Teorie despre evoluția rugăciunii

Cândva, în vremuri preistorice, o furtună puternică a lovit pământul. Găsind adăpost sub niște stânci mari, câțiva oameni tremurau ca vergile de frică văzând furia naturii. „Sper să nu mă lovească săgeata de foc”, bâjbâi unul dintre ei, vizibil umil în fața furiei naturii. Furtuna a trecut, oamenii au ieșit de sub stâncile mari, fericiți că au scăpat cu viață. „Am scăpat pentru că eu am zis asta!”, a exclamat omul care și-a dorit din tot sufletul să scape cu viață. Iar ceilalți l-au privit admirativ, încurajându-l să procedeze la fel și data viitoare. Ceea ce s-a și întâmplat – o altă furtună lovi pământul și nici un fulger nu i-a atins pe oamenii adăpostiți sub stânci, toți scăpară nevătămați. Domnul Fulger a auzit rugămintea celui care îi cerea îndurare, au tras ei concluzia. A treia furtună, însă, lovi aproape de adăpostul oamenilor și unul dintre ei muri. „Poate nu ne-a auzit din cauza zgomotului, se gândi mai nou botezatul CelCareVorbeșteCuFulgerele, poate ar trebui să cerem îndurare în cor, să ne rugăm cu toții pentru viețile noastre!”

Și oamenii au început să se roage în grup pe timp de furtună, cu succes, din punct de vedere statistic. Așa se făcu că din zece furtuni, doar una se solda cu victime. De unde și concluzia lor că sigur era cineva de o putere inimaginabilă în spatele fulgerelor.

În alte locuri ale pământului se întâmplă la fel – cei afectați de secetă implorau ploaia, cei loviți de zăpezi și friguri năprasnice se rugau pentru soare – și cu toții își închipuiau că în spatele acestor fenomene trecătoare ale naturii se aflau niște cineva extrem de puternici și de a căror îndurare depindeau. Pe lângă rugăciuni, oamenii s-au apucat de adus jertfe, ca într-un târziu să fie, în marea lor majoritate, convinși că viața le este guvernată  de acele ființe cu puteri uriașe din spatele tunetelor, fulgerelor, soarelui etc.

Cum oamenii se răneau, se îmbolnăveau, mureau și tot așa, dar fenomenele naturii nu, au ajuns și la concluzia că acele forțe puternice sunt nemuritoare, spre deosebire de ei. În timp, le-au dat și nume, le-au închinat alte și alte altare și fel și fel de jertfe. Credeau că unii oameni, considerați mai luminați, puteau vorbi direct cu forțele respective, motiv pentru care i-au făcut șefi pe aceștia, le-au oferit putere.

Mai târziu, cineva a venit cu ideea că și forțele astea au un șef al lor – Șeful Șefilor, care era doar unul și toată lumea ar fi trebuit să ceară îndurare lui, rezolvând, implicit, toate celelalte nevoi. În plus, CeiCarePuteauVorbiDirectCuForța au cerut să li se respecte întocmai toate solicitările, pentru că au aflat ei, cine nu avea să asculte urma să sfârșească, după căderea în somnul final, în locuri groaznice, oribile, pline de suferință. Iar cei cuminți aveau să ajungă într-un loc fără furtuni, fără grija hranei, fără fulgere, secetă și pericole, într-o grădină superbă. Și oamenii au ajuns să asculte întocmai de CeiCarePuteauVorbiDirectCuForța, a căror aprobare sau dezaprobare conta deja mai mult decât vechile temeri față de forțele naturii.

CeiCarePuteauVorbiDirectCuForța i-au învățat pe oameni cum și unde să se roage, ce jertfe preferă Șeful Șefilor, cum să construiască templ(uri?)e și altare spectaculoase în cinstea lui și care e calea spre acea grădină superbă. În timp, s-au iscat războaie între oameni, grupurile luptând unele cu altele în numele propriilor Șefi și al Șefului Șefilor, ajungând să le fie frică nu de fulgere și secetă (de unde a pornit totul), ci de perspectiva iadului, de faptul că ar putea fi respinși de Forțe.

Și chiar dacă, între timp, s-au născut oameni care au explicat care-i legătura între potențialul electrostatic și fulgere, chiar dacă Soarele s-a adeverit a fi o stea între alte miliarde, chiar dacă au învățat cum să se protejeze de furtuni, oamenii au continuat să creadă în Șefii lor. Fricile lor de la început, cum că să nu-i lovească fulgerul, să nu-i omoare furtuna sau seceta, au fost înlocuite de altele: oamenii ajunseseră să se teamă de alți oameni sau de ei înșiși, având, astfel, mereu pentru ce se ruga. Iar CeiCarePuteauVorbiDirectCuForța s-au adaptat din mers lucrurilor, suprapunând descoperirilor științifice perspectiva unei grădini superbe și mai mari, și mai minunate, tăind, pe rând, de pe lista Șefilor fenomenele naturii și investindu-l pe Șeful Șefilor cu o și mai mare influență, pentru ca într-un sfârșit să zică –  e totul.

 

53 Comments

  • Lotus 2017-05-09 Reply

    Temple, nu templuri.

    Teorie a cui? Că tu ziceai că te rogi.

    • Cudi 2017-05-09 Reply Author

      A mea și a altora, foarte probabil.
      Cum și alții nu-și doresc atingerea fulgerului, la fel și rugăciunea mea.

      • Lotus 2017-05-09 Reply

        Frumos răspuns. Ar fi fost și mai frumos să încheie articolul.

      • Lotus 2017-05-09 Reply

        Cum nici* alții nu-și doresc :))

        • ketherius 2017-05-09 Reply

          Nu este greșită formularea inițială. “Nici” exprimă o negație mai categorică decât “nu”, atât.

          • Lotus 2017-05-09 Reply

            Cum adică „o negație mai categorică decât nu”?

            Eu cred că „și” și „nici” se folosesc în felul următor:

            a) „și alții își doresc asta” – afirmație;
            b) „nici alții nu își doresc asta” – negație.

            Nu poți spune „nici alții își doresc asta” sau „și alții nu își doresc asta”.

            • ketherius 2017-05-09 Reply

              Din fericire, realitatea nu corespunde imaginației tale și nici nu ai tu autoritatea să modifici limba română.

            • Cudi 2017-05-09 Reply Author

              Lotus, nu mi-e clar dacă am greșit și dacă am greșit, îmi pare rău, o să încerc să fiu mai atentă data viitoare, eventual o să evit asocierea asta. Putem trece peste? Ai făcut și tu multe greșeli pe care le-am observat și nu m-am împiedicat de ele, ți-am comentat mesajul, nu forma.
              P.S. Nu o da acum pe aia cu “oh, dar eu aș vrea să-mi arăți greșelile mele, ca să le îndrept, ca să învăț”… te rog. Ai înțeles ideea, am înțeles și eu.
              Încerc să fiu mai atentă.

              • Lotus 2017-05-09 Reply

                Dacă dorești, n-o să-ți mai semnalez greșelile. N-am cum să n-o dau pe partea aia. Uite ce situație stranie: eu mi-aș dori să fiu corectat, că numai așa pot evita greșelile similare pe viitor, dar tu aparent n-o faci, deși le observi. Tu aparent nu vrei să fii corectată, dar eu te corectez. Doar ți-am zis, nu m-am împiedicat de nimic. Ți-am spus mai sus că e comentariul frumos, i-am înțeles sensul, după care am observat că l-ai ambalat într-o formă greșită. Iar mai departe mi-am susținut punctul de vedere în disputa cu Ketherius. Dar, după cum ziceam, dacă nu dorești, nu te mai corectez.

              • Lotus 2017-05-09 Reply

                Și nu înțeleg cum vine aia să n-o dau pe partea cu critica constructivă. Scuze că am revenit, dar m-a iritat chestia respectivă. Eu când zic un lucru, chiar aia e, adică îl zic pentru că îl gândesc, aia am și în cap. Nu zic ceva doar de formă, gândindu-mă la cu totul altceva. Dacă am zis că mi-aș dori să fiu corectat este pentru că chiar așa și este. Voi spuneți lucruri pe care nu le gândiți?

                Mai sus te-am corectat, după care Ketherius a zis că nu-i bine, iar eu am oferit o explicație. A fost un singur comentariu suplimentar al meu, ca răspuns la obiecția lui. Nu cred că i-am făcut nimănui capul calendar sau că m-am lungit. La a doua obiecție nici nu i-am mai răspuns (în parte și pentru că era un atac la persoană, fără argumente la subiect). După care îmi zici că să n-o lungesc și că să n-o dau pe partea cu critica constructivă.

                Nu te-am corectat decât în spiritul criticii constructive. Dacă tu te superi pentru asta, eu pot să n-o mai fac, dar 1) îmi pare rău că mă privești așa, că spun una și gândesc alta, și 2) păcat că tu gândești așa, fiind refractară la critici fondate.

                • Cudi 2017-05-09 Author

                  Lotus, unde ți-am zis eu că m-am supărat? Și de ce continui să vorbești despre greșelile de scriere?

                  Uite cum e: ne citim și ne comentăm de câțiva ani. Știu că ești atent la gramatica rândurilor tale, încerc să fiu și eu. Uneori răspunzi repede, că frige, că ești pe fugă și strecori niște greșeli. Nu am să te întrerup din ce zici tu ca să te corectez, nu consider necesar. Dacă, însă, faci aceeași greșeală de mai multe ori, gen scrii excroc nu o dată, ci de două, trei ori, atunci – da, simt nevoia de a-ți spune care e forma corectă. Prima dată ai scris excroc la tine pe blog, răspunzând comentariului meu în care vorbeam de escroci. Nu te-am tras de mânecă că am zis că, probabil, ai scris în grabă. Apoi ai mai folosit o dată forma excroc și tocmai ce mă pregăteam să-ți amintesc că “ex” e de la “fostul”, doar că mi-a luat-o Renata înainte.

                  O să mai greșesc, evident. Dar nu-mi atrage atenția pentru toate greșelile, îndură-te și limitează-te la alea care se repetă, unde e clar că nu știu cum e corect spus.

                • Lotus 2017-05-10

                  Da, foarte bine că mă tragi de mânecă când greșesc din ignoranță (nu din grabă). Tot din ignoranță ai greșit și tu mai sus (între timp mi-a confirmat o profesoară de română că am avut dreptate). Uite că, deși nu s-a repetat, a fost tot o greșeală din igroranță, de vreme ce nici tu și nici Ketherius nu ați fost convinși de validitatea afirmațiilor mele. După care m-ai luat la rost că de ce o lungesc, când de fapt Ketherius o lungea și râdea de mine.

                  Eu cred că nu-ți plac criticile, deoarece ai impresia că te-ar pune într-o poziție de inferioritate. Ceea ce ele nu pot face. Asta arată o problemă de ego la tine.

                • Cudi 2017-05-10 Author

                  Ketherius, te rog mult, nu-i răspunde.

  • Fire 2017-05-09 Reply

    Din cunostintele mele,omenirea nu a fost niciodata atat de primitiva. Nici rugaciunea nu era ceea ce intelegem noi acum prin rugaciune ( da’ D-ne ! ). Sun God era doar un simbol al Fire God, metaforizat ca lumina in lumea materiala ( ca lumina vine de la soare ). In rest, nu prea avea treaba cu soarele nostru.

    • Cudi 2017-05-09 Reply Author

      Fire, nu te pot contrazice cu vehemență, că, mai nou, înainte de nani, ne uităm la Codul Piramidelor – o să pun link către primul episod, am văzut că e pe youtube și în română. Cum că anticii aveau tehnologii avansate.

      • Iosif 2017-05-09 Reply

        Istoria tribului lui Avraam,Isaac si Iacov,este foarte limpede relatata în Biblie si dezbatuta,mediatizata de filozofi,artisti,preoti si mai nou guru si iluminati,rasucita si întortocheata de acestia din urma în asa fel încât sa tina masele credule manipulate de milenii în obscuritalea fricii de iad si pedeapsa eterna,a Celui Ce Este Totul,Sursa *IUBIRE ABSOLUTA* HRISTOS,pe care L-au omorât,deoarece nu corespundea standardelor preotilor umanist-materialisti.DOAR EL ESTE LUMINA LUMII. Cei ce vor sa fie autentici copii de Dumnezeu,trebue sa traiasca asemeni Lui,sa se lepede de sine de EGO-ism,si sa iubeasca asemeni Lui,neconditionat,fara prejudecati,sacrificîndu-si trupul material,pentru semeni,crezând si având certitudinea atemporalitatii existentei,dincolo de relativitatea einsteniana spatio-temporala,deoarece suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,nemuritori,atemporali,iar dimensiunile Vietii Absolute s-au manifestat în moartea în trup si învierea în Spirit,noul “Adam” (Om) metamorfozat,eliberat de materie.
        Lumea este condusa de dumnezeul muritor “Adam ” cel vechi,înselat de “sarpe” si care acum însala o lume întreaga asuprind-o si semanând teroare pretutindeni dispunând (înca) de puterea financiara-politica-religii si mass-media “Mamona”. ÎNCA PUTIN FOARTE PUTINA VREME SI ACEST SISTEM A LUI “ANTICHRIST” VA FI DISTRUS DE DREPTAREA SI JUDECATA DUMNEZEULUI CELUI VIU … 🙂 BUCURATIVA ! EL VINE PE NORII CERULUI SI ORICE OCHI ÎL VA VEDEA,CHIAR SI CEI CE L-AU STRAPUNS !

      • ketherius 2017-05-09 Reply

        Documentarul este făcut de o profesoară de la University of Calgary 😉

      • Fire 2017-05-09 Reply

        Bineanteles ca anticii aveau tehnologii avansate ! Erau ani lumina mai avansati decat suntem noi acum, din toate punctele de vedere, nu doar al tehnicii.

  • Iosif 2017-05-09 Reply

    O teorie …submediocra. Sorry,Cudi ! 🙂

    • Cudi 2017-05-09 Reply Author

      E ok, Iosif, apreciez sinceritatea ta.

    • ketherius 2017-05-09 Reply

      Ei, ba nu. Dacă te gândești că, la scara istoriei umane, politeismul a dominat istoria (doar 3000 din ultimii 50.000 de ani, adică 6% din timp, au existat religii monoteiste) și că, chiar și acum, religiile monoteiste sunt aproape juma’-juma’ cu cele politeiste (indienii sunt încă hinduși și chinezii sunt cu zeii lor și japonezii la fel etc.), reiese că Dumnezeul unic este un nou venit. Civilizațiile umane au tot fost politeiste, cu zei pentru toate cele, în special pentru fenomene naturale și corpuri cerești.

  • Iosif 2017-05-09 Reply

    Mi-as permite totusi o întrebare,dragii mei prieteni atei:Credeti în efectele si/sau influentele astrelor asupra starii organismemor vii ?

    • Cudi 2017-05-09 Reply Author

      Nu sunt atee, dar răspund și eu: da! Exemplu – fotosinteza!

    • ketherius 2017-05-09 Reply

      Atracția gravitațională, radiația cosmică – au efecte (acum) măsurabile asupra noastră.

  • ketherius 2017-05-09 Reply

    Așteptăm cu interes răspunsul celor ce se consideră atei 🙂

  • Iosif 2017-05-09 Reply

    Poate ne citeste si raspunde dl. George Soros &Comp. 🙂

  • castanman 2017-05-10 Reply

    Notre pere qui etes aux Cieux/ Restez-y/ Et nous nous resterons sur la terre/ Qui est quelquesfois si jolie… Prevert.- Pater noster. Cudi, te rog, pune tu accentele ca sa nu ma futa grammar nazi ul de serviciu, oricare ar fi el. . Rugaciunea? Doar pentru ca teologia a explicat mai bine ca zoologia, spun filozofii

    • Cudi 2017-05-10 Reply Author

      Am căutat pe net și a meritat să duc lectura până la capăt. 🙂
      Văzând cum pitica mea își explică n fenomene prin magie, nu e de mirare pentru mine că și omenirea a îmbrățișat cu mai multă deschidere, acceptare și ușurință explicația teologică a lucrurilor neînțelese. Altfel spus, faptul că credem în Șefi înseamnă și că suntem, la modul general, copii.

      • Fire 2017-05-10 Reply

        Din punctul meu de vedere se vede fix invers. Copiii panala 7 ani functioneaza cu mintea inconstienta. Bariera dintre inconstient si constient se pune dupa 7 ani, insa dureza ani de zile, motiv din care pitica ta crede in praful magic alzanelor. E perfect explicabil daca intelegi cum functioneaza creierul.
        Mintea nconstienta este partea care produce magia, ca sa zic asa. Mintea constienta e cea care se ocupa cu ratiunea. Magia se produce cand cele doua emisfere cerebrale comunica intre ele ( sau se unesc, cum zice alchimia ), ceea ce copii nu pot face ( ca nu s-a dezvoltat cealata emisfera cerebrala, aia cu ratiunea ).
        Pitica ta stie inconstient, simte ca magia e perfect reala si credibila, pentru ca la varsta ei, inconstientul este cel care controleaza fiinta umana. Adultii se amuza si o considera imaturitate, pentru ca adultii functioneaza cu cealalta emisfera, aia rationala si care nu a auzit ca magia face parte din realitate.

        Omul antic considera magia ca fiind cea mai inalta stiinta. Si nu era asa, o chestie fantezista si de neantalnit, ci era … comuna, banala. Magii erau destul de multi, pentru ca pe vremurile alea existau scolile misteriilor in care se preda alchimia, stiinta controlului mintii. intre timp informatia s-a pierdut, s-a pastrat rar si codat, iar magia a devenit un soi de fantezie pentru copii, un soi de basm. In realitate nu e deloc asa.

        • Cudi 2017-05-10 Reply Author

          “Orice tehnologie suficient de avansată este imposibil de distins de magie”, zicea Sir Arthur C. Clarke.

          • Fire 2017-05-10 Reply

            Completare : ” din punctul de vedere al unui om care nu cunoaste magia”.

            • Fire 2017-05-10 Reply

              Saru’mana ! E super interesant, abia astept !
              Copilul unor prieteni de-ai mei avea 2 ani si un pic, cand l-au lasat cu mine ca baby sitter. Iar eu l-am intrebat daca isi aminteste ceva de dinainte de a veni aici la mama si la tata. Mi-a zis ca inainte sa vina aici, a trecut printr-un fel de tunel din carne care il strangea si nu i-a placut deloc. Da, a fost nascut natural.
              Asa ca s-ar putea sa primesti si tu raspunsuri interesante de la pitica ta.

          • Lotus 2017-05-10 Reply

            Aici Fire are dreptate. Unii copii au chiar diferite forme de clarviziune, percepând aurele oamenilor din jur sau comunicând cu ființe din planurile subtile (pe care poveștile le-au imortalizat sub forma gnomilor, zânelor, fantomelor etc). Pe măsură ce li se dezvoltă partea rațională a minții, aceste facultăți se pierd treptat. Evident că la asta contribuie din plin modul cum e structurată societatea actuală, educația pe care o primesc, știința modernă (care nu crede în lucruri magice și îi orientează pe elevi spre materie) etc.

      • castanman 2017-05-11 Reply

        Ma bucur. Cand curierul va sosi cu prajiturile-taifun, alea facute doar de tine, iti voi trimite o editie tiparita a lui Prevert, cam veche, dar tradusa excelent de Gellu Naum. Cudi, hai sa incepem o campanie: Poezia, fara pixeli!

        • Cudi 2017-05-11 Reply Author

          Castanman, Biblioteca Națională ți-a anticipat ideea de campanie, încă de-acum 158 de ani…

  • Renata Carageani 2017-05-10 Reply

    Cudi, n-am citit comentariile articolului vostru, dar e clar că frica naște zei și rugăciuni.
    Problema mea e că Tatăl Nostru funcționează și la atei. 🙂
    Nu trebuie să crezi în zei ca să te reechilibrezi psihic, pe minute, secunde, până înghiți un anxiolitic corect și atinge picul plasmatic, făcânduși efectul.
    Poate că toate religiile, puse cap la cap și suprapuse, au numitori comuni care funcționează conform unei științe pe care nu o stăpînim. Dar, cât timp Tatăl Nostru, ca mantră, ne aduce în stare de bine pe lângă sau înaintea pastilelor, nici eu nu mă pot declara ateu. Norocul meu!
    Am văzut episodul 1 din codul piramidelor și o să mă uit și la celelalte. Chit că e nițel mai dezlânat decât alte documentare despre piramide.

    • Cudi 2017-05-10 Reply Author

      Renata, mi-ai amintit de o glumă: unde se roagă oamenii mai intens: în biserică sau într-un avion cu un motor în flăcări?
      Cât despre Codul Piramidelor, Ketherius e mai în măsură să îți spună dacă merită să-l urmărești, că eu adorm prima.

      • Renata Carageani 2017-05-10 Reply

        Clar! În avionul cu motor în flăcări și pe timpul unui cutremur.
        Ceea ce dovedește că, în materie de rugă fără obiect, n-am depășit ascendenții noștri care se speriau de tunet/fulger/ploaie torențială.

    • Lotus 2017-05-10 Reply

      Renata, în momentul în care spui Tatăl Nostru, nu mai ești ateu! 🙂 La fel cum în cazul unui cutremuri, atunci când îți ridici mâinile spre cer și strigi „Doamne!”, iarăși nu mai ești ateu.

      Ateismul este o pojghiță de suprafață, iar cei care se mențin în ea sunt superficiali.

    • ketherius 2017-05-10 Reply

      Renata, în “Codul piramidelor” am văzut puține elemente noi, restul fiind constatări de coincidențe între piramide, culorile piramidelor, Centura lui Orion, Sirius, revărsarea anuală a Nilului. Adică subliniază coincidențe, dar nu formulează concluzii, iar unde formulează, nu aduce dovezi. Cred că cineva a avut un grant de la guvern de cheltuit și a făcut niște vacanțe prin țările calde sub pretextul documentarului.

      Un documentar pe care pot să ți-l recomand este Cosmos, a spacetime odysey.

      • Fire 2017-05-11 Reply

        Eu inca nu am vazut un documentar interesant, care chiar sa spuna ceva, altceva decat teoriile mainstream permise.

      • Cudi 2017-05-11 Reply Author

        Tralier-ul documentarului Cosmos, a spacetime odysey:

        https://www.youtube.com/watch?v=_erVOAbz420

        E foarte bine realizat.

  • Renata Carageani 2017-05-10 Reply

    Am niște greșeli de ortografie impardonabile. Mă poți ierta?

    • Cudi 2017-05-10 Reply Author

      :))

  • Renata Carageani 2017-05-10 Reply

    Cudi, nu știu alții cum sunt, vorba lui Creangă, dar eu, de câte ori am fost pusă față în față cu fericiții iluminați care aveau certitudinea existenței unui Zeu, în urma discuției, în loc să mă apropii de Lumina Divină, m-am retras în carapacea mea. Poate că am avut ghinion, că mereu am dat peste propovăduitori pe arginți sau peste fanatici fără argumente.

    • Lotus 2017-05-10 Reply

      Pe de o parte, din păcate astăzi credința este o pasăre rară. Da, teoretic majoritatea românilor sunt credincioși, jumătate planeta acceptă existența unei divinități, dar credința reală, dincolo de declarații, este rară. Și dacă credința e rară, ce să mai vorbim de certitudine.

      Pe de alta, Dumnezeu poate fi trăit, revelat, simțit, în nici un caz argumentat. Viața lângă un sfânt autentic, sau yohgin foarte avansat, sau iluminat, sau maestru zen veritabil ți-ar putea insufla, treptat, acea credință pe care poate o cauți. Discuția (logică, argumentativă) cu un pretins iluminat, nu. Ăsta fiind, poate, și un bun criteriu de a-i deosebi. „Cine știe nu spune, cine spune nu știe.” – Lao Tse

    • Cudi 2017-05-10 Reply Author

      Renata, la fel și eu. Doar ca spectator al luptei certitudinilor religioase ajungi să te îndepărtezi de perspectiva oricărei convingeri. Dar, cel puțin, poți să constați ce judecă combatanții – idei sau oameni. Preferabili sunt primii. Altfel, să judeci omul pentru certitudini diferite de ale tale, e un fel de inchiziție. Ferice de noi că nu mai au religiile privilegii judiciare și penale, ca altădată.

  • Iosif 2017-05-10 Reply

    Unicul “argument” a! omenirii este Hristos,Fiul omului,iar pentru a-L percepe pe Dumnezeu Tatal,este necesar sa traim asemeni Fiului,altfel tatal nostrueste >>> Diavolul . 🙂

  • Cudi 2017-05-11 Reply Author

    Fire, Renata, Smaranda – iertați-mă, am șters comentariile mele și ale voastre despre magie, dintr-altă perspectivă. Vă mulțumesc pentru ele, oricum.
    Am râs prima dată citind comentariul lui Fire, apoi m-a luat un fel de entuziasm, l-am recitit încă o dată și am căzut pe gânduri, a comentat Renata, apoi a urmat o replică a mea în care explicam că subiectul n-are nici o treabă cu atributul. Într-un sfârșit, să apară Smaranda și să-mi bage, metaforic, mortul în casă. Smaranda, cei lăsați în pace sunt lăsați în pace, nu trebuie să îmi spui tu să-i las în pace și apoi să-mi mai bagi și-o sămânță de insomnie în meniu, cu “n-aș mai pune poze cu”.
    Ceea ce s-a vrut a fi un sfat amical mi-a picat tare prost, pentru că eu chiar cred că e ok să pun poze cu noi, scriind despre cele ce le gândim, le vorbim și le trăim. Că mâțul, că floarea, că mâncarea, că soțul, că copilul, că eu. Ăștia suntem – nimic excepțional.
    În plus, să spui ce să facem și să nu facem într-o anume privință, subliniind niște pericole obscure, dă idei unora și alimentează un dialog de prisos, de ordinul zecilor sau sutelor de comentarii, pe care, sincer, nu l-am anticipat inițial și chiar nu-l doresc. Smaranda, nu te supăra pe mine, e aproape două noaptea, poate judec în pripă, dar mi-a crescut tensiunea citindu-ți comentariile. În puii mei, e ca și cum cineva ar avea guturai și tu i-ai spune – fă-ți analizele, probabil ai cancer.
    E guturai, nimic mai mult.
    Încă o dată, iertare, fetelor.

  • smaranda64 2017-05-11 Reply

    Cu drag si foarte sincer imi cer scuze. Nu se va mai repeta NICIODATA.

    • Cudi 2017-05-11 Reply Author

      E ok, Smaranda, am cam exagerat și eu, să nu te superi pe mine.

  • Iosif 2017-05-11 Reply

    Cudi,chapeau ! 🙂

  • Renata Carageani 2017-05-11 Reply

    Cudi, ai făcut bine că ai șters. Presupun că am înțeles motivele. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: