Să nu fiu ipocrită, am creier de primitiv

Fără a o face pe modesta, mărturisesc că vă consider pe majoritatea celor care citiţi rândurile acestea cu mult mai inteligenţi, educaţi şi rafinaţi decât mine. Tocmai pentru vă percep astfel, ştiu că nu veţi face stânga-mprejur aflând că pocnesc din degete şi mişc din umeri ascultând asta:

Am mai spus de-a lungul timpului că am şi eu lipite de sufletul meu muzical câteva manele. Oameni buni, eu nu glumeam. Mă binedispun ascultându-le, zâmbesc ascultându-le, unele îmi dau flash-back-uri precum madlena lui Proust. Nu pot invoca nici măcar scuza că preferinţele mele din sfera acestui gen muzical se rezumă la două-trei piese, nu, mie îmi plac multe manele. Îmi plac manele în aceeaşi măsură în care-mi place rock-ul, pop-ul sau muzica electronică. Blasfemie – i-am pus pe acelaşi cd pe Adrian Copilu Minune cu Ceaikovski, Mickael Jackson, Madrugada, Pasărea Colibri şi Eminem! Mai rău: în loc să mă rezum la a crede că manele nu fac rău, eu zic că fac bine.

Cum să explic… Mulţi urlă că manele poluează în loc să purifice spiritual, că nu e cu catharsis, că nu te înalţă, că sunt atrocităţi culturale. Eu cred pe dos. Şi anume că manele aduc un strop de lumină în inimile oamenilor obişnuiţi, în sufletul mulţimii, pentru că sunt muzica de-acolo, din stradă, din crâşmă, e muzica palpabilă, a vieţii de zi cu zi, mai reală şi mai aproape decât Mozart sau Liszt. E muzica târgului, e simplitatea simţirii, e pâinea omului de rând, uneori complet ratată, alteori se-nfruptă şi boierii de cât îi de bună. Nu e cu ţinută obligatorie, e şi pentru frac, şi pentru salopete. E fără graniţe, e cu dor, cu dragoste, cu jale, cu duşmani, cu “ce vrei să-ţi cânt, boss!”. E fără aroganţe, e alunecoasă.

Rime împerecheate, versuri scurte şi simple, lesne de memorat şi fredonat, solişti cu nume de poveste, minunaţi, auriţi, apţi de improvizaţii, resuscitabili cu bancnote – un univers colorat cu simţiri de stradă, dar populat de primitivi, discreditat de intelectuali, interzis la radio, la festivaluri etc.

Mă întreb: cu ce e mai bun unul care ascultă Rammstein, dar nu înţelege boabă nemţeşte, decât românul care zâmbeşte melancolic ascultând versurile simple ale unei manele de dragoste? Da, unele versuri sunt mai tembele, aşa, ca celebrul “Te iubesc, dar nu pe tine”: Dar, hei, versuri tembele se întâlnesc şi la case mai mari, nu? Gen, “te iubesc ca un soldat/nebun/star de cinema”…

🙂

N-am să înşir acum mărgăritare cu muzici ale unor genuri “superioare”, dezicându-mă de bălegarul muzicii româneşti, cum mai numesc unii manelele. Atât am vrut să vă spun, că îmi plac şi manelele, că eu le pot simţi şi iubi.

78 Comments

  • castanman 2017-08-24 Reply

    Te somez sa pui in playlist si doua-trei manele filozofice ( curentul- existentialism), gen – Daca mor, tu cui ramai?; Ooooo, viata mea!; Aoleu, ce sa ma fac, Doamne, eu?(cunoscuta si sub forma- Se marita Mona mea). Nu de alta, dar sunt si cativa oameni mai cititi p-aici, pe blog. Respect! 🙂

    • Cudi 2017-08-25 Reply Author

      “Vino la mine, ca pasărea-n zbor, eu alerg la tine, la tine cu dor”…
      Aoleu, Castanman, zi ce să-ţi torn în pahar…

      • castanman 2017-08-26 Reply

        Sarut mana, pe obraji, dar la melodia asta cu Mona nu mai beau. Ma trezesc! 🙂

    • Cudi 2017-08-25 Reply Author

      Dedicaţie pentru Castanman!

      • castanman 2017-08-26 Reply

        Platesc dedicatia cu un Mihai Napu- Eroina esti tu. Nu pot sa o postez. Si multumesc frumos.

  • Arlech 2017-08-25 Reply

    Dinspre partea mea, fiecare e liber să asculte ce muzică îi place, cu condiţia s-o facă la căşti sau la un nivel de intensitate sonoră care nu trece dincolo de pereţii lui.
    Mă enervează ăia care vor s-asculte tot cartierul ce le place lor şi când le place lor (indiferent despre ce-ar fi vorba, de la manele pân’ la simfonii).

    • Cudi 2017-08-25 Reply Author

      Arlech, ca să nu fiu ipocrită, adooooor să fiu eu la butoane, să aleg eu muzica pentru toată gaşca. Altfel, dincolo de ce ador eu, fac aşa cum spui tu că e de dorit, ascult cu geamurile închise, în căşti mai rar, că mă enervează ideea de dopuri în urechi. Deocamdată, puţinele victime ale extrovertirilor mele muzicale sunt familia şi puţinii musafiri.

    • Cudi 2017-08-25 Reply Author

      Dedicaţie pentru Arlech!

      • Arlech 2017-08-25 Reply

        Mulţumesc, Cudi. 🙂
        Chiar îmi place cântecul ăsta.

        Îmi plac şi dedicaţiile pentru Fire, Renata şi Castanman, şi cântecele Mariei Tănase.

        • Cudi 2017-08-25 Reply Author

          Arlech, nişte tipi mai scunzi, aşa, vor să-ţi cânte şi ei ceva…

  • Dacă mor – Incercari 2017-08-25 Reply

    […] din comentar’ Ce Castanman l-a pus pe un cântar, Cercând să cântărească o manea, Cu Cudi, sugerând “Ooo viața […]

  • Fire 2017-08-25 Reply

    Eu muzica nu ascult decat in masina, in rest niciodata. Insa i-as impusca cu drag si cu dedicatie pe toti aia care polueaza fonic , indiferent sub ce forma ( muzica tare, tipete, “vorbit ” tare cum obisnuiesc canadienii, puradei racnitori, etc. ).
    Manelel ma chinuieste, ooooof, viata meaaaa !

    • Cudi 2017-08-25 Reply Author

      Fire, tare mi-ar plăcea să fiu victima playlist-ului tău, indiferent de genuri. Manelele ca manelele, dar populara? Hai, Fire, hai! I-auzi ce zice Sofia: “parcă am scântei în mine!” 😛

      • Fire 2017-08-25 Reply

        Popularaaa ? Muzica agricola. Shit. Se agita zdranganeala aia ca un Pepsi fara dop, de imi scurtcircuiteaza creierii. No thanks !
        Eu nu am playlist, Cudi, pentru ca nu cunosc nici cantecele, nici cantaretii dupa nume. Nu am Cd-uri cu muzica si filme, nu am muzica in computer, nimic. O cunosc dupa nume si mutra pe Madonna si inca vreo cativa, insa nu ii recunosc cantecele daca le aud. Sunt tufa de Venetia la muzica. In masina dau drumul la radio si aia e tot, ce canta aia e.

        • Cudi 2017-08-25 Reply Author

          Dedicaţie pentru Fire!

          • Fire 2017-08-25 Reply

            Thank you, Cudi. O sa razi, da’ la un moment dat am auzit in cantecul de la tine cum ciriia ceva si cir-cir, rau de tot, asa cum fac ciorile. La inceput am crezut ca sunt castile mele de vina, ca’s made in Dollarama. I-am dat si lui barbatu’meu sa verifice, si a zis ca asa e cantecu’ si ca eu sunt varza si ca de obicei, n-am nici o treaba cu muzica. Acuma stiu ce cantec e asta : e cantecul cu ciorile !
            In perioada Craciunului, astia la radio dau numai colinde si ne fac cu capu’, asa ca trebuie sa ne bazam pe CD-ul propriu. Problema e ca barbatu’meu e fan Marlin Manson, iar eu fac bube cand il aud. Singura muzica pe care o putem asculta impreuna cu placere, e asta a baietilor de la Two Steps From Hell pe care ii ascultam pe repeat si fara sa vorbim intre noi in masina. Sunt singurii de pe lumea asta pentru care am plati un bilet la concert, da’ sunt rare si nu exista prin Canada.

            • Cudi 2017-08-25 Reply Author

              Wow, e prima dată când îi ascult. Eşti plină de surprize.
              Cântecul cu ciorile, zici? Bine, măi, bine!

              • Fire 2017-08-25 Reply

                Cudi, n-ai auzit ciorile ?
                Ma bucur ca iti plac baietii de la Two Steps From Hell . au baietii astia darul de a-mi declansa mie niste amintiri d-alea de iti stau pe limba da’ nu stii sa le zici. Din cand in cand imi mai pica fisa, totusi.

            • Elena 2017-08-25 Reply

              E superbã, nu mã așteptam. Parcã comunicã direct cu sufletul.

            • Renata Carageani 2017-08-26 Reply

              Simfonicul acesta, al tău, m-a pus pe gânduri: de ce-mi place?
              Ce ascultă soțul matale nu e de bube dulci, de dalac și alte boli care cer competență medicală de 5 stele.
              E de descântec, cu tot dichisul, chibrituri, apă ne-ncepută… 🙂

        • Renata Carageani 2017-08-26 Reply

          Fire, cum te pricepi tu la alchimie, așa mă pricep eu la muzică populară. Și tu, la alchimie, te pricepi, fără discție!
          Muzicile popoarelor, ca să le poți gusta, e nevoie să deschizi o fereastră nouă, pe net, dacă nu e ce trebuie pe net, trebuie să te miști fizic, să audiezi niște cursuri de muzicologie, de etnografie …

          Nu, muzica populară n-are treabă cu agricultura, ci cu pauzele impuse de natură la munca câmpului. Ca să înțelegi muzica unui popor, trebuie să cumperi un metru de etamină, toate nuanțele de ațe, apoi să proiectezi tu tabloul, pe hârtie milimetrică și la Legendă să pui codul fiecărei culori.
          Ce simplu trecem, toți, cu o apreciere peiorativă (muzică agricolă) peste cele ce nu ne preocupă.

  • Renata Carageani 2017-08-25 Reply

    Cudi, și eu am creier de primitiv, dacă e pe-așa!
    Îmi place o „manea” turcească, de-acum 25 de ani, fiindcă asta era la modă când am fost prima oară în Turcia.
    https://www.youtube.com/watch?v=AhtykXaqBp0
    Îmi mai place o compoziție de-a lui Costi Ioniță, asta,
    https://www.youtube.com/watch?v=TB6dRTaPSvU
    deși am înțeles că nu e de bon-ton să-ți placă o dulcegăraie.
    Și, da, oricând, și la 90 de ani, dar nu-i apuc, mizeria asta o să mă bine-dispună:

  • Renata Carageani 2017-08-25 Reply

    Cudi, mămuca lu’ Sofica Vicoveanca e Măria:

    https://www.youtube.com/watch?v=br0vrmqD788

    Irepetabilă, pe lumea asta.

    • Cudi 2017-08-25 Reply Author

      Oh, Renata, ridici ştacheta, ca de obicei…

      • Renata Carageani 2017-08-25 Reply

        Piaf de România.
        Dar românii sunt prea ocupați cu nimicuri ca s-o conserve ca brand de țară.

        • Cudi 2017-08-25 Reply Author

          Dedicaţie pentru Renata!

          • Renata Carageani 2017-08-26 Reply

            Săru mâna, Cudișor!
            Acușica ascult! Da io așa sunt învățată: întâi mulțumesc și pe urmă deschid cadoul. 🙂

            • Renata Carageani 2017-08-26 Reply

              Cudi, știi că nu-s prea dusă la biserică!
              Cadoul e superb, dar nu e măsura mea. 🙂 Mi-e mare. Larg și, mai ales, lung! 🙂 🙂 🙂
              Ah, dacă-mi dăruiai, tot pe italienește, La casa dei matti , în viața viitoare m-aș fi angajat menajera la tine, pe viață! 🙂

              https://www.youtube.com/watch?v=FV25m32Ig8Y

              Îți spicuiesc versurile, cu traducere ad-hoc, de plăcere. De plăcerea mea!

              Era o casă tare hazlie
              N-avea nici țigle, nici bucătărie.
              Nu aveai cum să intri-n în ea,
              Fiindcă n-avea, măcar, dușumea.
              Nici de dormit nu se putea,
              n-avea nici pat și nici saltea.
              Și să faci pipi era cam greu,
              n-avea în baie vas de veceu.

              Ref: Dar e frumoasă, du-te și cere-o!
              E-n Strada Trăsnită, Numărul ZERO.

              Mulțumesc pentru înțelegere! 🙂

              • Cudi 2017-08-26 Reply Author

                Eu îţi mulţumesc pentru sinceritate, Renata.
                E prima dată când ascult cântecul ăsta.
                Eu am o slăbiciune pentru Pavarotti, în caz că nu ştiaţi. 🙂
                Mai adaug şi eu o melodie, nu-mi amintesc exact la care dintre cei doi domni am ascultat-o – la Mugur sau la Castanman, o pun aici că m-am trezit cu ea în gând.

  • Renata Carageani 2017-08-25 Reply

    Și, că m-ai înnervat, uite și Cireașa de pe Tortul Universal (nu știu de ce UNESCO nu ia bijuteria asta sub umbrela dumisale!):

  • cristina 2017-08-25 Reply

    Cudi, in Romania tot asa de mult iti placeau manelele? Ca eu stiu pe cineva care a prins gustul lor dupa ce a venit in Canada. 🙂

    • Cudi 2017-08-25 Reply Author

      Nici măcar scuza asta n-o am, Cristina. 🙂
      Ascultam şi-n România.
      Şi dedicaţia…

      • Iosif 2017-08-26 Reply

        Cudi,pe asta o stiai ? 🙂
        http://maximamspus.ro/noul-cd-al-lui-salam-20410

        • Cudi 2017-08-26 Reply Author

          Epic! Pe Salam nu-l ascult decât parodiat de Beandeac.

      • cristina 2017-08-26 Reply

        Super melodia, nu-i stiam.Poate sotul ii stie, ca el era in tinerete consumator de rock metal.
        Cunostintele mele in materie de hard rock se rezuma la Scorpions 🙂

        • Cudi 2017-08-26 Reply Author

          Cristina, uite preferata mea de la Scorpions:

  • Iosif 2017-08-26 Reply

    De gustibus et coloribus non est disputandum !
    Prefer piesele romantice,care transmit mesajele frumusetii vietii…

    • Elena 2017-08-26 Reply

      Da, Iosif, cum zicea Einstein: ” TOTUL este relativ”.
      Adevărul nostru poate fi minciunã pentru alții, și adevãrul altora poate fi minciunã pentru noi.
      Deci ce este adevãrul?
      Iisus a zis: Eu sunt adevãrul, calea și viața. Probabil că ceea ce a zis el a fost adevãrat, noi vedem fiecare câte un alt adevãr în funcție de afinitãți, unghiul în care privim, experiențele avute, …

      • Iosif 2017-08-26 Reply

        Nu Elena. Nu exista decât un singur Adevar Absolut,iar acesta,elibereaza fiinta de toate problemele perceptiei celor cinci simturi înselatoare,relative,efemere,elevând (eliberând) noua fiinta spirituala (metamorfozata) nascuta din apa si Spirit, spre noi si noi perceptii,ce depasesc limita spatiului si timpului relativ, într-o noua dimensiune a unei vieti înaltate ,’ceresti’ (gândul constiintei de sine) dincolo de materia moarta,dematerializat,fericit,atemporal… 🙂
        P.S. Acum înteleg de ce oamenilor le este frica (sau rusine) de a marturisi despre Adevarul Unic Absolut,ascunzându-se dupa cuvinte metafore,si masti multicolore aparente crezând ca acest lucru le va mari popularitatea fata de semeni. Nu-i asa ca ne place sa fim apreciati si sa se vorbeasca laudativ la adresa noastra ? Vezi si tu,ce rau îti pica,atunci când esti desconsiderata si jignita de o “floare”,dar daca prietenul tau ti-ar spune acele vorbe,poate ai fi în stare sa-ti pui capat vietii,nu-i asa draga Elena.
        Elena e si numele mamei mele. 🙂

        • Elena 2017-08-26 Reply

          Ei, Iosif, mi-a făcut Floricioi câteva cucuie și echimoze dar are să-mi treacă. :)))
          Și nu, nu mi-aș pune capãt zilelor în nici un caz, ci aș pune capãt relație dacă prietenul meu mi-ar vorbi așa. Oricum ar fi o lecție, că nu degeaba atragem tot felul de oameni, ci pentru a face alegeri, a ne testa în fața ispitei, a învãța ceva, a ne crește anduranța în fața rãului.
          De exemplu un om cu patima mâniei va atrage persoane care îl vor cãlca pe nervi tocmai pentru a-și învinge ieșirile în decor din cauza patimei mâniei pe care o are. Cã dacã ar avea în jur persoane calme, care lasã de la ele în numele pãcii, el nu își va putea crește anduranța în fața patimii lui și nici nu o va învinge ci va deveni mai ușor de scos din sãrite.
          Dacã prietenul meu ar face așa nu ar fi numai din vina lui ci și din vina mea cã m-am lãsat dominatã de hormoni, feromoni, când am ales să iubesc un om care nu știe sã-și exprime punctele de vedere și sã negocieze într-un mod constructiv, fãrã jigniri, care e iute la mânie (patima mâniei), etc și dacã nu as fi fost atentã la începutul relației, va trebui sã repar greșeala și să plãtesc prețul mai târziu. De obicei sunt atrasã de oameni de la care am ceva bun sã învãț. 🙂

          • Renata Carageani 2017-08-26 Reply

            Eleno, și pe mine m-ai scos din fire (cu f mic!) de câteva ori, dar de data asta ai dreptate.
            1. chimia dintre doi oameni se referă la atracție sexuală, nu la comuniuni spirituale. De-aia-i zice „chimie”, că funcționează hormonal, feromonal, peste rațiune. În chimie, când două substanțe cu afinități, atracții sunt puse în comun, reacționează, nu mai așteaptă să le împingi de la spate.
            Chimiile dintre oameni apar spontan. Și oamenilor ălora li se citește în priviri cum schimbă „chimicale”. Nici nu se pot controla.
            2. Personajul care m-a cam acrit și pe mine cu interpretări originale de sintagme și alte rahaturi are un comportament atât de infantil, că ar trebui să te umfle râsul. Când eram printr-a patra, așa ne strigam: nesimțit și bătut în cap. Mă mir că a omis să te amenințe că te spune lu tovarășa învățătoare.

            Probabil că e conștient de faptul că se auto-tălmăcește permanent, că nu l-am văzut cu țandăra atât de sărită vreodată. Eu l-am jignit, pe bune, și n-a sărit de cur în sus.
            Îl citesc în continuare din masochism și ca să văd ce manodopere îi mai ies din comentariile mele, ale lui Cudi, al cine știe cui, încă!
            În fond, e primul troll cu care am avut de-a face, pe net. Obiect de studiu.

            • Arlech 2017-08-26 Reply

              Renata, după umila mea părere, “chimia sufletelor” e o metaforă. Iar amicul nostru banat a folosit-o ca metaforă – o chestie care pare-se că depăşeşte puterea de înţelegere a amicei noastre amatoare de monologuri pe blogurile altora.
              Aşa că eu nu-l condamn fiindcă şi-a ieşit din fire şi a spus: “Cât de BĂTUTĂ ÎN CAP trebuie să fii ca să nu observi că cele trei (chimia, scânteia și iubirea) sunt, în acest context, SINONIME?”
              Dar trebuia să scrie şi CONTEXT cu majuscule.
              Îl găsesc vinovat doar fiindcă a luat apărarea trollului Elena când i-a scos din fire pe alţii.

              • Elena 2017-08-26 Reply

                Iar nu ți-a ieșit să mã ignori, nu? 🙂

            • Elena 2017-08-26 Reply

              Renata, și tu m-ai scos din fire, cred cã toți ne-am scos din fire, “cã-așa-i în tenis”. Îți mulțumesc cã ți-ai expus pãrerea și mă bucurã faptul cã uneori cădem de accord și chiar îmi dai dreptate.
              Cât despre Floricel, asta e el, atât poate. Oricum nici dacã l-ar lãsa orgoliul sã recunoascã cã a greșit, nu ar recunoaște asta, tot din vanitate. Știi de ce mândria e cel mai mare pãcat? Pãcatul lui Lucifer. Nu te lasã sã admiți când greșești și astfel nu te poți corecta, nu poți evolua. Eu cred cã e mai puternic un om care recunoaște când greșește decât unul “care nu greșește niciodatã”. E mai puternic un om care-și cere scuze decât unul care ține supãrare sau dã bir cu fugiții când e prins cu “cioara vopsitã”. 🙂

        • Elena 2017-08-26 Reply

          Și oricum totul a pornit de la acuzația că-mi rãstălmãcește cuvinte, “ce le mai întorci” care e un buton de panicã pentru el, e ca un taur care vede culoarea roșie.
          Tu, Iosif, ai auzit de “chimia sufletelor”?

          • Arlech 2017-08-26 Reply

            https://www.google.ro/search?q=%22chimia+sufletelor%22&oq=%22chimia+sufletelor%22&gs_l=psy-ab.3..0i30k1.8977.8977.0.11768.1.1.0.0.0.0.122.122.0j1.1.0….0…1.1.64.psy-ab..0.1.121._KkLjYa1uYE

          • Iosif 2017-08-26 Reply

            Da Elena,am auzit si chiar citit câte ceva din aceasta “chimie a sufletelor”,însa eu prefer sa ramân un demodat alchimist,cautând sa transform metalele lipsite de valoare,în aur de o puritate cât mai aproape de absolut… 🙂

            • Iosif 2017-08-26 Reply

              Da Elena,”(h)exista” ! 🙂 Organismul uman este un paradoxal microunivers,alcatuit din elemente chimice,ce se regasesc în pamânt,apa si aer.

          • Elena 2017-08-26 Reply

            Ups, hexistã? În fine, faptul cã cineva a vorbit de chimia sufletelor și crede în existența acestui tip de chimie, nu mã obligã pe mine sã cred și eu. Eu nu cred nici în suflete pereche.
            Cred doar în unicitatea sufletului, fapt care îl face reconoscibil. Așa cum explicã marii inițiați ai lumii cu care eu rezonez, într-o viațã te poți reîncarna și deveni printr-un cumul de întâmplãri cel mai bun prieten, iubit, cu cel mai mare dușman al tãu din altã viațã, pe care îl urai de moarte și poți schimba legãturile sufletești pentru cã ajungi să-l cunoști în cu totul alte circumstanțe.
            Vibrația pe care o simt uneori oamenii și o traduc ca atracție sufleteascã sau ioti -chimie sufleteascã- deși combinația aceasta de cuvinte mi se pare total nepotrivitã, nu este decât recunoașterea unui suflet cu care ai avut o legãturã în altă viață, poate chiar o mare iubire, o trãdare pe care ulterior ai regretat-o sau un mare respect. De aceea uneori în prezența unor oameni ne simțim de parcã i-am cunoaște de o viațã, ne sunt strãinii aceia familiari, confortabili sau inconfortabili uneori. 🙂
            Și dacã am pãreri diferite sunt bătutã’n cap? Numai cei care sunt de accord cu ce zice și crede Floricioi nu dau dovadă de prostie? Totul se raportează la ce crede el cã e corect, la ce crede el că e adevãrat? El este un punct de referințã?

            • Renata Carageani 2017-08-26 Reply

              Băi, te-a lovit eclipsa, Elena, și te-a luminat!
              Normal că nu există suflete-pereche. Sau există, la un moment dat. Celebra pereche de electroni din chimie se ține în duet până apare un al treilea electron, mai atractiv ca cel din vechea pereche.
              Ideea de suflete pereche e, culmea, o dovadă de nematurizare afectivă. Nu pot trăi fără X, e sufletul meu pereche etc….Țî! Nu e adevărat. Doar copiii foarte mici au o dependență bolnăvicioasă de unul dintre părinți (mama, de obicei) și se simt pierduți și incapabili să-și trăiască secunda următoare în absența ea.

          • Elena 2017-08-26 Reply

            Suflete pereche, chimia sufletului – concepte care vând.

          • Elena 2017-08-26 Reply

            De ce vinde? Pentru că mulți ar vrea o iubire așa nemuncitã, care apare din senin, vor sã iubeascã din energia iubirii acumulatã în alte vieți că ei acum nu mai știu sã sãdeascã în suflet sentimente frumoase, din contra vor ceva de’a gata, vor ceva care sã le anuleze chiar și greșelile, un mare joker care sã le anuleze greșelile ca prin farmec și ei sã se bucure de o iubire ca’n povești dar fãrã sã se complice cu nimic, ei în loc sã amplifice iubirea prin lucruri frumoase, prin a transmite emoții frumoase și a o bucura, ei vor sã o consume, ca pe o fripturã gata fãcutã.
            La fel cum mulți ar vrea bogãții gata făcute, din energia acumulată’n alte vieți.

    • Cudi 2017-08-26 Reply Author

      Iosif, pe Shania Twain o consider una dintre cele mai frumoase femei din lume. 🙂 Mai e şi Monica Belluci pe-acolo, prin vârf.
      O melodie şi pentru tine, Iosif, s-ar putea să îţi placă, s-ar putea să nu…

      • Iosif 2017-08-26 Reply

        Merci Cudi ! Desi orchestratia “nu ma da pe spate” 🙂 textul este profund metaforic,si hazard sau nu,acum doua ore am cumparat o sticla de Bordeaux rouge,chiar daca nu-i cu aroma de zmeura,cirese si sarut de înger… 🙂

  • Elena 2017-08-26 Reply

    Unele manele le gãsesc ușor tolerabile. 🙂 Cred că ție îți amintesc de o anume perioadã din viață și te fac sã devii ușor nostalgicã, vremuri bune de altãdatã, de bunãdispoziție, de dor, petreceri și voie bunã. Cum mai demult maneaua era cea mai accesibilã și des întâlnitã muzicã, ele îți trezeau, atingând prin ritm și cuvinte, o anume emoție când le auzeai.
    La fel cum și eu uneori când las deschis pe Zu Tv sau orice alt canal de muzicã, trebãluind prin casã, când aud o piesã, chiar dacă e chicioasã, îmi tresaltã inima dacã cuvintele mã ating sau mi se potrivesc, uneori mã întristeazã mai mult dacã sunt tristã deja, alteori îmi dã energie și speranțã, depinde de melodie. Acum îmi place Amna feat.Robert Toma – În oglindă
    O dedicație pentru voi toți:

    • cristina 2017-08-26 Reply

      Frumos, prima piesa imi aduce aminte de filmul “Hachi: A Dog’s Tale” la care am plans cu lacrimile inodandu-se in barba.

      • Elena 2017-08-26 Reply

        Am văzut filmul, și eu am plâns.

        • Renata Carageani 2017-08-26 Reply

          Orice om normal plânge la filmul acela!
          Și la ăla cu trupa de câini de sanie, abandonați în ghețuri.. Cu Paul Walker.

    • Cudi 2017-08-26 Reply Author

      Elena, River Flows in You e printre preferatele mele. Uite un alt pian, sper să îţi placă şi acesta:

      • Elena 2017-08-26 Reply

        Mulțumesc, Cudi! Tu ai observat cât de diferiți suntem? La noi nu se potrivește “cine se aseamãnã s’adunã”, deși uneori se mai potrivesc doi-trei pe o melodie, o idee. 🙂

  • Arlech 2017-08-26 Reply

    Dedicaţia mea pentru comentatorii din cuibul de cuci – “oraşul” în care ieşim să stăm de vorbă:
    https://www.youtube.com/watch?v=fMQcHUiDL8c

    Şi versiunea românească:

    • Cudi 2017-08-26 Reply Author

      Arlech, superb! E prima dată când o aud.
      Mulţumim! Îi pun semn de carte, să o downloadez.
      …Dar hai să ne avem ca fraţi, toţi suntem puţin luaţi!

      • Arlech 2017-08-26 Reply

        😀
        S-ar putea zice că avem o deviză şi un imn al cuibului de cuci! 😀

  • Iosif 2017-08-26 Reply

    Cudi & “cuibul de cuci”. Nu am nimic cu stilul si linia melodica a manelelor,însa mesajele transmise prin textele vulgare si ironice,sunt un afront si o jignire la adresa întregii natiuni,prin care tiganii manelisti,de mai bine de un sfert de secol,influenteaza coruptia la nivel national,provocând politicienii si conducatorii BOR la o competitie oarba de îmbogatire peste noapte,batjocorind douazeci de milioane de oameni,inconstienti si ignoranti,la fel cum se întâmpla în Europa cu invazia musulmanilor,în interesul marilor puteri mondiale. Totul este calculat si programat cu precizie,în cabinetele secrete,pentru distrugerea batrânului continent,iar doamna Angela Merkel continua sa invite musulmanii în Europa.Nu sunt misogin,chiar iubesc enorm femeia,însa când o femeie este în fruntea unui stat puternic (chiar continent),mai devteme sau mai târziu acel stat (continent) va fi distrus…
    Doar interventia lui Dumnezeu mai poate salva Romania si Europa de “lacustele” devoratoare ce au invadat si continua sa invadeze batrânul continent…

    • Cudi 2017-08-26 Reply Author

      Iosif, uite, poate asta te atinge…

      • Iosif 2017-08-26 Reply

        Da Cudi ,m-a “atins” pâna la lacrimi. Asta-i Romania,astia-s românii ! Tragic de comic ! 🙂

  • Mugur 2017-08-26 Reply

    Un cuib de cuci care s-a transformat într-o adevărată sală de concert. Am regăsit aici multă muzică bună, aflată și printre favoritele mele, dar am găsit si noutăți pentru mine, pe care am și început a le “cerceta”, ba chiar am și descărcat câte ceva, pentru mai târziu.
    Minunată această diversitate muzicală!

    • Cudi 2017-08-26 Reply Author

      Mugur, asta e pentru tine:

      • Mugur 2017-08-27 Reply

        Mulțumesc pentru melodia maestrului Dinică!
        Într-o notă cu totul diferită, propun și eu o melodie din Bucureștiul de altădată.
        https://youtu.be/aJh8U1ZArvA

  • Motanul Grişka 2017-08-26 Reply

    Eu am o dedicaţie pentru Simon şi Mili, şi pentru orice alte pisici iubite de bipezii care vizitează acest cuib:

    • Cudi 2017-08-27 Reply Author

      Sublim! :))
      Grişka, gata, eşti desemnat motanul DJ!

  • Motanul Grişka 2017-08-27 Reply

    Fetele (mai mici sau mai mari) miorlăie la fel de frumos!

  • Renata Carageani 2017-08-27 Reply

    Grișka, nu știu cu ce te ocupi matale, de ai așa mult timp de you tube, dar Mili nu mai prididește cu muștele, cu fluturii de noapte și cu lăcustele…
    Ia, acu abia a gătat treaba și doarme pe gentuța de leptop, strivit de oboseală, să se recupereze pentru vânătoarea de noapte. 🙂

    • Motanul Grişka 2017-08-27 Reply

      Îl invidiez pe Mili. Noi avem plase la toate geamurile, aşa că, din păcate, niciuna dintre zburătoarele în cauză nu-şi intersectează teritoriul cu al meu. 🙁

  • […] văzut aici un clip din 2011 cu Andrei Pleșu, în care acesta spune că unele versuri de manele conțin […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: