Etica, medicamentele și publicitatea

“Reclama e sufletul comerțului” ne spune o vorbă înțeleaptă. Totul se promovează prin publicitate. Nu mă interesează aspectul economic acum, dar vreau să evidențiez câteva probleme de ordin etic.

Una dintre ele este aceea a reclamelor ce promovează medicamente. Am văzut multe reclame care se încheiau cu “ask your doctor about X“.

Un exemplu este reclama pentru Lipitor. Medicamentul promovat poate produce diabet celor ce îl folosesc.

Altul este acela al pastilelor de lăsat de fumat – Champix. Acest medicament produce tulburări de comportament și un prieten care a folosit Champix mi-a spus ceva de genul “nu mai eram eu; l-am lăsat, pentru că-mi iubesc familia“.

Cât este de etic să împingi oameni simpli, care nu înțeleg știința din spatele medicamentelor, disperați de suferința pe care o au, spre un medicament – nu întotdeauna cel mai potrivit  – pentru profit bănesc?

Cât este de etic pentru un doctor să semneze, cu o companie producătoare de medicamente, un angajament de a prescrie medicamentele acelei companii tuturor pacienților săi în schimbul unei mite? Ok, nu îi spune “mită“, îi spune “sponsorizare pentru participare la un congres de specialitate“. Practic, este o excursie peste hotare, cu transport, cazare, mâncare și entertainment plătite, cu obligația de a fi cel puțin 4 ore pe zi la prezentări.

Ce se poate întâmpla bun când un pacient vine și îi cere doctorului medicamentul pe care doctorul este mituit să îl prescrie? Al cui interes îl apără doctorul?

Mai este și practica unor companii farmaceutice ce (revine noțiunea de mită) cointeresează medicii în a prescrie medicamente ce au fost autorizate pentru altă boală decât cea cu care este diagnosticat pacientul.

De asemenea, unele companii farmaceutice (dacă nu toate) caută și “sponsorizează” persoane cu influență în domeniu pentru a defini noi boli sau pentru a transforma mici inconveniențe în probleme majore ce impun tratamente costisitoare.

Deci, în cele din urmă, cine ne apără de complotul companiilor farmaceutice, al companiilor de publicitate și al medicilor?

247 Comments

  • Lotus 2017-02-06 Reply

    Nu știu dacă ți-am zis, dar medicii de familie din România primesc periodic vizita unor reprezentanți ai unor furnizori de medicamente, care îi recompensează financiar pentru numărul și tipul de medicamente prescrise de ei luna sau lunile trecute. De exemplu, dacă prescrii medicamentul X, pe care îl vindem noi, primești bonus. Cu cât prescrii mai multe bucăți, cu atât crește bonusul.

    După părerea mea, toată tevatura de acum câțiva ani cu gripa aviară (erau ridicole imaginile cu tipi în costume de protecție, care stropeau, adică igienizau și sterilizau… strada sau ogradele unor oameni) a fost o mare afacere ca să se vândă vaccinul respectiv. Firma care l-a vândut, parcă una singură din Europa, s-a scos big time.

    Uită-te la Generation RX. Tot filmul, de o oră jumate, nu doar partea de pe YouTube. Dacă vrei, ți-l dau eu. E tare.

    • ketherius 2017-02-06 Reply Author

      Ba știam și la medicii din România mă refeream.

  • n±1 2017-02-06 Reply

    Cred că nu ne apără nimeni. Putem doar încerca să ne apărăm singuri, cerând părerea mai multor medici şi farmacişti şi citind cu mare atenţie prospectele medicamentelor şi tot ce găsim despre ele pe net.
    Or mai fi şi alte metode, dar mie acum doar atât îmi trece prin minte.

    • ketherius 2017-02-06 Reply Author

      Farmaciștii ar trebui să fie o ultimă linie de apărare. Dar, dacă te gândești că și ei sunt vizitați de vânzătorii de medicamente și au și ei comision din ce vând, ajungi la situația în care medicul îți prescrie un sirop de 2 RON și farmacista insistă că îți moare copilul dacă nu îl cumperi pe cel de 50 RON.

      • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

        ketherius, farmacistul care lucrează pentru o mare firmă cu lanț de farmacii (sute) respectă politica firmei și „promovează” produsele targhetate de firma care îl plătește. Altfel nu-și ia salariul întreg.
        Un exemplu real dintr-o firmă care s-a desființat în urma unui mare scandal. Farmacistul era obligat să determine/influențeze clientul să cumpere de min. 50 roni. Toate bonurile mai mici de suma asta făcute pe tura lui erau însumate și scăzute din salariu. Un abuz nesimțit! Ce făceau farmaciștii: lăsau un bon deschis și tot adăugau acolo mici cumpărături până ajungeau la 50 plus ceva lei. Abia atunci închideau bonul. Adică făceau din 5-6 clienți unul singur. Firește, firma nu din cauza asta s-a puverizat, ci pentru mizerii cu adevărat adevărate.

    • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

      Eu nu citesc prospectul unui medicament pe care mi l-a prescris un doctor, chiar dacă e prima oară când aud de el. Risc și înghit o săptămână. Abia dacă după o săptămână simt că ceva e în neregulă, deschid și foița aia împăturită din cutie. Și uite de ce: există 90% șanse să manifest, prin sugestie, toate reacțiile secundare descrise, fiindcă la primul hap, deja creierul meu e pregătit și „așteaptă” simptomele neplăcute. Ăsta se cheamă „ efectul nocebo”.

      • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

        Răspunsul era pentru Clona, dar a intrat la ketherius.

      • n±1 2017-02-07 Reply

        Eu citesc prospectul, inclusiv reacţiile adverse, ca să fiu în temă dacă apar cumva, să nu cred că am păţit altceva. Dar nu mi s-a întâmplat niciodată să apară. 🙂

  • Elena 2017-02-06 Reply

    Da, s-a cam zis tot ce era de zis. Totuși aștept cu drag și commentul Renatei, ca venind din partea unui profesionist.
    Keth, este banul “puterea și motorul” care ne îmbolnăvește printr-o agricultură intensivă, Productivă dar plină de substanțe dăunătoare și otrăvitoare (concluzia articolului tău anterior), la fel cu e și cel care ne otrăvește când căutăm alinare și medicație? 🙂

  • Iosif 2017-02-06 Reply

    Pai voi va aparati. Pur si simplu nu va mai tratati medicamentos ! Îi spuneam partenerei mele (medic) ca,daca toti oamenii ar consulta medicii,cu frecventa pe care o fac eu,multi si-ar schimba profesia si/sau si-ar închide cabinetele ori clinicile private. Cel mai bun si sanatos medicament al omenirii este IUBIREA . Cei care IUBESC nu se îmbolnavesc ! 🙂

    • Lotus 2017-02-06 Reply

      Iosif, ai dreptate. Uite, nici eu nu mă îmbolnăvesc! În afară de dentist, de când sunt mic, de prin clasele 1-4, cred că o singură dată am fost la medic, și aia s-a dovedit o alarmă falsă. Bine, mai prind câte-o gripă, mai rar în ultima vreme, dar asta e ceva normal, n-o consider problemă medicală, și nu iau medicamente. Mă uit siderat la câte unul și altul, când îi văd că povestesc cum iau un paracetamol sau un calmant, de parcă ar fi cafeaua zilnică (a, nici cafea nu beau). Sau de parcă ar fi ceva normal, ca pâinea sau ca apa. La fel de stupefiat mă uit la ăștia de prin filme, care au un dulap cu medicamente și, când îi apucă o mică durere de cap, dau fuga la cutia cu aspirină. Am și eu pe undeva niște algocalmin, cumpărat acum vreo doi ani, cu ocazia unei operații pe gingii. Acolo adună praf.

    • Cudi 2017-02-06 Reply

      Iosif, tot din iubire ne și vaccinăm copiii (eu am emoții ori de câte ori pitica mea face vreun vaccin, că am pățit să aibă efecte adverse, dar tot o fac, pentru că o iubesc și îi vreau binele; nu cred că iubirea o va salva de pojar, tuberculoză sau poliomielită). Și nu cred că iubirea o va salva de complicațiile pe care o răceală banală le poate da. Din iubire pentru noi înșine și pentru tot ceea ce ne înconjoară, ne punem încrederea în medici și în farmaciști, atunci când apelăm la serviciile lor. Pe de altă parte, din păcate, și un copilaș mic, cu inima pură și iubitor de viață și de toate cele, poate fi diagnosticat cu o boală incurabilă, de unde rezultă că iubirea nu anulează probabilitatea îmbolnăvirii.

      • Lotus 2017-02-06 Reply

        Nu-l poți contrazice. De unde știi că respectivul copil nu a iubit insuficient într-o existență anterioară? În plus, eu nu i-am citit comentariul așa ad-literam, cum pari să o faci tu. De exemplu, dacă ai o boală, o orientare cu toată ființa către Dumnezeu, dublată de rugăciune, de iubire, de introspecție care să te ajute să găsești cauza morală sau sufletească a bolii și de transformarea radicală în acea direcție, cu sau fără medicamente, cu sau fără vaccinuri, pot opera adevărate minuni. Intuitiv, el are dreptate. Sigur că, dacă îți fracturezi un picior, mergi la medic, să ți-l pună în ghips. Sigur că, dacă te tai, te bandajezi, nu lași sângele să curgă în numele iubirii. Dar, dincolo de asta, și eu văd orice boală ca fiind generată de anumite greșeli sau închistări sufletești, de anumite erori, de anumite încălcări ale regulilor divine. Pentru care iubirea intensă poate juca rolul unui paracetamol sufletesc.

        • Cudi 2017-02-06 Reply

          Nu vorbim despre reîncarnare aici, că nu-ți pune doctorul diagnostic de cancer karmic.

          • Lotus 2017-02-06 Reply

            Dacă mă pui să vorbesc despre boli ignorând componenta lor subtilă atunci mă reduci la tăcere. Ketherius a deschis subiectul medicamentelor și al bolilor la modul general, deci subiectul îl constituie bolile și medicamentele. Medicul îți pune un diagnostic în funcție de ce crede el. Iosif ți-a răspuns despre boli în funcție de cum le vede el, iar el le vede prin prisma credinței în Dumnezeu. Și eu ți-am răspuns tot în funcție de cum le văd eu. A ne cere să discutăm bolile strict dint-o perspectivă medicală, care îți place ție, aduce ușor a cenzură.

            • ketherius 2017-02-06 Reply Author

              În Europa am avut 1500 de ani de tratare prin iubire divină. Ca urmare, media de viață era pe la 40 de ani și de murea de toate bolile care sunt azi tratabile, de la răceală la tuberculoză.

              În țările ce cred în reîncarnare, este și mai nașpa – se moare încă de boli eradicate în alte părți. Și, deși se iubesc pe rupte și rezultă câte 8-10 copii pe familie, tot mor de boli ușor tratabile de medicina modernă.

              Deci, ce spuneai tu?

          • Lotus 2017-02-06 Reply

            deși se iubesc pe rupte și rezultă câte 8-10 copii pe familie

            Uite o vulgarizare cruntă a ce spuneam eu și cu Iosif.

          • n±1 2017-02-06 Reply

            Ei, când media de viaţă era de cca, 40 de ani, măcar era lumea plină de tineri frumoşi şi liberi. 😛 😀

            • Cudi 2017-02-06 Reply

              Mi-ai amintit de un banc:
              “O femeie catre un venerabil batranel:
              – Ma scuzati, nu am putut sa nu observ ce fericit aratati! Care este secretul longevitatii dvs.?
              – Fumez trei pachete de tigari pe zi, beau cate o sticle de palinca, mananc numai slana si nu fac niciodata sport.
              – Nemaipomenit! Dar cati ani aveti?
              – 25.”

          • n±1 2017-02-06 Reply

            😀

      • Iosif 2017-02-06 Reply

        @Cudi
        Banuesc ca este vorba de o nesemnificativa credinta în Dumnezeu si o mai accentuata,încredere în om,si inteligenta omenirii cea ce-ti provoaca teama de a nu avea pe constiinta o eventuala îmbolnavire a copilului,însa nu ma mira acest fapt,deoarece (înca) nici partenera nu ma crede dupa 17 ani de discutii pe acest subiect.
        Eu fac doar afirmatii verificate si experimentate personal,eu fiindu-mi propriul ‘cobai’ ! 🙂
        Poate o sa ma tratati de “deviat psihic” sau “dus cu pluta”,însa eu chiar nu mai cred în moarte sau în alte teorii despre reâncarnare,ci doar într-o evolutie infinita spre IUBIREA ABSOLUTA atemporala *DUMNEZEU* ! 🙂

        • Cudi 2017-02-06 Reply

          Iosif, e adevărat, când mă îmbolnăvesc și am nevoie de ajutor pentru a mă vindeca, mă duc la doctor, nu la biserică sau preot. Pe de altă parte, am reținut că tu nu crezi în religii și reîncarnare, crezi în iubire. Îți respect și admir credința. 🙂

          • Iosif 2017-02-06 Reply

            Tratamentul si vindecarea prin “IUBIRE”,implica neaparat “substanta activa”,CREDINTA ABSOLUTA,si bine’nteles nu putem pretinde copiilor sa creada în ceva ce noi adultii nu credem,punând la îndoiala,ezitând sau temându-ne de manifestari psihotice,mai cu seama la bolnavii psihici.(demonizati) care sunt liberi printre noi ,si reactiile lor sunt imprevizibile,(depresivi,camicaze,sinucigasi,disperati,dezamagiti în amor sau,de nedreptatile sociale etc…).

  • n±1 2017-02-06 Reply

    Eu am înţeles că vorbim dspre medicamente. De cazurile în care totuşi te îmbolnăveşti grav dintr-un motiv mai mult sau mai puţin subtil, ai un accident de maşină, cazi pe gheaţă şi-şi rupi un picior, faci o operaţie la gingie… De toate cazurile în care eşti nevoit să ajungi la doctor şi să iei medicamentele prescrise.

    Şi chiar dacă admitem că un copil se îmbolnăveşte fiindcă n-a iubit destul într-o existenţă anterioară, asta nu înseamnă că acum nu trebuie ajutat să se vindece. Şi nu cred că-i spune cineva copilului său “ia iubeşte tu în viaţa asta mai mult ca în aia dinainte”, în loc să-l ducă la medic şi să-i dea medicamente.

    Nici eu nu iau medicamente decât rareori (fiindcă am avut rareori nevoie de ele) şi n-am în casă un dulap plin cu tot soiul de pastile. Dar nimeni nu poate fi sigur că n-o să dea niciodată peste el o boală gravă, pentru care un tratament medicamentos e neapărat necesar.

    • Lotus 2017-02-06 Reply

      Sunt câteva lucruri separate. Pe de o parte, dacă bolile au cauze karmice sau sufletești, le poți vindeca, ameliora și preveni lucrând asupra sufletului și minții. Mens sana in corpore sano funcționează în ambele sensuri. Pe de altă parte, dacă ai ajuns în situația în care este necesar să te prezinți la medic și să urmezi un tratament, atunci este bine să ții cont de informațiile din acest articol și să fii cât mai lucid, astfel încât să nu cazi victimă planului de vânzare al unei fabrici de medicamente sau al alteia. Nu te oprește nimeni să urmezi atât un tratament medicamentos cât și unul alternativ, care poate include și o componentă naturistă (de tratament cu plante de leac). Și mai este un al treilea punct, respectiv că mulți oameni iau medicamente aiurea, din prostie până la urmă, fără să aibă cu adevărat nevoie de ele, ceea ce evident că nu-i un lucru bun.

      Una peste alta, Iosif a zis că bolile au cauze sufletești, că le poți vindeca prin iubire, perspectivă pe care i-o accept, și că el nu ia medicamente pe bandă rulantă, lucru care iarăși e bun. Așa că eu îl aprob. Sigur că, în ipoteza că Doamne-ferește ar păți ceva, un accident, o afecțiune mai serioasă etc, în acea situație i-aș recomanda să meargă și la medic. Până atunci, nu pot decât să-i spun că da, înțeleg perspectiva lui cu iubirea, și da, bine face că nu ia medicamente aiurea.

      • n±1 2017-02-06 Reply

        Sunt de acord cu ceea ce ai spus aici, Lotus.
        Dar ce faci în acel caz de, Doamne-fereşte, accident sau boală serioasă, când medicul rămâne singura speranţă, dacă dai de unul care-ţi prescrie ceva care-ţi face mai mult rău decât bine? Sau în cazul unui copil mic, pe care e greu să-l faci să lucreze asupra sufletului şi minţii? Cum poţi fi sigur că n-ai ajuns la un medic pe care nu-l interesează decât profitul lui şi puţin îi pasă de sănătatea pacienţilor? Dacă poate n-ai bani şi eşti presat de timp, aşa că nu-ţi poţi permite să ceri şi altă părere?

        • Lotus 2017-02-06 Reply

          Dar ce faci în acel caz de, Doamne-fereşte, accident sau boală serioasă, când medicul rămâne singura speranţă, dacă dai de unul care-ţi prescrie ceva care-ţi face mai mult rău decât bine?

          Eu nu știu cum ai putea tu determina cu exactitate cât rău îți face un medicament, dar dacă poți, e simplu: dacă îți face mai mult rău decât bine nu-l iei, în timp ce dacă îți face mai mult bine decât rău (și nu găsești o variantă mai convenabilă), îl iei.

          Cum poţi fi sigur că n-ai ajuns la un medic pe care nu-l interesează decât profitul lui şi puţin îi pasă de sănătatea pacienţilor?

          Dacă nu ai ce face și ești presat de timp, bănuiesc că mergi pe principiul că, în general, efectele secundare sunt mai puțin nocive decât avantajele, iar tu ai nevoie urgentă de acele avantaje, pe cât de efecte secundare ești mai protejată, că poate acele efecte vizează un alt organ, unde tu deocamdată nu ai probleme. În fond tot nu-ți va da ceva care te omoară, ci ceva care teoretic te vindecă, chiar dacă eventual la suprapreț și cu efecte nedorite. Dar na, ăsta e riscul peste tot. Se strică mașina și nu știi mecanică? Îți iau ăștia de la service-urile auto și pielea de pe tine. Dacă nu te pricepi la un domeniu, ești la mâna „specialistului”.

          • n±1 2017-02-06 Reply

            Sunt de acord că, în orice domeniu, dacă nu te pricepi, eşti la mâna specialistului.
            Dar atunci nu văd de ce ne mai facem probleme, treaba e simplă: nu te îndopi cu medicamente pentru toate fleacurile fiindcă aşa ţi s-a năzărit ţie, ignori reclamele, iar dacă e groasă iei ce prescrie specialistul şi, mai departe, Dumnezeu cu mila. Şi n-are rost să mai discutăm despre asta.

        • ketherius 2017-02-06 Reply Author

          Sunteți de acord cu tratamente alternative și cu tratamentele prin iubire și credință absolută?

          Așa au fost și Emil și Rodica Rădiță, care, în loc să își trateze copilul diabetic cu insulină, l-au ținut nemâncat și l-au tratat cu incantații și rugăciuni. Copilul a murit, cântărind, la 15 ani, sub 17 kg. Se pare că binecredincioșii părinți s-au mutat în Calgary pentru că în British Columbia erau în atenția autorităților pentru că refuzau să trateze diabetul băiețelului.

          Detalii aici: http://www.cbc.ca/news/canada/calgary/radita-alex-rodica-emil-citadel-diabetes-1.3596882

          Deci, explicați-mi încă odată, vă rog, cum eu tratamentele alea cu iubire și credință absolută, că mie nu îmi intră în cap.

          • Elena 2017-02-06 Reply

            Keth, sectele apar pentru că periodic se naște câte un guru ca acest Dang, acuzat de delapidare și alte înfracțiuni în Belgia (evident cã membrii sectei cred că i s-a înscenat totul), care interpretează religia, iubirea, etc., într-un altfel. Mai spectaculos dar care prinde la public sau prinde sens în mintea adepților. Și Gyuri Pascu a murit tratându-se tot cu vorbele unui guru și refuzând tratamentul convențional.
            http://m.stirileprotv.ro/lbin/mobile/index.php?article_id=3734227
            Iubirea e interpretată de la “te iubesc-ul” zis robotic care e de fapt o confuzie pentru “sunt obsedat sexual, mă atragi sexual și vreau să facem sex” al poliamorezilor, până la medicamentul minune prin “mantre religioase” sau pur și simplu prin diverse alte tehnici. Astfel iubirea capătă diverse nuanțe și interpretări de cele mai multe ori extrem de înșelătoare.

            • ketherius 2017-02-06 Reply Author

              Elena, nu-i așa că te-a dat peste cap poliamorul lui Lotus? Și eu mă resimt…

          • Elena 2017-02-06 Reply

            Oops, e așa de evident? 😛
            Eu credeam că sunt subtilă. :)))

          • Elena 2017-02-06 Reply

            Joke. Nu am crezut că sunt subtilă, știu că uneori sunt dureros de directă și sinceră (când nu prefer să tac). Am specificat ca nu careva să se interpreteze greșit având în vedere că tonalitatea suavă în scris nu mi se aude. 🙂

          • n±1 2017-02-07 Reply

            Sunt de acord cu tratamentele alternative și cu tratamentele prin iubire și credință absolută (pentru cine e în stare de aşa ceva) – dar ca tratamente suplimentare, pe lângă cele medicamentoase.
            Sau în cazul unei răceli banale, care tratată medicamentos trece în 7 zile şi lăsată în boii ei trece într-o săptămână. În cazul ăsta, ca tratament prin iubire, se recomandă mai ales “aspirina săracului”.

      • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

        Lotus, încearcă să fii mai punctual: fractura de femur, de la datul pe pârtie, indiferent ce cauză karmică ar avea, trebuie pusă în gips.
        Articolul ăsta e despre medicamente, publicitate la medicamente, cum interferează ea cu sănătatea umană imediată. Ce interese sunt în joc, cum influențează ele negativ sau pozitiv sănătatea noastră.
        Nu e despre manevre psihopupu, dacă te ștergi la fund cu stânga și-ți faci cruce cu dreapta.

        • Lotus 2017-02-07 Reply

          Renata, am fost punctual ceva mai sus, când i-am răspuns lui Cudi:

          Sigur că, dacă îți fracturezi un picior, mergi la medic, să ți-l pună în ghips. Sigur că, dacă te tai, te bandajezi, nu lași sângele să curgă în numele iubirii.

          Deci exact ce zici tu, dar bănuiesc că mă citești selectiv. 😛

          • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

            Da, recunosc, în criză de timp citesc tot forumul selectiv, nu doar pe tine.

    • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

      n+/-1 (nu știu cum scrii tu cele două semne suprapuse, învață-mă), ai deschis adevărata bubă:
      nu sunt nici dușmanul, nici adeptul terapiilor complementare. Și eu prefer un ceai diuretic pentru un mic edem întâmplător (te-ai sculat cu ochii umflați dimineața), înainte de-a mă repezi la un diuretic de sinteză; și eu sunt de acord că o „cădere de calciu” (l-aș împușca pe ăla care a inventat diagnosticul ăsta mincinos) se rezolvă cu calciu, cu rugăciune sau/și meditație, cu un remediu homeopat, cu un bioenergetician, biomagician sau cu schimbarea partenerului de cuplu. 🙂
      Dar! Vine un dar, din păcate. Ceea ce medicina clasică numește urgență medicală (de la traumatism cranian la pneumonie, de la AVC la comă diabetică sau șoc anafilactic, trecând prin puseul de HTA malign, infarct, ocluzie intestinală, banala fractură de os) nu admite altfel de tratament decât cu doctorul ăla urât, în halat alb, cu stetoscop de gât. Altfel ajungi la răcoare, adică în frigiderul de la morgă.
      Zic și eu ca Iosif: dacă toată lumea s-ar duce la doctor cât de des mă duc eu și ar înghiți medicamente cât de des înghit eu, ăste două meserii s-a desființa. Totuși am atâta instinct de autoconservare și fler încât să mă prezint de urgență la doctor, atunci când pare musai.
      Am mai scris aici asta și o repet, că e bine de știut: cel mai prost și fără experiență medic, în situații critice, face cât zece popi, zece vrăjitoare, zece membri ai familiei care freacă bolnavul cu oțet aromat și-l stropesc cu apă rece.

      • n±1 2017-02-07 Reply

        Am tastat pe google “plus minus”, am găsit un articol în care apăreau semnele suprapuse, le-am luat cu copy-paste şi le-am dus pe blog şi la profilul meu wordpress. 🙂 Cred că există şi o chestie din aia cu Alt+…, pentru diverse simboluri, dar am pe tastatura mică nişte taste bulite.

        Şi eu folosesc terapii complementare tot cum spui tu, pentru câte un fleac. Dacă mă doare puţin burta, beai ceai de mentă. Dacă se-ngroaşă gluma, mă duc la farmacie şi cer ceva potrivit cu simptomele mele. Iar dacă farmacista îmi spune “mai bine du-te la medic”, mă duc. Din fericire, nu e des nevoie s-o fac.
        Sunt de acord şi că cel mai prost medic ştie mai multe decât mătuşa, unchiul, vecina, colega de serviciu.
        Cât despre rugăciuni, probabil că tot omul se roagă, în legea lui, când se simte foarte rău. Cu siguranţă nu face rău, dar presupun că nu ajută decât dacă, fiind foarte credincios, ai, în privinţa asta, o putere de sugestie foarte mare.

        Şi uite o chestie care nu ştiu dacă, la mine, a fost putere de autosugestie sau coincidenţă. Pe la 20 şi ceva de ani, în primul meu an de serviciu, am început din senin să am dureri de cap, nu foarte puternice, şi o stare de ameţeală vagă, dar permanentă. Am fost pe la doctori, am făcut analize, am constatat că singurul medicament care mă scăpa, temporar, de durerea de cap era antinevralgicul… În fine, diagnosticul a fost “neacomodare cu condiţiile de serviciu” – care nu erau grele, lucram într-un birou, stând pe scaun, nu aveam cine ştie ce răspundere, nu lucram cu publicul, mă înţelegeam bine cu toată lumea… În fine, am ţinut-o aşa vreo 2 luni până când, într-o zi, când m-a apucat ameţeala puţin mai tare, m-am oprit pe nişte scări, m-am prins bine de balustradă şi mi-am spus: “Ce dracu’ nu scap odată de porcăria asta? Ar fi cazul să înceteze!”.Şi a încetat, definitiv, peste nici 5 minute.

        • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

          Conflictul cu locul de muncă generează false patologii de neimaginat. Eu am demisionat din două posturi fiindcă starea de rău matinală, inexplicabilă și netratabilă m-a luminat: nu trebuia să mai lucrez acolo.

          • n±1 2017-02-07 Reply

            Te cred, Renata, dar eu nu mi-am schimbat locul de muncă. Am mai rămas acolo încă mulţi ani şi starea respectivă n-a mai apărut. Niciodată.
            Poate o fi fost generată de un alt conflict, cu nu-mi dau seama ce, sesizat numai de subconştientul meu?

      • n±1 2017-02-07 Reply

        Renata, apropo de medici, farmacişti şi semne, cu reuşiţi voi să descifraţi ce scriu medicii?
        Mie mi s-a întâmplat de câteva ori să nu pot descifra numele medicamentului prescris, aşa că m-am dus la farmacie, am pus reţeta pe tejghea şi am spus :Daţi-mi, vă rog, medicamentul trecut aici.”

        • n±1 2017-02-07 Reply

          Erată: am păpat ghilimelele de la începutul replicii.

        • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

          E vorba de exercițiu, dacă ne refeim la scris urât. Dacă vorbim de indicațiile prescurtate din latină. e chestie de anul unu de facultate.
          Paragraf nou în prescripție – D.s. int. Adică detur signetur intern, adică dă-i și semnează pentru ce i-ai dat, de administrat intern. E ordinul medicului față de farmacist, dar și responsabilizarea acestuia din urmă, adică dacă eu eram beat, drogat, nebun, tu, când îi dai ce-am prescris eu, cască ochii, că tu ești ultimul responsabil între el și otrava prescrisă de mine.
          Regret că n-a voit niciun farmacist să scrie o carte despre ce semnifică codul de comunicare, în prescurtări latine, dintre medic și farmacist. Ar ieși aproape un thriiller.
          A, motivul originar pentru care mesajele dintre aceștia doi erau scrise în latină era unul complet nedemocratic: vulgul beneficiar nu trebuia să le citească stenogramele. 🙂

          • n±1 2017-02-07 Reply

            La scrisul urât mă refeream. 🙂

            Dar e interesant motivul originar al folosirii prescurtărilor în latină. 🙂

      • Iosif 2017-02-07 Reply

        Tatal,Cel ce ne-a creat din Iubire asemeni Lui,ne-a dotat cu aceleasi perceptii scrise în ADN-ul fiecaruia,plus inteligenta rationala,logica,pentru a ne verifica starile,a ne cunoaste pe noi însine,identitatea,rolul si scopul pentru care existam ca entitati superioare tuturor celorlalte organisme vii de pe Terra,responsabilizându-ne de toate actiunile bune sau mai putin bune ce le vom exercita,în microuniversul fiintei noastre,si pe întreaga planeta albastra Terra,pe care ne-a dat-o în administrare si stapânire.
        Dezastrul si durerea mare ce ÎL supara pe TATAL(IUBIRE) este ca omul distruge habitatul superb în care se manifesta aceasta viata relativa,scurta,efemera,în mod EGO-ist,lipsiti de empatia IUBIRII NECONDITIONATE ,profitând unii de altii,înselându-ne si asuprindu-ne pentru orgolii nejustificate,unii miliardari altii muritori de foame,stiind ca în ochii Creatorului avem cu totii aceeasi valoare si ptet,iar aceasta IUBIRE ABSOLUTA s-a reflectat în jertfa FIULUI omului ,jerfa oferita în dar (HAR) fara meritul vreunui om nascut vreodata pe Tarra,pentru ca oricine sa aiba acces la IERTAREA prin pocainta (recunoasterea vinei neascultarii de porunca Tatalui din metaforicul Eden) si la redobândirea NEMURIRII care se gaseste ascunsa(tainic) în molecula de ADN a fiecarui individ de pe Terra !
        Personal eu nu cred în moarte ! Isus Hristos a învins-o vizibil,palpabil,demonstrabil,în urma cu doua milenii ! Eu cred ca suntem nemuritori,daca cercetam si reusim sa aflam si declansam procesul de blocare a îmbatrânirii si schimbarea reversibila a functiilor biologice prin credinta,speranta si IUBIRE NECONDITIONATA SACRIFICATOARE !

  • Renata Carageani 2017-02-06 Reply

    Pare cu dedicație, articolul! 🙂
    O să încerc să acopăr toate aspectele, treptat.
    Deocamdată o precizare. Medicamentele la care este permisă reclama (deși n-ar trebui) sunt acelea care se vînd fără prescripție medicală. Se numesc OTC-uri ( https://en.wikipedia.org/wiki/Over-the-counter_drug ) și conțin substanțe de toxicitate medie/mică sau substanțe care ar necesita prescripție, dar în concentrații mai mari (ex: antitusivele cu concentrații mici de codeină).
    Dacă aș face eu legislația, n-aș permite publicitate nici măcar la antigripale, dar probabil că presiunea marilor producători asupra instituțiilor care fac legea în producție și comercializare e enormă. (FDA, EMA, Agenții Nționale ale Med.) Pentru că o reclamă, prin definiție, pretinde că ăla e produsul cel mai bun față de „cele obișnuite” (e limpede că fiecare producător numește produsele concurente „obișnuite”, trece sub tăcere orice precauție, contraindicație, reacție adversă și aruncă praf în ochii consumatorului cu „dacă apar simptome neplăcute sau cam așa, cereți sfatul medicului sau farmacistului”. Uneori e cam târziu, dar reclama nu precizează asta.
    Nu știu ce reclame inundă ecranele în alte țări, dar la noi antialgicele și antigripalele te sufocă. 90% dintre produsele pubicitate sunt identice. Mă simt obligată să precizez: conțin aceleași trei substanțe active, în fix aceleași concentrații. Diferă prețul și designul ambalajului. Nenumărați pacienți cumpără ACELAȘI produs în două prezentări diferite și vor să înghită câte-o capsulă din fiecare cutie, ca să le treacă mai repede. Se tratează asociat, deci. Așa, ajung ușor la 6 g de paracetamol pe zi (doza toxică e 8) sau însumează 3 g de ibuprofen pe zi, mai iau și ceva aspirină… probabil că au stomac de struț sau ajung la urgență cu hemoragie gastrică.
    Încă o mențiune la primul punct, – cât de nocivă e reclama la medicamente: pe lângă pacienții autodidacți care se tratează cu Dr. Google, a apărut armata înghițitorilor de pastile după recomandările publicitarilor din media. Ambele categorii sunt refractare la consultul medicului și de-a dreptul violente verbal dacă îndrăznește farmacistul să le sugereze că, de fapt, se otrăvesc.
    Eu am fost „dresată” altfel în facultate, să acționez în interesul pacientului, dar, acum, dacă dau peste un client de-ăsta care se tratează cu netul și cu televizorul, și-mi mai și zice că n-are nevoie de sfaturi, ce să fac? Îl las să plătească prețul cel mai mare pe marfa cea mai proastă. Clinetul nostru, stăpânul nostru! 🙂
    O să revin…

    • Cudi 2017-02-06 Reply

      Țin minte că, în urmă cu ceva ani, pitica mea era răcită și d-na doctor i-a prescris, printre altele, carbocisteină. Și mi-a subliniat să cer Carbocisteină sau Fluidol, că sunt mai ieftine și sunt la fel de bune ca și celelalte produse cu aceeași substanță activă. Cu rețeta în mână, m-am dus la farmacie: deși am cerut exact ce mi-e recomandat d-na doctor, am primit Humex.

    • ketherius 2017-02-06 Reply Author

      N-a fost cu dedicație, pur și simplu m-a inspirat o reclamă la TV. Dar, e drept, dar m-am gândit că ai putea să ne oferi un punct de vedere avizat

      Mă bucur că îmi confirmi ideea, dacă și tu zici la fel, înseamnă că e groasă rău. Așa cum văd eu, să permiți reclamă la medicamente este ca și cum ai da briciul unei maimuțe.

      Îmi amintesc de un alt caz, în care farmacista s-a uitat la rețeta dată de medicul de la urgență și a zis clientului că nu îi dă medicamentele de pe rețetă. Motivul, cum l-a explicat doamna, a fost că rețeta a fost scrisă de un medic care nu avea habar de problema pacientului și i-a dat tot ce i-a trecut prin cap, în ideea ca pacientul să nu se mai întoarcă pe tura lui. “Nu poți să ai toate bolile pe care le tratează medicamentele astea. Îți dau numai vitaminele și tu mergi la medic specialist.”

      Până la urmă, sunt oameni și oameni, nu? Vorba lui Altcineva, esența este să găsești un profesionist adevărat și să apelezi la el.

  • papagigli 2017-02-06 Reply

    Eu nu-i mai spun publicitate, ci pubicitate. Motivele-mi sunt evidente, dar nu vi le pot dezvalui dintr-o pudoare feciorelnica 😆

    • Cudi 2017-02-06 Reply

      Bine ai revenit pe meleaguri înzăpezite, Papa! Și lasă pudoarea, că nu ne putem noi înroși precum ai izbutit tu în Bahamas!

      • papagigli 2017-02-06 Reply

        Bine, da’ sa nu-ti para rau. Pe mine publicitatea ma irita in aceeasi masura in care ma irita flocii, motiv pentru care-i defrisez 😆

  • papagigli 2017-02-06 Reply

    Bey Lotusica, iubirea te-mbolnaveste. Asta-i dovedit. Atit mental, cit si sufleteste. Eu le-am contractat pe ambele, asa ca vorbesc in cunostinta de cauza. Ba mai mult, mi-am tras si-o blenoragie dupa o iubire fulger si patimasa de ma ustura si fermoarul slitului … pendant chaque pipi 😆 Asta ca sa nu spun ca unii se timpesc atit de mult, de-si iau zilele si noptile si se duc dracu pe vecie.
    Iar aia cu dumnezeirea e de risul curcilor … cestante. 😆 Logica e simpla. Daca iubirea divina vindeca, se cheama ca cimitirele sunt pline de sanatosi. Sau ma-nsel? Ca eu ti-o spun, spitalele gem de credinciosi, cruci, biblii si popi. Cu toate astea se iese cu picioarele-nainte in mars fortat si-ntr-o veselie. 😆

    • ketherius 2017-02-06 Reply Author

      Noroc cu Fleming, a salvat mulți iubitori de ocazie 😀

      Mie mi se pare că marketingul și acolitul său, publicitatea, sunt o crimă împotriva umanității, cea mai jegoasă știință și cel mai josnic mod de a-ți câștiga existența. Totul, în domeniul ăsta, este minciună sfruntată, manipulare, nimic de valoare.

      • papagigli 2017-02-07 Reply

        ketherius,
        Eu n-am nimic cu stiinta in sine si cu cei ce-o practica, ci cu aia care le halesc vrajeala 😉
        By the way, si eu am halit-o, 😆 dar nu-mi pare rau.Stii reclama cu tigaia aia cu cupru? Una mai adinca si patratoasa? Ei bine, am comandat-o si-ti pot spune ca nu mai gatesc in alt vas. E exact asa cum spun aia-n reclama. Nimic nu se lipeste de ea. Pe bune! As putea spune ca-i … divina 😆

        • Cudi 2017-02-07 Reply

          Apropo de vrăjeală, vorbeam ieri cu Mihai (Ketherius) despre cei din industria publicității și mi-a spus (îmi pare rău că n-o spune chiar el, dar va comenta mai târziu, acum e prin ședințe) ceva de genul că publicitarii transpun dorința clienților de a le fi cumpărat produsul în clipurile pe care le vedem la televizor, pe panouri, în ziare, pe net etc. Necosmetizat, mesajul ar fi următorul: “vă rugăm mult, cumpărați produsul nostru care, poate, nu e mai bun ca altele de pe piață și are și el hibele lui”. Sau, în sfera restrânsă a medicamentelor cărora li se face reclamă, mesajul ar fi ceva de genul “vă rugăm, ajutați-ne să ne îmbogățim și cumpărați medicamentul nostru, chiar dacă nu e mai bun ca altele, are multe efecte adverse și, uneori, se întâmplă să dea efectele unei frecții la un picior de lemn”. Publicitarii știu cum să transforme mesajul ăsta astfel încât cumpărătorii să rămână cu impresia că au acționat în interesul propriei sănătăți și că au ales rațional cumpărând un anume medicament. Însă totul se reduce la manipulare și persuasiune. Părerea mea e că ar trebui interzise reclamele la orice tip de medicamente, chiar și la cele mai banale vitamine.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Cudi, se merge mai departe decât ce zice Ketherius. Mai departe de a transpune în imagini atractive părțile bune ale unui produs, exagerându-le, și a le trece sub tăcere pe cele rele. Se merge până la a crea nevoi, pentru care vii cu soluția. Pe principiul: am un răspuns, are cineva o întrebare?

            De exemplu, o reclamă la un produs de slăbire îți poate induce la început ideea că nu ești normală, că ești grasă, că viața ta personală și socială va fi afectată de acest lucru, ceea ce nu-i adevărat. Deci îți creează în mod artificial o problemă, pe care tu de fapt n-o ai, pentru ca apoi să-ți vândă soluția. Adică nu doar că transpune în imagini dorința ta de a te vindeca, ci chiar îți creează această dorință, atunci când ea nu există și nici n-ar avea motive reale să existe.

            Iar asta e o semnătură a întregului sistem de consum în care trăim.

            Cu toate acestea, eu nu cred că a interzice ceva este o soluție. Reclama ar fi egală cu zero atunci când oamenii ar fi lucizi. Iar atunci când ei nu sunt lucuzi, va exista cineva care să-i manipuleze, într-un fel sau altul.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Un exemplu concret: Nestle oferă mamelor africane lapte gratuit pentru bebeluși, acestea îl iau până când li se suspendă lactația, după care sunt dependente de laptele Nestle.

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Cudi,
            Subiectul asta l-am mai dezbatut pe larg, pe undeva. In fine, astia care lucreaza in marketing sunt extrem de inventivi, de imaginativi si de inteligenti. Reclama nu e facuta sa placa ci sa fie retinuta, indiferent din ce motiv. Asta se realizeaza analizind segmentul de populatie careia i se adreseaza. Cred ca stii deja ca pina si ora de difuzare si emisiunea sunt alese, functie de cind e “segmentul” respectiv in fata televizoarelor. Asta, desi pare, nu e o munca usoara, ba din contra 😆
            Compania de marketing nu analizeaza doar caracteristicile segmentului de populatie caruia-i e destinat produsul, ci si produsul in sine, pina in cele mai mici amanunte. Analizeaza de asemenea cercetarile care s-au facut, rezultatele, componenta chimica si multe alte rahaturi. Gust, miros, culoare…etc. De asemenea analizeaza si contraindicatiile, daca exista si ca-n orice contract, le trece cu litere minuscule sau le comunica la viteza maxima, pentru ca altfel dau de dracu in cazul in care produsul te “otraveste”.
            Reclamele sunt absolut necesare. Cum altfel ar fi fost promovate si cunoscute descoperirile de pina acum in diverse domenii?
            Ca or fi existind si reclame mincinoase, nu neg, dar o companie cu reputatie nu angajaza diletanti sa le promoveze produsul, tot asa cum o companie de marketing cu vechime si faima nu promoveaza o basina de produs.
            Castane vind doar golanii care dau un tun si fug iar astia sunt, de obicei, niste nimeni cu multi bani si care angajaza pe alti nimeni, morti de foame, sa vrajeasca niste nimeni dispusi sa haleasca cu craci cu tot ce li se vinde. Asta cred ca se poate chema “teoria nimanui” 😆

            • Cudi 2017-02-07 Reply

              Răspund acum la întrebarea “Cum altfel ar fi fost promovate si cunoscute descoperirile de pina acum in diverse domenii?”. Răspuns: prin difuzarea lor la știri, în ziare, prin documentare, prin articole accesibile publicului larg etc.
              Iar drept contraexemplu pentru restul comentariului, în care spui că publicitarii analizează contraindicațiile, otrava din spatele produsului etc, răspunsul meu are doar două cuvinte: Coca Cola.
              Coca Cola cheltuie miliarde de dolari anual dându-le de lucru acelor oameni de marketing inventivi, imaginativi și inteligenți, de care pomenești mai sus.

            • ketherius 2017-02-07 Reply Author

              Or fi ei, autorii de publicitate deștepți și creativi. Dacă le dă creativitatea pe dinafară, de ce nu se fac artiști? Să picteze, să compună, să danseze, să facă ce se pricep ei mai bine? Știi, și naziștii erau creativi, foarte creativi.

              Pe de altă parte, reclamele sunt, în totalitate, minciuni. Pentru că nu există produs perfect, pentru că nu există reclamă care să prezinte o imperfecțiune, pentru că toate reclamele au scopul declarat de a determina oamenii să cumpere produsul. Faptul că produsul nu li s-ar potrivi sau că nu corespunde nici unei necesități nu are nici o importanță. Tot ce contează este să ia banii oamenilor. Practic, dacă te duci să cumperi îndrumat de reclame este ca și cum ai juca la alba-neagra.

              Nu știu dacă “Reclamele sunt absolut necesare.” este o glumă sau nu. Necesare cui? Mie? Nu. Unui om care vrea să cumpere ceva? Nu. Unei corporații care vrea să își crească profitul? Ce-mi pasă mie de o corporație?

              Corporațiile folosesc publicitatea ca să acopere deficiențele. În loc să investească 100 de milioane în cercetare și să facă un produs bun, carele aduce un profit de 1 miliard, preferă să pună 10 milioane în cercetare și 90 de milioane în publicitate, ceea ce le aduce un profit semnificativ mai mare? E o problemă de etică, după cum văd eu. Fac ceva mai prost, dar păcălesc fraierii să cumpere mai mult și câștig mai mult.

              Oamenii ăia deștepți analizează produsul și datele demografice adunate mai mult sau mai puțin legal cu un singur scop: de a crea manipularea perfectă ce determină cel mai bine un om să dea banii pe produs.

              Acei oameni deștepți, pe care văd că îi admiri, sunt niște mincinoși (pentru că nu spun adevărul despre produs) și niște hoți (pentru că încearcă să mă manipuleze în a le da lor banii mei). Misiunea centrală a vieții lor este manipularea. Cu ce sunt diferiți ei de aparatele de propagandă? Așa este, cu nimic. Că faci reclamă la comunism, la săpun, la program de contabilitate, la national-socialsm, la mașini, la aparate de cafea Keurig, unui politician – aceleași trăsături sunt necesare: inventivitate, creativitate, lipsă de scrupule, plăcerea de a manipula. Există un termen care unește toate aceste trăsături?

              Cam așa văd eu marketingul și publicitatea: o ciumă ce nu poate fi înlăturată.

              • Cudi 2017-02-07 Reply

                Ketherius, exagerezi, nu sunt hoți, că nu-ți bagă reclama mâna-n buzunar. În portofel, mai exact. Și nici mincinoși. Da, cum a spus și Papa, există reclame stupide și reclame deștepte care îți atrag atenția asupra a ceva, nu îți spune nici că e bun, nici că e rău, dar te face să remarci acel ceva. Eu, una, aș fi super încântată să lucrez într-o agenție de talia celor care produc reclame de genul:

                https://www.youtube.com/watch?v=9PzOt5zD7hg

                Acum, că te-ai uitat la ele, te simți prădat, mințit, manipulat, invadat de ciumă? Pe mine m-au relaxat și amuzat.

                • ketherius 2017-02-07 Author

                  Dacă nu hoț, cum se cheamă ăla care te minte ca să îți ia banii?

                  Ce faci, îmi arăți niște copaci ca să nu mai observ pădurea?

                  Reclamele alea sunt amuzante, de unde sugestia mea de a se face artiști. Pot face scurt metraje pe care să le difuzeze la TV sau pe youtube sau ca podcasturi pe servicii de streaming.

                  Ideea de fi manipulat ca să dau bani cuiva mă deranjează profund. Indiferent de scop, mă deranjează. Acuma ce facem, ajungem să spunem că scopul scuză mijloacele?

                • Cudi 2017-02-07

                  “Reclamele alea sunt amuzante, de unde sugestia mea de a se face artiști. Pot face scurt metraje pe care să le difuzeze la TV sau pe youtube sau ca podcasturi pe servicii de streaming.” – Trebuie să câștige și ei niște bani, iar firmele de publicitate asta fac, îi angajează.

                  “Ce faci, îmi arăți niște copaci ca să nu mai observ pădurea?” Nu, ți-am arătat câțiva copaci doar ca să nu mai spui că toți copacii sunt ciumă, hoție și minciună.

                  “Dacă nu hoț, cum se cheamă ăla care te minte ca să îți ia banii?” – A fura înseamnă a lua cu forța un lucru care aparține altcuiva. Ceea ce publicitarii nu fac. Și nu toate reclamele mint (a se reține că eu sunt contra reclamelor la medicamente, aici mă raportez la mașini, spre exemplu), nu toate reclamele sunt ridicole. E drept, cele mai multe sunt, dar nici măcar acestea nu-și vâră mâna-n portofelul tău, ci îți atrag atenția asupra unui produs, sugerând că e bun. Ca și un bărbat care, pentru a o cuceri pe Ileana Cosânzeana, își bagă la înaintare toate calitățile, e gentil, face cadouri, e sensibil, e atent etc. Evident că bărbatul are și defecte, dar efortul lui de a o convinge pe ea de calitățile lui nu-l fac nici hoț și nici mincinos.
                  “Ideea de fi manipulat ca să dau bani cuiva mă deranjează profund. Indiferent de scop, mă deranjează. Acuma ce facem, ajungem să spunem că scopul scuză mijloacele?” Ok, unul dintre mijloacele firmelor prin care își fac publicitate, atrag, fidelizează și iau banii clienților sunt cupoanele de reduceri. Să înțeleg că atunci când studiezi cu atenție astfel de cupoane de reduceri ești profund iritat?

                • ketherius 2017-02-07 Author

                  Când găsesc un cupon pentru ce vreau să cumpăr, mă bucur. De cele mai multe ori, însă, mă enervez, că fac reclame la toate prostiile ce nu se vând.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Papa, eu nu țin minte să fi făcut cineva reclamă la forța gravitațională. Cu toate acestea, o învățăm la fizică. Eu nu țin minte ca Newton să-și fi angajat o firmă de piar care să-i popularizeze numele. Și nici de Pitagora sau Socrate n-am auzit nimic în direcția asta.

            Iar reclamele, dă-mi voie să-ți spun, nu sunt necesare.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Cudi, dacă ai menționat Coca-Cola și te miri de ce zic că interzicerea nu e o soluție, gândește-te că ce propui tu e un caz particular. Dacă vrei să faci o treabă ca lumea, ar trebui interzise reclamele la orice produs care conține chimicale, care are efecte nocive etc. Că nu doar medicamentele îți fac rău. Mai departe, ar trebui interzise toate reclamele mincinoase. Iar Coca-cola e doar un exemplu dintr-o lungă listă de astfel de produse toxice.

            Cât de fezabil e ce propui tu?

            • Cudi 2017-02-07 Reply

              La faza cu medicamentele, părerea mea, situația e asemănătoare, așa, mai din perspectivă, cu presupuse reclame la arme. Ca și medicamentele, armele pot fi folosite în legitimă apărare. Faci reclamă la medicamente ca omul să știe cum se poate apăra de viruși, faci reclamă la pistoale ca omul să știe cum se poate apăra de hoți și criminali. Să zicem că în cazul reclamelor la electrocasnice și oferte turistice, până și cel mai simplu om dispune de discernământul minim pentru a face o alegere bună. Ei, în cazul medicamentelor și armelor, nivelul ăla minim de discernământ nu se mai aplică, zic eu. Și cred că sunt destui stupizi pe lumea asta care să pună botul la tot ce spun reclamele la medicamentele ce nu necesită prescripție medicală și, cumpărându-le, să/și facă mai mult rău decât bine.

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Lotusescule,
            Eu iti permit sa spui ce doresti, ca nu sunt vreun despot, cu conditia sa nu spui prostii 😆
            Bey, unde, pe lumea asta ai vazut sau auzit tu de oameni de stiinta sa-si faca publicitate? Astia sunt finantati de corporatii in cercetarile lor. Corporatii care au drept de viata si moarte asupra produselor rezultate. 😛 Asta una.
            A doua. Tu compari mere cu simburi. Pai la vremurile la care ai fost tu martor, 😆 exista cite un luminat pe ici, pe colo. Acum sunt vapoare intregi de oameni de stiinta si cercetatori. Basca inventatorii care pot fi simpli strungari sau plugari.
            Sa stii ca nu-ti mai pun apa la radacina daca vei continua in stilul asta absurdo-beligerant 😆

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            @Cudi

            Într-un fel ai dreptate. Dar ține cont că succesul reclamelor este dat gradul de receptivitate al oamenilor care se uită la ele. Iar pentru un om care este ușor de dus cu zăhărelul, și reclama la coca-cola este extrem de nocivă, pentru că îi va crea senzația că are nevoie de cola-cola, la fel cum are nevoie de medicamente. Că îl apără de sete.

            Cu alte cuvinte, pentru publicul la care reclamele prind, un spot la coca-cola este aproape la fel de periculos ca unul la nurofen, că privitorul vor cumpăra coca-cola chiar neavând nevoie de ea. În timp ce omul cu discernământ, confruntat cu o boală, chiar dacă vede reclama la nurofen, va consulta opinia specialistului în medicină, nu a specialistului în vânzări.

            @Papa

            A, și deci reclamele sunt necesare corporațiilor, pentru că fără ele corporațiile ar muri, iar fără corporații, cine i-ar mai finanța pe cercetători? 😀 😀 😀

            Mbun.

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Lotus,
            N-as zice ca deductia ta e de ris, sau in niciun caz nu de un ris prelungit, dar daca pe tine te podideste, n-am sa te opresc eu. Insa ce ai spus acum, chiar are sens.
            Stii ce-ti propun? Nu sti. Bine, hai ca-ti spun eu, ca prea insisti. Confectioneaza-ti o corporatie si discutam dupa despre rolul reclamei, al cercetarii si al fondurilor alocate 😉

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Papa, un patron de corporație ar putea finanța studii și cercetări și dacă ar avea o singură vilă în loc de 10. Reclamele nu sunt o necesitate.

            Să nu mai zic că o bună parte din aceste „sponsorizări” se concretizează în studii „independente”, care afirmă că coca-cola e bună și nu conține pesticide.

            • Cudi 2017-02-07 Reply

              Lotus, acum fac pe avocatul diavolului și explic necesitatea reclamelor din perspectiva comentariului tău. Un patron de corporație finanțează studii și cercetări dacă e pe profit, dacă are bani. E pe profit și are bani dacă i se vinde produsul. Produsul se vinde dacă este popular și oamenii au habar de existența lui. Pentru ca oamenii să aibă habar de existența unui produs, o reclamă este cea mai bună soluție. Dacă n-ar fi reclamele, oamenii ar cumpăra cam de la aceiași producători. Dacă oamenii cumpără de la același producător, e monopol. E un cerc vicios.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            1. Dacă nimeni n-ar face reclamă, oamenii ar cumpăra de la mai multe firme decât cumpără acum. Deci ar fi exact opusul monopolului. Pentru că, nefiind bombardați cu spoturi publicitate despre coca-cola, ar da o șansă și altor sucuri. S-ar baza și pe părerea lui X sau a lui Y, colegi, vecini sau prieteni. Ar fi o diversitate mai mare, nu mai mică. Monopol este acum, când numai firmele mari își permit mega-campanii publicitare costisitoare.

            2. Cam cât la sută din profit crezi tu că se duce pe finanțări? Un patron de corporație care deține trei insule ar avea, fără reclame, doar o insulă. Tot și-ar permite să sponsorizeze aceleași cercetări ca și înainte. Reclama nu-l ajută să existe ca firmă, ci să aibă un profit mai mare ca firmă. Tot pe profit ar fi și fără reclamă, dar că nu pe un profit la fel de mare.

            3. O lume fără reclame ar fi o lume în care știința n-ar avea nevoie de sponsorizări private de la entități economice. Pentru că o lume fără reclame ar fi o lume mai aproape de normalitate, în care știința ar ocupa locul pe care-l merită, nu ar fi la mâna celor cu bani.

            4. Știința progresează cu sau fără bani. Uneori mai lent, alteori mai rapid, dar marile genii au murit, de multe ori, sărace. Iar banii pentru sponsorizări transformă anulează independența instituției care-i primește.

            5. O lume în care știința ar fi liberă și independentă de influențele comerciale ale unora și altora ar fi o lume în care patentele nu s-ar pune sub cheie și nici n-ar fi monopolul unei firme, ci ar fi folosite la liber de toată lumea, în care studiile despre energia liberă n-ar fi blocate de marii furnizori de energie convențională, în care tratamentele naturiste n-ar fi blocate de big pharma și în care, per ansamblu, știința ar avansa mult mai repede decât o face azi.

            • Cudi 2017-02-07 Reply

              Toată teoria ta pleacă de la ipoteza că, fără reclame, oamenii ar încerca noi și noi produse și ai dat exemplul sucului Coca Cola, cu concluzia că cumpărătorii s-ar orienta și spre alte sucuri. Am să caut mai târziu, când am timp, niște cercetări de piață, să văd dacă adeveresc ipoteza ta. Din perspectiva mea de consumator, eu aleg cam aceleași produse de fiecare dată, spre exemplu cu făina din care fac pâine, am cumpărat vreo trei sortimente până am dat de actuala. Am văzut că e bună și tot aceeași marcă de făină o iau. La fel și cu celelalte cumpărături casnice – știu exact ce marcă de ulei iau, ce marcă de detergent, ce șampon, ce pastă de dinți, ce țigări îmi iau. În schimb, am văzut o reclamă mișto la o pizza congelată, Giuseppe parcă, și, deși eu nu am cumpărat pururi pizza congelată, a doua zi m-am dus la magazin și mi-am luat-o. Ghici ce, mi-a și plăcut!

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            O lume fără reclame ar fi, totodată, o lume în care remediile alternative la cancer n-ar fi sabotate de monopolul triliardar format din triada de aur a chimioterapiei, radiologiei și chirurgiei oncologice.

            • Cudi 2017-02-07 Reply

              Și ne întoarcem de unde am plecat, respectiv că n-ar trebui difuzate reclame la medicamente (citisem undeva că, în SUA, pharma ads ar reprezenta cam 20% din totalul reclamelor de la tv), din același motiv pentru care nu vedem la tv nici reclame la revolvere.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Toată teoria de la punctul 1. Pentru că mai departe extind ideea, spunând că o lume fără reclame ar fi o lume mai sănătoasă per ansamblu, nu doar sub acest aspect, al liberei concurențe. Și fiind mai sănătoasă, multe lucruri care acum sunt problematice s-ar rezolva. Iar știința n-ar avea decât de câștigat de pe urma asta.

            La ora actuală, o firmă mică care vrea să intre pe piață aproape că n-are nici o șansă, dat fiind că va trebui să înfrunte „giganții” de pe acea nișă, care au ajuns așa datorită reclamelor și tot datorită lor sunt întipăriți în mentalul colectiv. Câți mari producători de sucuri există? Că același producător face și Coca-Cola, și Sprite, și Fanta.

            • Cudi 2017-02-07 Reply

              Uite ce am ales să bem noi pe baza reclamei:

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Cudi, o firmă mică poate nu are suficienți bani de reclame. Iar faptul că tu nu ieși dintr-un anumit stereotip al cumpărăturilor este, scuză-mă, defectul tău. Eu prefer să încerc tot timpul lucruri noi. Adică dacă ai nevoie de o reclamă mișto ca să încerci un produs nou, atunci faci și tu parte dintre cei care se lasă manipulați de reclame.

            • Cudi 2017-02-07 Reply

              Sau, poate, nu mă las manipulată de coloritul etichetelor, de modul neîntâmplător în care produsele sunt așezate în raft etc. Sau, poate, avem gusturile formate, de aici și opțiunea pentru același vin, același rom, aceleași măsline, aceeași brânză bună de la greci, aceleași roșii gustoase, același detergent care spală bine și cu apă rece, același salam italian etc. Nu cred că asta înseamnă că sunt manipulată de reclame.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            N-ar trebui difuzate reclame la nimic, nu doar la medicamente. Dar nu se poate.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Cudi, am înțeles cu reclama. Întrebarea e: dacă ai fi văzut acel suc pe raft și i-ai fi citit eticheta, nu l-ai fi cumpărat pentru că n-ai văzut reclama la el?

            • Cudi 2017-02-07 Reply

              Lotus, cred că nu l-aș fi remarcat. Multe chestii bune nu le-aș fi remarcat fără reclamă. Sigur, ar fi mișto să nu existe defel reclame, dar e utopic, cum ai spus și tu. Însă, în privința medicamentelor, s-ar putea face ceva, nu îmi pare utopică renunțarea la reclame în cazul lor.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Sau, poate, avem gusturile formate, de aici și opțiunea pentru același vin, același rom, aceleași măsline

            Păi dacă ai gustat deja celelalte produse de pe raft, da. Ai o preferință. Dar dacă apare un produs nou, cum poți invoca gusturile, când tu încă nu l-ai gustat și deci nu știi dacă-ți va plăcea mai mult sau mai puțin decât preferatul tău din acest moment?

            Asta nu ține de gusturi, ține de un anumit conservatorism, de o anumită inerție.

    • Elena 2017-02-06 Reply

      Spitalul geme de oameni care și-au adus aminte de Dumnezeu când au dat de greu și de boli și au zis ia să o încerce și cu “rugăciunea și ajutorul divin”, în special.
      Și eu am fost la medici care mi-au dat o rețetă și mi-au indicat în scris cu schemă pe un post-it cum dau de farmacia respectivă dupã ce cu sinceritate le-am zis că nu știu de ea și nici nu o localizez vizual în harta din mintea mea (ne e orașul meu natal și fiind mai mare…). Nu de fiecare dată i-am ascultat și m-am izbit în prima farmacie mai mare. Alteori dacă erau preparate sau aveam de gând să mă întorc la respectivul medic căutam farmacia ca nu cumva să verifice (nu riscam). 🙂

      • papagigli 2017-02-07 Reply

        Eleno, permite-mi sa te contrez 😉 Parerea mea sincera, dezinteresata si obiectiva, totodata, 😆 e ca iubirea Barosanului te vindeca de boli cam cit vindeca piramidonul, de lepra. Ca autosugestia are rolul ei, e adevarat si n-o contest, dar ca divinul ar avea proprietati curative, mi-e imposibil de ingurgitat. 😉 Asta ca sa nu spun ca iubirea aia pogorita din ceruri e o vrajeala mai vrajeala decit reclamele tv. Nu stiu cine se ocupa de marketingul Barosanului, dar as spune ca-i sclipitor de inteligent de-a reusit sa-mbrobodeasca umanitatea in proportii inexplicabile.
        In privinta medicilor si a hartilor nu stiu ce sa-ti spun ca n-am inteles unde bati.

        • Elena 2017-02-07 Reply

          Papagigli, recunosc că îmi place felul în care mă contrezi, e unul pasnic, argumentat, declarativ, care nu mă pune în gardă și nici nu mă ispitește să dau înapoi mai feroce. E o calitate și asta. 🙂
          Nu pot decât să spun că îți respect părerea în privința Barosanului, deși eu cred că El poate interveni benefic când îi cerem cu credință și smerenie ajutorul. Totul se întâmplă cu un motiv, o dată ce înțelegem motivul și tot, uneori dispar și cauza și efectele. 🙂
          Dacă stăm să ne gândim ‘de ce mi s-a întâmplat’, ‘ce am făcut’, uneori ne prindem de “poantă” dacă nu ea se repetă în diverse forme până ne luminăm.
          Tu crezi în efectul placebo, atât de vehiculat si puterea autosugestiei, a subconștientului. Nu-i rău nici așa. 🙂
          Cu hârtiile la medic explicam cum de 2-3 ori mi s-a întâmplat ca medicul curant să mă îndrume pentru a-mi cumpăra tratamentul de la o anume farmacie, mai micuță, posibil al unei rude sau cu care avea o înțelegere de comision. Posibil să își fi notat ce prescrie și ce valoare are de ridicat și dacă îi dădea cu minus ce mi-a prescris mie? Așa că nu am riscat deși farmacia era la cucu-bau, într-o zonă fără vad comercial. Poate așa supraviețuiesc farmaciile mici în fața coloșilor farmaceutici. 🙂
          Oricum medicii respectivi erau cei mai căutați, le trimitea ceva mușterii lună de lună. Decât să dispari, mai bine împarți. 🙂

          • Cudi 2017-02-07 Reply

            Elena, am pățit-o și eu în România: cabinetul doctorului era la etaj, farmacia de unde a insistat să cumpăr medicamentele, la parter. Cum nu mai avea pacienți la ușă, a coborât cu mine la farmacie să fie sigur că nu mă “rătăcesc”.

          • Elena 2017-02-07 Reply

            Cudi, ai fost o norocoasă, eu am căutat respectiva farmacie până mi s-au tocit flecurile de la pantofi. 🙂

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Elena, nu poate decit sa ma bucure faptul ca macar stim cum stam, chiar daca unul dintre noi, sigur, sta drept si celalalt strimb 😆 Ramine sa ne lamurim care-i care. Dar cum pozitia in care ma aflu nu ma deranjanjaza, ba chiar imi ofera un oarecare consfort si libertate de gindire, prefer sa nu mai cercetez. Dintr-o condescendenta, specific masculina, iti atribui pozitia verticala 😉
            Dar asta nu inseamna ca nu-mi pot expune punctul de vedere. Asa ca, referitor la afirmatia ta, pot spune fara echivoc ca nu-mi place si nu mi-a placut niciodata sa cer. Nu numai atit, dar imi repugna atitudinea umila, supusa si falsa modestie. Mai cred ca ceea ce mi se intimpla, mi se datoreaza mie, factorilor de mediu sau unei alte persoane care-mi vrea raul sau binele.
            Revenind la subiect, as spune ca decit sa-l ajute pe unul ca mine, mai bine i-ar ajuta pe copiii care au trait numai prin spitale de cind s-au nascut si care n-au avut nici timpul necesar si nici dorinta de-a face vreun rau pe lumea asta. Mi se pare mie sau Barosanul a ratacit lista prioritatilor?

          • Elena 2017-02-07 Reply

            Papagigli, mă ademenești spre subiecte offtopic cu Doamne-Doamne pe care Cudi și Keth le-au abordat câteva articole mai în urmă și de atunci tot încearcă să se scuture de rămășițele nespuse la timp sau încă rămase în mintea unora la dospit. 🙂
            Având în vedere că Barosanul (sperând că dacă Îl vom redenumi, vorbind codat, nu se va prinde nimeni, iar la final băgăm în text și o pastilă sau publicitate și suntem ontopic. ‘sic-sic’) e de când Universul cel puțin (unii vorbeau chiar de Multivers), iar noi de vreo câțiva ani (nu zicem, că vârsta și greutate nu se zic 😛 ) e logic că poate sunt anumite motive de El știute pentru care unii zac prin spitale de dinainte să apuce să mai greșească, așa că să nu-L subestimăm, Știe El mai bine de ce și cum iar eu am încredere în El și ceea ce face El și că totul se întâmplă cu un motiv BUN. Nu tot ce pare bun și benefic e cu adevărat bun pentru noi, la fel cum nu orice lucru considerat rău e cu adevărat rău. Aparențele pot fi înșelătoare. 🙂

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Elena,
            Daca ar fi fost vorba de cele lumesti, te-ai putea gindi la o oarece ademenire, dar in privinta fictiunii, n-am sa incerc sa te atrag vreodata. Promit!. N-am facut decit sa-mi expun punctul de vedere la cele spuse de tine. Pentru ca trebuie sa recunosti, tu esti cea care ma provoaca. De exemplu, ai pomenit de logica in pledoaria ta referitoare la Barosan, cind logica si Barosanul sunt doua notiuni antagoniste. Daca ai fi spus har, as fi tacut, dar cind aduci logica in discutie, ma simt provocat 😆

          • Elena 2017-02-07 Reply

            Papagigli, asta nu e și părerea mea, eu am găsit o logică cu care nu am de gând să te torturez psihic însă, dar știi cum se spune: părerile și credințele sunt împărțite. 🙂

  • altcineva 2017-02-06 Reply

    Poate daca alegeti un doctor si un farmacist bun la care sa mergeti mereu o sa primiti cel mai bun tratament. Eu am noroc ca am un unchi doctor si il intreb daca sunt bune medicamentele ce le iau.

    • ketherius 2017-02-06 Reply Author

      De acord, la fel facem și noi.

    • n±1 2017-02-07 Reply

      Uşor de zis, dar nu la fel de uşor de făcut. Că medicii ăştia e (sic!) şi ei pe specialităţi. Iar farmaciştii mai au şi concediu, nu sunt întotdeaua de serviciu când ai o urgenţă şi nu te însoţesc când pleci din oraş.

  • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

    Ca producător, e preferabil să-i dai unui practician anonim, cu mulți pacienți, un sac cu mostre care pe tine, firmă, nu te-au costat aproape nimic, ca să se convingă de eficiența produsului împărțindu-l gratis pacienților lui, decât să plimbi, două săptămâni, prin insule exotice un profesor universitar, care îl prescrie și pe al tău, două luni, din obligație, dar se va întoarce la cel al concurenței tale, fie pentru că e mai bun, fie pentru că vacanța dăruită de celălalt a fost mai lungă și mai plăcută.
    N.B.: Nicio celebritate medicală nu-și mânjește renumele cu multe eșecuri doar fiindcă firma X l-a mituit mai bine. Nu refuză nimic dar, în final, prescrie produsele pentru care obține cel mai bun rezultat terapeutic.
    În general, firmele mari de medicamente nu mituiesc personalități medicale cu congrese și vacanțe ca să intre pe piață, ci ca să spele bani. Pe piață intră prin alte mecanisme, oculte (vezi modificarea subtilă a valorilor biologic-normale spre patologic). Repet: doctorii mari sunt prea orgolioși casă nu se plimbe pe banii unei firme de medicamente și apoi să-i dea cu flit.
    Și niciun medic, oricât ar fi de lipsit de conștiință, nu-și va afecta pacientul care îl plătește permanent, fiindcă o firmă de medicamente l-a dus odată să vadă Statuia Libertății.

    • ketherius 2017-02-07 Reply Author

      Sunt de acord, când e vorba de un eșec.
      Când este vorba de un medicament de succes, un medicament care se regăsește într-o formă asemănătoare și tot de succes și la concurență, atunci lucrurile stau altfel. “X, șeful clinicii de Y de la spitalul de renume mondial Z, folosește medicamentul nostru, că-i mai bun, nu imitația palidă a concurenței”.

      Ca să nu mai spunem de situațiile când se încearcă transformarea unei inconveniențe minore în pandemie, fiind în joc potențiale venituri de multe miliarde. Recomandarea unui doctor, cercetător, profesor universitar cu renume internațional valorează mai mult decât greutatea acestuia în aur.

      Cu cât miza e mai mare, cu atât scad problemele de conștiință și nivelul eticii celor implicați. Părerea mea!

  • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

    Farmaciștii nu primesc bonificații de la producătorii de medicamente, afară de cazul când vorbim de un mare patron de farmacie/famacii care achiziționează loturi semnificative dintr-un produs.
    Persoana din ghișeu e, de regulă, un salariat cu venit fix. Uitați-vă pe ecuson, să scrie farmacist, nu asistent. Dacă totuși vreți să puneți întrebări, solicitați, fără jenă, să vorbiți cu farmacistul șef de tură.

    Ce trebuie, totuși, să reținem din reclame: când zice, acolo, că în caz de…, întrebați medicul sau farmacistul dumneavoastră, e de bine. Adică e bine să te duci la același medic și la același farmacist. Fiecare dintre aceștia doi nu te tratează mai bine fiindcă le ești client fidel, ci fiindcă îți știu trecutul patologic și fac recomandări ținând seama de el.

    • Cudi 2017-02-07 Reply

      Renata, mai toate reclamele la medicamente se termină cu partea asta – întrebați doctorul sau farmacistul – e o poezie întreagă spusă foarte repede de nu mai înțelegi nimic, e mai ceva ca o ejaculare precoce. Poate și faptul că partea asta e recitată atât de repede este intenționată și e parte din manipulare.
      Legat de medici, medicamente și reclame, îmi amintesc că a fost scandal cu ocazia jocurilor olimpice de la Sidney, când doctorul lotului olimpic românesc i-a dat unei sportive două pastile de Nurofen, medicament din categoria OTC, cum ne-ai explicat mai sus, cu reclamă susținută la tv, îl știm cu toții. Însă doctorul s-a zăpăcit, fiindcă n-a ținut cont de faptul că sunt atâtea sortimente de Nurofen, dintre care tocmai ce a dat fetei conținea nu știu ce substanță interzisă pentru acea competiție. Concluzia mea e că și doctorii sunt zăpăciți de atâtea reclame la medicamente și, uneori, nici ei nu știu cât de bune sunt, ce conțin cu exactitate sau ce efecte adverse pot avea. Și nu că ar avea ei vreo vină.

      • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

        Nurofen Răceală și Gripă conține cea mai mică doză terapeutic activă de ibuprofen, dar și pseudoefedrină clorhidrat – 30 mg. Orice medic sportiv ar fi administrat, ca antigripal, ibuprofen, paracetamol, algocalmin, aspirină, frecții cu spirt, dar nu pseudoefedrină. Nu mai știu care e metabolismul pseudoefedinei în organism, poate că la teste apare efedrină ca metabolit, dar, pe bune, efedrina e drog-drog, ca amfetamina, mai bine o scoteai pe fată din competiție dacă era așa de gripată, decât să-i dai un antigripal cu pseudoefedrină și să faci din ea o „hoață” de medalii.
        Orice stimulent adrenergic favorizează performanța fizică. Nu cunosc dacă olimpica noastră a luat pseudoefedrină de răceală, cu bună credință sau ca pretext.

    • ketherius 2017-02-07 Reply Author

      Într-adevăr, oamenii de la ghișeu nu au putere de decizie și sunt la mână șefilor și a politicii angajatorului.

  • Lotus 2017-02-07 Reply

    Ketherius, cazul lui Emil și Rodica Rădiță nu este un argument care să invalideze medicina alternativă. Faptul că doi oameni au încercat să-și trateze copilul utilizând astfel de metode și au dat chix nu înseamnă că medicina alternativă este bună de aruncat. Altfel, aș putea și eu să-ți dau exemplul unui om care a mers la medic, a luat tratamentul prescris dar a murit, de unde rezultă, după logica ta, că medicina este bună și ea de aruncat la coș.

    După părerea mea, orice boală are o cauză karmică sau subtilă. Dacă acest lucru e adevărat, atunci medicina actuală, care se ocupă de corpul fizic, tratează efecte și nu cauze. Prin urmare, un tratament complet ar trebui să fie unul holistic, care să se trateze ființa în ansamblul ei, inclusiv la nivel psihic, emoțional și spiritual. În această lumină, dacă ai timp, un tratament alternativ (care poate include atât o latură sufletească cât și una fizică, apropo de acupunctură, tratamentele cu plante medicinale etc) se poate dovedi de un real folos, acționând atât asupra efectelor, cât și asupra cauzei, și generând o vindecare completă și profundă. Dar o astfel de vindecare este de durată, așa că, dacă nu ai timp, va fi necesar să mergi și la medic, pentru că medicina, chiar dacă se ocupă doar de corpul fizic, o face într-un mod oarecum eficient, fiind perfecționată de-a lungul multor ani de studii și cercetări. Totuși, nici în acest caz nu te oprește nimeni să folosești, pe lângă tratamentul prescris de medic, și metode alternative.

    Un exemplu foarte simplu și banal de înțeles pentru toată lumea: este cunoscut faptul că persoanele irascibile, nervoase, foarte agitate, sunt predispuse la diferite afecțiuni cardiace. Prin urmare, dacă te „îmbolnăvești de inimă” și ai un astfel de temperament, chiar medicul îți va sugera, printre altele, să înveți să fii calm, să te relaxezi, să nu mai pui totul la suflet. Lucru pe care îl putem trece la „tratament sufletesc” de care vorbeam.

    Asta nu înseamnă că, dacă îți tai o venă sau îți rupi un picior, stai acasă și te rogi. Asta nu e medicină alternativă, asta e prostie. Dar, chiar și în această situație, mergând la medic, poți spune Tatăl Nostru pe drum, sau îți poți induce o stare de calm și te poți gândi cu putere că va fi bine, că te vei vindeca, că vei da peste un medic priceput și care te va ajuta, că totul se va termina cu bine, utilizând, astfel, autosugestia pozitivă ca formă de tratament alternativ, chiar pe ambulanța care te duce la spital. Din nou, un exemplu simplu și ușor de aplicat de către oricine.

    • ketherius 2017-02-07 Reply Author

      Ce bine că nu ești medic!

  • Cudi 2017-02-07 Reply

    Lotus, eu cred că cei care ar trebui să fie mereu updatați cu noutățile în materie de medicamente, incluzând aici și suplimentele alimentare, sunt doctorii și farmaciștii. Asta nu exclude și articole pertinente despre toate acestea, puse la dispoziția publicului larg, dar nu reclamele, cu o putere de convingere susținută de creativitatea și talentul publicitarilor în a scoate în evidență părțile bune ale medicamentelor și niciodată alea rele. Efectul acestora e că pacientul merge setat la farmacie pe o alegere subiectivă și nu obiectivă, echilibrată, rațională.
    Te doare capul? Ai văzut reclama la analgezic și ceri respectivul produs. Dacă n-ai fi văzut reclama, i-ai fi spus farmacistului că te doare capul și acesta te-ar fi întrebat cât de intens te doare capul, dacă mai ai și alte dureri, dacă îți curge nasul etc., estimând dacă ai nevoie de mai mult decât un analgezic, poate dacă e debutul unei răceli sau poate ar fi cazul unei vizite la doctor.
    Spui că interzicerea reclamelor la medicamente nu este o soluție. În cazul ăsta, explică, te rog, ce aduc bun reclamele la medicamente.

    • Lotus 2017-02-07 Reply

      Cred că privești lucrurile dintr-un unghi greșit. Ce spui tu, că medicii ar trebui să fie la curent cu noutățile din domeniul medical și farmaceutic, este corect, dar din perspectiva medicinei. Teoretic ei chiar au cursuri, cel puțin medicii de familie, în care sunt ținuți la curent. Practic, se duc acolo pentru a-și face punctele obligatorii anuale, sau nici nu se duc, le spun cei care predau cursul cum și ce să bifeze la examen, că doar cursurile sunt pe bani.

      Dar reclamele la medicamente nu serversc interesului medicinei. Adică nu sunt făcute din perspectiva medicinei, cu scopul de a-i ține pe oameni la curent cu noutățile, cu scopul de a-i informa. Ele sunt un produs al intereselor comerciale ale unor firme, la fel ca reclamele la detergenți sau la cicolată. Nici ciocolata nu e neapărat sănătoasă, și ce-i asta? Televiziunile o promovează pe șest. Că nici televiziunile nu sunt făcute ca să te educe sau ca să te informeze, ci ca să facă bani.

      Cu alte cuvinte, ce vezi tu e doar vârful unui aisberg. Și nu că n-ar fi bine să nu se mai facă reclame la medicamente, dar nu se poate, tocmai pentru că așa-i sistemul în care trăim, centrat în jurul banilor. Pe de altă parte, cât de prost să fii ca să cumperi un produs pentru că ai văzut reclamă la el?

      • Cudi 2017-02-07 Reply

        Lotus, reiau: ai spus că nu ar trebui interzise reclamele la medicamente. Ți-am explicat de ce cred eu că ar trebui interzise și te-am rugat să îmi spui ce aduc bun reclamele la medicamente, dacă nu ești pentru interzicerea lor. Apoi mi-ai răspuns că așa-i sistemu’. Alte argument pro reclame la medicamente mai ai?

        • Lotus 2017-02-07 Reply

          Mă citești greșit. Nu am zis că nu ar trebui interzise. Am zis că interzicearea nu este o soluție.

          Cu toate acestea, eu nu cred că a interzice ceva este o soluție. Reclama ar fi egală cu zero atunci când oamenii ar fi lucizi. Iar atunci când ei nu sunt lucuzi, va exista cineva care să-i manipuleze, într-un fel sau altul.

          Și nu este o soluție nu pentru că n-ar ajuta, dacă chiar le-ai putea interzice, ci pentru că este utopică. Și este utopică pentru că așa-i sistemul.

          Trebuie să vezi lucrurile din perspectiva cauzei și a efectului. Cauza reclamelor o constituie prostia oamenilor. Dacă oamenii ar fi lucizi, reclamele n-ar mai avea succes. Atât timp cât oamenii nu sunt lucizi, nu-i poți proteja cu forța, că n-ai cum.

          Ar fi interesant să ne gândim dacă există o problemă (din orice domeniu) pe care o poți rezolva prin interdicție.

  • papagigli 2017-02-07 Reply

    Cudi
    Cred ca te referi strict la cadrele medicale si farmacisti pen-ca daca tu poti citi si intelege o compozitie chimica a unui produs farmaceutic, 90% din planeta nu poate. Iar dintre acesti 90% alti 90% habar n-au care sunt proportiile acceptabile si trebuincioase bolii lor.
    Si nu in ultimul rind e vorba si de competitie. Mi-e greu sa cred ca un doctor sau un farmacist verifica intreaga lista de medicamente care apar zilnic si le analizeaza compozitia studiind daca indicatiile si contraindicatiile prospectului sunt reale sau la misto.
    Reclamele isi au rolul lor si mi-e greu sa cred ca ne-am putea descuraca si fara ele. Nu ma refer doar la consumatori, ci si la producatori, ca si ei E oameni care tin angajati alti oameni care la rindul lor au familii de intretinut. 😉

    • Lotus 2017-02-07 Reply

      Man, știi ce face o firmă care promovează un produs? Eu nu sunt de acord cu Cudi când spune că prima dată ia produsul la puricat, pentru a-i înțelege părțile bune și rele. Adică ok, îl ia, dar îl purică din perspectiva vandabilității, a concurenței, a brandului etc. Nu din perspectiva compoziției chimice. Dacă firma face publicitate unui hamburger, posibil nici să n-o intereseze ce se bagă în acel hamburger, în afara informației că-i cu carne de vită. Iar actrița care apare zâmbind la TV și zice că și-a spălat hainele cu detergentul cutare și i-au ieșit perfect albe – posibil să nu-l fi încercat niciodată. Deci care e rolul reclamelor? Și cum nu te-ai descurca fără ele? Dintre 10 detergenți din raft, n-ai ști pe care să-l alegi, pentru că nu ți-a zis nimeni, la televizor, că produsul lui e cel mai bun?

      • Cudi 2017-02-07 Reply

        Lotus, unde spun eu că asta fac publicitarii: “Eu nu sunt de acord cu Cudi când spune că prima dată ia produsul la puricat, pentru a-i înțelege părțile bune și rele.”?

        • Lotus 2017-02-07 Reply

          Scuze, chiar Papa a zis, nu tu.

          • Cudi 2017-02-07 Reply

            Păcat, mă învârtoșasem din nou și urma atacul.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Rectific. Tu ai zis, dar n-am chef să mai caut unde.

      • papagigli 2017-02-07 Reply

        Lotus, hai sa schimbam subiectul, pentru ca tot ceea ce afirmi sunt doar supozitii si speculatii. Noi avem un business si cred ca am mai multa experienta, desi nu sunt angajat in mod activ. Mai bine vorbim de curve 😆

        • Lotus 2017-02-08 Reply

          Păi și acolo cred că ai mai multă experiență.

        • Lotus 2017-02-08 Reply

          Dar dacă ai mai multe informații despre lumea publicității decât avem noi, by all means, nu le ține pt tine!

  • Elena 2017-02-07 Reply

    Manipularea consumatorului nu se face doar prin ‘pubicitate’ cu zice papagigli, ci chiar și prin așezarea produselor pe raft în supermarket: merchandising. Pentru asta producătorii care vând produsele prin rețeaua de supermarketuri pe lângă faptul că li se negociază prețul per produs la sânge, mai plătește o taxă de raft, pentru a-și face cunoscut produsul, plus alte taxe, e o întreagă poveste și cu asta.
    În plus, oamenii au intipărit în minte că ce e nou (de aici producătorii care scot mereu produse noi, re-etichetate, re-branding, re-etc) e mai bun, pentru că descoperire, evoluție, pentru că never is enough, pentru că moda și totul se schimbă. Iar în domeniul farmaceutic e la fel – oamenii cumpără noul produs pentru gripă pe care Renata zicea că dacă după 2 zile de când apare pe TV reclama nu îl are își pierde ‘mușterii’ pentru CĂ oamenii speră că s-a inventat produsul care te scapă de gripă în 2 ore în loc de 7 zile, fărã nici un fel de suferință. 🙂
    Marii producători nu intră cu 0 invesțiții în business ci cu un buget de milioane alocat promovării unui produs, astfel că cei mici care pornesc cu investiții mici nu le fac aproape nici un fel de concurență.
    Suntem în secolul vitezei, iar oamenii vor să prindă din zbor toate informațiile bune și noutățile într-un super-mega-rezumat care să le îmbunătățească viața. Iar reclamele pe acest lucru se bazează. Omul deși tehnica îl ajută el tot nu are timp să se documenteze pentru fiecare mărunțiș, unii nici pentru cele importante căci suntem într-un maraton denumit viață. Șeful vrea performanță, copilul vrea o mamă super, soțul vrea o soție super (gospodină, curvă în pat și doamnă în societate), prietenii vor o super prietenă distractivă, părinții un super copil, un blogger un super commentator… :)))
    Ah, și preotul un super enoriaș :)))
    Și întrucât trendul dictat e unul care cere performanță, nu avem timp pentru toate, unele ne mai ies și prost. 🙂

    • papagigli 2017-02-07 Reply

      Elena de ce-mi pui tu in gura ceea ce nu-mi doresc? 😉 Ma refer la vorbe pe care nu le-am rostit sau tiparit? Cind am spus eu ca manipularea (urit cuvint! 😆 ) s-ar face doar prin publicitate?

      • Elena 2017-02-07 Reply

        Am folosit ‘pubicitate’ în loc de publicitate, așa cum ai zus tu. 🙂
        La asta m-am referit. Trebuia să te citez ca să nu mă dai în judecată pentru furt intelectual, nu? 🙂

      • Elena 2017-02-07 Reply

        Altceva nu ai avut de obiectat, gen, că prin aceste manevre și negocieri, producătorii sunt “determinați” astfel să scadă din calitatea produselor, să dea salarii minime angajatorilor ca să obțină un profit și în același timp să reziste într-o piață cu o concurență acerbă care selectează produsele promovate în funcție de prețul negociat și taxele plătite de producător ori nu, și nu de calitatea produsului (lucru care ar fi în favoarea cumpărătorului/consumatorului final).
        Chiar și facebookul dacă te vede interesat de anume ceva îți bagă publicitate cu dedicație. 🙂

        • Elena 2017-02-07 Reply

          *angajaților

        • papagigli 2017-02-07 Reply

          Ma refeream la DOAR pe care nu-l folosisem. In privinta restului, n-am comentat pentru ca n-am stiut ca mi-e dedicat 😉 Acum ca stiu, voi citi cu atentie pentru a te putea contra din nou, desi, ti-o spun, n-o fac cu placere 😆

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            N-am auzit de taxa de raft. Aici adaugam asanumitul overhead la toate celelalte cheltuieli de fabricatie si pretul produsului brut. De rest nu ma fac vinovat. Ti-o jur! 😆

          • Elena 2017-02-07 Reply

            Acum s-au scos oficial dar au fost “redenumite” și se practică încă ascunse în alte discounturi care stau la baza negocierii unui contract.
            http://m.zf.ro/companii/retail-agrobusiness/taxa-de-raft-practicata-de-hipermarketuri-eliminata-de-deputati-15265276

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Elena, eu cred tot ceea ce-mi spui, nu trebuie sa-mi aduci dovezi materiale sau spirituale 😉

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Ce cred, e ca taxa respectiva o aplicau pentru a acoperi perisabilitatea sau greuvadabilele. Dar asta e doar o supozitie.

          • Elena 2017-02-07 Reply

            Din câte cunosc eu, transferul dreptului de proprietate asupra produselor are loc în momentul recepției mărfurilor dar contractul dintre părți poate preciza că produsele pot fi returnate către furnizor dacă expiră sau au alte defecte sesizate de cumpărător și atunci furnizorul le substituie și reintră în posesia celor returnate. Deci marile supermarketuri își acopera prin contract riscurile (greu vandabilitate și perisabilitatea).
            Taxa de raft se referă oarecum la ‘pubicitate’. De ce? Pentru că prin plata ei tu îți rezervi un loc privelegiat produsului tău pe raft. La vedere, la mijlocul raftului. Nici jos unde faci geno-flexiuni să apuci un produs, căci acolo zac de obicei produsele ieftine, nici sus ca să te aburci să prinzi produsul – acolo zac cele scumpe care nu au nevoie de merchadising, sunt de calitate sau arhicunoscute. 🙂
            La casă sunt poziționate anumite produse, totul e bine gândit.

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Bineinteles ca totul e bine gindit, si ceea ce spui e verosimil pina la un punct. Totusi, taxa respectiva nu-si justifica existenta, deoarece nu eu trebuie sa fiu taxat pentru stiinta de-a aranja raftul sau vitrina, ci cel care ma vrea de cumparator.

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Uitasem inceputul comment-ului. Perisabilitatea si greuvandabilitatea intra in responsabilitatea celui care vinde marfa, nu a producatorului. Defectele, da, sunt responsabilitatea producatorului si sunt inlocuite fara vreun cost suplimentar. Cel putin asa-i aici. Dar e foarte adevarat ca le iei in calcul cind negociezi pretul.

          • Elena 2017-02-07 Reply

            La noi încă se practică tot felul de clauze prin care supermarketul se absolvă de riscul perisabilității și a greu vandabilității, până la a lua mărfurile în custodie.
            În sensul reducerii risipei alimentare (referitor la perisabilitate/expirarea produselor) a fost dată o lege intens disputată la noi pe lângă cea cu favorizarea fructelor și legumelor autohtone:
            http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_217_2016_diminuarea_risipei_alimentare.php
            Lege care funcționează și în Franța, de exemplu dacă supermarketul donează mărfuri înainte de expirare unor ONG-uri, Asociații de binefacere, cămine de bătrâni sau copii, etc, își pot deduce din impozit un procent din valoarea mărfurilor donate.
            Un documentar super interesant în franceză:
            https://m.youtube.com/watch?v=_fh3NVmLViY
            Nu știu dacă e chiar cel văzut de mine sau altul dar după nume acesta e. 🙂

          • Elena 2017-02-07 Reply

            P.S. Taxa de raft o plătea furnizorul de produse (producătorul) acum e inclusă în alte clauze și taxată sub altă formă. Nu clientul, consumatorul final o plătește indirect prin achiziția unor produse promovate și prețul plătit pentru acel produs. 🙂

  • Lotus 2017-02-07 Reply

    Cudi și Ketherius, ce ziceți de următoarele două reguli asumate de o firmă de publicitate:

    1) Să nu promovezi produse de care le-ai spune părinților tăi să se ferească.

    2) Să nu realizezi reclame mincinoase.

    Ketherius, te-ar deranja dacă Cudi ar lucra într-o astfel de agenție?

    • Cudi 2017-02-07 Reply

      Lotus, tocmai am încheiat o convorbire telefonică de juma de ceas cu Ketherius, care vine val vârtej acasă să-și susțină punctul de vedere. Am lămurit-o cu mine – cum că aș vrea să nu mai existe reclame la medimente, dar accept restul reclamelor ca parte dintr-un cerc vicios din care greu putem scăpa. Da, ar fi mișto ca punctele menționate de tine să fie asumabile. Dar cred că și astea intră la categorie utopie. Și acum am să mai aduc un argument pro reclame, pe lângă cel menționat anterior, cum că reclama aduce în atenția cumpărătorului un produs de care, altfel, n-ar fi aflat.

      Argumentul de acum e următorul (și cu care Ketherius nu e de acord): mulțumită reclamelor avem acces la informație și eu, și tu, și țăranul din vârful muntelui. Televiziunile, ziarele, posturile de radio private există, din punct de vedere financiar, mulțumită grupajelor de publicitate. Mulțumită reclamelor de la tv, spre exemplu, plătim un preț mic pentru informația ce o primim, dacă nu ar exista reclamele care să aducă venituri consistente mass-mediei private, am rămâne cu televiziunea de stat și atât. Grupajele publicitare sunt, astfel, un compromis necesar, astfel încât să avem nu doar grupajul de știri al TVR-ului, ci n canale de știri. Bun, ai putea spune, hai să plătim abonament lunar televiziunii favorite, ca să nu mai depindă de reclame, așa cum face Netflixul. Știi de ce nu e ok astfel? Pentru că țăranul din vârful dealului nu va vrea să plătească 15 dolari pe lună pentru un canal. Și atunci informația nu va mai ajunge la el. De unde putem trage concluzia că reclamele asigură accesul la liberă informație pentru toți – pentru ăia cu bani mulți la fel ca pentru cei cu bani puțini. E un compromis. Să anulezi reclamele în totalitate e o utopie. Așa cum e construită societatea de azi, dacă scoți publicitatea din ecuație pierdem prea multe, devenim mai slabi, dacă informația înseamnă putere.

      • ketherius 2017-02-07 Reply Author

        Părerea mea este că răul produs de publicitate depășește mult bine făcut.

        Dacă ar dispărea publicitatea, ar dispărea tot ce este susținut de publicitate. În loc de Google, ar fi motoare de căutare naționale, ar fi motoare de meta-căutare, ar fi o competiție mai vie în domeniu.

        În orice industrie, în loc să fie câțiva giganți internaționali, ar fi multe, multe companii mai mici. Toate luptând – cu șanse reale și pe merit – pentru a câștiga și păstra clienți.

        S-ar curăța și posturile de televiziune, ar rămâne cele care ar oferi ceva ce oamenii sunt dispuși să plătească pentru a vedea.

        O taxă de radio și TV ar putea finanța o televiziune națională de calitate – ca BBC-ul din UK. Un sistem juridic funcțional ar garanta obiectivitatea știrilor de la televiziunea națională.

        Acolo, la ciobanul exemplu, în vârf de munte, câte televiziuni private, finanțate din publicitate, și-au tras cablul? Tot televiziunea națională este baza, așa că unde ajută publicitatea?

        • Cudi 2017-02-07 Reply

          Nu trebuie să-și tragă cablu, că există televiziunea prin satelit.

      • Lotus 2017-02-07 Reply

        Pe de o parte, Cudi, pe raționamentul tău, mulțumită advertorialelor de pe bloguri avem bloguri, așa că suck it up! Da, advertorialele așa cum sunt ele, înflorate și nemarcate, pentru că mulți nu vor să ți le comande altfel.

        Pe de altă parte, de ce e un lucru bun faptul că badea Ion are acces la mai multe posturi de știri? Uite, mie unul nu-mi trebuie, mi-am reziliat contractul de cablu acum câțiva ani, când am constatat că, de câțiva ani, îl plătesc degeaba, fără a deschide televizorul. Informația de la televizor e garbage. Ce să vadă spectatorul, modelele pe care le impune televiziunea, cuplul Columbeanu, cancan, prostituție în direct, știrile de la ora 5, știri manipulative etc? Asta printre reclame.

        Eu consider că eliminarea reclamelor este utopică, dar nu pentru că ele ar avea și avantaje, ci pentru că oamenii, în marea lor majoritate, nu sunt suficient de lucizi ca să nu mai poată fi manipulați. Dacă ar fi, reclamele ar dispărea și întregul sistem de informație s-ar schimba.

        Societatea este compusă din oameni care dorm. Datorită acestui lucru, există un întreg sistem menit să-i exploateze, începând cu religia, continuând cu mass-media, trecând prin corporații și încheindu-se cu politicul. Tot acest sistem are un unic scop principal: să-l despartă pe prost de banul lui. În urma acestui sistem peste 90% din bogăția lumii trece în mâinile a sub 10% din oameni, în timp ce societatea în ansamblul ei trăiește în mizerie. La ora actuală nu avem știri, avem gunoi care ne este servit pe post de știre. Dacă oamenii s-ar trezi, atunci întregul sistem ar cădea. De abia de atunci s-ar putea vorbi de știri sau informații valoroase. Deocamdată nu avem așa ceva.

        Dar ceva-ceva se prefigurează la orizont, datorită apariției internetului. Internetul este un semn exterior că, în viitor, societatea va trece printr-o mutație înspre mai bine.

        • Elena 2017-02-07 Reply

          La început nici televiziunea de era invadată de știri proaste, cancan sau reclame. Nici internetul. Dar precum vezi și internetul se va schimba. Youtubul deja îți bagă reclame în video-uri, fie la început, fie pe parcurs, un video lung e mai fracturat de reclame decât o emisiune la TV, unde CNA-ul mai impune reguli și limitări. La fel au apărut o puzderie de situri care informează ținând parte cuiva și care și ele abundă în reclame fel de fel, facebookul îți bagă reclame cu dedicație în funcție de preferințele validate prin utilizarea lui, singurul lucru bun e că ieși și te uiți unde vrei și la ce vrei și nu ai un program de difuzare a știrilor, filmelor etc.
          Reclama în online e cunoscută a fi mai eficientă probabil și pentru că nu ai o telecomandă pentru a schimba postul când te decizi să vezi ceva pe youtube sau când scrollezi pe facebook. 🙂

          • ketherius 2017-02-07 Reply Author

            La mine nu ajung reclamele online. Am AdBlock Plus și nu văd picior de reclamă. De-ar fi la fel de simplu și în rest…

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Elena, internetul se va schimba, dar în bine. Iar eu nu văd reclamele de pe YouTube, Facebook și alte site-uri.

            • ketherius 2017-02-07 Reply Author

              Lotus, binele nostru nu este și binele corporațiilor. Iar Internetul se schimbă, dar numai în direcția în care corporațiile fac mai mulți bani de pe urma noastră: more ads, more tracking, less options, less choice.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Ketherius:

            Eu folosesc AdGuard. Cică consumă mai puține resurse ca Adblock +. Se zice că uBlock Origin e cel mai eficient, dar AdGuard îmi elimină cu totul coloana laterală cu reclame din mailul yahoo, extinzând spațiul util pe tot ecranul. Pentru Facebook folosesc fb Purity, care-mi zice și când cineva mi-a dat block sau unfriend.

            • ketherius 2017-02-07 Reply Author

              Lotus, ce să-ți spun? Tu știi mai bine, că io nu-s de meserie și nici nu mă învârt printre cunoscători. Sigur, în web of trust ai găsit informații mult mai de încredere decât mine.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Ketherius, ele încearcă, dar netul are o altă textură decât media clasică. Prin urmare, chiar dacă încercările lor sunt tot mai vizibile, pe termen lung netul se va schimba în bine.

            • ketherius 2017-02-07 Reply Author

              Right…. 😉

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Zici că Adblock Plus e mai eficient decât AdGuard și uBlock Origin?

            • ketherius 2017-02-07 Reply Author

              Nu zic eu, zic ăia care au testat și la care casc și eu gura. Eu l-am folosit de când am auzit de el și nu am simțit nevoia să îl schimb.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Bagă și niște linkuri când ai timp. Eu peste tot pe unde am citit am aflat că Adguard e mai eficient ca Adblock și uBlock rupe tot.

            • ketherius 2017-02-07 Reply Author

              Atunci folosește ce-ți merge ție cel mai bine.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Păi asta și fac, dar sunt receptiv la sugestii noi.

        • Cudi 2017-02-07 Reply

          Pe de o parte, Lotus, ți-am plăti noi televiziunea prin cablu, doar să nu mai îl citești pe Cristoiu.

          Pe de altă parte, Lotus, iată ce spun cei de la wordpress.com despre reclame:
          “At WordPress.com, we sometimes display advertisements on your blog to help pay the bills. This keeps free features free! The ads your viewers will see are determined by their location, browsing histories, and other factors.” – https://en.support.wordpress.com/no-ads/
          Din nou, libertatea opiniei este condiționată de reclame. Compromisul de care vorbeam mai sus.

          • Elena 2017-02-07 Reply

            Nu-i corect. 🙂
            Eu deși nu-l citesc pe Cristoiu nu îmi plătește nimeni cablul. 😛
            Nu știam de Adblock plus deși mă îndoiesc că funcționează și pe facebook. Siturile, youtube-ul etc, așa își finantează activitatea și asigură profitul. Eu dintre toate ador tv5monde unde sunt emisiuni de calitate, știri de calitate de nivel internațional, știi ce se mai întâmplă în lume. Pentru tv5monde și alte 2 emisiuni se merită să plătesc abonamentul.
            Am văzut cum google ridică prețul serviciilor în Franța prin siturile promovate, un reportaj foarte interesant.
            Sună a teoria conspirației dar acesta e jocul, toți vor să ne convingă de ceva (să cumpărăm, să votăm, să muncim productiv, să iubim pe cineva, să …). Și noi facem asta chiar dacă uneori nu conștientizăm acest lucru. 🙂

            • ketherius 2017-02-07 Reply Author

              Dacă AdBlock Plus nu scoate totul de pe FB (la mine scoate), poți folosi și FB Purity.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Păi televiziunea prin cablu e proastă, în timp ce Cristoiu e interesant. Îl citesc sporadic.

            Cei de la wordpress.com îți oferă găzduire. Adică plătesc oameni pentru suport, servere etc. În schimb, CMS-ul wordpress este gratis și cu sursă deschisă. Rețeaua lui Zucki te spionează și îți bagă reclame. Dar poți comunica cu alții printr-un canal IRC, sau îți poți deschide tu unul. Sigur că marile corporații nu puteau rata piața de pe internet, dar pe internet există alternative.

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Comentariul de mai sus era pentru Cudi. Nu vă mai tot băgați în față!

          • Elena 2017-02-07 Reply

            Am zis eu că aici învăt lucruri noi. La urma urmei meseria se fură. 😛
            Thanks! 🙂

          • Lotus 2017-02-07 Reply

            Elena, calculatorul tău face ce vreau mușchii tăi, dacă știi să-i spui. Cui îi pasă ce vrea Google? E calculator, nu-i televizor, îi poți zice să filtreze reclamele.

    • ketherius 2017-02-07 Reply Author

      Nu m-ar deranja, dar așa ceva nu există. Nu există publicitate care să nu mintă măcar prin omisiune.

  • papagigli 2017-02-07 Reply

    Ketherius,
    Iti raspund aici pentru ca la comment-ul respectiv nu mai e loc nici macar de-o litera.
    Asadar, daca vrei sa stii de ce fac marketerii reclame si nu scurtmetraje, trebuie sa-i intrebi pe ei.
    Ca ar fi niste ucigasi, nenorociti, hoti, sociopati si ce alte acuzatii le-ai mai adus, nu stiu sa existe vreo court decision in sensul asta. Asa ca, eu ii consider nevinovati, pina se va demonstra ca se fac vinovati de acuzele respective.
    Sa nu crezi ca fac pe prostu’, ca nu-mi sta-n fire, dar asta e singurul raspuns logic pe care-l am la indemina. Tu poate ai mai multe informatii.

    • ketherius 2017-02-07 Reply Author

      Tu poate crezi că departamentele de marketing sunt de folos societății. De fapt, sunt niște paraziți care consumă 660 de miliarde de dolari US (în 2016).

      Societatea exista fără probleme când sursa de informație despre produse erau vecinii și prietenii.

      Publicitatea, prin prețurile exorbitante, prin limitarea canalelor eficiente de publicitate etc., permite formarea companiilor gigant și este metoda prin care companiile mici sunt împiedicate să acceadă la piață – nu au bani să plătească mai multă publicitate decât giganții deja instalați pe piață. Iar publicitatea contează, pentru că turma consumă ce vede pe ecrane. Controlezi ecranele, controlezi turma. Controlul ecranelor e scump, așa că și-l permit numai giganții.

      Oamenii ce lucrează acolo nu se fac vinovați de nimic din punct de vedere legal, pentru că legea permite publicitatea. Legea permite și mita organizată (lobby), așa că un pic de monopol nu bate la ochi.

      Totuși, când scopul activității lor este să manipuleze oamenii să acționeze împotriva intereselor proprii, nu văd cum poți să argumentezi că acei creatori de publicitate ar fi utili societății. Cum? Că fac oamenii să cheltuie mai mult? Că fac oamenii să se îndatoreze mai mult? Că fac oamenii să cumpere ce nu au nevoie? Că fac ce li se spune? Asta cu “am făcut ce mi s-a ordonat” nu a ținut nici la Nuremberg, nu ține nici la DNA și nici eu nu o înghit.

      Asta e, sunt mulți bani în publicitate, banii n-au miros și, dacă nu ar face-o ei, ar face-o alții, nu?

      • papagigli 2017-02-07 Reply

        katherius, te-ai cam ambalat, ceea ce-mi spune ca subiectul asta nu ti-e indiferent. Dar nu cred ca ai dreptate in totalitate. Reclama si hai sa-i spunem, manipularea in cauza, ajuta economia si implicit pe consumator care e la rindul lui, producator. Gindeste-te la toate industriile care depind de aceste reclame si care-i angajaza pe acei consumatori manipulati. Cum ti se pare?
        Bun, tu consideri marketingul un rau, dar e un rau necesar. Asa cum sunt guvernele si politica in general, asa cum e grupul Bilderberg, asa cum sunt bancile si religiile, asa cum sunt razboaiele, asa cum e media, asa cum este armata, securitatea sau “inteligenta”, asa cum e cinematografia si cum sunt multe altele care ne manipuleaza zilnic si pas cu pas, dar fara de care n-am putea trai. Sau daca am putea, spune-mi tu cum, cind acum suntem 7 miliarde, nu 700 de milioane citi erau acum o jumatate de mileniu?
        Pai marketingul, in comparatie cu cele pe care ti le-am enumerat, e un flecustet neglijabil. Sau ma insel? 😉

        • ketherius 2017-02-07 Reply Author

          Nu te înșeli. Dar, dacă nu ar mai exista reclama, nu ar mai exista un mecanism prin care conglomeratele multinaționale ale celor ce dau direcția în grupul Bilderberg să rămână dominante.
          Ar dura ceva, eroziunea cotei de piață ar fi lentă, dar inevitabilă în absența publicității.
          Oricum, astea-s ideile mele și nu pot să schimb nimic. Deocamdată :Đ

        • ketherius 2017-02-07 Reply Author

          Și nu aș zice că e un rău necesar, ci un rău impus.

          • papagigli 2017-02-07 Reply

            Si necesar, ca altfel de ce ni l-am impune? 😉

          • ketherius 2017-02-07 Reply Author

            Că n-avem încotro…

          • papagigli 2017-02-08 Reply

            😆

    • ketherius 2017-02-07 Reply Author

      Eu mă cam aprind pe subiectul ăsta. Pe de o parte, din cauza felului în care reclamele ne invadează viața. Pe de alta, din cauză că mă afectează direct – accesul meu la publicitate este pur teoretic, din cauza de prețuri, lăsându-mă cu acces foarte limitat la potențialii clienți.

      • Renata Carageani 2017-02-07 Reply

        Am căutat în minte măcar o reclamă care să-mi fi folosit la ceva (în calitate de potențial consumator): n-am găsit niciun exemplu. Dimpotrivă, după ani și ani de bombardament mediatic cu publicitate am învățat un lucru: să nu cumpăr, mai ales, produse cu publicitate. Am ajuns să cred că, de îndată ce un producător are de gând să scoată pe piață o „țeapă”, își face planul de promovare și adaugă costurile cu publicitatea în preț.

        • ketherius 2017-02-07 Reply Author

          Așa ziceam și eu în prima fază a războiului meu cu reclamele. Apoi am realizat că reclamă se face întotdeauna, pentru toate produsele. Așadar, faptul că i se face reclamă nu mai este un criteriu relevant pentru decizia de cumpărare.

          • Renata Carageani 2017-02-08 Reply

            Încercatul, zic eu, e un criteriu important în cumpărare. Și calitatea.
            Nu e important să vinzi 100 de mii de cutii de produs X în timpul campaniei publicitare și apoi 10 mii sau 500 de bucăți și gata. Important e cât vinzi lunar, timp de mulți ani, după ce reclama a încetat cu desăvârșire. Mă gândesc tot la produse farmaceutice și vorbesc din experiență, că la alt comerț nu prea mă pricep.

  • Lotus 2017-02-07 Reply

    La magazinele mai mici, vine merchandiserul de la firma X, își pune sucurile lui în față și cele de la alte firme în spate. După care vine merchandiserul de la firma Y, își pune sucurile lui în față și pe restul în spate. Uneori se negociază cu patronul poziția în raft sau locul în vitrină (dacă e vară, ajută să fie sucul rece, nu cald).

    • Lotus 2017-02-07 Reply

      Ăsta era reply la discuția indtre Papa și Elena.

      • papagigli 2017-02-08 Reply

        Lotus, nu te lasi? Esti catir? 😆
        In magazinul nostru mic, nu vine nicun X si niciun Y. Cum adica sa-mi spuna altu cum sa-mi vind marfa, chiar daca marfa e cumparata de la ei? Asta se poate intimpla in magazinele mari care inchiriaza spatii unor producatori si pe care producatorii respectivi platesc bir.
        Lasa dracu sucurile, da-o pe sex! 😆

        • Lotus 2017-02-08 Reply

          Cât de reprezentativ este magazinul vostru mic pentru magazinele mici din România? Sau ce, crezi că pe vânzătoare o doare undeva de cum sunt așezate sucurile? Fiecare distribuitor își angajează oamenii lui pe mercantizare, care, printre altele, cu asta se ocupă.

          • papagigli 2017-02-08 Reply

            Bine Lotus, e ca tine.

          • Lotus 2017-02-08 Reply

            Păi este, pentru că știu ce spun.

    • Elena 2017-02-07 Reply

      Da. Ești comic. :)))

  • Cudi 2017-02-07 Reply

    Rezum ce am zis mai sus, poate așa mă înțelegeți mai bine. Apoi mă duc și eu la nani.
    Nu sunt o fană a reclamelor, nu mă uit la teleshopping, derulez până dincolo de ele când apar. Dar înțeleg necesitatea reclamelor.
    Grupajele de reclamele țin în viață televiziunile private, ziarele, posturile radio, iată, până și wordpress.com. Dacă n-ar avea grupaje cu reclame, oamenii care lucrează în televiziuni, la ziare, la radio, n-ar putea fi plătiți. Televiziunile, radiourile ar da faliment fără contracte de publicitate. Și într-un final, informația n-ar mai circula ca acum. Decât să se limiteze accesul la informație, decât să fie îngrădită opinia publică la o singură televiziune națională finanțată de stat, cum era înainte, mai bine ca acum, acceptând compromisul numit publicitate.

    • Elena 2017-02-07 Reply

      Cudi dragă, ce ai făcut tu acum e publicitate la publicitate. 😛

    • Cudi 2017-02-07 Reply

      Încă una și mă duc: să existe o reglementare etică și deontologică a reclamelor difuzate care, printre altele, să interzică publicitatea la medicamente, arme, sex etc.

      • Elena 2017-02-07 Reply

        Îmi place. Să-mi spui când candidezi că eu votez cu tine, să știi. 🙂

      • Lotus 2017-02-07 Reply

        Nicicum nu se nimerește să cădem de acord cu publicitatea asta. Eu nu-i înțeleg necesitatea. HBO bagă filme mai bune decât posturile TV cu publicitate. Deci nu e necesară. Aș fi făcut o concesie pentru reclamele la sex, dar pe ălea nu le vrei tu.

  • n±1 2017-02-08 Reply

    Cum zicea cineva pe aici, reclamele nu-ţi bagă mâna nici în buzunar, nici în portofel, nici nu-ţi dau iama pe card. Nu te obligă să cumperi. Aşa că reclamele dispar degeaba dacă nu dispar prostia, credulitatea, lipsa de discernământ… Astea par să câştige teren şi se va găsi întotdeauna cineva care să profite, cumva, de pe urma lor. Prostia se plăteşte. Cred că asta e o altă lege a naturii. 😛 Părerea mea.

  • Iosif 2017-02-08 Reply

    Efectul de piramida functioneaza perfect.Stie cineva cum au fost construite PI-RA-MI-DE-LE ?!… 🙂
    Aceasta viata este o imitatie,înselatorie,limitata de prostia maselor ce cred si accepta mai usor o minciuna,decât ADEVARUL ABSOLUT,HRISTOS eliberatorul sclaviei milenare,limitate de perceptiile primare,neevoluate,a materiei lipsite de valoare ,a “carnii” care a fost facuta din pamânt si unde se reîntoarce mai devreme sau mai târziu,respectând Legea Creatorului. V-ati întrebat ce se întâmpla dupa aceea cu SUFLETUL ? El ,unde merge ?!… 🙂
    “Duhul este acela care da viata,CARNEA nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si VIATA .”

    • Renata Carageani 2017-02-08 Reply

      Iosif, doar n-o să zici că tu știi cum s-au construit piramidele! Sau, dacă știi, spune-mi și mie. Dar să nu fie varianta clasică, aia cu mii de sclavi și multă venerație față de faraon.

    • papagigli 2017-02-08 Reply

      Bey Iosife, dupa ce ca esti idiot, mai esti si idiot. Am promis ca nu-ti mai vorbesc, pentru ca te consider o mizerie de om si o pierdere de timp. Dar daca te apuci sa insulti pe toti cei care nu delireaza ca tine, e posibil sa te dau si dracu de habotnic idiotizat si periculos. Pastreaza-ti convingerile pentru tine si nu le mai scoate la mezat ca pe curve. Sunt ateu dar nu mi-am permis sa-i numesc pe credinciosi prosti, neevoluati, retardati si asa mai departe. Ai dracu bun simt, ca ti s-a atras atentia de nenumarate ori si de catre credinciosi, dar credinciosi care stiu ce-i decenta, nu descreierati ca tine. Asta te-a invatat pe tine religia, boule? Sa jignesti pe cine nu gindeste ca tine?

      • Iosif 2017-02-08 Reply

        Deasemenea este scris:
        “Întelepciunea striga pe ulite,îsi înalta glasul în piete; striga unde e zarva mai mare,la porti,în cetate,îsi spune cuvintele ei : “Pâna când veti iubi prostia,prostilor ? Pâna când le va placea batjocoritorilor batjocura si vor iubi nebunii stiinta ?” (Proverbe 1: 20-22)

  • Iosif 2017-02-08 Reply

    Renata draga,nu stiu câta credibilitate as avea din partea ta si a celor ce traiesc doar prin perceptia limitata a celor cinci simturi primare,lipsiti de credinta în Hristos,manifestarea bio-fizica a Tatalui Cel Vesnic,atemporal,Proectantul si Ziditorul universului,micro si macrocosmosului,perceput si neperceput de catre omul muritor.
    Dumnezeu ne-a dotat înca de când exista omul pe pamânt,cu aceleasi capacitati ale perceptiei Lui,cu o singura conditie ; ASCULTAREA. Nerespectarea acestei simple conditii a atras asupra umanitatii pierderea caracterului nemuririi (slava lui Dumnezeu) scris în ADN dar pierdut din pricina neascultarii care i-a atras asupra sa moartea (limitarea vietii la o zi în perceptia Tatalui ),iar dupa construirea de catre Nimrod a Turnului Babel si încurcarea limbilor,viata a fost limitata la 120 de ani.
    Ca sa^revin la cum s-au construit piramidele,am sa-ti raspund retoric : Cu ce putere a facut Isus Hristos miracolele scrise în Carte ?…

    • Renata Carageani 2017-02-08 Reply

      Constructorii piramidelor erau niște truditori umili, incapabili de miracole.

      • Iosif 2017-02-08 Reply

        Da,este adevarat,însa Faraonii aveau tehnica pe care oamenii de stiinta din zilele noastre,arheologii si geneticienii înca nu o pot explica,iar fratii mei iudeii,dupa 430 de ani de sclavie în egipt ,au fost eliberati de Moise la chemarea speciala a lui Dumnezeu de a elibera poporul Lui de Legamânt,din sclavia egiptenilor,deoarece în egipt au fost dusi doar 70 de persoane urmasi a lui Avraam,prietenul lui Dumnezeu prin intermediul nenorocirilor lui Iosif,fiul lui Iacov,nepotul lui Isaac si stranepotul lui Avraam.
        Acest mic trib a dus-o bine o perioada de câteva generatii ,iar când au fost exploatati peste limitele admise Dumnezeu i-a scos prin Moise,prin puteri miraculoase inexplicabile si incredibile,contestate de atei si oamenii de stiinta (dumnezeii acestui veac) care acum nu suporta dezvaluirea Adevarului Absolut,prin care în câtiva ani vor pierde controlul asupra planetei albastre Terra,inversându-se puterile ocultismului si înselaciunilor milenare ,reversul medaliei . Cum faci ti se va face. Toate au vremea lor ,însa toate sunt sub controlul lui Dumnezeu,fie credem fie nu .
        Apoi,sa nu uitam cinfectionarea “Chivotului Legamântului” si “Tablele Legii” ,etc… 🙂
        P.S.Pe cei care ma jignesc ,si spun neadevaruri despre mine îi iubesc la fel ca pe proprii mei frati,deoarece nu ei sunt vinovati,ei sunt influentati de “Mamona” dumnezeul acestui veac,mort lipsit de valorile eterne autentice ale IUBIRII ABSOLUTE . .

  • papagigli 2017-02-08 Reply

    Cudi, ai de gind sa-i inchizi dobitocului astuia gura sau nu?
    Pina atunci, v-am pupat!

    • ketherius 2017-02-08 Reply Author

      Avem aici două probleme. Prima este aceea că eu nu consider insultător ce a spus Iosif. Nu pot să îl cenzurez pentru ceva ce nu consider greșit.

      A doua problemă, mult mai importantă, estre aceea că, dacă îl cenzurez pe Iosif pentru ceva atât de vag, atunci trebuie să aplic aceeași măsură tuturor celor care au făcut ca el. Și, crede-mă, aproape toți cei de aici am dat dovadă, la un moment dat, de intoleranță, aroganță, agresivitate. Poate nu și tu, dar se pare că începi acum…

      • papagigli 2017-02-08 Reply

        Nu ketherius, nu incep, termin, pentru ca tu nu-i cunosti antecedentele, iar jignirile lui par sa nu te afecteze in mod direct. Mie mi-a urat sa mor in trei ani sau trei luni, dracu sa-l ia, doar pentru ca nu-i impartaseam habtnicia dementa si a continuat sa-mi trimita zeci de comentarii si dupa ce l-am dilit. Si inca ceva, nu sunt singurul blogger care l-a interzis sau care i-a facut observatie de nenumarate ori. E un obsedat periculos, din punctul meu de vedere.
        Dar cum doua probleme am considerat si eu, ramin la a doua. V-am pupat!

        • Elena 2017-02-08 Reply

          Papagigli, cel mai puternic rămâne, cel mai slab abandonează și pleacă. Nu stai prea binișor la capitolul ‘a ingora’, nu?
          Nici eu nu-l agreez, dar nu-i treaba mea să fac ordine la alții după cum consider eu, pentru că poate nici pe mine nu mă agreează alții, așa e când există o diversitate de păreri. De ce crezi că se spune că cine SE ASEAMĂNĂ se adună? 🙂
          Pe vremuri celor care nu rezistau în condiții de stres li se spuneau că sunt “slabi de înger”. Faină expresie! 🙂

          • Elena 2017-02-08 Reply

            *’a ignora’

          • Renata Carageani 2017-02-08 Reply

            Elena, doar nu venim aici pentru ca să ne arătăm mușchii nervilor!
            Iosif nu e cu mult mai fixat pe o idee decât Fire.
            Keth are dreptate: Iosif are un crez. Noi avem păreri. Ne descurcăm.

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Așa e Renata, eu te admir, în ciuda controverselor care au mai existat pe aici. Am rămas surprins plăcută să-ți aflu vârsta citindu-ți unul din commenturi de la tine de pe blog, pentru că ești deschisă, ești plăcută prin modul cum te exprimi, dispusă să împarți din ce știi cu alții și fresh. 🙂

          • n±1 2017-02-08 Reply

            Elena, ai impresia că Papagigli şi Iosif SE ASEAMĂNĂ?

            Oricum, nu cred că aici e vorba de “cel puternic” şi “cel slab”. Comentăm pe blogul ăsta, şi pe oricare altul, atâta vreme cât ne simţim bine în gaşca formată. Când ceva ne calcă pe nervi prea tare, ne retragem nu din slăbiciune, ci fiindcă nu suntem masochişti.

          • Elena 2017-02-08 Reply

            N+1, mi-ai stricat toată pledoaria de convingere ca Papagigli să rămână. Îmi era oarecum să-i zic direct că mi-ar plăcea să rămână. 🙂

          • n±1 2017-02-08 Reply

            Eu zic că n-am stricat nimic, Elena. Dimpotrivă, te-am ajutat să spui sincer ce-ţi doreşti. 😛 😀

          • n±1 2017-02-08 Reply

            Elena, dar poţi discuta în continuare cu Papagigli pe blogul lui, fără să insişti să se întoarcă aici. 🙂

          • papagigli 2017-02-08 Reply

            Elena,
            Iti raspund acum, pentru ca nu pot intoarce spatele unei doamne, dar daca mai ai ceva sa-mi spui, poti intra pe blogul meu, promit sa nu te abuzez verbal 😆
            Nu plec din cauza dementului, dar nici nu inteleg sa ma “adun” cu el, ca sa nu ma manince porcii. La el nu e crez, cum eronat spune Renata, e boala si va veti convinge singuri, nu-mi mai bat gura. Incepe in tromba, dupa care o moaie, daca e apostrofat, pentru a nu fi extirpat. Hotarirea de-a nu mai intra, cum spuneam, nu i se datoreaza aluia, ci alegerii facuta de ketherius.
            Iar in legatura cu “slabiciunea” si te rog sa n-o consideri un repros, ci doar o remarca
            1. De obicei dau sfaturi cind mi se cer
            2. Daca mi se cer si nu cunosc toate detaliile, imi vad de treaba.
            Dar asta sunt eu si desi imi dau dreptate, nu pretind ca as avea-o 😆
            See you on VatiClan, daca doresti sa mai dialogam. Dar daca lucrurile se vor mai schimba pe aici, voi reveni cu mare placere.

          • Elena 2017-02-08 Reply

            L-am citit, scrie frumos iar ultima postare cu florile m-a cucerit. E cel mai simpatic ateu pe care l-am cunoscut, virtual. 🙂
            Cred că de asta nici pe Dumnezeu nu îl deranjează că-i ateu și îl iubește. Unii atei sunt mai sensibili și simpatici decât chiar credincioșii. :)))
            Dar nu mă bag în cercul lui acolo, îl aștept aici dacă o să mai vrea să vină. 🙂

        • Elena 2017-02-08 Reply

          Papagigli, țip de aici, sper să mă auzi: Mi-ar plăcea să rămâi!!! Come back!
          În balanța ta nu cântăresc mai mult cei care îți plac decât cei care nu îți plac de aici, astfel încânt balanța să încline să rămâi? Mai cântărește (gândește-te) încă o dată! 🙂

          • n±1 2017-02-08 Reply

            Ai putea să i-o spui pe blogul lui, unde o să te-audă sigur, fără să ţipi. 🙂

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Mulțumesc, N+1! 🙂
            M-ai ajutat să fiu mai directă, dar nu vreau să insist mai mult decât am făcut-o deja. 🙂
            Îi respect alegerea. Fiecare plătește un preț (mai mic sau mai mare, pe care îl conștientizează pe deplin, parțial sau deloc) pentru alegerile sale. Eu respect alegerile fiecaruia, chiar dacă acest lucru presupune schimbări sau noi limite. 🙂
            Asta e viața, nu putem avea mereu tot ce ne dorim. 🙂

            • Cudi 2017-02-08 Reply

              Elena, ești tare simpatică. Și mie îmi pare rău pentru că Papa nu mai e cu noi, n-am știut că Iosif are antecedentele respective, habar n-am cine e Iosif, a apărut pe-aici în urmă cu câteva articole (cam de o lună, nu?). N-aș fi crezut că e atât de faimos în blogosferă.

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Nici eu nu îl știu pe Iosif, dar pare că vrea să etapeze cu “religiozitatea” lui, mereu turuie aceleași replici care par a fi niște complilații nereușite și care nu se imbină armonios și nici nu sunt măcar puțin în rezonanță cu ce se discută te blog. Fac notă discordantă cu ce se discută (nu că eu aș fi ontopic mereu 😛 ).
            La el are efectul invers, chiar de selectezi ceva bun din ce spune, are efectul advers religiozitatea lui, te face să renunți la a crede ce spune pentru că e ca picătura chinezească care te irită, te enerveazã la un moment dat.
            Îmi cer scuze lui pentru faptul că îl discreditez dar sfatul meu e să spună ce crede el, în cuvinte simple, fără replici pompoase memorate sau copiate. 🙂

            • Cudi 2017-02-08 Reply

              Uite, Elena, mie îmi pare rău că nu mai este pe aici nici Fire, pe care o consider inteligentă și care a dovedit multă răbdare în fața oprobiului cvasiunanim.

          • Elena 2017-02-08 Reply

            *epateze

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Pe Fire și eu am combătut-o vehement dar și mie îmi pare rău că a plecat. 🙂
            Mă cam mustră conștiința că poate a plecat din cauza mea și ție îți plăcea mult de ea. 🙁

            • Cudi 2017-02-08 Reply

              Da, îmi plăcea mult de ea și îmi place mult și de tine. 🙂 Dar nu consider că ar fi vreunul dintre voi vinovat pentru că a renunțat să mai discute cu noi. Vinovată sunt eu, pentru că la un moment dat am băgat o formă de cenzură, respectiv să nu vă mai necăjească cu epitete greu digerabile la adresa dumnezeului biblic. Greșeala a fost a mea. De altfel, a fost prima dată, cred, când am cenzurat ceva pe blog. Și, colac peste pupăză, zilele trecute n-am aprobat comentariul unuia sau uneia ce semnase sub pseudonimul Arsenie Buca, în care doar o jignea pe Renata, nimic altceva. Și asta a fost o premieră. Până aici, n-am cenzurat pe nimeni și nu am șters comentarii, chit că unii veniseră doar cât să mă înjure.

          • n±1 2017-02-08 Reply

            Cudi, eu personal sunt de părere că ai procedat corect şi când nu ai aprobat comentariul acelui/acelei Arsenie Buca, şi când i-ai atras atenţia lui Fire asupra “epitetelor greu digerabile”. Cred că şi mie ar fi trebuit să mi se atragă atenţia că am sărit calul când am jignit-o pe Elena.
            Cred că posesorul unui blog ar trebui să joace rolul unui moderator în asemenea cazuri.

            Mi-am dat şi eu cu părerea, blogul e al tău şi al lui Ketherius, voi hotărâţi ce faceţi aici şi ce nu.

          • Lotus 2017-02-08 Reply

            Da, îmi plăcea mult de ea și îmi place mult și de tine.

            Get a room already!

            Trebuie totuși să admiți că „cenzura” de care pomenești era o rugăminte de bun simț, pe care mai mulți i-au adresat-o. Și că atitudinea asta inflexibilă de tipul „dacă nu mă lăsați să înjur, eu nu mai comentez, pentru că eu nu pot comenta decât folosind acești termeni!”, fără să-i nege alte posibile calități, nu-i totuși o chestie de admirat.

        • ketherius 2017-02-08 Reply Author

          Pe mine Lotus m-a făcut “bătut în cap” și mi-a zis să mă arunc în mare (nu cu scopul unei vieți lungi și fericite). Îl vezi pe Lotus blocat? Nu, pentru că nu mor caii când vor câinii. Și orice om sau vorbă au greutatea pe care le-o dăm noi. Eu aleg să nu dau importanță cui nu merită.

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Ai dreptate, Keth. Și mie mi-a zis Lotus că-s bătută-n cap și alte cele dar nu sunt ranchiunoasă, deși contează când discut cu cineva modul în care-mi vorbește și cum mi se adresează. 🙂

          • Lotus 2017-02-08 Reply

            Hai să nu distorsionăm sensurile. Cred că ți-am zis să te arunci în ocean, nu în mare! 😀

    • Cudi 2017-02-08 Reply

      Stai puțin, că eu n-am înțeles cărui dobitoc ar trebui să îi închid gura, nu de alta, dar suntem mai mulți pe-aici. :p

  • Iosif 2017-02-08 Reply

    Este scris: “Dumnezeu a vazut ca lumina era buna si Dumnezeu a despartit lumina de întuneric.”

  • Elena 2017-02-08 Reply

    Eseu pentru Cudi referitor la plantele care nu simt, nu au conștiința trează, dar sunt vii 🙂

    Compilație de susținere a ideii (ontopic cu articolul oarecum 😛 )

    ‘Anestezia generală (AG) este o stare de comă profundă indusă medicamentos, în timpul căreia pacientul doarme şi nu simte durerea. Pe durata AG el nu se poate mişca, muşchii i se relaxează, anumite funcţii vitale încetinesc, fără ca pacientul să îşi aducă ceva aminte despre ceea ce i s-a întâmplat în tot acest interval. Cu alte cuvinte, anestezia generală asigură hipnoza (somnul), analgezia (lipsa durerii), amnezia (lipsa memoriei), imobilitatea şi relaxarea musculară care permit desfăşurarea intervenţiei chirurgicale în condiţii optime.” Dr. Teodor Buliga
    “Anestezia generala este acea stare de inconstienta indusa unui individ cu ajutorul anestezicelor pentru a se putea realiza o serie de proceduri medicale si chirurgicale. ”
    “Administrarea acestor substante anestezice pe timpul interventiei asigura faptul ca persoana pierde senzatia de simt pe tot corpul si astfel sunt posibile proceduri medicale care in alt caz ar fi foarte dureroase.”

    Așadar prin anestezie generală, omul doarme, este inconștient, poate fi ciopârțit că nu-l doare, decât atunci când redevine conștient și se trezește din somnul lui. Aș putea să mai completez dar o idee o rumegi mai ușor dacă e scurtă, concisă. 🙂

    Starea vegetativă la om

    „Aceşti pacienţi pot evolua fie spre aprofundarea comei şi intrarea în moarte cerebrală, fie spre ameliorare, în funcţie de boală, sau chiar ieşirea din comă”
    “Există foarte multe studii care te fac să te întrebi „ce este omul, ce-l defineşte pe om?”. Faptul că are tub digestiv, că are rinichi şi produce urină, respiră, aceste lucruri sunt specifice regnului animal. Mai mult ca sigur, ceea ce ne defineşte este starea de conştienţă, intelectul, pentru că suntem fiinţe gânditoare. Or, un pacient în stare vegetativă îşi pierde această esenţă a fiinţei umane, conştienţa, şi rămâne într-o formă care nu este identică cu natura umană”,șeful secției ATI, TM Dorel Săndesc.
    Părerea mea e că e ca și vița de vie, dacă îl tai, curge apă/în cazul omului sânge, dar el nu simte, e în stare vegetativă (uneori persistentă). 🙂

    Aștept cu drag să mă combateți, să ne contrăm, să disecăm. 🙂
    Renata, ești invitatul special. 🙂

    • n±1 2017-02-08 Reply

      Din câte ştiu eu, experimentele au demonstat că plantele simt, nu sunt ca un om anesteziat. Şi simt chiar şi atunci când i se face un rău unei alte plante, din apropierea lor.
      Dar n-am aprofundat subiectul şi n-am timp să caut acum pe net ceva care să-mi susţină afirmaţiile. Îi las pe alţii să vină cu argumente solide. Pro sau contra.

      • Elena 2017-02-08 Reply

        Am un pahar de vin roșu la bord (e ziua unei prietene – am o scuză 😛 ), deci neuronul meu Vasilicã e puțin euforic, și aștept să mă îngraș de la dulcele înfulecat (pe mine nu mă iartă, orice plăcere are prețul ei) dar între timp ce mă îngraș pot să-ți spun că plantele simt lipsa iubirii, au nevoie să fie îngrijite (deși unele sunt mai rezistente), ca orice vietate ( ca orice e viu) se dezvoltă mai frumos când simt armonie și iubire în jurul lor. Plantele cresc la fel cum nici corpul uman în timpul anesteziei totale nu își intrerupe creșterea, continuitatea, funcțiile vitale. Doar că cei în stare vegetativă au o creștere, dezvoltare mai lentă pentru că deși au perfuzii, nu au rădăcini și nu sunt în mediul lor, nu aceasta e starea lor de fapt. 🙂

      • Elena 2017-02-08 Reply

        Dar simt iubirea, în starea lor inconștientă, nu simt și durerea, conexiunea cu materia nu e foarte legată. 🙂

      • Elena 2017-02-08 Reply

        Această teorie că plantele sunt vii dar nu au suflet (nu au conștiintă de fapt, sunt inconștiente), ANIMAlele au suflet (deci și simt durerea și afectiunea precum se știe) iar omul are spirit (care e suflet+ rațiune, unii zic că spiritul are dimensiuni și culori si de aceea în iconografie Iisus, sfinții apar cu un cerc luminos în jurul capului), așa zicea Sfântul Antonie cel Mare prin sec. al III-lea. 🙂
        Și nu numai el, și alți sfinți.

        • Elena 2017-02-08 Reply

          *spirit=suflet+rațiune+conștiință+ evoluție, poate. 🙂
          Nu știu, aștept păreri. 🙂

        • Cudi 2017-02-08 Reply

          Elena, ma bea un pahar de vin și-n cinstea noastră, te rugăm. 🙂
          Legat de iconografii și cerculețe luminoase în jurul capului, tot ceea ce este viu are aură – și oamenii, și animalele, și plantele.
          Legat de durerea pe care o simțim noi și animalele, singurele indicii ce ne-ar putea face să credem că plantele n-ar simți durere sunt lipsa zbaterii și a gemetelor. Faptul că plantele nu se mișcă precum animalele și nici nu au voce e suficient pentru tine ca să concluzionezi că e totuna să privești o floare în mediul ei sau să o rupi și s-o înfuleci? Eu cu Ketherius am avut câteva meciuri pe tema asta, mi-a adus omul buchete de flori și l-am blagoslovit zile-ntregi, repetându-i că nu-mi plac florile rupte și nu văd ce e frumos în a le admira cum mor în vază. Apropo, am citit demult ceva tare frumos pe tema asta, ca un fel de poem, și o să caut pe google să-ți arăt și ție. Un moment.
          N-am găsit textul ăla. În lipsa lui, îți ofer altceva:
          “Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?” – Nichita Stănescu

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Cudi, de ce video-urile mele postate aici nu apar ca reclamele postate de tine mai sus, sunt la fel de scurte ca durată?
            Trebuia să fac eu ceva ca să apară la fel? 🙂

            • Cudi 2017-02-08 Reply

              Elena, e din cauză că trimiți spre varianta lor pentru mobil. Linkul tău arată așa: “https://m.youtube.com/watch?v=E8d_JvMpoY4”. Scoți “m.” din fața lui “youtube” și va arăta astfel:

          • n±1 2017-02-08 Reply

            Elena, când rupi flori pentru ceai o faci ca să te tratezi, iar când le rupi ca să le pui în vază o faci ca să te delectezi. E aceeaşi deosebire ca între a vâna ca să mănânci şi a vâna ca să te distrezi.
            Dar nu cred că are rost să reluăm discuţia, ca s-o ţinem iarăşi fiecare pe-a lui.
            Se mai pot găsi şi alte teme pe care să ne contrazicem. 🙂

          • Lotus 2017-02-08 Reply

            Ai dreptate, Cudi, și eu zic că despre aură este vorba în acele cercuri din jurul capului. Dar nu toți oamenii o au la fel de dezvoltată. În plus, în creștetul capului există un centru de forță (CHAKRA) care te pune în legătură cu Dumnezeu și trezește capacitățile latente pe care le ai (inclusiv puterile paranormale). Acele cercuri ar simboliza faptul că sfinții, spre deosebire de oamenii obișnuiți, au activat acest centru de forță. Sigur că teoria chakrelor este proprie mai cu seamă sistemului Yoga, dar nu-i exclus ca mulți dintre părinții bisericii și sfinții din trecut să fi avut clarviziune și să fi observat aceste aure chiar fără să cunoască noțiuni teoretice despre ele.

            https://c1.staticflickr.com/3/2176/32791521645_c7ce8f5f60.jpg

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Mulțumesc pentru explicații, Cudi!
            Voiam să îți spun că paharul de vin semăna mai mult cu o vază de flori decât cu un pahar, de abia mai vedeam tastele, așa că pot spune că jumătate l-am băut pentru voi. Hic! 🙂

        • n±1 2017-02-08 Reply

          “Spuneţi-mi, gingaşe flori, stropi de lacrimi din stele, … vă daţi seama de cumplita soartă ce vă aşteaptă? … Mâine o mână necruţătoare vi se va încleşta în jurul gâtului. Aveţi să fiţi frânte, smulse mădular cu mădular şi purtate departe de liniştitele voastre locaşuri…
          Poate chiar să vă fie ursita să fiţi închise în vreun vas strâmt, unde numai o apă stătută să vă potolească setea nebună, înainte mergătoarea vieţii în scădere…
          Nu v-ar fi fost mai bine să fi fost ucise chiar când aţi fost prinse? Ce nelegiuiri trebuie să fi săvârşit voi în vieţile trecute, ca să îndreptăţiţi o asemenea pedepsire ca aceasta?…
          De ce s-au născut florile atât de frumoase şi de nefericite?… Chiar cel mai blând dintre dobitoace, ajuns la disperare, poate să lupte… Dar vai, singura floare cunoscută cu aripi e fluturele; toate celelalte stau fără apărare înaintea distrugătorului. Dacă, în zvârcolirea lor de moarte, vor fi strigând, ţipătul lor nu străbate niciodată până la urechile noastre învârtoşate.”
          Okakura Kakuzo – Arta Ceaiului

          • Cudi 2017-02-08 Reply

            Oh, mulțumesc mult, n+/-1! Asta căutam! Elena, textul ăsta doream să ți-l arăt!
            Pe de altă parte, Elena, promit că o să mai avem ocazia să vorbim pe tema asta, dar acum, în contextul discuțiilor de mai sus, chiar am face ghiveci revenind la disputa alimentației cu sau fără carne.

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Frumos text și emoționant totodată. Dar tratamentul naturist cu plante, sau cana de ceai aburindă pe care o sorbi câteodată nu presupun ruperea unor plante și flori și uscarea lor? Ele încă sunt vii și se deshidratează până devin ceaiuri care aromează apa prin infuzare. Și eu prefer florile în ghivece dar la fel de bine am putea spune cā și piatra șlefuită suferă când e tratată ca să prindă forma unei pietre prețioase. Sau marmura, stânca, stalactitele și stalagmitele, când scormonim după metale, petrol și alte zăcăminte. 🙂
            Dar de ce ar fi creat Dumnezeu vietăți care să sufere fără ca omul rațional să priceapă?

          • n±1 2017-02-08 Reply

            Am vrut să pun comentariul meu precedent aici, dar iar m-am dus la alt “reply”.
            E semn că trebuie să mă duc la culcare. 🙂

          • Elena 2017-02-09 Reply

            Dar toaletarea copacilor fructiferi, curățarea viței de vie pentru a face fructe mai multe? Toaletarea arbuștilor decorativi? Atunci crezi că îi doare? Și de ce Dumnezeu să fi creat viețăți care suferă în tăcere, în nemișcare? Ca să nu ne dăm seama? Fructele și semințele nu cred că suferă, oricum. 🙂

          • n±1 2017-02-09 Reply

            De ce să nu le fi creat? Numai fiindcă ţi se pare ţie că nu e OK?
            În plus, s-a dovedit că nu putem percepe tot ce înconjoară – ne scapă o grămadă de sunete, de mirosuri, de culori… etc. Dar am început să le percepem cu ajutorul diverselor aparate, care percep, printre altele, şi suferinţa plantelor.
            Şi gata, consider discuţia încheiată. Din partea mea nu mai aştepta răspunsuri. Dacă vrei să despici firul în patru, scrie un tratat.

        • Elena 2017-02-08 Reply

          Nature is speaking.
          Toate sunt frumoase și interesante:
          https://m.youtube.com/watch?v=qBBOue_AdcU

        • Elena 2017-02-08 Reply

          Poate nu aveți timp și chef pentru toate, dar cel puțin pentru aceasta:
          https://m.youtube.com/watch?v=E8d_JvMpoY4

        • Elena 2017-02-08 Reply

          Discursul președintelui Uruguay (e și un test de lipit video-uri)

        • Renata Carageani 2017-02-08 Reply

          Elena, cum zice Cudi, tot viul are un câmp biomagnetic în jurul corpului somatic, o aură . Nu sunt genul care vorbește cu florile din ghiveci, dar mi-e imposibil să fac abstracție de emisia de energie a unei păduri, când mă aflu în mijlocul ei. Nu știu dacă plantele simt durere când le tai, dar sigur, la nivelul întregului lor organism percep ceva, încearcă să repare amputarea cu secreții, își produc o cicatrizare și prezintă, la nivel energetic (am văzut experimente filmate) simptomul organului fantomă. Percep și starea de sănătate sau boală a altei plante aflate în apropiere, prin modificarea aceluiași câmp energetic.
          Avem în farmacie 3 violete care, la un moment dat, nu păreau s-o ducă prea bine. Erau la fel udate, la fel luminate, nu le schimbam poziția și totuși o luaseră la vale. Mi-am dat seama că prea multor paciente (femeile iubesc florile, nu?) le dăduserăm voie să le rupă „doar o frunzuliță”, ca s-o pună în apă, să facă radicele etc. În medie, pe săptămână, fiecare dintre ele pierdea cel puțin două frunzulițe, evident, pe cele mai vitale și frumoase. Am închis robinetul la amputări. Cum întreba vreo babă, cu ochii la ghiveci, pot să iau și eu…?, i-o retezam scurt – NU. Totuși plantele nu păreau s-o ducă mai bine, așa că le-am cumpărat de la florărie, fiecăreia, jucării: niște păsări mici, făcute din pene adevărate, foarte frumos colorate, fixate pe o tijă subțire, de sârmă și le-am înfipt în pământul lor. Cam în trei zile s-au pus pe înflorit. De-atunci, nu se mai opresc. 🙂 Simple coincidențe. Poate! Sau poate că nu.
          Într-un anume fel, foarte discret, le iubim și am impresia că ele simt.

          • Elena 2017-02-08 Reply

            Interesant, nu știam nici că violetele se înmulțesc prin frunzulițe. Un fel de marcotaj mai altfel. 🙂
            Mă așteptam să spui ceva de anestezia generală și starea de vegetație la om, că de acolo a pornit discursul și comparația. 🙂

  • Iosif 2017-02-08 Reply

    @Elena
    Draga meaîndiferent ce parere au unii blogari despre mine,ca ma agreaza ori ba pe blogurile lor,eu am ajuns la o perceptie dincolo de orgolii si resentimente,luptându-ma cu propriu-mi EGO umilinduma si acceptând ura din partea celor ce nu suporta Adevarul biblic (Cuvântul lui Dumnezeu). Dupa zeci de ani de experiente si antrenamente dure (Renata cunoaste mici detalii) am reusit sa-mi consolidez si contrôlez ^resentimentele fata de semenii mei prin IUBIRE NECONDITIONATA.
    Crede-ma ca citindu-ti comenturile mi-ai devenit simpatica,mai cu seama ca porti acelasi nume cu al iubitei mele mame.
    Uneori ma amuz de perceptiile voastre si de judecatile ce mi le atribuiti,iar pentru a va face o idee despre ceea ce sunt eu ca om muritor de rând,sa stiti ca sunt o entitate rational-sentimentala (în trup) însa traiesc de ceva vreme înafara trupului material,prin credinta si IUBIRE în Cuvântul Tatalui ceresc,iar valorile la care-mi raportez existenta sunt cu precadere cele spirituale,eterne comori care nu pot fi furate si/sau degradate decât daca as renunta la IUBIREA ABSOLUTA.
    Va iubesc pe toti cu o dragoste neprefacuta ,eterna,mostenita de la Cel Ce Este Tatal si Dumnezeul meu si de la fratele meu mai mare (întâiul nascut) Isus Hristos care a murit în locul meu si al tuturor celor ce-L accepta în inima lor,dincolo de dogme religios-oculte ce au menirea sa însele masele,iar pe atei îi iubesc în mod special,pentru ca ei cer dovezi palpabile pentru a crede,constiinta lor fiind mai curata decât a majoritatii asazisilor crestini credinciosi religiosi îndoctrinati.
    Eu am fost dintotdeauna un rebel independent de oamenisi ramân LIBER,eliberat de credinta în jertfa lui Hristos,sub directa conducere a Duhului Adevarului Absolut,pe care lumea nu-l poate suferi deoarece impune o (lepadare de sine TOTALA),o forma de abandonare a vointei proprii în favoarea ascultarii si calauziri Duhului lui Dumnezeu,o relatie zilnica asemanatoare cu cea duintre un tata si fiul sau.
    Mai pe scurt,da, fata de lumea zisa normala,sunt un ‘nebun de dragoste de Tatal’ ! 🙂

Raspunde

%d bloggers like this: