunci când sunt în stadiul autonom, oamenii îşi aleg liber acţiunile şi îşi asumă conştient toată responsabilitatea pentru ele. Însă aflaţi în aşa numitul stadiu agentic oamenii le permit altora să le dirijeze şi să le comande acţiunile şi libertatea, alegând însă să paseze responsabilitatea faptelor către persoanele care le-au dat ordine. Cu alte cuvinte, oamenii se poartă ca nişte servitori ai dorinţei altora.

              Milgram a mai sugerat colegilor săi psihosociologi că pentru a intra în stadiul agentic, oamenii trebuie să recunoască două condjucturi. Anume aceea în care persoana care dă ordine este percepută ca fiind calificată şi îndreptăţită să acţioneze asupra comportamentului lor. Următoarea conjunctură este aceea în care persoana care primeşte ordinele este convinsă că autoritatea va accepta toate responsabilităţile faptelor făcute în comun. Aceste realităţi sunt susţinute de rezultatele experimentelor lui Milgram.

              Spre exemplu, când participanţilor li s-a spus că vor fi responsabili pentru acţiunile lor, niciun „profesor” nu a îndrăznit să-şi chinuie colegul. În contrast, când li s-a spus că „experimentatorul” este responsabil pentru tot ce se va întâmpla, oamenii au abuzat butonul declanşatorului electric în ciuda faptului că ştiau că astfel provoacă dureri celoralţi semeni. Au existat şi numeroase critici ale experimentelor, unele dintre acestea acuzând că experimentele au avut loc în condiţii de laborator, ceea ce ridică întrebări asupra unei astfel de situaţii identice şi în realitate. Adevărul este că restul oamenilor se supun fără să crâcnească, în viaţa de zi cu zi, la constrângeri mult mai minore decât ameninţarea unui şoc electric.’

          • Elena 2017-01-13 Reply

            Cudi, poate așa cum bolnavii își doreau vindecarea, la fel și sinucigașul vrea o soluție pentru a ieși din situația în care au intrat și pentru că nu o văd, aleg moartea. Dar nu că neaparat își doreau oricum moartea DACĂ situația lor nu era disperată și nu o credeau fără ieșire, ca un drum închis din labirintul vieții. Singura soluție pe care ei o intrevăd e moartea, în mintea lor, ca să scape de chin, de probleme.
            Și acum să luăm un caz ipotetic cum i l-ai dat și tu mai jos lui Fire.
            Avem o tipă frumoasă și inteligentă care se îndrăgostește de șeful ei și intră într-o relație cu el. Șeful/partenerul ei (să-i dăm un nume: Mircea) o înșeală, o bate, o umilește, etc. Ea este dominată se agresor fizic dar și mental, psihic. Umilind-o o face în timp să-i scadă stima de sine, încrederea că poate duce o viață fără ajutorul lui material sau de oricare altfel, astfel că Mircea are autoritate și îi crează o dependență față de el, victimei sale. (O face la psihic, cum se zice). Poate M. fiind director iese cu oameni influenți sau cu oameni periculoși, poate are o soră care lucrează în justiție ocupând o funcție importantă și ea cunoscându-i anturajul prinde și o mai mare frică de el, de al supăra. Sunt numeroase dedesupturi pe care nu le poți discuta cu o prietenă cu care împarți rețete sau faci un crème brûlée. Când nu cunoști detaliile și nu îi simți agonia sufletească, fricile, nu îi cunoști gândurile și îi vezi doar masca pe care și-o pune în societate, e ușor de dat sfaturi și soluții imediate pe care ea nu le vede ușor de pus în practică. Ea are nevoie de dezbateri mai amănunțite, de înțelegere, de implicare, de ajutor calificat și care să îi câștige încrederea. Poate nu doar de “un fel de psiholog”.
            Mircea (personajul nostru ipotetic) este de fapt un criminal, nu doar un agresor fizic, verbal, psihic.

          • Fire 2017-01-13 Reply

            Pai exact asta spuneam si eu, Cudi, ca si tine : ca psihologia este pentru oi proaste ! Odata ce omul s-a ridicat deasupra nivelului de turma, nu mai are ce cauta la usa psihologiei. Psihologia se adreseaza turmei, omului-maimuta care imita si nu gandeste critic.

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Cudi, aici sunt de acord cu Fire (chiar dacă nu aș folosi tonul ei). Mai exact, consider că psihologia nu este decât o știință empirică, de tatonare a psihicului omenesc, care-i este într-o foarte mare parte necunoscut. Sau, aș putea zice că, la fel cum oamenii obișnuiți își folosesc 5% din potențialul lor mental, psihologia este 5% din ce ar putea fi.

            Poate era mai bine să descrii cu cuvintele tale experimentul. N-am înțeles unele detalii. Dacă perechile trăgeau la sorți pentru roluri, cum se face că cei în rolul victimelor erau studenți de-ai lui Milgram? Că tragerea la sorți implică un rezultat aleator, cine garanta că un om de pe stradă nu trage la sorți rolul de victimă? Era măsluită tragerea? Apoi, cum de pacienții aveau reacții de durere dacă respectivii conectori erau falși? Erau mimate? În orice caz, chiar faptul că Milgram a recurs la acest experiment arată că psihologia nu înțelege cum funcționează psihicul uman (și recurge la nenumărate experimenta care să-i dea cât de cât o idee).

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Ketherius, Cudi a dat un citat lung. Cred că dacă voia să mă trimită pe Google, dădea un link. E mai mișto să răspunzi unei întrebări cu cuvintele tale dacă știi subiectul, decât să trimiți omul pe Google. Doar că citatul dat de ea părea luat de pe descoperă.ro și tradus cu picioarele. Adică ups, chiar era luat de acolo.

            • Cudi 2017-01-13 Reply

              Lotus, te complici în detalii – am redat o bucată lungă din acel articol pentru cei cărora le-ar fi fost lene să dea click pe link. Și, așa tradus cu picioarele cum o fi, articolul explică mai bine decât aș reuși eu ipoteza experimentului, modul în care s-a desfășurat și concluziile trase. Dar, dacă experimentul în cauză îți dovedește că psihosociologia nu înțelege mai bine decât tine cum funcționează psihicul uman, dialogul cu tine pe marginea subiectului e de prisos.

          • Elena 2017-01-13 Reply

            Cudi dragă, aici, în acest articol nu se mai înțelege om cu om, printre 235 de commenturi legate de cele sfinte, eutanasiere, acum ai băgat și experimentele psihice.
            🙂

            • Cudi 2017-01-13 Reply

              Și cine știe ce mai urmează! :p

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Asta ai înțeles tu?

            Faptul că Miler a recurs la acest experiment dovedește carențe în înțelegerea lui asupra psihicului omenesc. A recurs la el tocmai pentru că nu știa și voia să afle. Este doar una dintre dovezile că psihologia sondează un domeniu încă insondabil pentru ea.

            Nu văd de ce mă bagi pe mine în discuție, nu a fost vorba niciodată de mine, nu am raportat psihologia la mine, nu am susținut că am cunoștințe avansate de psihologie și nu-i nevoie să posezi o voce muzicală de excepție ca să-ți dai seama când cineva cântă fals. Nu văd de ce enunțul „psihologia este o pseudo-știință” trebuie urmat de replica „Da, că sigur ești tu mai deștept!” Parcă discutăm în termeni de grădiniță.

            Am înțeles experimentul. Nu am înțeles câteva detalii, pe care le-am menționat. Nu-mi place descoperă.ro. Eu unul aș fi preferat o prezentare simplă, în cuvintele tale: bă, să vedeți: a fost unul, Miler, care a luat 50 de oameni, i-a băgat pe 25 într-o celulă și le-a pus electrozi, iar la ceilalți 25 le-a dat un buton cu care puteai să-i chinuie pe ăștia, și un șef autoritar, jucat de un actor.

            Cui îi pasă de datele concrete, pe care nu le-ai fi putut reda la perfecție? Uite că nici descoperă.ro nu m-a lămurit cu câteva detalii. Contează esența experimentului. Esență pe care, după cum ziceam, am înțeles-o. Dar tot aș fi preferat s-o citesc în cuvintele tale.

            • ketherius 2017-01-13 Reply Author

              Faptul că Miler a recurs la acest experiment dovedește carențe în înțelegerea lui asupra psihicului omenesc. A recurs la el tocmai pentru că nu știa și voia să afle. Este doar una dintre dovezile că psihologia sondează un domeniu încă insondabil pentru ea.

              Pentru mine, știința este un mod de a afla cum și de ce se întâmplă lucrurile într-un domeniu. Metoda științifică presupune două etape. Prima este formularea unei ipoteze – în urma unor observații empirice sau a unor deducții făcute pornind de la alte fapte dovedite științific. A doua etapă este confirmarea sau infirmarea ipotezei fie print experimente, fie prin calcule și deducții logice, folosind fapte deja demonstrate.

              Milgram, constatând că nu se știe prea mult despre obediență și mecanismele ei (mai ales în contextul istoric al procesului unei personalități naziste ce a fost managerului programului de exterminare a evreilor), a formulat o ipoteză. Ipoteza sa a fost că procentul participanților ce se vor lăsa convinși să tortureze un necunoscut – singura constrângere fiind verbală și știind că pot renunța oricând (li se spunea înainte de începerea experimentului) – nu va fi mai mare de 3%.

              Experimentul a fost un eșec, în sensul că procentul ce au dus tortura până la capăt a fost de circa 65% în SUA. Apoi au repetat experimentul în Europa, crezând că acolo procentele vor fi diferite. Rezultatele au arătat că în Europa procentul a fost ceva mai mic, media situându-se între 61 și 65%. Ca un cercetător adevărat, Milgram a acceptat rezultatele și a căutat o explicație pentru aceste rezultate.

              În concluzie, Milgram a plecat de la ipoteză într-un domeniu despre care nu se știa nimic și a obținut informații pe baza cărora a formulat o teorie. Ce vrei mai științific decât să pleci de la o întrebare și să ajungi la o teorie dovedită?

          • Lotus 2017-01-13 Reply

            Milgram, nu Miler.

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            Ketherius, în contextul propus de tine, aș putea reformula astfel: în timp ce e adevărat că psihologia utilizează metode proprii științei, ea se află în acest moment într-o fază infantilă, cam cum se afla fizica cu sute de ani în urmă, pe când oamenii nu știau ce e gravitația.

          • Fire 2017-01-14 Reply

            Aia cu gravitatia e discutabila. Unii mai destepti decat mine spun si argumenteaza ca nici nu ar exista gravitatie . Valabil si pentru multe alte afirmatii batute in cuie de catre dogma stiintifica a zilelor noastre.

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            Și atunci ce te ține pe blogul ăsta Pământ? 🙂

        • Fire 2017-01-12 Reply

          Cudi, cum ar putea exista respect pentru o persoana adulta, cata vreme incercam sa il convingem, fortam, manipulam sa faca ce vrem noi ( ce credem noi ca e bine ) ? Si facem asta din cel mai pur egoism ( daca se sinucide o sa sufar ingrozitor ) mascat in … grija fata de celalat ( eu vreau sa te ajut sa depasesti situatia, sa faci ce e bine, tu te inseli, bla-bla ).

          Eu cred ca ar fi un mare pas inainte pentru societatea umana daca oamenii ar renunta sa se mai pise cu jet pe felul in care ceilalti oameni isi traiesc viata si le-ar respecta dreptul de a alege si dispune de viata lor. Nici macar nu e nevoie sa fii de acord cu deciziile de viata ale celorlati, ci doar sa le respectam liberul lor arbitru .
          Stiu, chestia asta e a naibii de dureroasa ( in special pentru parinti ), insa aici intervine partea cu tao …

          • Cudi 2017-01-12 Reply

            Când spuneam că aș pune cele două afirmații în ramă, o făceam în semn apreciativ, pentru că îmi par foarte frumoase și profunde. Cât despre sinucigași, cum am mai spus, nu îi judec și nu consider că ar fi înfăptuit o crimă, în virtutea propriei libertăți au ales moartea, iar manifestarea libertății lor nu lezează libertatea celorlalți. Spuneam, mai sus, că am un profund respect pentru toți cei care și-au dus intenția la bun sfârșit. Nu îi consider inferiori celor care lasă moartea să vină de la sine, așa cum o face religia creștină, spre exemplu. Cum spunea Ketherius mai sus, dacă dumnezeu există și ne-a dat marele dar al liberului arbitru, cine suntem noi să judecăm ce a ales omul să facă cu propria-i viață? Cât despre dusul la popă/psiholog, dacă se ajunge în punctul în care apropiații intuiesc intențiile sinucigașe ale cuiva, eu zic că problema nu stă atât în eforturile celorlalți de a-l face să se răzgândească, ci în propria lui ezitare în fața deciziei de a muri.

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          Cudi, prea mult liberalism strică! 🙂 Hai să nu ridicăm în slăvi orice în numele libertății. Și faptul de a-ți bate câte un cui în corp este o exprimare a propriei libertăți care nu lezează libertatea altora, dar nu văd ce ar fi de admirat aici. Poate prostia.

          Sunt curios cum interpretezi citatul doi. Pentru că la o privire sumară, pe mine mă duce cu gândul la „dacă mănânci, vei fi sătul”.

          • Cudi 2017-01-12 Reply

            Lotus, pentru că tot ești adeptul citatelor întru argumentarea ideilor, uite unul: ‘Happiness in intelligent people is the rarest thing I know.’ – Ernest Hemingway. De altfel, studiile psihologice arată că există o corelație pozitivă între un coeficient de inteligență înalt și depresie, respectiv intenții suicidale. Din această perspectivă, da: fericiți cei săraci cu duhul. Deci nu e cazul să pui semn de egalitate între prostie și renunțarea la viață.
            Cât despre citatul din comentariul lui Fire, îți redau contextul, poate așa o să îl privești cu alți ochi:
            ‘Ideea nu e sa te joci de-a ascetul ca sa acumulezi merite ( asta te va adanci in lumea de care fugi ), ci sa anihilezi animalul din om. Nu fugind de manifestarile animalului in varf de munte ca sa nu aiba ocazia de a se manifesta, nici refuzandu-i placerile, ci … ramanand neutru. Orice emotie, sentiment, preferinta, ispita, (you name it ) e tinut in viata prin alimentarea constienta sau inconstienta cu energie ( a gandului ) : taie-i sursa de hrana si ispita se va ofili singura si va disparea de la sine. Ramai neutru, imobil, in tao si lumea se va opri pentru tine.’

        • Elena 2017-01-12 Reply

          Gândim eu pic diferit Cudi.
          Frumos e să respecți pe toată lumea, dar eu am un respect profund am pentru omul care își duce crucea grea cu demnitate, cu bunătate (adică nu se înrăiește pentru că viața îi e grea), care nu abandonează lupta, care are nădejde în Dumnezeu, își acceptă destinul.

          • Cudi 2017-01-12 Reply

            E ok să gândim un pic diferit, Elena. 🙂

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          Eu n-am pus neapărat semnul egal între sinucidere și prostie. Am vrut doar să arăt că simplul act de a face o alegere care nu afectează libertatea altor oameni nu este, prin el însuși, automat demn de admirat. Depinde și ce alegere faci.

          Pasajul citat din Fire este bun. Are dreptate acolo. Iar propoziția din final „face sens”, ca să-l parafrazez pe Iohannis, în acel context. Dar nu cred că are suficientă forță cât să stea singură în ramă, pe post de citat. Pentru că pusă singură, sună cam ca „dacă speli geamul, vei vedea mai clar afară”.

          Ți-am zis că Fire zice multe chestii bune. Păcat că le-a asamblat atât de anapoda.

          • Cudi 2017-01-12 Reply

            6, Lotus se transformă.

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          A, da: știi de ce cred eu că „inteligenții” sunt mai depresivi? Pentru că trăim într-o societate (occidentală) care a suprimat latura creatoare, introspectivă, meditativă, imaginativă, spirituală, intuitivă, sufletească a omului, în detrimentul celei raționale, dialectice, discursive, științifice. Iar structura materiilor școlare și modul cum se predă/învață este cel mai bun exemplu în acest sens.

          Datorită acestui mod de a face școală, vârfurile, adică persoanele care sunt foarte inteligente, au și mai exacerbată această latură rațional-discursivă, în și mai detrimentul celeilalte. Iar acest dezechilibru este normal să producă suferință și depresie. După cum este normal ca inteligența nedublată de suflet să fie sterilă sau chiar diabolică. Lucru care, din nou, mă duce cu gândul la „crede și nu cerceta”.

          Soluția nu-i să fii prost, soluția e să îți dezvolți și celălalt aspect al creierului, de fapt al conștiinței, căci creierul este doar intrumentul prin care ea se manifestă în lumea fizică, la fel cum pianul este doar instrumentul la care cântă pianistul. Dar, în ultimii ani, numai jumătate din note.

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          Lol. Nu-i ok să modifici data comentariului, ca să-l inserezi unde vrei. Spune-i lui Ketherius să seteze comentarii pe 10 niveluri. 🙂

          • Cudi 2017-01-12 Reply

            Nu-nțeleg ce zici acolo, dar n-am modificat data vreunui comentariu.

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          PS: Lotus nu moare.

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          Am scris comentariul cu Lol, apoi cel cu PS, care au apărut unul sub altul. Apoi a apărut al treilea comentariu, al tău. Între ele.

          Fie ai modificat data la comentariul tău, fie ai început să-l scrii înainte să mă apuc eu de ultimul, dar ai terminat după mine.

          Că ești fată.

          • Cudi 2017-01-12 Reply

            Ah, asta era problema! E simplu, uneori răspund din panoul de adminstrare unde am buton de reply pentru fiecare comentariu.

    • Lotus 2017-01-11 Reply

      Elena, hai să recunoaștem că ideea vânzării lor la farmacie este un fel de metaforă

      :)))))))))))))))))

      Am trăit s-o văd și pe asta. Dar tot n-ai zis cu toată gura, ci cumva pe ocolite: „un fel de” metaforă. Oricum, mișto! 😀

      https://youtu.be/nR7x4hbx9kg?t=1h7m11s

  • Elena 2017-01-12 Reply

    Un citat care mi s-a părut super interesant mi-a apărut astăzi pe wall on facebook.

    ” Someone once told me the definition o HELL: the last day you have on earth, the person you become will meet the person you COULD HAVE become.”

    Maybe we will meet an angel or a devil. 🙂

    • Cudi 2017-01-12 Reply

      Elena, din perspectiva mea, în mod cert am întâlni o variantă a noastră net superioară, de aceea ultima zi ar fi iadul, văzând în ce hal ne-am ratat. Dacă ar fi invers, n-ar mai fi iadul, am ofta ușurați.

      • Elena 2017-01-12 Reply

        Crezi? Pe mine m-ar îngrozi să văd și un diavol și m-aș înfiora să știu că aș fi putut fi în acea situație, la fel cum m-aș întrista să văd că trebuia să fiu un înger și am făcut alegeri greșite, că am aplecat urechea la rău în loc să o aplec la bine și să iau aminte.

        • Lotus 2017-01-12 Reply

          Păi ce înseamnă că „trebuia”? Dumnezeu nu te trimite pe Pământ să fii diavol. Întotdeauna „misiunea” pe care o ai este una elevantă, de transformare în bine. Așa că poți doar să o ratezi în diferite grade sau deloc.

          • Fire 2017-01-12 Reply

            Nu te trimite nici un d-zeu in misiuni, pentru ca ar insemna ca iti incalca liberul arbitru si asta este legea de baza in universul organic, e natural la Flames of Fire.

      • Elena 2017-01-12 Reply

        Ca o ironie a sorții, unul din parfumurile mele preferate e Givenchy Ange ou Demon ( Le Secret) 🙂

  • Renata Carageani 2017-01-13 Reply

    Am înțeles că se dispută liberul arbitru în sinucidere și eutanasie.
    Pot să-mi dau și eu cu părerea? 🙂
    Sunt două „evenimente” total diferite, deși rezultatul lor e tot un cadavru.
    Sinuciderea, după mine, trebuie obstrucționată cu orice preț și cu orice efort, pentru că sinucigașul ia hotărârea „pradă” unei stări de moment, dar rezultatul e, cum zicea Ketherius, îngrozitor de ireversibil.
    Cu excepția sinucigașilor cu boli nervoase decompensate, care sunt nemotivați și imprevizibili, restul sinucigașilor doresc să se omoare ca să pedepsească pe cineva: un iubit/iubită, părinți, societatea. E clar că iau această hotărâre irațional, într-un moment de criză, în fața unei probleme aparent de nesoluționat, în stare de disperare și frustrare maximă. Ați observat că homleșii nu se sinucid? Deși e mai rău să dormi sub cerul liber decât să te părăsească iubitul. Oamenii străzii sunt împăcați cumva cu situația lor și grijile supraviețuirii zilnice nu le dau timp de gesturi spectaculoase.
    În concluzie, un sinucigaș trebuia păstrat în viață nu din motive religioase, nu din motive karmice, ci pentru că există șanse să depășească criza.
    Cu eutanasia, lucrurile stau altfel. Bolnavii terminali, ar putea fi eutanasiați cu acordul lor și cu regretul sau acceptul familiei. Bolnavii comatoși ar putea fi eutanasiați cu acordul familiei. Dar etica medicală spune că, nu e exclus ca, în următoarele 30 de minute/ore/zile să apară un medicament revoluționar care ar putea să transforme cancerul în gripă. De aceea există aceste ezitări la nivel de legislație.

    • Fire 2017-01-13 Reply

      Ok, sinucigasul ia decizia prada unei stari de moment, sau ca sa pedepseasca pe cineva, sau pentru ca nu ii place pe lumea asta, sau … you name it. Insa asta nu este un motiv sa ii controlezi viata si sa-i incalci liberul arbitru. Este dreptul lui sa decida pentru viata lui, este dreptul lui sa ia decizii idioate si pripite care sa il afecteze definitiv .
      Da’ nuuuu ! Oamenii nu pot accepta ca ceilalti sa faca altfel decat ” trebuie” , asa ca sar imediat sa-i dea la cap, sa il impiedice, sa il lamureasca, sa il aduca pe calea cea dreapta. Well, ce ar fi daca ati lasa omul sa isi traiasca viata asa cum considera si sa decida singur pentru viata lui ?

      • Renata Carageani 2017-01-14 Reply

        Fire, cine a zis că libertatea unui individ ține până acolo unde începe să afecteze libertatea altuia?
        Tot așa și cu liberul arbitru. Lasă omul să facă ce vrea! Sunt de acord, dacă omul trăiește într-un pustiu. Dar dacă trăiește înconjurat de alți oameni și gestul lui are repercusiuni asupra celorlalți, hai să mai tăiem nițel coada liberului arbitru. O mamă sinucigașă se otrăvește și lasă un copil mic orfan. Automat, gestul ei modifică destinul acelui copil. Îl așteaptă orfelinatul sau o mamă vitregă (asta ca să simplific până la vulgarizare exemplul). Un sinucigaș se culcă pe linia ferată și trenul îl decapitează. Dar poate că la frânarea bruscă, un călător care n-avea nicio treabă cu sinucigașul cade și își frânge coloana vertebrală. Sinucigașul pleacă bine-mersi „dincolo”, dar lasă în urma lui un paralitic. Să nu dau și exemplul absurd al celui care se aruncă de pe bloc și cade în capul unui trecător. Dacă apartamentul tău ar lua foc într-o explozie din pricina vecinului sinucigaș care a ales să moară gazat, cu capul în cuptor, nu ți-ai dori să fie resuscitat ca să-l strângi tu, cu mâinile tale de gât?
        Firește, o să zici, toate exemplele astea sunt ridicole. Ceea ce vreau să spun e că sunt foarte puține situații în care gestul, acțiunea unui individ nu interferă deloc cu viețile altora.
        Sinuciderea e, după mine, expresia celui mai cumplit egoism. Cu excepția „terminalilor”, care fac asta pentru că nu s-a legalizat în țara lor eutanasierea, restul sunt simpli egoiști.
        Din punct de vedere kharmic, al destinului, al multi-vieților noastre, dacă acest lucru e adevărat și nu doar o himeră, sinucigașul nu face decât să evite o temă de viață pe moment, s-o amâne pentru o altă existență. (Aici, Lotus o să-mi dea dreptate, chiar dacă nu susțin că avem obligații față de Creatorul Suprem. 🙂 )

        • Lotus 2017-01-14 Reply

          Renata, eu zic așa: noi încercăm să-i salvăm pe sinucigași (deși nu e viața noastră, deși nu e familia noastră, poate omul ne este necunoscut) nu pentru că s-ar putea răzgândi (și un cuplu de însurăței s-ar putea răzgândi peste 5 ani și ar putea divorța) ci în virtutea unui fel de percepție inconștientă, căreia îi dăm valoare de axiomă, cum că viața este ceva bun. Un fel de convingere adând înrădăcinată în noi care poate stă și la baza instinctului de conservare (sau supraviețuire) și care ne spune că să trăiești e un lucru bun. Datorită acestei intuiții, noi tindem să îl oprim pe celălalt de la a comite ceea ce noi intuim că este un lucru rău, curmându-și viața. Până la urmă, încercarea noastră de a-l opri de la actul sinucigaș, chiar dacă poate să apară ca interferând cu liberul lui arbitru, este un gest altruist.

          Și profesorul care insistă ca un elev să învețe cutare lecție am putea zice că-i încalcă liberul arbitru. Aproape toți părinții care-și trimit copiii la școală le încalcă liberul arbitru, deoarece aproape nici un copil nu vrea să meargă la școală.

          De ce-i trimiteți la școală, domnilor comentatori? Că ei nu vor. De ce le dați peste degete când fură, spre a-o dezbăra de această tendință? Că ei vor să fure. Ce contează că sunt inconștienți? Poate și drama sinucigașului îi înnorează pe moment cerul conștiinței.

          • Fire 2017-01-14 Reply

            Lotus, copilul nu are dezvoltate functiile creierului, nu are discernamant si nu e capabil sa decida pentru el. Adica e un soi de retardare temporara, pana pe la 18 ani cand dobandeste functia rationala . De asta e nevoie sa aiba un adult care sa decida pentru el.

            Dar daca ai implinit 18 ani, esti adult, poti sa te insori, poti aduce copii pe lume, poti sa faci orice pentru ca esti responsabil pentru alegerile tale. Daca esti suficient de responsabil sa faci puscarie la 18 ani daca incalci legea, atunci esti suficient de responsabil sa hotarasti daca vrei sa mori sau nu.

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            Tocmai ce ziceam mai sus că poate și un adult care trăiește o dramă intensă este pe moment inconștient și iresponsabil, că durerea prin care trece îi încețoșează judecata, dar se pare c-a trecut pe lângă tine partea aia.

    • Elena 2017-01-13 Reply

      Renata, îmi place commentul tău.

    • Lotus 2017-01-13 Reply

      Și deci dacă majoritatea cuplurilor ajung după un timp să se plafoneze și sfârșesc prin a căuta – fiecare dintre cei doi – relații clandestine, înseamnă că ar trebui să luptăm cu toate puterile pentru a-i opri pe tineri de la căsătorie? Pentru că există șansa, ba chiar probabilitatea să depășească euforia momentului și să se răzgândească? 🙂

      • Elena 2017-01-13 Reply

        Comparația cu căsătoria este total nepotrivită după părerea mea.

  • Cudi 2017-01-13 Reply

    Lotus, mai întâi afirmi asta:
    ‘Mai exact, consider că psihologia nu este decât o știință empirică, de tatonare a psihicului omenesc, care-i este într-o foarte mare parte necunoscut. […] În orice caz, chiar faptul că Milgram a recurs la acest experiment arată că psihologia nu înțelege cum funcționează psihicul uman (și recurge la nenumărate experimenta care să-i dea cât de cât o idee).’

    Apoi, câteva comentarii mai jos, spui asta:
    ‘Nu văd de ce mă bagi pe mine în discuție, nu a fost vorba niciodată de mine, nu am raportat psihologia la mine, nu am susținut că am cunoștințe avansate de psihologie și nu-i nevoie să posezi o voce muzicală de excepție ca să-ți dai seama când cineva cântă fals.’
    Când spui ‘consider că psihologia’ este sau nu este cumva, o raportezi la tine.

    • Lotus 2017-01-14 Reply

      Cudi, a fost o apreciere, nu o comparație.

      Când spun că Petre Daea nu se pricepe la agricultură, nu spun că eu mă pricep mai bine. Nu este necesar să mă pricep mai bine ca el la domeniul ăsta pentru a-mi da seama că tipul e în plop. Când am zis că Fire are dreptate și psihologia sondează, cel mult, vârfurile icebergurilor de pe oceanul numit psihic, nu am făcut o comparație între mine și Freud.

      În schimb, răspunsul tău:

      dacă experimentul în cauză îți dovedește că psihosociologia nu înțelege mai bine decât tine cum funcționează psihicul uman

      sugerează că aș fi făcut una.

  • Renata Carageani 2017-01-14 Reply

    Oameni buni, deși am citit cam tot ce-ați scris pe-aici, nu-mi dau seama cum ați ajuns la discuția, în contradictoriu, firește, :), dacă psihologia, ca știință, e bună sau nu de ceva.

    Cudi, am văzut și eu, mai demult, filmul pe care-l povestești. Tulburător, zău! Până la ecranizarea poveștii acelui experiment n-am realizat cât de mult ne supunem unor constrângeri pe care le-am putea evita sau măcar analiza, înainte de-a acționa la comandă. Cred că avem în noi o genă a„subalternului”. Sau poate că stresul de-a acționa împotriva voinței tale, la ordin e, totuși, mai mic decât stresul de a lua decizii, de a-ți asuma 100% responsabilitatea. În fond, de ce îi ascultăm pe șefi, chiar atunci când dau ordine absurde? Fiindcă urmarea neascultării ar putea fi eliminarea din sistem, adică pierderea jobului, adică ieșirea din normă, adică confruntarea cu o situație nouă – a fi pe cont propriu. Sociologic vorbind, mult-hulita zicală – capul ce se pleacă, sabia nu-l taie e mai frecvent respectată decât ne-am aștepta.

    În privința utilității psihologiei, cred că e bine să vorbim după ce am apelat la ajutorul ei. De acord că psihicul uman e o mare necunoscută, dar pentru psihologi e, totuși, o mare necunoscută ceva mai mică. De acord că există o grămadă de impostori, de superficiali care-și scriu pe ușa cabinetului „Psiholog Cutărescu”, dar e păcat să generalizăm. E păcat pentru cei care chiar își cunosc meseria și ne ajută, cu condiția să apelăm la ei.
    Eu, de pildă, m-am folosit de serviciile unui psiholog (ba chiar mai mulți, până am găsit unul cu care să rezonez) și nu-mi pare rău.
    Fire zice că psihologul se bagă cu bocancii în viața ta. Foarte bine face! Dacă tu n-ai avut curajul să te bagi cu bocancii în mintea proprie și să scurmi pe-acolo, fie și în gunoaiele pe care le țineai sub preș, asta e treaba lui – să dezgroape morți, să scoată schletele din locuri întunecate, să facă curățenie sau, măcar, să te învețe să trăiești cu chestiile mai neplăcute, generatoare de spaime. Avantajul psihoterapiei față de să-mi deschid sufletul unui prieten sau să mă spovedesc la duhovnic e că psihologul NU TE JUDECĂ. În psihoterapie nu există scala BINE-RĂU. N-ai stresul ăsta – ce-o să zică despre mine dacă-i spun că… (și urmează un fapt, un gând pe care eu însămi/însumi îl evit, ca amintire) ?
    Al doilea mare avantaj e că, după o anume perioadă în care te-ai dus la psiholog, fie că își continui ședințele, fie că nu, devii propriul tău psiholog și înveți să-ți analizezi temerile, blocajele și să te accepți așa cum ești.

  • Renata Carageani 2017-01-14 Reply

    Cudi, există un forum pe care, acum câțiva ani, T.V.Moldovan a dat un interviu, a participat la discuții, o bună bucată de vreme. Nu cred că n-o să ți se pară interesant!
    http://www.rufon.org/forum/diverse/interviu-in-exclusivitate-pt-rufon-toni-victor-moldovan/45/

    • Cudi 2017-01-14 Reply

      Renata, în discuțiile de la articolele anterioare, Fire ne-a dat linkul spre acest interviu și am înțeles că ea era un membru activ al forumului. L-am citit și da, a fost foarte interesant. Observ că amândouă dați credit teoriei lui Moldovan. Și noi (eu și Ketherius) considerăm că este greu de contestat componenta genetică a teoriilor lui.

  • Fire 2017-01-14 Reply

    Renata, tu afirmi ca e bine sa vorbim psihologia doar dupa ce am apelat la ajutorul ei. Ca sa iti continui rationamentul, e bine sa vorbim despre sinucidere dupa ce am apelat la ajutorul ei.
    Putem intelege un subiect si daca nu il experimentam direct, la asta foloseste ratiunea.

    Da, stiinta e foarte buna, singura problema ca de mai multa vreme incoace s-a transformat in religie cu dogme bine osificate si studii falsificate. Iar peste partea de stiinta care contravine dogmei se face un big cover-up si asta e valabil pentru fiecare ramura a stiintei. Partea buna este ca mai poti prinde in timp real deschizatorii de drumuri inainte sa fie redusi la tacere si descoperirile lor puse sub cheie. Ceva firmituri din adevarata stiinta mai scapa si publicului si cand le compari cu stiinta oficiala sustinuta de sistem … imparatul e gol…
    Trebuie doar cautat si studiat temeinic si nu sa ne incredem in ceea ce ne serveste sistemul pe post de stiinta : MINCIUNI !

    Psihologia este cea mai importanta stiinta pentru fiinta umana de unde si cel mai mare cover-up din istoria omenirii aici se face. De ce ? Pentru ca daca omul ar afla ce poate sa faca si cum sa isi foloseasca mintea, in secunda doi intreg sistemul ar fi out, impreuna cu Matrixul si archonii lui. Cam asa ceva ( ca n-am cuvinte, sorry ! ) https://www.youtube.com/watch?v=N2RK6OGNMCY
    `
    Prin urmare, IMO, dogma psihologica impusa de sistem trateaza fiinta umana ca fiind o oaie proasta din turma. Cata vreme omul da semne ca se desteapta si renunta la statutul de oaie in favoarea celui de individualitatea, psihologia il trateaza ca pe o anomalie, ceva e in neregula cu el ( nu cu sistemul sau societatea ), etc.
    Psihologia e facuta pentru a convinge omul ca starea sa normala, naturala este cea de animal rational, adica cea mai joasa forma de existenta. Ba chiar il incurajeaza insistent sa ramana in stadiul de animal. Cat despre ” eficienta” tratamentelor psihologice ( si psihiatria e in aceeasi oala ), s-a scris suficient si s-a dovedit demult ca e doar vrajeala, nu o sa insist pe asta.
    Regula de aur este : daca sistemul calauzeste turma intr-o directie, sa fii sigur ca e gresita si trebuie sa o iei … in orice alta directie ca sa afli adevarul.

    Jung e cam singurul care nu bate campii prea multe prin psihologie, si asta pentru ca omul era obsedat de studiul alchimiei. Toata viata a practicat achimia dar fara sa obtina the stone. In schimb, din alchimie a luat ideile pe care le-a prezentat lumii stiintifice drept descoperiri de ultima ora ( teoria functionarii mintii cu archetipuri nu e nimic altceva decat partzufim din Kabbala, adica alchimie ).

    Cand am inceput eu sa studiez spiritualitatea, stiam doar teoria lui TVM, aveam cunostinte solide de istorie si ozenistica si mi-am zis ca e atat de multa deznformare in domeniul spiritualitatii, incat trebuie sa fie ceva pretios acolo, iar eu trebuie sa aflu, ca trebuie sa stiu tot. E munca de titan ca sa cureti dezinformarea de adevar, insa fuck it, eu trebuie sa stiu tot si m-am apucat de treaba ani in sir.
    Surpeiza ( ca a fost maxima ) a fost ca dupa ce am indepartat straturile de misticism, povesti, minciuni si dezinformari, am inteles cu dovezi ca spiritualitatea nu e nimic altceva decat … psihologie in forma pura ( da’ nu aia mincinoasa promovata de sistem ) si stiinta de a-ti folosi mintea ( nu doar creierul ) , impropriu ii zic neurologie, desi e mai mult de atat si nu exista un termen desemnat .
    Cam asta e spiritualitatea : stiinta de a-ti folosi capacitatea mintii pentru a te transforma ( in primul rand la nivel psihologic ) , a atinge cel mai inalt stadiu al fiintei umane ( ca noi suntem acum cel mai jos, dar se poate urca mai sus, mult mai sus ). Cu alte cuvinte, spiritualitatea este STIINTA de a transforma omul animal in D-zeu.
    Surpriza a fost ca spiritualitate ade fapt e o stiinta exacta, cu definitii si cu etape definite, cu tehnici de folosire a mintii despre care psihologia sistemului nici nu viseaza, pentru ca habar nu are cum functioneaza mintea.

    Puteti zice ca bat campii, ca am inteles gresit din ce am studiat, ca aiurez, ca orice doriti voi. Dar daca vreti sa cunoasteti adevarul, exista o singura solutie : studiul individual.

    • Renata Carageani 2017-01-14 Reply

      🙂 Fire-Fire, te așteptam la cotitură și mi-ai picat direct în plasă. Nu vorbesc de sinucidere din auzite. Doar că nu mi-a ieșit sau subconștientul m-a ajutat să nu-mi iasă. Amestecul de somnifere cu vin, înainte să te adoarmă definitiv, creează o toxicitate hepatică dată dracului, că-ți borăști și sufletul, și spiritul, și creierul, și fierea, și toți gărgăunii pe care-i aveai în cap până înclipa aia.

      Ca regulă generală, ne putem da cu presupusul despre orice, fiecare are percepția sa personală asupra lumii înconjurătoare. Dar dacă zice ceva unul cu nițică experiență în domeniu, cel puțin are avantajul că vorbește din interiorul fenomenului.

      Pentru mine creierul este sălașul comun al spiritului, sufletului, minții, inteligenței. Pentru mine inima e cord. Când spun că te iubesc din toată inima, spun, de fapt, te iubesc cu fiecare undă cerebrală pe care o emite creierul meu.
      Inima e doar un mușchi inervat de sistemul nervos vegetativ, comandat și el de sistemul nervos central,

      Spun asta acum, deși n-a fost vorba, dar voi prea faceți deosebiri între suflet, spirit, spiritualitate.

      • Lotus 2017-01-14 Reply

        Și atunci, de ce lumea își îndreaptă mâna sau pumnul spre piept când spune „eu”, în loc să și-l îndrepte spre cap? 🙂 Creierul este suveranul corpului nostru fizic. Dar sufletul este adeseori numit inima noastră spirituală. Emoția este legată de inimă, în timp ce rațiunea de creier. Nervii au rol de control, dar creierul este menținut în viață de sângele pompat de inimă. Fără sânge, creierul ar muri. Shiva (principiul suprem masculin) fără Shakti (principiul suprem feminin) este Shava (cadavru), spune un text al înțelepciunii indiene. Ziceam undeva că femeia simbolizează în multe tradiții sufletul?

        Iar dintre acestea două, creier și inimă, minte și suflet, noi plasăm, intuitiv, eul nostru real la nivelul sufletului, nu al creierului. Desigur, intuitiv. Rațional îl plasăm la nivelul creierului și spunem că totul se reduce la unde cerebrale. Dar acesta este păcatul rațiunii. 🙂

        • Fire 2017-01-14 Reply

          Lotus, lumea isi indreapta pumnul spre piept cand spune “eu”, pentru ca acolo e sediul emotiilor, al sufletului, iar omul aflat la nivel de animal rational se identifica cu emotiile si sentimentele, deci cu … inima. Cand va depasi nivelul animalic va arata cu degetul spre cap. Pana atunci ….

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            E, asta-i părerea ta. 🙂 Pentru că tu vezi sufletul ca pe ceva animalic, inferior.

  • Lotus 2017-01-14 Reply

    După părerea mea, experimentul realizat de Milgram dovedește faptul că oamenii sunt, în majoritate, inconștienți, adormiți. Că trăiesc și acționează ca niște roboți, fără a-și pune întrebări, fără a gândi, fără a filtra acțiunile lor prin conștiință.

    Iar acest lucru îl fac permanent, nu doar în situații critice.

    • ketherius 2017-01-14 Reply Author

      Lotus, din ce am citit eu, subiecții și-au pus întrebări și au fost îngrijorați de soarta celui electrocutat. Totuși, când li s-a spus că altcineva poartă răspunderea consecințelor, ei au continuat tortura.

      Pe subiecți îi îngrijora faptul că ar putea fi responsabili pentru tortura celuilalt, nu faptul că torturează pe cineva.

      • Lotus 2017-01-14 Reply

        Bine, eu nu ziceam că sunt inconștienți în sensul că ar dormi sau ar fi sub hipnoză.

    • Elena 2017-01-14 Reply

      Psihologia (etimologic provine din gr. psykhē (ψυχη), “suflet.” și logikós – rațiune, logos -cuvânt, știință) Disciplina/Știința care se ocupă de suflet și de facultățile lui (inteligență, sensibilitate, voință, ș.a.)
      Deci este știința care se ocupă de psykhē/psihicul omenesc. Amsamblu de fenomene care caracterizează o persoană sau o colectivitate; mentalitate. M-am inspirat din dex ca să pornim de la bază, cu definiția.
      Bun. Și acum vă întreb dacă sufletește toți oamenii au același suflet precum toți avem aproximativ același corp fizic cu oarece mici particularități. Părerea mea e că nu. Sunt câteva lucruri pe care le putem privi la modul general și care ne carecterizează pe toți dar sunt și foarte multe lucruri care trebuiesc privite individual, la nivel de individ, pentru că există foarte multe particularități. Unicitate!!!
      La nivel colectiv vom lua în calcul ceea ce îi reprezintă pe majoritatea colectivului dar vom scăpa din vedere extremele și multe alte lucruri. Așadar consider că psihologie nu este o știință exactă iar procentele unui studiu vor oscila funcție de persoanele care se vor nimeri în acel grup și a gradului lor de evoluție sufletească (spirituală).

      • Fire 2017-01-14 Reply

        Psihologia ne baga pe toti in aceeasi oala si ne judeca dupa acelasi tipar. Cine nu incape in tiparul standard e considerat problema. Sa fii diferit de turma intotdeauna e o problema, chiar daca ei clameaza ca incurajeaza individialuaitatea, in realitate e fix pe dos.

        Sunt de acord cu tine Elena, ca rezultatele unui studiu oscileaza in functie de gradul de constiinta al participantilor la studiu. Daca alegi oameni cu un nivel scazut de constiinta, evident ca se vor comporta mai rau ca animalele si vor da dovada de lipsa de empatie ( animalele au asa ceva ).

        • Lotus 2017-01-14 Reply

          Mei (Elena și Fire), dar asta nu înseamnă că nu există o perspectivă din care să poată fi studiate fenomenele psihice ale oricui. Că nu există o hartă care să poată fi folosită la înțelegerea comportamentului oricărui om, fie el barbar sau evoluat. Ci doar că psihologia nu a ajuns încă să posede o asemenea hartă. Că perspectiva ei este una inferioară. Că, în loc să privească lucrurile de pe vârful blocului, o înălțime care i-ar permite să surprindă și pe omul inferior, și pe cel evoluat, psihologia se situează undeva pe la etajul 1. Ceea ce o face relativ bună pentru a surprinde anumite comportamente ale maselor, dar cam atât.

          • Elena 2017-01-14 Reply

            Măi Lotus [Măi nu Mei că eu sunt din Țara lui Ștefan cel Mare 🙂 ], dacă corpul fizic poate fi ușor observat și analizat întrucât e material și cu toate astea sunt cazuri atât de complicate și greu de descifrat/înțeles, patologii – asimptomatice- etc, crezi că sufletul care nu e la vedere dar care conduce această mașinărie numită corp fizic, conectat prin creier care “are rolul de interfațã între expresia sufletului și viața fizicã” (Patrick Drouot) și îl conecteazã la realitate, e mai ușor de analizat și înțeles în totalitatea facultăților ei, mai ales dacă pacientul/subiectul nu ar colabora? De ce crezi că până acum nu avem această hartă, în condițiile în care celelalte științe au evoluat? Unde mai pui că un om poate evolua sau involua și situația se poate schimba relativ repede.
            Da, avem toți o memorie, dar unii au o memorie vizuală mai bună, alții auditivă, alții kinestezică, unul depăsește mai ușor o traumă, alții mai greu, în timp ce unii fac “scurt circuit” innebunesc sau se sinucid.
            Oamenii diferă de la generație la generație, de la zonă la zonă (geografic), etc.
            Deși noi în esență suntem atât de diferiți (având fiecare anumite predispoziții, calități, aptitudini, etc), sistemul, societatea încearcă să ne trateze la comun și să ne uniformizeze, să ne impună un anumit șablon social, și pe plan mondial intervine acel fenomen numit globalizare.

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            Elena, eu am zis că există un numitor comun, tu zici că e foarte greu să-l găsim. Păi am zis eu undeva că e ușor?

          • Fire 2017-01-14 Reply

            Harta exista demult, a fost descoperita de inaintasii nostri si transmisa si noua, Lotus. Intre timp si contemporanii nostri au facut descoperiri marete in domeniul hartii, doar ca au fost ignorati cu gratie de “stiinta”, tocmai pentru a incetat sa fie stiinta si a devenit religie interesata de perpetuarea unor mituri si nu de stabilirea adevarului.

  • ketherius 2017-01-14 Reply Author

    Fire, ai dreptate, psihologia ne cam bagă pe toți în aceeași oală. Asta fac științele, în general.

    Biologia ne bagă pe toți în aceeași oală, spunându-ne că avem toți 4 membre, o inimă, un ficat, un stomac etc.
    Fiziologia ne bagă pe toți în aceeași oală, arătând că toți funcționăm oxidând (cu oxigenul cărat de fierul din sânge) glucoza (izolată în sistemul digestiv și transportată de sânge la celule), generând energie cu care efectuăm lucru mecanic.
    Chimia ne bagă pe toți în aceeași oală, spunând că suntem formați din aceeași mână de elemente din tabelul lui Mendeleev.
    Fizica ne bagă pe toți în aceeași oală, afirmând că suntem toți niște suspensii coloidale agățate pe niște structuri poroase din compuși de calciu.
    Astrologia ne bagă pe toți în aceeași oală, împărțindu-ne în 12 zodii și acordându-ne caracteristici pe baza zodiei.
    Mecanica cuantică ne bagă pe toți în aceeași oală, zicând că suntem toți un set de soluții ale funcțiilor de probabilitate pentru fiecare particulă subatomică ce ne compune.
    Psihologia ne bagă în aceeași oală, afirmând că toți urmăm aceleași mecanisme de formare a memoriilor, de dezvoltare intelectuală, de vindecare în urma traumelor, de accesare a memoriilor.

    Vezi un pattern aici?

    • Lotus 2017-01-14 Reply

      Corect. Cu mențiunea că oala în care ne bagă psihologia nu ne cuprinde foarte bine pe toți. Într-o vreme, fizicienii credeau că lumea funcționează pe baza mecanicii newtoniene și deci băgau planetele și stelele în aceeași oală newtoniană. Sigur că se înșelau, dar nu pentru că n-ar exista o oală în care să le poți băga pe toate, ci pentru că nu nimeriseră încă oala. Aveau să găsească una mai bună, după 1916.

      • ketherius 2017-01-14 Reply Author

        Pe de o parte, mecanica newtoniană funcționează excelent la scara astronomică. La scară subatomică începe să dea rateuri, motiv pentru care s-a elaborat mecanica cuantică.

        Pe de altă parte, ceva-ceva ai auzit tu de relativitatea timpului și a spațiului, dar nu ai reținut bine.

        Când viteza unui obiect se apropie de viteza luminii, timpul se dilată (curge mai greu), dar spațiul se contractă (obiectul se micșorează). Dacă încetinești de la viteza luminii, timpul se scurtează (trece mai repede), dar spațiul se mărește.

        Oricum ai da-o, timpul și spațiul nu se dilată sau se contractă împreună, ci în situații diferite.

        • Lotus 2017-01-14 Reply

          De fapt nu ai dreptate, și la nivel macro fizica newtoniană dă rateuri. Fizica newtoniană este un subset al fizicii relativiste, un caz particular al ei – acela în care vitezele se apropie de zero. Dar nici măcar atunci nu se potrivește perfect, pentru că nu doar deplasarea produce perturbații în spațiutimp, ci și gravitația. Iar corpuri cu mase mari există și la nivelul nostru de percepție. Fizica newtoniană, de exemplu, nu poate explica orbita planetei Mercur. Fizica newtoniană, de exemplu, ar face ca GPS-urile să indice poziția ta pe hartă cu o precizie de câțiva kilometri, în loc de câțiva metri, cum o fac acum, datorită faptului că utilizează formulele din teoria relativității.

          Și nu trebuie să se dilate sau contracte împreună. Eu ziceam că modelul newtonian este un model nesatisfăcător al legilor fizice. Cum se dilată timpul și spațiul este mai puțin important, câtă vreme fizica newtoniană afirmă că ele nu se dilată deloc!

          • Lotus 2017-01-14 Reply

          • ketherius 2017-01-14 Reply Author

            43 de secunde de arc pentru un obiect aflat între 77 și 222 milioane de km distanță, observat cu telescoape la nivelul anilor 1800 și calculând cu creionul pe hârtie? Păi asta se cheamă un rezultant excelent.

            Perfect, e drept nu a fost, dar a fost excelent!

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            Indiferent că faci calculul pe hârtie sau la calculator, utilizând formulele newtoniene vei obține o diferență față de orbita reală a planetei Mercur, ceea ce arată că fizica newtoniană nu funcționează. Sigur, o diferență mică, tolerabilă. Mai puțin tolerabilă ar fi în cazul GPS-urilor, pe care, în lipsa teoriei relativității, le-am putea practic arunca la gunoi.

            Și, apropo, nu este adevărat că timpul și spațiul se modifica doar la viteze apropiate de cea a luminii. Și la viteze foarte mici ele se modifică, numai că modificarea este infimă, ceea ce ne face să credem că mecanica newtoniană funcționează. Asta este numai o aparență, în realitate fizica newtoniană este o aproximație a realității. Mai bună la viteze mici și departe de surse de gravitație puternică, mai puțin bună la viteze mari și în apropierea corpurilor masive.

    • Fire 2017-01-14 Reply

      Ketherius, anatomia si medicina ne baga pe toti la gramada desi nu ar trebui, pentru ca exista dovezi gramada ca organismul fiecrui individ functioneaza diferit … foarte diferit. Atat de diferit incat nivelul de nutrienti al unui organism poate fi pana la de 20 de ori mai mare decat al altui organism : prin urmare, analizele de sange sunt vraja marii, epntru ca considera ca toti avem aceleasi necesitati nutritonale. Ma rog, teoria e mai lunga si mai aprofundata, carte ase gaseste pe Amazon, o recenzie scurta aici

      http://www.anapsid.org/aboutmk/biochem.html

      Deci da, stiinta a demonstrat deja ca suntem diferiti chiar si la nivel de anatomie si de functionare a celulei, insa dogma stiintifica nu permite, tocmai pentru ca stiinta zileleor noastre a incetat sa fie stiinta ( preocupata de stabilirea adevarului ) si a devenit religie .

      • ketherius 2017-01-14 Reply Author

        Este adevărat că oamenii sunt diferiți până la un punct. S-a demonstrat și asta nu vreau să disput.

        Ceea ce contează, după mine, este faptul că asemănările sunt incomparabil mai multe decât deosebirile. Asemănările permit unui medicament, elaborat și testat pe o populație, să funcționeze pe celelalte populații ale lumii. Asemănările permit unui chirurg specializat in Franța să opereze pe pacienți chinezi. Asemănările permit unui european să mănânce ananas și să bea cafea.

        • Lotus 2017-01-14 Reply

          Eu nu cred că este o problemă de asemănări și deosebiri în modul acesta.

          Faptul că oamenii sunt diferiți nu neagă existența unei hărți universale, pe baza căreia să-i poți diagnostica pe toți. De exemplu, viteza maximă pe care o prind anumite mașini diferă de la model la model. O Dacia veche poate prinde 180 de km pe oră, în timp ce un Ferrari modern poate ajunge la peste 300 de km pe oră (cred). Așa că da, mașinile sunt diferite. Dar ambele valori se înscriu pe axa vitezei.

          O hartă comună a mașinilor nu este o hartă pe care să scrie că toate mașinile prind 200 km/oră, ci una care să aibă o componentă numită „viteză”, cu valori între 0 și infinit. Contează componenta, și anume viteza, nu valoarea ei exactă, care poate fluctua7 de la mașină la mașină. Dar dacă înțelegi că toate au o anumită viteză, atunci înțelegi cum funcționează ele – indiferent care este viteza pe care o prinde modelul din fața ta.

          Așa că simpla diferență dintre oameni nu este suficientă pentru a spune că nu poate exista un model comun tuturor oamenilor. Doar că, ziceam mai devreme, modelul pe care îl folosește la ora actuală psihologia este mult perfectibil.

        • Elena 2017-01-14 Reply

          Dar deosebirile permit ca:
          – Tibetanii sunt capabili să trăiască la altitudini mari (Tuk Tuk), în aer rarefiat, cu conţinut scăzut de oxigen, datorită unei gene speciale, la fel și oamenii care trăiesc în Rinconada în Peru
          – în Oymyakon (Siberia) oamenii rezistă și la temperaturi de -71°. Sau în Hell (Norvegia) sau Mouhijarvi (Finlanda) sau alte orașe din Rusia unde deasemenea se înregistrează temperaturi foarte scăzute
          – copiii din tribul moken, trib nomad care trăieşte în arhipelagul insulelor de pe Marea Andaman, văd sub apă ca delfinii
          -negrii au o activitate sexuală mai intensă, rezistență la temperaturi mai ridicate (deși pielea lor e închisă negrii exploatează sarea în Deșertului Danakil la temperaturi de 50°)
          – chinezii (asiaticii în general) sunt mult mai îndemânatici decât rasa albă sau neagră
          – În Johannesburg există cel mare mare grad de infracționalitate din lume
          Și alte asemenea exemple cum unii mănâncă carne de ren sau focă crudă la tăiere până în Vietnam unde se mănâncă carne de șarpe veninos, viermi, insecte, până în Papua Noua Guinee unde într-un trib există un ritual de mănâncă creierul de om al rudei decedate.
          Dacă încep să îți vorbesc de chestii neobisnuite din Africa îmi e frică să nu vă îngrețoșez prea tare. 🙂 Sau deja am făcut-o?

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            Nu, pe mine m-ai făcut curios. De exemplu, știi cumva ce mănâncă negrii?

          • Elena 2017-01-14 Reply

            :))) Nu cred că ține neapărat de dieta lor. Sunt antrenați de generații, înțelegi? Un negru din anumite triburi poate avea o gașcă de soții și câteva amante.În Rwanda (Africa) femeile au labiile cele mai lungi din lume și cred că asta le ajută să aibă orgasm. Au ele un ritual prin care și le lungesc.

        • Elena 2017-01-14 Reply

          Îmi cer scuze că mi-am permis să merg cu relatările cam departe. Voiam să pun accent pe diferențe.
          În timp ce în Europa gelozia e înțeleasă (e ca prima regulă în business: întâi îți protejezi investiția), în alte țări oamenii încă acceptă poligamia și soțiile sunt prietene și cu amantele soțului. În vreme ce în India mulți dorm sub cerul liber, alții nu își pot imagina viața fără vile somptuoase. Alții duc o viața ascetică în timp ce unii nu pot concepe una așa. Dacă la noi câinii sunt animale de compania, japonezii și vietnamezii îl au în meniu. Vaca ne dă lapte și e priponită iar uneori dusă la abator în timp ce în India circulă liberă că e animal sacru. Porcul la noi se sacrifică de Crăciun, la musulmani nu se consumă deloc. Evreii consumă alimente kosher. În China nu se consumau brânzeturile fiind considerat lapte alterat, în Franța sunt delicatese.
          În Himalaya- Valea Centenarilor oamenii trăiesc mult. În unele țări arabe ( Yemen) fetele se căsătoresc de foarte tinere. În Brunei e faci pușcărie dacă sărbătorești Crăciunul. Etc etc.
          Nu vorbim doar de diferențe culturale ci de alte “normalități”.

          • Cudi 2017-01-14 Reply

            Elena, mergi cât de departe vrei cu relatările, că sunt delicioase. E prima dată când aud că lungimea labiilor influențează orgasmul, subiectul ăsta merită documentat în amănunt.

            Mai sus, prin exemplele ce le dai pentru a sublinia diferențele dintre oameni din zone diverse ale lumii, aduci în discuție diversitatea culturală și religioasă, diversitate pe care o salut și pe care o leg de diversitatea acceptată a opiniilor.

            Mare parte dintre discuțiile de aici au orbitat în jurul afirmațiilor lui Fire despre dumnezeu, religii, mai nou despre eutanasie. În numele acceptării diversității mai sus menționate, ar fi un pas măreț înainte să acceptăm că nu pot fi mai presus sau mai probabile viziunile unora despre divinitate, în raport cu ale altora.

            Înțeleg că tu și Lotus considerați că nu se justifică moral/religios eutanasia voluntară, în cazul unui pacient muribund, fără șanse de vindecare (facem abstracție de argumentul Renatei legat de faptul că există o șansă minimă ca să fie descoperit leacul pentru suferința lui, pentru că voi nu din perspectiva asta spuneți nu eutanasiei, ci din cea religioasă, cum că viața e un dar divin). Eu sunt de acord cu Fire aici, cred că ar fi corect să putem alege halul în care sfârșim – așteptând, în chinuri, ultima suflare sau mai repede, în ideea de a scurta agonia.

            Tu și Lotus spuneți că omul credincios este superior savantului ateu. Și aici, eu sunt de acord cu Fire, am văzut că și Renata e pe aceeași linie, socotind deplasată ierarhia asta. Chiar dacă nu cred într-o ființă supranaturală, ateii urmează aceleași principii morale și etice în viață, fără a avea perspectiva unei recompense după moarte; și savanții iubesc și sunt capabili de sacrificii uriașe; și ateii suspină de dor și iubire; și oamenilor de știință le vibrează inima ascultând o simfonie. Și apropo de inimă, că tot s-a discutat pe-aici de ce ducem mâna în dreptul ei – pe de o parte e un comportament dobândit de mici (când imitam gesturile adulților), pe de altă parte, în piept simțim palpitațiile inimii, provocate de anxietate sau emoții puternice, dar asta se explică organic.

            De asemenea, am vorbit noi multe pe tema expresiei ‘crede și nu cerceta’. Din nou, Lotus este adeptul ei, vede frumusețe și profunzime în interpretarea ei, ne vorbește despre inutilitatea rațiunii nedublate de suflet. Din nou, îi dau dreptate lui Fire, care a bătut șaua într-una că e vital să cercetăm, să învățăm, să studiem pentru a evolua. În privința psihologiei nu prea mă aliniez eu cu perspectiva lui Fire și nici cu ai lui Lotus. Poate și din cauza experienței personale – am cunoscut psihologi buni în anii studenției mele și cred cu tărie în utilitatea discuției cu un psiholog și în inutilitatea spovedaniei. Pe bune, acum, am o întrebare pentru cei care îmbrățișează învățătura creștină, dar cred și în reîncarnare – spovedania muribundului îl spală de păcate, îi salvează sufletul, așa spune biserica și biblia. Atunci, putem deduce, i s-a ușurat și bagajul karmic, nu? Mie-mi dă cu rest și aici, poate mă lămuriți voi cum se împacă spovedania cu reîncarnarea.

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            În numele acceptării diversității mai sus menționate, ar fi un pas măreț înainte să acceptăm că nu pot fi mai presus sau mai probabile viziunile unora despre divinitate, în raport cu ale altora.

            Cudi, ce înseamnă că o viziune e mai presus decât alta? Termenul „presus” îmi pare nepotrivit. O viziune poate să se apropie mai mult sau mai puțin de realitate. Din punct de vedere al libertății de conștiință, fiecare poate gândi și crede orice, dar este evident că teoria care spunea că Soarele se rotește în jurul Pământului era mai departe de adevăr decât teoria heliocentristă.

            Eu sunt de acord cu Fire aici, cred că ar fi corect să putem alege halul în care sfârșim

            Dacă ar fi așa, de ce n-ar fi corect să alegem și halul în care trăim? Și destinul pe care-l avem? Și familia în care ne naștem? Și oamenii pe care-i întâlnim în viață? Uite că nu le putem alege. Putem influența destinul într-o anumită măsură, dând la o anumită facultate, optând pentru un anumit iubit în locul altuia, dar toate aceste alegeri sunt în sensul vieții. Ce nu putem face este să curmăm această viață, să-i întoarcem spatele. Adică să ne sinucidem. Acum, eutanasia este un caz special, dar tot ce pot spune despre el la momentul de față este următorul lucru: dacă există Dumnezeu, atunci rezultă că suferința pe care o trăim ne este dată de la el cu un anumit scop. Poți să contești acest lucru? În acest sens spun eu că eutanasia este imorală. În contextul existenței lui Dumnezeu, poți zice că n-am dreptate? Iar dacă Dumnezeu nu există, atunci nu văd ce ai de criticat la opinia mea, pentru că opinia mea presupune acest context. Că eu n-o să merg în spital să-l iau de gât pe medicul care a eutanasiat pe cineva, nici n-o să-i dau în judecată familia. Eu îmi exprim doar opinia din punctul de vedere al existenței lui Dumnezeu, existență în care cred.

            Chiar dacă nu cred într-o ființă supranaturală, ateii urmează aceleași principii morale și etice în viață, fără a avea perspectiva unei recompense după moarte; și savanții iubesc și sunt capabili de sacrificii uriașe; și ateii suspină de dor și iubire; și oamenilor de știință le vibrează inima ascultând o simfonie.

            Eu am zis una, tu comentezi alta. Da, ateii pot fi tot ce zici tu, cine contestă asta? Repet: naivitatea și inocența unui copil, simplitatea și credința omului de la țară bat diplomele universitare ale unui savant. Dacă îmi vei răspunde că ateii vibrează la o simfonie înseamnă că nu ai înțeles ce zic. Mai recitește.

            Și apropo de inimă, că tot s-a discutat pe-aici de ce ducem mâna în dreptul ei – pe de o parte e un comportament dobândit de mici (când imitam gesturile adulților), pe de altă parte, în piept simțim palpitațiile inimii, provocate de anxietate sau emoții puternice, dar asta se explică organic.

            Nu.

            Din nou, îi dau dreptate lui Fire, care a bătut șaua într-una că e vital să cercetăm, să învățăm, să studiem pentru a evolua.

            Sper că nu a bătut șaua într-o prietenă. 🙂 Altfel, se scrie „întruna”.

            Cunoașterea este o cale de a evolua spiritual, dar, atât timp cât sufletul nu s-a trezit, informațiile pe care le culegi în urma cercetării se vor acumula la nivelul egoului, care este un eu fals. Fiind asimilate de un eu fals, ele nu vor putea produce transformări reale. Degeaba plantezi o grămadă de semințe (informații) într-un sol steril (suflet mort). Ocupă-te mai întâi de sol (trezește-ți sufletul) și, după aceea, semințele vor da rod. În „Prinț și cerșetor” este descrisă o scenă în care prințul e ascultat de profesor și nu știe. Pentru că nu a învățat, profesorul trebuie să-l pedepsească, dar, fiind prinț, nu poate fi atins. Așa că în locul lui este ars cu nuiaua pajul prințului. „- Na, na, să te înveți minte, data viitoare să știi lecția!” Cam așa e și cu acumularea de informații care nu se grefează pe un suflet viu. Nu are nici un efect spiritual. Ba chiar poate să te îndepărteze de Dumnezeu, prin exacerbarea egoului.

            Poate și din cauza experienței personale – am cunoscut psihologi buni în anii studenției mele și cred cu tărie în utilitatea discuției cu un psiholog și în inutilitatea spovedaniei. […] Mie-mi dă cu rest și aici, poate mă lămuriți voi cum se împacă spovedania cu reîncarnarea.

            Cele trei sunt lucruri separate.

            Discuția cu un psiholog e una. Vorbești cu un om care cunoaște câteva ceva despre funcționarea psihicului uman și încearcă să te ajute. Te poate ajuta de exemplu să înțelegi mai bine anumite lucruri, să-ți depășești anumite complexe, să fii mai optimistă, să accepți mai ușor o anumită situație etc. E ca o discuție cu un prieten bine intenționat, numai că psihologul poate fi mai avizat decât acel prieten.

            Spovedania e altceva: un ritual religios care are efectul unui ritual. E ca mersul la biserică sau ca o rugăciune. În funcție de credința ta și poate de harul preotului, poți să obții o anumită ardere karmică sau spălare de păcate. Dar acuma să nu te aștepți că gata, te mântuiești în momentul spovedaniei, devii pură, te iluminezi, intri în Nirvana, ai acces la paradis și poți vorbi cu îngerii. Dacă ar fi așa, înseamnă că orice bolnav dus la spovedanie s-ar vindeca imediat. Isus a vindecat paralitici spunându-le „Iertate-ți sunt păcatele”, fapt care sugerează că bolile sunt o consecință a păcatelor sau karmei negative acumulate. Poți testa cât de eficientă este spovedania ducând un bolnav la preot. Se vindecă de paralizie după ce iese de acolo? Nu prea cred. Iată deci că spovedania nu este suficientă. Dar asta nu înseamnă că nu este eficientă. Într-un fel, e ca o rugăciune pe care i-o adresezi lui Dumnezeu, dar mai puternică. Acuma, cu o rugăciune nu se face primăvară, dar, dacă crezi cu putere, ești umilă și sinceră, Dumnezeu îți poate ierta multe când te rogi. Că Dumnezeu e bun. 🙂

            Reîncarnarea e soluția pe termen lung pentru lucrurile care nu se pot rezolva într-o rugăciune, meditație sau spovedanie de 5 minute. Asta mai ales că unii nici măcar nu cred în Dumnezeu și nu se roagă. Dacă vrei, spovedania e ca o notă de 10 la o lucrare scrisă, în timp ce reîncarnarea reprezintă parcursul tău prin toate formele de învățământ.

            • Cudi 2017-01-14 Reply

              Da, am scris într-una ca și cum ar fi fost într-alta, greșeala mea, o să țin minte, dar nu modific forma în care am pus-o pentru că și ceilalți comentatori mai greșesc, iar ei nu își pot corecta ulterior frazele. Iertare.
              Legat de faza cu spovedania, spui că nu te scoate basma curată, dar se pune acolo, câtuși de puțin, bilă albă la karmă. Vestea bună e că tarifele bisericești încă sunt negociabile. Și că popa poate ajunge la patul muribundului mai ușor acum, în epoca modernă, față de acum 200 de ani. Mă gândesc ce noroc pe bogătanii ăia cu vile pe insule doar ale lor, dacă e să li se întâmple ceva rău și să ajungă pe patul de moarte, își permit s-aducă popii cu avionul, vorba aia, o karmă ai și cu aia defilezi.

          • Lotus 2017-01-14 Reply

            Nu știu dacă bogătanii respectivi se gândesc la Dumnezeu pe patul de moarte. Dacă se gândesc, e și asta ceva.

            Aș zice că bile albe se pun. Cât de multe, asta depinde de trei lucruri. Primul, credința, umilința și deschiderea ta. Dacă ai suficientă aspirație și te rogi din toată inima, chiar dacă nu ai nici un preot lângă tine, poți să primești mai multe bile albe decât un om care dă slujbe la 10 biserici, dar are credința mică sau sufletul de piatră. Al doilea, puritatea și sfințenia preotului. Gândește-te că Isus când se ruga pentru oameni, paraliticii se ridicau din pat și mergeau. Apostolii erau și ei ființe foarte spirituale, care au avut puterea de a intermedia vindecări miraculoase. Preoții de azi, mai puțin, dar există teoria conform căreia ei sunt investiți cu har la hirotonisire chiar dacă sunt impuri. Asta se leagă mai mult cu al treilea lucru: puterea ritualului. Dacă este corect făcut, un ritual are efect indiferent de persoana care-l face, și asta nu doar în religie. De exemplu, ritualurile de magie neagră sunt eficiente, deși persoana care le face nu este deloc spirituală.

            Totuși, să nu te aștepți ca Dumnezeu să-ți dea mai mult decât meriți, adică să-l poți cumva păcăli, prin intermediul unor preoți. Și nici să nu crezi că, dacă ești singură în cameră dar te rogi din suflet și Dumnezeu consideră că meriți, nu se va uita la tine pentru că nu ai un preot în preajmă.

            Totuși, cea mai eficientă metodă de spălare a păcatelor rămâne cumpărarea indulgențelor. 🙂

          • Elena 2017-01-15 Reply

            Cudi, eu nu am vrut să vă spun curiozități, de fapt. Nu la acest lucru m-am referit, ci am vrut să atrag atenția asupra unui alt lucru.
            Keth spunea că asemănările îl poate face pe un medic care a studiat în Franța să opereze un chinez. True. Am și zis că la nivel de trup sunt puține particularițăți comparativ cu diferențele la nivel de suflet. Doar vorbeam de psihologie, parcă. Nivelul de evoluție sufletească se reflectă în mentalitatea și psihicul uman, după părerea mea.
            Dacă pentru un medic chirurg e ușor să se mute cu activitatea oriunde, pentru un psiholog nu e la fel. E ca și cum ai muta un avocat din România în SUA. Legislația diferă, etc. La fel și pentru un psiholog.
            (Apropo, faptul că labiile rwandezelor sunt cele mai lungi pentru că ele și le-am lungit printr-o tehnică anume denotă, de fapt, interesul lor mare pentru sex. Nu cred că e comod să porți 300 gr de labii în chiloți, cred că te încurcă și la mers. E o tradiție, nu cred că ajută la orgasm, din contra cred că le încurcă. În alte triburi din africa femeile sunt mutilate și li se taie clitorisul. E vorba de nivelul lor scăzut de evoluție și modul lor de a interpreta lucrurile.)
            Ca să mă fac înțeleasă să presupunem că un psiholoagă le arată public niște vibratoare la:
            -o tipă care are o viață sexuală activă dar mama ei nu știe pentru că e mai conservatoare și i-a zis “Fată, eu când m-am măritat cu tac’tu eram fată mare, să nu care cumva să te prostească vreun golan”. Ea va da dovadă de o falsă pudoare, fiind antrenată cu maică’sa de acasă (cunosc eu genul acesta de persoane chiar îndeaproape)
            – la o buthaneză sau japoneză virgină dar după cum știm în Buthan sunt temple unde penisul este un obiect de cult falic iar oamenii îl pictează chiar și pe cocioabele lor fiind considerat un simbol benefic, în Japonia există cea mai mare sărbătoare dedicată penisului de fier (Kanamara Matsuri) iar oamenii participă la procesiune purtând simboluri falice. Și ei au temple și se închină simbolului falic. Ea se va comporta natural, deschis și nu se va sfii
            – o musulmancă necăsătorită, virgină, îmbrăcată în burka

            Sau vine o africancă care e izgonită din sat și bătută de soț pentru că e infertilă, la ei e lege că bărbatul mănâncă primul până se satură, apoi copii și apoi ce rămâne soțiile și amantele și la ele e ok așa
            și
            vine o suedeză care bărbatul ei stă acasă cu copilul în concediu de paternitate, îi gătește și face curat
            și mai vine
            o tipă care trăiește în acea regiune din China în care prin tradiție e matriarhat
            Găsește-le sensul, înțelegele limitele lor de umilință…
            Modul cum se raportează la un anumit lucru, limitele lor, fricile lor sunt diferite, idealurile lor sunt diferite, “binele” lor e diferit.
            Africanii analfabeți de generații (tribali) învață extraordinar de greu, îți trebuie răbdare de fier, nu ca europenii ci ca retardații europeni).
            Tu ca să îi poți înțelege pe cei din alte zone trebuie să le cunoști tradiția, cutuma, etc. Nu e ca la medicul chirurg.

            • Cudi 2017-01-15 Reply

              Elena, înțeleg punctul tău de vedere și da, ai dreptate, psihologia trebuie să țină cont și de obiceiurile grupului din care provine individul. Dar cred că deja o face, cel puțin teoretic, din prisma disciplinei numită psihologie socială.

          • Lotus 2017-01-15 Reply

            Elena, și în india falusul este un simbol sacru, obiect de adorație în temple. La fel vulva. Ele au încărcătura spirituală a icoanelor cu Isus de la noi, ca să fac o paralelă.

          • Elena 2017-01-15 Reply

            Interesant. Deci si o indiancă ar fi reacțiinat probabil la fel de natural. 🙂

          • Elena 2017-01-15 Reply

            Dacă ne gândim că tot la ei s-a scris kama sutra, nu-i greu de înțeles. Fiecare divinizează ce vrea. 🙂

          • Fire 2017-01-15 Reply

            Lotus, pozele alea infatiseaza ambele organe ( feinin si masculin ) in uniune. Uite-te cu atentie si o sa vezi ca de fiecare data sunt prezentate impreuna. Si nu, nu are nimic de-a face cu sexul, ci doar e metaforic reprezentata esenta spiritualitatii : ce trebuie facut ca sa evoluam de la stadiul de animal rational la suprauman ( sau D-zeu ).
            Iti spun, nu are nimic in comun cu sexul, desi la prima vedere asa pare.

          • Elena 2017-01-15 Reply

            Ai citit despre “tipare” de frumusețe gen “piciorul lotus” – (că tot ți-ai ales tu numele de Lotus- probabil după poziția Lotus sau ceva din yoga), capul turtit (fruntea), gâtul lung în thailanda…?

          • Elena 2017-01-15 Reply

            Dumnezeu în poruncă zice să nu preacurvești, nu să nu faci dragoste cu iubitul,a ta. Altfel nu ne-ar fi creat organele de reproducere, cred eu. Atunci când nevoia sexuală vine dintr-un prea plin emoțional, cred eu că e ok. Nu e ok când vine la schimb pentru un favor sau bani de shoping sau altceva de genul. Zic, nu dau cu parul, sper să nu greșesc.

          • Lotus 2017-01-15 Reply

            Fire, nu toate. În prima imagine cred că este doar falusul, în ultima doar vulva. Și unde am zis eu că se referă la sexualitate?

          • Lotus 2017-01-15 Reply

            Elena, am în minte câteva imagini vagi cu asiatice care își puneau tot felul de inele în jurul gâtului, spre a și-l lungi. Știu și triburi în care bărbații își atârnau greutăți de penis, ca să-l lungească. Sau își confecționau diverse hamuri care, atunci când pășeau, acționau asupra penisului în sensul unei elongații a lui. În alte părți, urechile femeilor erau lungite.

            Legat de ce zici cu preacurvia, cam așa văd și eu lucrurile.

          • Elena 2017-01-15 Reply

            Dar la ce se referă dacă nu la sexualitate, fertilitate, căsnicie?
            De exemplu japonezii și buthanezii de asta le divinizează. Este simbolul prosperității, a fertilității, uniunii dintre femeie și bărbat- căsătoriei.
            (*Mai sus mă refeream din punct de vedere religios).

          • Lotus 2017-01-15 Reply

            Se referă la adorarea principiului masculin suprem, respectiv principiului feminin suprem și a fuziunii dintre cele două.

          • Elena 2017-01-24 Reply

            Cudi, întrucât ai pomenit de spovedit, ” Mie-mi dă cu rest și aici, poate mă lămuriți voi cum se împacă spovedania cu reîncarnarea.” și acum mă simt în dispoziția necesară de a scrie un roman, pardon, de a bate câmpii pe acest subiect rămas în urmă, fie că-l mai citeste cineva ori ba, mai ales că eu am o părere diferită de ce a prezentat Lotus atunci, poftim părerea mea referitor la spovedit:

            Pornind de la premisa că evoluția implică recunoașterea unor greșeli spre a putea să le corectezi, înțelegerea unor fapte și experiențe, analiza lor, avem:
            1. Inițierea
            De obicei, ajungem să facem acest lucru în situații critice pentru că atunci când ne e bine, ne e bine și savurăm clipa, nu ne interesează analiza greșelilor decât când dăm chix și ajungem la concluzia “Hopa, ceva nu am făcut bine. Lucrurile nu merg prea bine”
            2. Psiholog vs. preot
            2.1. Psiholog. După părerea mea e ok să mergi și la un psiholog bun (dacă ești ateu și încă nu ești convins de existența unui Dumnezeu care este Bun și ne vrea evoluați, chiar dacã acest lucru implică și suferințã pentru că nimeni nu se schimbă când îi e foarte bine). Ca în cazul povestit de Renata, fata vindecată de semipareză, faptul că înțelegem anumite lucruri ne ajută să depășim anumite blocaje (păcat provine din cuvântul blocaj) psihice care au efecte nefaste uneori. Totul pornește din creier, limitările noastre, creierul fiind un organ îngrozitor de complex cu miliarde de conexiuni și senzori nervoși.
            “Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni”
            Ca să înțelegem mai bine să mai lămurim cu wiki și:
            “O boală mentală este o boala psihiatrică care afectează gândurile, comportarea și abilitatea socială a oamenilor.
            Boala mentală este o disfuncție care afectează sentimentele și comportamentul. Deși puține boli mentale pot fi prevenite, aproape toate pot fi abordate cu succes și tratate. Statistcile spun că, 25% din bolnavi dezvoltă tulburări mentale sau de comportament[necesită citare] la un moment dat în viață. Cauzele bolilor mentale sunt complexe și sunt influențate de factori genetici (ereditari), experiențe stresante din viață, boli fizice, dificultăți în mediul familial etc.
            (aș fi subliniat: experiențe stresante, dificultăți, acestea sunt de fapt lucruri pe care nu le digerăm corect, nu le înțelegem și ne dau blocaje)
            Adesea se face confuzie între noțiunile de boală mentală și dizabilitate intelectuală. Există o diferență netă între ele: boala mentală este o boală și poate fi vindecată (elimina blocajul), în timp ce dizabilitatea intelectuală, care este o stare caracterizată prin dificultăți majore de învățare și înțelegere, datorate unei dezvoltări incomplete a inteligenței, durează o viață (nivel de involuție, capacitate redusă).”

            Discuția cu un psiholog bun te poate salva tocmai prin faptul că dezbați problemele tale cu o persoană avizată, cu experiență, care cunoaște cum fucționează psihicul uman. Am fost la cursul lui John Paar de Analiză Tranzacțională și am aflat că există oameni care s-au vindecat de boli extrem de grave cu ajutorul analizei tranzacționale și a unui expert, la fel cum alții și-au agravat situația apelând la non-experți. Psihicul unui om e unic și extrem de sensibil.

            Cineva râdea de acest lucru și spunea că cine apelează la un psiholog pentru a discuta despre problemele personale nu are prieteni buni sau o familie bună. Tind să cred că e mai ok la psiholog pentru că:
            -e o persoană din afara cercului tău și nu se află, problemele tale nu vor circula sub dictonul “îți spun ceva dar nu mai zici la nimeni”
            – uneori, lucrurile foarte intime, îți e greu să le spui cuiva care are o impresie foarte bună despre tine, de frică să nu i-o ruini, sau pur și simplu pentru că ești introvertit și numai un specialist te poate descoase

            2.2. Preotul. Un preot bun e asemeni unui psiholog bun. Nu toți sunt de același nivel, la fel cum nici psihologii nu sunt.
            Te duci la el știind care sunt păcatele fiindcă ai o listă citită și le știi (sunt si pe net dar nu mai pun linkuri, cert e că e lungă lista) sau cel puțin ai citit poruncile. I le spovedești: părinte, am clevetit, am mințit, m-am certat cu x, y..etc. Toată lumea se ceartă, ei și? Păi, violența naște violență, dar cearta e bună? Nu naște ură, mai multă ceartă, conflicte? Dar nimeni nu e perfect. Altfel eram în Rai. Deci i le spui că doar de asta e preot.
            Când m-am dus prima datã, mintea mea îngustă credea că dacă nu am omorât pe nimeni sau altele grave, sunt ok, pură și neprihănită.
            Când le spui devii conștient de ele, le rumegi și ai regrete. La următoarea dată deja ai în minte, și când dai să minți din nou te apasă un sentiment de vină, te gândesti parcă înainte așa un pic dacă chiar e necesar să o faci, nu mai minți la fel de ușor și tot așa pâna la îndreptare.
            Primești împărtășanie, sau canonul de îndreptare dacă ai comis-o mai grav și aghiazmă mare.
            Canonul constă în a citi cărți religioase, ca să înveți și să te mai luminezi și tu, sau, o cunoștință care probabil a comis-o mai grav dar nu știu cu ce, i-a dat să stea la mănăstire cu maicile două săptămâni. Acestă formă de penitență, după mintea mea ajută psihicul mult, ai speranța că faci asta, Dumnezeu e bun și te iartă iar la următoarea spovedanie dacă te-ai îndreptat și nu mai ai păcate grele, primești împărtășania. Deci te ajută să devii mai bun, să te cunoști, să înțelegi și să te îndrepți. Nu stă nimeni cu revolverul la tâmplă, e benevol. (Elle a les yeux revolver, elle a le regard qui tue…e o melodie, da 🙂 )

            La fel cum consider că închisoarea îi ajută pe infractori să mediteze asupra faptelor lor și să se îndrepte, deși statistica spune cã mulți recidivează, chiar și așa psihic îi ajută să nu o ia razna prin mustrarea conștiinței, crezând că au plătit pentru răul lor. E o chestie de ordin psihologic.

            S-a constat că cei care simt o vină și țin în ei, înnebunesc sau se îmbolnăvesc de boli grave și mor. E un stres psihic dăunător, încurcate sunt căile Domnului.
            Bineînțeles că am și cazuri edificatoare care să-mi susțină punctul de vedere dar deja m-am cam întins prea mult. Psiholog sau duhovnic, tu alegi. Duhovnicul datează de pe vremea apostolilor, cred, și la ce trafic de persoane au și mai ales că ei nu au voie să dea cu piatra sau să judece, păcatul tău e în siguranță la ei. Și psihologii au codul lor deontologic. Important e să cauți și să crezi că vei gãsi unul bun care să te ajute să te cunoști și să evoluezi.

            • Cudi 2017-01-24 Reply

              Elena, am citit romanul. 🙂 Ai dreptate, e alegerea fiecăruia – canapeaua psihologului sau patrafirul preotului. Însă ce spui de situația unui bolnav psihic, care necesită intervenția specialistului psiholog (și care, probabil, va îndruma persoana spre psihiatru), dar care alege să meargă la preot? Preotul îi va da un “tratament” de purificare spirituală și perspectiva mântuirii. Specialistul, însă, l-ar fi putut vindeca pe bune.

          • Lotus 2017-01-25 Reply

            Specialistul, însă, l-ar fi putut vindeca pe bune.

            Voi aveți o părere foarte interesantă despre psihologie, psihiatrie & comp. Cum ar fi că, de exemplu, se pricepe de minune să vindece nebunii.

            Lăsând asta la o parte, nu văd de ce trebuie să alegi una din două. Nu-i ca și cum te costă fiecare 5 lei și n-ai decât 5 lei în buzunar. Du-te și la preot, și la psiholog/psihiatru! Care-i problema? De ce ar trebui să alegi? Cele două se ocupă de lucruri diferite.

            Deși, dacă ești plecat cu sorcova, nu cred că te va vindeca nimeni.

          • Elena 2017-01-25 Reply

            Cudi, dacă ne gândim bine, atât psihologul (gr. psyhe-suflet, logos -știință) cât și duhovnicul (rădăcina duh -suflet) se ocupă – nu de trup ca medicul- ci de suflet, dar din perspective diferite. Preotul tratează sufletul din punct de vedere religios (îl include pe Dumnezeu în toate), psihologul din punct de vedere al logosului/științific.
            Imaginează-ți diferența:
            La psiholog:
            – te spodevești (deci mărturisești, destăinuiești cf dex) și analizezi împreună cu psihologul greșelile, experiențele, blocajele, aruncat confortabil pe o canapea, eventual cu mâinile sub cap, relaxat fizic, poate nu și psihic.
            La preot:
            – îți spovedești păcatele (care tot blocaje sunt in calea evoluției) pe care tu le-ai identificat și uneori ești întrebat și de altele, stând în genunchi (spășit pentru faptele tale pe care le admiți a fi păcate/blocaje, benevol).

            Dacă mă întrebi pe mine poziția în genunchi, deși mai inconfortabilă fizic, e o poziție mai adecvată pentru a privi spre păcate cu regret/căință.

            Ambele sunte acte benevole, ale liberului arbitru. Ele nu se exclud. Poți merge și la preot și la psiholog.
            La preot primești iertarea păcatelor prin taina euharistiei, primind sub formă simbolică pâine (care semnifică trupul lui Hristos) și vin roșu (care semnifică sângele lui Hristos) pentru că Hristos și-a sacrificat corpul fizic pentru noi păcătoșii (nu și sufletul care e mântuit. “Și iarã va să vie..”) la fel cum a curățat de păcate pe cei pe care i-a vindecat când a fost fizic printre noi. Eu am fost mai sceptică decât tine, dar îi auzeam pe mulți din jurul meu că se simt mai bine după împărtășanie, mai ușori (sufletește), mai eliberați. Și atunci am făcut legătura că psihicul uman are nevoie de a-și analiza faptele pentru a evolua, a înțelege propriile greșeli, că bunătatea nu se manifestă când tu faci un troc cu cineva de tip win-win ci atunci când deși nu câștigi nimic și nu știe nimeni că tu faci o faptă bună, empatizezi cu omul aflat la necaz și te sacrifici să-l ajuți. Fie că sacrifici din timpul tău de a face altceva care să-ți aducă ție plăcere, fie altceva de ce tu dispui. Practic te gândești la fericirea altei persoane – din milă- faci milostenie.
            În plus și postești. Îți crești anduranța de a rezista în fața ispitei alimentare, implică voință și forță psihică (interioară).
            Psihiatria privine tot din gr. psyhe- suflet și iatreia- vindecare. Vindecarea sufletului. Dar e o latură mai complexă. Când ai nevoie de psihiatru e vizibil pentru toată lumea deja și te trimit și cunoscuții, oricum implică să vrei și tu sau în cazuri grave ești oricum dus în cămașa de forță.
            Există post religios și post terapeutic, descoperit în Rusia la un Spital de Psihiatrie, eu am văzut documentarul dar există și cărți. Un pacient a refuzat mâncarea, a fost lăsat așa și s-a vindecat, apoi directorul a făcut experimentul și pe alți pacienți și într-un procent foarte mare s-au vindecat de boli psihice. Mai multe în acest articol scris și documentat de un sceptic: http://m.evz.ro/dovezi-uimitoare-postul-negru-terapia-miraculoasa-pentru-tratarea-cancerului.html

  • Fire 2017-01-14 Reply

    Un acupuncturist chinez foarte specializat in toate cele, mi-a zis clar ca acupunctura nu prea functioneaza pentru alte rase, din cauza ca … suntem diferiti ! Ca avem alta structura energetica fata de asiatici si unele puncte lipsesc ori sunt asezate in alte locuri.
    Nenea Linus Pauling vorbea la un moment dat despre biochemical individuality in cartile sale si chiar punea harti ale organelor care aveau diferite forme si marimi, difereau de la individ la individ si erau considerate organe sanatoase ( fapt pe care e obligatoriu sa il cunoasca chirurgii ). Pauling vorbea cu poze si desene cu creioane colorate, sa inteleaga toti copiii.

    Medicamentele, la fel ca si stabilirea nivelului unui nutrient necesar ( ca sa stabileasca ” normalul” la analizeze de sange ) se fac in baza unei curbe clopot ( am uitat cum se numeste, dar nenea cu Biochemical Inidividuality explica in carte alui ) si sunt considerate valorile medii, din mijloc. Adica n-are nici o legatura cu necesitatea propriului tau organism, ci e asa … o medie matematica, la ghici. Asta e si motivul pentru care un medicament functioneaza la un pacient, iar la altul … nu prea.
    Asta e motivul pentru care a fost un scandal enorm la stabilirea RDA-ului pentru vitamina C si in ciuda evidentelor prezentate, comisia a facut fix impotriva dovezilor. Asta este motivul pentru care atunci cand iti faci analizele de sange si doctorul bate campii spunandu-ti ca nu ai deficiente nutritionale … nu are nici o legatura cu realitatea, pentru ca necesitatile celulei tale pot fi si de 20 de ori mai mari sau mai mici decat ceea ce doctorii considera ” normal” ( ne standardizeaza pe toti ignorand faptul ca functionam diferit )

    Deci da, avem acelasi organism, cu 2 maini, 2 picioare si un ficat, insa functionam foarte diferit. Fapt ignorat de medicina in ciuda tuturor dovezilor.

    • Lotus 2017-01-14 Reply

      Păi acum, dacă e să fim fair, pe fișa aia cu rezultatele analizelor sunt trecute niște valori minime și maxime între care se consideră că ești ok. Nu sunt niște valori fixe pentru „sănătos”. Iar o evaluare a condiției tale ar trebui făcută de un medic competent, care va ține cont de cum se corelează toate aceste valori, de organismul tău, de eventualele boli pe care le-ai avut până atunci, de rezultatele altor teste, de simptomele prezentate etc. Și, dacă e competent, îți va pune un diagnostic după ce va corela toate aceste informații. Nu-i chiar așa, că apasă pe un buton și îți dă rezultatul „bolnav”, pentru că una dintre valorile obținute la teste nu se potrivește cu valoarea „ideală”.

      E cam ca la greutate. Societatea și casele de modă promovează niște valori de 90-60-90 ca dimensiuni perfecte, dar ele nu trebuie luate ca valori absolute. Frumusețea depinde de cum se corelează aceste valori cu corpul tău, cu modul tău de a fi și chiar cu preferințele persoanei iubite. 🙂

      • Fire 2017-01-14 Reply

        Lotus, despre aia vorbeam si eu, despre cele doua limite in care doctorul considera ca esti ok si care nu are nici o legatura cu adevaratele nevoi nutritionale ale celulei organismului tau. Limitele alea sunt calculate folosind acea curba despre care vorbeam eu, din care au luat mijlocul, media si au zis gata, in mijlocul asta fixam ” normalul” pentru analize.

        Babeste : Prin urmare, daca tu ai in sange o cantitate A dintr-un anumit nutrient si iti este suficient, alt om are nevoie de vreo 20 x A ca sa ii fie sufiecient. Cu alte cuvinte, tu esti sanatos iar celalt este in deficienta nutritionala grava, insa doctorul ii spune si astuia ca esti perfect ok, analiza ta de nutrient a iesit in limite normale ( alea pomenite de tine, Lotus ) !
        Stabilirea RDA-ului ( Doza Zilnica Recomandata in Romania ) este fix aceeasi eroare, aceeasi mizerie pe care medicina refuza sa o corecteze in ciuda tuturor dovezilor existente.

        Lotus, este irelevanta competenta sau incompetenta medicului, pentru ca el nu are dreptul de a decide de capul lui, ci e obligat ( sub amenintarea cu ridicarea licentei ) sa aplice protocolul si gata. Daca analizele spun ca ai nutrienti in limite normale, gata, e totul in regula, poti dormi linistit din punctul de vedere al doctorului !

        • Lotus 2017-01-14 Reply

          A, deci tu zici că dacă analizele îți ies bine poți totuși să ai o problemă? Nu zic nu. În schimb, cred că această problemă se va manifesta prin mai multe lucruri decât nivelul glucozei în sânge. Lucruri pe care, după cum ziceam, ochiul experimentat al unui medic competent va fi în stare să le coreleze, pentru a-ți pune un diagnostic.

          • Fire 2017-01-14 Reply

            Lotus, doctorii nu invata despre micronutrienti si nutritie in facultate decat strictul necesar, absolut necesar si doar despre cativa nutrienti si nici aia nu invata corect. Doctorii NU cunosc cum sa administreeze micronutrientii, Lotus. Cu cateva exceptii cum ar fi calciul, ca sa nu isi omoare cu infarct pacientii.

            Pot sa iti dau exeple de aberatii pe care doctorii le recomanda si pun in risc sanatatea pacientilor. Uite, iimint ca sa previna osteoporoza trebuie sa ia calciu, uitand ca osul e alcatuit din minerale, nu doar din calciu. Si le recomanda combinatia calciu + vit.D ( si aia in doze infime ) fara sa le adauge Vit A, K2-Mk 7 si magneziu ( in forma corecta si transdermal, ca oral e frectie la picior de lemn ). Tot calciul ala se duce si se depune aiurea prin rinichi si pe artere ( de unde ateroscleroza si pietre la rinichi ) si prin alte locuri in organism, pentru ca nu exista nutrientii care sa preia calciul si sa il duca acolo unde trebuie ( la oase ).

            Iti spun direct de la sursa ca doctorii nu cunosc cum sa administreze nutrientii, habar nu au cum se face. Cativa doctori au cumparat cu mine de pe Amazon cartile de medicina orthomoleculara ( am impartit costurile ) si amstudiat cot la cot, ca nu aveau habar de nici unele, pentru ca nu li s-a predat in facu;tate.
            Asa ca, Lotus, daca tu cumperi basmele pe care ti le serveste propaganda ca doctorii fac si dreg, sa stii ca o faci pe sanatatea ta.

    • Renata Carageani 2017-01-14 Reply

      Fire,
      Foarte interesantă informația acupuncturistului chinez.
      Gauss îl cheamă pe ăla cu clopotul. 🙂
      Care e scandalul cu necesarul de Vit. C/zi? Eu știam că e mult sub 500mg/zi. Totuși producătorii continuă să fabrice tablete efervescente de 1 g.
      Nu poți face medicină fără să standardizezi. Totuși, un medic bun știe că nu există boli, există bolnavi.

      • Renata Carageani 2017-01-15 Reply

        Fire, ai dreptate, calciul cu fixator nu prea rezolvă osteoporoza, îți face rost de niscai pietricele la rinichi. Eu aș administra siliciu. Problema e că iar tratăm efectul (dauna, în cazul ăsta) și nu cauza.
        Dar nu generaliza, nu „doctorii”, ci „unii doctori” nu știu etc. Pentru că unii știu.
        p.s.: cred că ești genul de pacient incomod, de care fug doctorii, fiindcă nu respecți indicațiile lor, dar nici nu le comunici că hai, sictir, doctorilor, eu mă autotratez!

      • Fire 2017-01-15 Reply

        Renata, scandalul este ca astia au fixat RDA-ul pentru un om adult, vit C o cantitate mai mica decat foloseste un soarece . Scandalul in gasesti aici https://www.amazon.com/Ridiculous-Dietary-Allowance-Steve-Hickey/dp/1411622219

        Pe Linus Pauling il gasesti pe net si il poti vedea pe Youtube cum tine conferinte si recomanda 18 – 20 GRAME vit C zilnic ca doza de intretinere pentru un om sanatos adut ( iar pentru bolnavi mai mult ) si se stropseste la aia care au impus RDA-ul atat de mic pentru vit C, ca distrug sanatatea publica.
        Poti cauta dupa Dr.Catchard, ca el a vindecat cu vit C multe boli. Exista studiii publicate pe PubMed si prin jurnalele de medicina despre un tip care vindeca polio cu megadoze IV de Vit. C. Pe saitul asta gasesti o multime de info necenzurata despre vit C si poti citi carticica online despre vit C ( info necenzurate de sistem, of course ! ) . Mai poti cauta pe net dupa Abraham Hoffer care vindeca schizofrenia cu megadoze de B 3, pana l-au interzis sipe el’

        http://www.vitamincfoundation.org/stone/

        Referitor la osteoporoza, sorry sa iti spun, insa siliciul nu rezolva problema, ci mineralele : vreo 95 trace minerals + mineralele esentiale administrate cum trebuie si nu la ghici, cum fac doctorii.

        P.S. Eu nu sunt pacient, pentru ca nu ma duc la doctor. Daca o fi sa ma adune de pe jos cu targa, atunci o sa ma vada la fata doctorul. Pana atunci, nu.

        • Renata Carageani 2017-01-15 Reply

          Ai încercat vreodată să iei 20 g vit.C într-o zi? E adevărat că surplusul se elimină prin urină, dar cred că, la doza aia, încep să scârțâie rinichii.

  • Adrian 2017-01-15 Reply

    Citez : you can’t reason someone out of a position they didn’t reason themselves into.

  • Fire 2017-01-15 Reply

    Renata, eu iau 20 Gr / zi de vreo 2-3 aqni. Barbatu-meu ia 40 gr / zi cam de tot atatia ani. Aia cu vit C care lezeaza rinichii e doar un mit. Nu exista dovezi solide in directia asta ( Pauling a dezbatut clar problema si nu doar ei ci si restul doctorilor orthomolecularii. Poti sa le studiezi argumentele si dovezile ).

    • Lotus 2017-01-15 Reply

      Păi și cum iei acele grame, sau mai bine zis din ce? Că cel mai eficient e să iei vitaminele direct din fructe sau legume, nu de la plafar.

  • ketherius 2017-01-15 Reply Author

    Eu am căutat niște numere, că matematica e sfântă. Cică un măr necurățat conține între 4 și 44 de miligrame de vitamina C pe 100 de grame.

    Așadar, pentru cazul minim (4mg / 100g), ca să înghiți 20 de grame de vitamina C, ar trebui să mănânci 500kg de mere pe zi. Asta nu include cotoarele!

    Pentru cazul maxim (44mg/100g), ar trebui să mănânci 45.45kg de mere pe zi – tot fără cotoare.

    Pe de o parte, cineva îți spune că omul are nevoie de 20 de grame de vitamina C pe zi. Pe de altă parte, nimeni nu ia din dieta zilnică nici măcar a mia parte, nu în ultima mie de ani.

    Dacă ar fi adevărată ipoteza cu 20 de grame, atunci lumea ar trebui să fie plină (99.9999%) de bolnavi de scorbut. Faptul că nu se întâmplă așa îmi spune că noi nu avem nevoie de 20 de grame de vitamina C pe zi. De unde rezultă că sursa ta cu 20 de grame nu știe ce vorbește.

    • Lotus 2017-01-15 Reply

      Hai să punem o medie, Ketherius. Din ce zici, un măr conține circa 24 mg de Vitamina C. Împărțind 20.000 la 24 obținem 833 de mere, care depășesc puțin 80 de kg. Numai dacă le faci țuică, să ai o șansă de a răzbi! 😀

      Mă gândeam să-ți zic că ar fi fost mai util să iei în calcul niște citrice, dar văd că nici portocalele nu conțin decât 54 mg de Vitamina C / 100 gr fruct.

      Pe de altă parte, înțeleg acum de ce mi s-a părut Fire așa de acră la unele comentarii! 😀

    • Fire 2017-01-15 Reply

      Ketherius : cu cateva mg de vit C / zi se previne scorbutul, deci nu, lumea nu e plina de scorbut, insa e in deficienta de vit C. Insa exista multe cazuri de scorbut subclinic pe care doctorii nu sunt invatati sa il depisteze, insa el exista .

      Poti considera ce doresti in legatura cu vitamina C. Eu raman la opinia mea ca studiul e baza si stiu bine ce si pe cine am studiat. Fiecare cum considera.

      • ketherius 2017-01-15 Reply Author

        Înțeleg ce spui, Fire. Are sens: câteva miligrame de vitamina C sunt de ajuns pentru a preveni scorbutul, dar nu îndeajuns pentru nevoile organismului – așadar noi toți suntem deficienți de vitamina C.

        Poți să îmi explici cum se manifestă acea deficiență? Ce probleme am eu din lipsa de vitamina C (pentru abia dacă mănânc 4 sau cinci miligrame, comparativ cu douăzeci de mii ale tale), probleme pe care tu ai încetat să le ai de când ai trecut la doza de 20 de grame? Ce probleme/simptome ai avut și nu mai ai?

        • Fire 2017-01-15 Reply

          Ketherius, deficienta de vit C Nu este egal scorbut.

          Nu, nu ai probleme, organismul functioneaza si pe deficienta de nutrienti, e setat sa supravietuiasca mergand aproape in gol. E ca si cum celula ar functiona cu combustibil de proasta calitate si putin : nu se moare din asta, insa unii oameni aleg sa functioneze altfel. Eu nu am avut probleme de sanatate, asa ca nu am ce simptome sa iti spun ca au disparut.

          • Fire 2017-01-15 Reply

            Incercam sa spun ca scorbutul este cea mai de jos treapta a deficientei, e limita, insa daca nu avem scorbut nu insemna ca nu suntem deficienti in vit. C.

          • Cudi 2017-01-15 Reply

            Deci vitamina C este o soluție pentru o problemă ce nu s-a manifestat și nu a adus nici o schimbare, asta înțeleg eu din spusele tale.

          • Cudi 2017-01-15 Reply

            Mai sus e răspunsul lui Ketherius, nu al meu, Fire. A răspuns de pe laptopul meu și a uitat să mă delogheze. Eu nu mă bag în discuția cu vitamina C pentru că nu mă pricep la astea.

          • Fire 2017-01-15 Reply

            Cudi, eu nu am zis asta. Am zis doar ca am urmat ce spune Linus Pauling ( double Nobel Prize, unul pentru descoperirea vitaminei C ) care ar trebui sa fie doza zilnica cu care organismul sa functioneze bine. El dadea undeva intre 18-20 grame.
            In raspunsul catre Renata am pus linkuri si doecumentatie, cine e interesat poate studia.

          • ketherius 2017-01-15 Reply Author

            Primul premiu Nobel a fost in 1954, pentru descifrarea naturii legăturilor chimice în molecule, iar al doilea, în 1962, a fost pentru pace. Nu a luat premiul Nobel pentru descoperirea vitaminei C.

            Pe de altă parte, vitamina C a fost fixația vieții lui, a zis că poate vindeca bolile de inimă și cancerul cu vitamina C, dar a murit de cancer de prostată. Dacă teoria lui nu a mers pentru el, de ce ar merge pentru alții?

            Pentru mine, în afara chimiei, Pauling a fost un Don Quixote și vitamina C a fost Dulcineea lui.

        • Fire 2017-01-15 Reply

          Ketherius, eu ziceam despre studiul vitaminei C, pe dovezi. Nu stiu sa iti spun de ce nu l-a vindecat pe Pauling de cancer, pentru ca nu m-a interesat niciodata subiectul asta. Eu am studiat vitamina C si efectele ei asupra organismului si mi-am facut bine lectiile, IMO.
          In rest, ramane cum am stabiliot : cine e interesat de subiect se apuca de studiat temeinic, cine nu … nu. E strict decizia fiecaruia.

          • Renata Carageani 2017-01-17 Reply

            Fire, mai am o singură curiozitate: cele 20g/zi de vitamina C, cum le procuri? Din ce sursă? Presupun că vorbim despre 20g acid ascorbic de puritate măcar 95%.

    • Elena 2017-01-16 Reply

      Permiteți-mi să mă bag și eu ca musca-n lapte. 🙂 Cu citate și dovezi.
      “Vitamina C este indispensabilă organismului. Vitamina a fost izolată din lămâie de cercetătorul Szent-Gyorgy, în 1932, descoperirea sa fiind recompensată cu Premiul Nobel în medicină.

      Vitamina C ajută celulele organismului să se protejeze de acțiunea radicalilor liberi, reduce riscul apariției unor boli precum Alzheimer și cancer, regenerează depozitele de vitamina E și ajută la absorbția fierului în organism.

      CÂND ESTE PRELUATĂ frecvent din SURSE ALIMENTARE, vitamina C înlesnește randamentul sistemului imunitar împotriva infecțiilor, previne bolile cardiovasculare, complicațiile prenatale, bolile oculare sau problemele dermatologice.
      Iată, așadar, cele mai bogate surse de vitamina C:”

      Cele mai bogate alimente în vitamina C: cătina, coacazele negre; pătrunjel proaspăt ; papaya, gutuile; broccoli, kiwi (care conține 80 miligrame de vit C per fruct). De altfel eu când sunt răcită pap kiwi o caserolă și beau ceai de mentă cu miere și îmi trece. Și dacă tușesc (apropo Cudi – pentru tine relatez aceste detalii aproape intime din viața mea) îmi încălzesc o pungă de sare grunjoasă, sarea o pun într-o pungă de bumbac și o tin pe piept, mai jos de gât puțin. Simt vapori de sare ca într-o salină dar îmi trece. Uneori fac inhalații cu ceai de mușețel și eucalipt. Dar o baie la picioare cu sare nu strică niciodată. Nu mai zic de băi cu infuzii de plante sau clorură de magneziu ce bune sunt. Sau sare amară. 🙂

      “Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.”( Geneză 1;29)
      “Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.”( Geneză 2;9)
      “Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.”(Geneză 2;15)
      “A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: “Din toţi pomii din rai poţi să mănânci.”(Geneză 2;16)

      Deci omul a fost făcut să mănânce din toți pomii și cereale (iarba care face sămânță – pâinea noastră (chiar dacă îngrașă) cea de toate zilele). E normal să avem nevoie de vitaminele din fructe.
      Hipocrate a zis ” Lasă-ți mâncarea să îți fie medicament”.
      Cert este că acum noi am cam distrus și solul care nu mai oferă plantelor și pomilor care cresc necesarul, totul s-a modificat și adaptat. Omul este la bază (ca și maimuța) fructivor, deși în prezent fructele nu mai au același conținut de nutrienți. Și nici valoare energetică care este trecut ca sinonim cu valoare calorică deși nu e chiar așa.
      Știați că semințele de susan sunt mai bogate în calciu decât lapticul? (nu mai zic că cel din magazin e apă chioară pt că poate fi repasteriorizat pâna vreo 8 ori)
      Arsenie Boca zicea că cancerul e boala celor care nu postesc.
      P.S. Fire se referea, cred la “Dr Svent Gyorgi si Dr Linus Paling au efectuat nenumarate experimente care au dovedit ca oamenii, spre deosebire de animale, sunt dependenti de Vitamina C pentru a supravietuii. ”
      “În 1536, exploratorul francez Jacques Cartier, studiind fluviul Sf. Laurențiu, a folosit cunoștințele localnicilor pentru a salva viețile echipajului său, care murea de scorbut. A fiert ace de tuia pentru a face ceai, care, s-a dovedit mai târziu, conținea 50 mg de vitamina C la 100 grame.”
      BUT
      “Vitaminele sintetice alimentează boala, în timp ce îmbogăţesc industria medicală coruptă.”…restul aici: http://www.financiarul.ro/2012/08/08/vitaminele-sintetice-v-ati-gandit-vreodata-din-ce-sunt-facute/

      • Renata Carageani 2017-01-17 Reply

        A zis Arsenie Boca asta? Atunci călugării, călugărițele și popii care se îmbolnăvesc de cancer… ce le provoacă lor boala? Că dacă nici ăia nu postesc destul…
        Tot Boca a mai zis și că sexul e bun numai dacă se lasă cu o sarcină (păstrată, firește), altfel e de la diavol. Se vede din avion cât de inteligent a fost sfinția sa!

        • Elena 2017-01-17 Reply

          Renata, să nu crezi că am ceva cu tine. Chiar dacă ne mai dăm contre, cred că te plac, totuși. 🙂
          Arsenie Boca a zis în cartea lui “Ridicarea căsătoriei la înalțimea de Taină- Îndrumător duhovnicesc” că nu e bun nici abuzul dar nici refuzul. Și îndemna femeile să nu își refuze bărbații din teama de a nu rămâne însărcinate. Explicațiile erau din punct de vedere medical dar și de bun simț. El a murit la sfârșitul lui ’89. Deci pe atunci nu erau metode contraceptive. Era contra metodei tradiționale coitus intrerruptus, spunea că îi dăunează atât bărbatului cât și femeii pe care o frustrează și îi cauzeazã stări nervoase, ceva de genul. La o familie cu mulți copii le-a zis să se mai abțină, deci nu cred în ce zici tu. Până nu citești cartea lui și nu te informezi nu mai arunca cu noroi.
          Despre cancerul călugărițelor, nu-mi amintesc dacă tot prin cărțile lui am citit sau prin alte cărți, deși tind să cred că tot pe la el, (începe memoria să-mi mai dea rateuri) dar exista următoarea explicație: alimentația lor nu e strict vegană iar proteina animală (pește) pe care o consumă le crează hormoni nu stiu de care și întrucât nu au contacte sexuale fac cancere la sân în special. Mai ales cele care au patima desfrânării incomplet arsă, corp – animalul din el…ceva de genul. Dar eu nu sunt bună la împletit explicații în cuvinte meșteșugite așa că te sfătuiesc să cauți informația nealterată de memoria mea pe ducă. 🙂

          • Cudi 2017-01-17 Reply

            Elena, cred că am mai spus-o: din câte am citit eu, Arsenie Boca a scris o singură carte și aia e ‘Cărarea Împărăției’. Celelalte publicații apărute sub numele lui sunt cu învățături și citate atribuite lui, sunt marketing. http://www.bogdanstoica.ro/index.php/item/20755-afacerea-arsenie-boca-o-ancheta-pe-care-n-am-chef-s-o-scriu

          • Elena 2017-01-17 Reply

            Mersi Cudi pentru link. Fain mai scrie omul acesta. Păcat că nu mai face jurnalism, ar fi trebuit să se reprofileze nu ca fotograf ci ca detectiv. 🙂
            Eu, citind aceste cărți avându-le ca autor pe Arsenie (downloadate moca de pe net, sper să nu mă prindă ăia de la Cuvinte Vii SRL să mă facă cu un proces pentru piraterie care e asociat cu violarea drepturilor de proprietate intelectuală /drepturi de autor) :)))
            ,(virgulă-trag aer în piept) am avut la unele impresia că nu sunt cap coadă închegate în acea formă de Arsenie Bica, ci țesute în jurul unor scrieri, ciorne, ș.a. de ale lui Arsenie Boca. Dar la faza cu abuzul și refuzul parcă i-am simțit modul lui de gândire, exprimare, el studiind și medicina. Poți pirata, pardon, descărca și tu cartea în pdf și cu un ctr+f să cauți abuz, te duce acolo, a scris și de onanie exact în continuare, citești paragraful și judeci pentru tine. Mie mi s-a părut că are un miez bun și adevărat ce a zis el acolo.
            În cartea Mărturii despre Arsenie Boca, o tipă declară că a fost la el să îl întrebe dacă să se măritecu X sau cu Y, era nehotărâtă. El i-a zis cu Y dar să îi spui că nu poți face copii. Ea a ripostat: Ba pot, părinte. A.B. i-a zis că lucrează cu raze nu stiu de care, ea a confirmat, iar el i-a zis că de la alea i se trage. În carte au fost oameni care au zis că la ei nu a funcționat sfatul lui A.B.
            Adevărul absolut nu îl deține nimeni. Mulți cred că nici Iisus nu a fost întrupat. Fiecare e liber să creadă în ce vrea. Democrație, stat laic.

          • Elena 2017-01-17 Reply

            *ideea era că putea să îi zică să se călugărească întrucât e stearpă…

        • Elena 2017-01-17 Reply

          Era contra avortului, normal.
          Porunca să nu ucizi, chiar dacă-i mic și în formare.

        • Elena 2017-01-17 Reply

          În plus, călugărițele prin jurământul lor de castitate și sărăcie, credință și nu mai știu ce, duc o viață simplă și minimalistă spre sărăcăcioasă. Nu își permit să se îngrijească de aportul de vitamine (inclusiv Vit C), mănâncă în special cartofi, cereale, etc.

          • ketherius 2017-01-17 Reply Author

            Nu știu despre ce mănăstiri vorbești tu, dar eu, de câte ori am mâncat la mănăstiri, am mâncat mai bine decât la orice restaurant.

          • Elena 2017-01-17 Reply

            Faza este că eu nu am mâncat, cred, la nici o mănăstire, încã. Eu numai cu teoria și cititul, analiza pe text. Sora mea, când râdea de mine, mă compara cu puișorul ăla cu cap mare, ochelari, care face calcule. Uneori chiar mă alintă “pui”, iar eu îi ripostez “PIIU”. :)))

  • Cudi 2017-01-15 Reply

    Dragii mei, am mai publicat un articol în care vă propun să vorbim despre vise – http://ketherius.ro/2017/01/15/despre-vise/.

Raspunde

%d bloggers like this: