web analytics

Ouăle noastre

“În ziua de Paști, după ce ies din biserică, tatăl familiei ia un ou slujit, îl sparge și-l taie în atâtea bucățele câți căseni are și fiecăruia îi dă câte o bucată din el. Acesta-și are însemnătatea că dacă careva va rătăci peste an undeva, pe acele căi necunoscute să se gândească numai la aceia cu care a mâncat ou în ziua de Paști și îndată i se deschid ochii de nimerește calea spre casă. (Pop Reteganul)” – Radu Anton Roman în Poveștile Bucătăriei Românești, Volumul Șapte, Sărbători Creștine la Români

Ieri, ne-am oprit ochii peste paragraful de mai mai multe ori, cu drag, că e parte din rețeta lui Radu Anton Roman pentru drob de miel, rețetă pe care Mihai a executat-o cum a știut el mai bine, tocând din cuțit măruntaiele, conform instrucțiunilor, “de parcă ai vrea să le faci zaruri de table”, îndelung, cu răbdare, minute, zeci de minute. I-am făcut pârtie între blatul de lucru și chiuvetă, între blatul de lucru și aragaz, între blatul de lucru și coșul de gunoi, să se-nvârtă ca titirezul după nevoie, cu mine admirând spectacolul înfăptuirii unei noi amintiri de familie. I-a ieșit cel mai bun drob pe care l-am gustat în viața mea și mă opresc aici cu comentariile pe marginea deja legendarului lui drob, că poate va dori, va avea răgaz zilele astea să vă povestească el însuși ce și cum.

În fine, ouăle. Am încodeiat vreo cinsprezece cu ce vopsea am găsit la magazinul italian, unde ne-a trimis vânzătoarea de la magazinul ucrainian, pentru că la grecul era închis, în condițiile în care singurul magazinul românesc din oraș a dat faliment. E greu să găsești vopsea de ouă pe aici. Am mai fiert alte patru (unul de rezervă), pentru a da curs geniului creator, după exemplul lui Vladimir cel cu Ouă Nemaiîntâlnite. Mihai a încercat să-l facă pe Claptrap din jocurile Borderlands, dar, zice el, n-a avut decât entuziasm, că mână de desen n-a avut niciodată. Pitica a făcut un pom și eu un cer înstelat, un tribut adus lui Van Gogh.

Așadar, Oul Pom (autor Pitica), simbol al renașterii, al speranței că primăvara vest-canadiană va veni măcar spre sfârșitul lui mai:

Oul Claptrap (autor Mihai), un tribut adus milioanelor de ore petrecute în universul Borderlands, în special în fund, pe covor, cu controller-ul consolei în mână, din cauză că nu ajunge până la canapea cablul de încărcare:

Oul Van Gogh (autor Cudi), parafrază a oului sau găina, știți voi. Vestea proastă, vestea teribil de proastă, e că vulturul tocmai mi l-a spart. Acum, în timp ce scriu aici, mi l-a spart. Știu, din greșeală… :(((

Și o poză cu toate trei, vizibil crop-uită…

Nu știu ce să mai zic, mă duc să-mi jelesc oul prin vocea interioară, predau ștafeta lui Mihai Entuziastul.

Mihai: Doar ce ne înseninasem ziua pictând ouă, că vine mama și, sub pretextul “ia să le fac și eu niște poze”, scapă oul lui Cudi pe granitul mesei. Mai și zâmbea tâmp când ne-am întors privirile să vedem ce a trosnit pe masă… După Crăciun, Revelion, Paște, toate ratate și umbrite de prădători, abia aștept să fim singuri, fără vizitatori neinvitați. Hristos a înviat!

195 Comments

  • Suzana Miu 2018-04-09 Reply

    Faina colectia de oua pictate! Trei povesti colorate!
    Pana la anul viitor mi-am propus sa experimentez culorile din plante. Daca voi obtine rezultate notabile, vi le voi impartasi!

    Adevarat a inviat! O saptamana luminoasa sa aveti, cu sanatate si bucurii!

    • Cudi 2018-04-09 Reply Author

      Suzana, experimentare plăcută și dacă găsești formula perfectă și legală 😀 -- împărtășește-ne-o!

  • delfinasu 2018-04-09 Reply

    votez cu punctaj maxim pentru Oul Copac:)

    • Cudi 2018-04-09 Reply Author

      Pitica îți mulțumește cu falsă modestie… 😀
      Yggdrasil a fost închipuit de vikingi după modelul piticei, se știe.

  • renata 2018-04-09 Reply

    Deși ar fi trebuit să zic că oul Piricei e cel mai mișto, nu e.
    Al tău e!
    Seamănă cu pictura asta -- http://www.mixtopia.ro/muzica/mixtopings/pictura-lui-edvard-munch-strigatul-animata-de-un-roman-pe-muzica-de-la-pink-floyd-a7528.html
    Deși e foarte Van Gogh, e mai mult de-atât.
    E intens și sincer. Ai putea să te apuci de pictat. Nu pe ouă, pe foaie de desen, carton de desen… Triștii au mereu ceva de spus. Eu inclusă. Ne trebuie doar puțin curaj!

    • Cudi 2018-04-09 Reply Author

      Renata, mulțumesc.
      Chiar îți mulțumesc.
      Da, triștii.
      Apropo, am fost prin magazinele cu hrană pentru animale și am căutat marca Schesir, am luat o singură conservă de 85g, încă nu am desfăcut-o, avem emoții, sperăm să-i placă. Concret, ce am luat: Schesir -- Adult Cat Food, Tuna Entree with Whitebaits. La plic nu aveau nimic marca Schesir, doar conserve.
      Tare mă bucur că mi-ai lăudat oul.

  • Vero 2018-04-09 Reply

    Lasă, Cudi, nu te amărî. Bine că ai apucat să fotografiezi oul întreg. Şi în topul meu e pe primul loc.

    • Cudi 2018-04-09 Reply Author

      Vero, mulțumesc!
      Mă simt aiurea puțin, că de oul lui Mihai nu zice nimeni nimic. Uite, ăsta e roboțelul Claptrap ce a stârnit spiritul creator din Mihai:
      /revision/latest?cb=20171111044649

      • Vero 2018-04-10 Reply

        Toate cele trei ouă sunt frumoase, Cudi. Aţi avut cu toţii ceva de spus. Dar, na, poate că femeile rezonează mai degrabă cu ceea ce au de spus alte femei. 😆 Pe mine mă atrage albastrul oului tău.

  • cristina 2018-04-09 Reply

    Eu ii dau nota 10 piticei. Tie iti dau 1, ca ai plagiat :).Hai, recunoaste ca ai vrut sa il pui la breloc.

    • Cudi 2018-04-09 Reply Author

      Cristina, acum realizez că stelele de pe oul meu seamănă cu ochiul lui Allah. Dar orice asemănare e pur întâmplătoare, jur! 🙂
      Oricum, pitica e de acord cu tine și-ți mulțumește.

  • Aldus 2018-04-09 Reply

    Adevărat că a înviat!

    Eu nu pricep de ce i-ați spus care al cui ou e. Sau a văzut ea când le-ați pictat?

    • Cudi 2018-04-09 Reply Author

      Da, Aldus, era lângă noi când le-am pictat, ba chiar am invitat-o și pe ea să-și împodobească propriul ou. N-a vrut, a zis că de ce să se complice, că nu se-ncurcă cu dintr-astea…

      • Aldus 2018-04-10 Reply

        Cudi, dar ceva nu-i în regulă dacă după atâta timp petrecut împreună se comportă la fel față de tine. Eu, în loc să aștept ca tine să plece, aș lua-o la o discuție pe șleau, în doi. Altfel, ești tu prostuță că-i cânți în strună și te preocupi de ea (în loc să-i scapi și tu jucăria pe care și-a cumpărat-o ca amintire, gen). Să trăiești așa, 4 luni, cu frica în sân sau incomodată la maxim, în casa ta… bre, asta-i prostie. Te-ai măritat cu fiul ei, nu cu ea.

        • Fire 2018-04-11 Reply

          Aldus, Cudi nu e in pozitia de a lua atitudine, stii foarte bine asta. S-a mai discutat pe aici ca nu Cudi are cheia imparatiei in situatia data, asa ca ai putea inceta sa o mai freci la icre fix degeaba, ca are ea destul stres pe cap in perioada asta. Zic si eu …

          • Cudi 2018-04-11 Reply Author

            Fire, eu îi tot pun frână lui Mihai când simt că nu mai are mult și răbufnește, de nu știu câte ori l-am tras de mânecă s-o lase moartă, să nu-i zică nimic, că oricum le va suci tot cum vrea ea și, în cel mai rău caz, doamne feri, face vreun AVC și ne-am dus la fund de tot. Mihai e un pachet de nervi, e varză.
            Au fost luni de tot căcatul, dar măcar s-a dus grosul, în mai puțin de trei săptămâni revenim la normal. Așa, cu atmosfera din casă, că financiar ne mai trebuie vreo două -- trei luni să ne revenim. Toate alea s-au dublat, Enmax-ul, mai toate cheltuielile, socrela e numai cu fițe în cap, auzi la ea, “măslinele sunt mâncarea săracului”.

            • Fire 2018-04-11 Reply

              Eu iti dau dreptate, Cudi, ca nu e momentul potrivit sa aveti o discutie cu ea, ca avind sanatatea in pioneze, poate face vreo nefacuta si tot voi veti suferi . Nici daca ar fi vulturul sanatos tun, reprosurile, rabufnitul, acuzele nu rezolva niciodata problemele, ci mai rau de agraveaza.
              Singurul lucru ( in opinia mea ) care functioneaza in situatiile cu parinti controlori ( ca asta e traditia in Romania ), este sa-i dai jos de pe tron, tratindu-i cu ruperea relatiilor. Si daca chiar vrei sa reiei legatura cu ei ulterior ( dupa ce au acceptat sa nu se mai bage in viata altora ), ai grija sa o reiei in conditiile tale, nu ale lor.

              Mno, daca nu ati luat-o de-o aripa sa o puneti in avion la a dopua magarie ( ca la prima se da avertisment de intoleranta ), acum e cam tirziu, AMR 20 … cumva o sa treaca si asta. Reprosurile masa si dansul, eu zic sa aiba loc dupa ce aterizeaza in Romania.

              Cit despre faptul ca i-ati suportat fentele de Romanika, fite si talente … a fost alegerea voastra sa acceptati incalcarea limitelor . Eu nu as fi tolerat. Are fite, ok, sa si el satisfaca din prorpriul portofel, nu din al meu.

        • Cudi 2018-04-11 Reply Author

          Aldus, nu sunt prostuță, sunt proastă de-a binelea.
          Nu o pot lua la o discuție pe șleau pentru că îi crește tensiunea, oricum o are mare. Dacă i se întâmplă ceva, ne-a luat naiba. Dar, uite, au trecut mai bine de trei luni, mai are 19 zile și câteva ore de stat, #rezist.

          • Aldus 2018-04-11 Reply

            Dacă nu vrei s-o confrunți, ignor-o. Nu mai umbla după curul ei, nu-i mai oferi diverse, n-o mai întreba dacă-i e foame, nu-i mai pune de mâncare (până când cere ea explicit), dă-i un bună dimineața distant și cam atât, în restul zilei când treci pe lângă ea n-o mai întreba nimic și n-o mai privi, dacă ai chef să faci ceva, cum ar fi să te joci toată ziua la PlayStation, joacă-te etc. Cu mesajul următor: am înțeles că nu mă placi și mă consideri oaia neagră a familiei, prin urmare, nici mie nu-mi pasă de tine. Și nu-ți mai pese de ea!

            Nu poate face AVC din asta.

            • Cudi 2018-04-11 Reply Author

              Aldus, ori de câte ori nu-i convine ceva, îi crește tensiunea. Și chiar dacă nu i-ar fi crescut tensiunea, nu-mi stă mie în fire să fiu indiferentă cum zici tu, cel mult aș putea mima indiferența, dar m-aș simți super aiurea și ce-aș rezolva… Testat: are tensiunea ok dacă o plimbăm cu mașina prin stațiuni, dacă e papa de fițe, dacă ne târâie prin magazine. Dacă sunt zile consecutive fără astfel de activități, dacă o scoatem la o plimbare prin cartier, nu pe la magazine, nu e bine: o doare piciorul, îi crește tensiunea.
              Televizorul din sufragerie, unde e conectat playstation-ul, l-a monopolizat. A terminat nu știu ce telenovelă turcească, acum a trecut la o alta, arabă.
              Dar înțeleg ce zici și-ți dau dreptate. Și ție, și lui Fire.

              • Fire 2018-04-11 Reply

                Cudi, lumea e plina ochi cu oameni foarte dispusi sa profite de pe urma celor care nu pot spune ” nu” si accepta sa fie abuzati pentru ca au o jena sa-i trimita in aia a ma’sii. Pe astia daca ii tratezi cu bun simt, te considera fraier numai bun de jumulit. Cu astia nu iesi la cale decit daca vorbesti pe limba lor, adica le servesti aceleasi mirlanii ca sa priceapa ca nu le merge cu abuzurile.
                La mine e cam asa : ma respecti, te respect. Daca esti mirlan, eu pot fi mai mirlan decit tine. Mai bine sa imi stie de frica, decit sa ma calce in picioare. Nu stie de respect, stie de frica ( cum e la animale ). Pina la urma e alegerea lor : se comporta ca animalele, ii tratez ca pe animale, sanatate si un praz verde !

                Deci sa inteleg ca vulturul maninca doar la restaurante de fite in Romania si se vintura prin statiuni la fiecare citeva zile, ca altfel ii creste tensiunea si se interneaza in spital ? Tanti asta are impresia ca la voi e hotel de 5 stele all inclusive, cu tot cu excursii incluse.

                • ketherius 2018-04-11

                  Fire, de câte ori vine vorba de prețuri, prădătorul repetă mereu “lasă, că la veniturile de aici…”

                • Fire 2018-04-11

                  Pai se stie ca in Canada e paradisul pe pamint; toti romanii din Romania sunt convinsi de asta. Stiu ei mai bine decit noi cum se traieste in Canada si cum intoarcem banii cu lopata.
                  Insa chiar si asa,de ce sa cheltui banii copilului, ca are si el o familie si sunt banii lui, munca lui, lasa-l sa se bucure de ceea ce castiga ! Fix la fel facea si mopsul de soacra-mea cu baiatul ei in Romania, lasa ca tu ai bani, ca cistigi bine ( si cistiga minimum pe economie ! ), il storcea de bani, pina cind m-am mutat la ei si le-am spus ca de aici inainte suntem familie separata si ne administram singuri banii, multumesc ! Si asa a inceput circareala.

  • Fire 2018-04-09 Reply

    Fir’ar sa fie de Vultur ! A fost o vreme foooarte scurta cind am locuit in casa soacrei in Bucuresti, si asta imi spargea toate ouale, asa, cam des. Ok, ma constringea situatia sa fac frumos, da’ mie cine si cum imi plateste ouale sparte ? Noi eram cu mincarea separat, ca spusesem pas la povestile lor cu ” big happy family, decarteaza banu’ gros “, ca pe la mine prin Romania profunda se poarta treaba cu “lucru’ ‘ mestecat, miroase a cacat “.
    Polita mi-am platit-o simplu si cu zimbetul pe buze, asa , mirlaneste, da’ Gizas, ce bine mi-a cazut ! Facut pipi in oala lor cu supa din frigider, dupa care seara cind au pus masa, am avut grija sa intru in bucatarie sa le urez pofta mare. Barbatu’ meu , prieten pe vremea aia, nu a avut nimic impotriva, ba chiar am ris ca timpitii citeva zile la rind. Dati cu pietre, bad girl si traa-la -la … da’ ori de cite ori imi amintesc cum soarca-mea infuleca supa cu fata ei de mops … as face-o din nou, any time cu aceeasi bucurie.

    • Cudi 2018-04-09 Reply Author

      Fire, ești one of a kind… 🙂
      AMR 20,5

  • Iosif 2018-04-10 Reply

    Mie mi-ar fi placut sa vad culoarea oului de…vultur ! Ale voastre sunt reprezentarea sufletelor si sentimentelor exprimata în culori. Toate lucrurile create de om sunt simboluri ale gândirii si sentimentelor traite în momentul creatiei respective, a carei valoare este în functie de pasiunea si profunzimea implicarii …
    Sa aveti pace si liniste în Suflete !

    • Cudi 2018-04-11 Reply Author

      Iosif, mulțumim. Sper că tu și cei dragi ție sunteți bine, mai povestește-ne și tu ce fac soția, băiatul, cum e pe la voi.

      • Iosif 2018-04-11 Reply

        Eu personal, sunt cât se poate de bine, dtpdv.,multumesc Domnului, iar tie pentru întrebare. Cât despre sotie, n-as putea sa spun mare lucru, decât ca e foarte implicata în jobul ei de medic geriatru coordonator, iar baiatul cu examenele de bac. În rest, toate bune si frumoase, mai ales vremea însorita cu temperaturi ziua între 20°-23° …
        Va doresc din toata inima sa fiti bine si sanatosi, iubitori si dragastosi,si sa nu va lasati învinsi de rau ci sa biruiti raul prin bine. Personal cred, ca aceasta este solutia omenirii pentru a da un nou sens evolutiei spre desavârsirea IUBIRII NECONITIONATE, absolute… 🙂

  • Iosif 2018-04-10 Reply

    Dumnezeu e UNIcolor, alb-straveziu-stralucitor-orbitor. EL este LUMINA lumii. Cu cât culoarile ce ne caracterizeaza tind mai mult spre UNIcitate, cu atât ne apropiem mai mult de atemporaleitatea absoluta de IUBIRE, pace, iertare si bunatate, biruitori ai mortii si Locuintei ei, pamântesti.
    Pitica este cea mai aproape de UNIcitate, colorând doar în trei culori deschose oul ei. Urmati-i exemplul si veti trai fericirea adevarata.
    Fiti binecuvântati !

  • Vladimir 2018-04-12 Reply

    Mie imi plac cele trei oua in combinatie. Daca ar fi sa aleg, l-as alege pe cel al lui Mihai fiindca imi transmite cele mai multe (plus o stare de bine, fiindca-mi place jocul). Problemele de “design” nu cred ca-s datorate indemanarii ci vopselelor. Ouale trebuie degresate si vopseaua trebuie sa fie groasa ca sa permita “dry brushing”. Cu vopseaua pe care ati avut-o voi, poate doar o mana si o rabdare de femeie sa razbeasca (tehnic, oul tau bate tot, zic eu).
    Cat despre doamna in discutie, si eu zic ca sunteti foarte generosi si rabdatori. Noi am rezolvat problema din start: la noi nu vine sa stea nimeni. Niciodata. Cand avem vizitatori (prieteni sau rude din afara tarii) stau la hotel cat ii tine portofelul (sau cat decidem noi, daca platim noi). Desigur ca le recomandam hotel si ca-i invitam pe la masa, jocuri, restaurant, etc. Dar vin, ne vad si gata. Ce am observat este ca dupa initialul soc (zic de romani), ma injura scurt (imi inchipui ca pana acum n-a avut nimeni curajul sa mi-o zica in fata), se vaicare, le trece, se obisnuiesc si pana la urma absolut toata lumea e incantata. Chestia am preluat-o de la maica-mea (noi nu aveam vizitatori niciodata) care a avut mereu urmatoarele pareri: (1) dupa ce te-ai casatorit familia ta este nevasta si copiii, mama si fratii sunt familia tatalui tau si (2) in casa ta doarme doar familia ca sa poti sa te simti pe cat de intim si liber se poate. Acum poate la voi pare ca e putin cam tarziu sa-i mai dresati pe unii sau altii, dar eu zic ca niciodata nu e prea tarziu. E greu probabil la inceput cat trebuie sa nu cedati si sa acceptati ca unii s-ar putea supara, tranzient sau definitiv, pe voi. Dar cine se supara si nu intelege notiunea de intimitate, oricum nu cred ca merita tinut pe aproape.

    • Aldus 2018-04-12 Reply

      Ăsta e un blog al extremelor. 🙂

      E cam radical ce zici tu. Părinții tăi n-au avut intimitate cât timp te-au crescut, iar când ai fost bebeluș mama ți-a dat să sugi și te-a șters la fund, iar acum tu s-o trimiți la hotel, e cam în extrema cealaltă. Că nici vizitele ăstea nu-s pe viață. Vine și ea câteva zile sau săptămâni la tine. Cudi e la un capăt, tu ești la celălalt. 🙂

      • Fire 2018-04-12 Reply

        Aldus, este de foarte mare bun simt sa-i cazezi la hotel, pentru ca in felul asta nimeni nu e deranjat si incomodat. Plus ca exista acel spatiu si timp personal, nu trebuie sa stati calare unii peste altii, cum se poarta la romani. Cunoastem textele traditionale : umblat cu farfuria de mincare dupa ei, plimbati, suciti, pupati in cur, tolerat mofturi si figuri, etc. Si mereu cineva e incomodat, ceva nu ii convine, stringe din dinti si rabda, treburi din astea inerente traiului la comun.
        Si eu zic la fel, ca decent si de bun simt e sa stea fiecare in spatiul lui si din cind in cind se face un program comun de citeva ore si cam atit.

      • Vladimir 2018-04-12 Reply

        din motive de lipsa de atentie distributiva, raspunsul meu la comentariul tau apare ca comentariu independent, mai jos :D.

    • Cudi 2018-04-13 Reply Author

      Mama ta e om sau alien, Vladimir? Nu ți-a băgat nici o religie pe gât prin botez, ține la intimitatea ta și a soției… E prea mișto să fie adevărat.
      Da, sunt de acord cu ce spui tu, ar fi minunat să putem aplica toate astea, însă… Faza cu cazatul la hotel nu prea e realizabilă, în ceea ce ne privește. Pe de o parte, părinții noștri nu și-ar permite să plătească cameră și masă la hotel, ar trebui să le plătim noi toate astea. Și nici nouă nu ne-ar fi prea ușor să le asigurăm toate astea, poate pentru maxim două săptămâni, nu știu. Dar sună atât de bine, de decent ce spui tu…
      În privința alor mei, cel puțin, stau liniștită: nu prea am pe cine dresa, că nu cer, nu așteaptă să vină prin Canada, nu consideră că li se cuvine, că le suntem datori să-i aducem aici.
      Mama ta e o femeie foarte mișto, Vladimir.
      Mai știu că și eu sunt de vină pentru calvarul ultimelor patru luni, AMR 17 zile. Sunt o fire blândă și împăciuitoare, mă las conștient manipulată ca să le fie altora bine. Dacă n-aș fi fost eu, vulturul n-ar fi venit să stea atât de mult în casa fiului ei, oricum vorbeau sporadic. Mi-am învățat lecția, așa ceva nu se va mai întâmpla și, cel mai important, așa ceva n-am să-i fac piticei noastre, mai bine mor singură decât să-i distrug liniștea.
      De vreo câteva luni, Mihai și-a luat liber în 1 mai, a doua zi după decolarea vulturului, cu planul de a duce dimineața pitica la școală și apoi să umble toată ziua gol pușcă prin casă. :))

      • Fire 2018-04-13 Reply

        Parinti care sa respecte intimitatea copiilor deveniti adulti ? Sa nu se bage cu controlul in viata lor ? Si eu zic ca la fel, ca ori sunt alieni, ori nu-s ” made in Romania”, ca la romani e treaba cu controlul obsesiv, fara limite de bun simt ori ratiune. Oricum, feerie de parinti ce are Vladimir, eu nu indraznesc nici sa visez cum ar fi , daca ar fi …

        • Vero 2018-04-13 Reply

          Din câte ştiu eu, părinţii lui Vladimir chiar nu-s “made în România”. 😛
          Dar ai mei -- părinţi şi socri -- sigur sunt (erau, că doar soacra mai trăieşte). Şi, în 10 ani, ai mei au venit la mine (nu în altă ţară, ci în alt oraş, la numai 200 de km distanţă), pentru câte 2-3 zile, de două ori împreună, iar a 3-a oară doar mama (după moartea tatei); câte despre socri, de care ne despărţeau doar o 100 de km, ăştia, în peste 30 de ani, ne-au vizitat o singură dată împreună (au dormit la noi o noapte); socru-meu a mai venit o dată singur, tot pentru o noapte.
          E drept că noi ne duceam muuult mai des şi la unii, şi la alţii, dar de plăcere, nu din obligaţie. Nu s-au amestecat niciodată în treburile noastre şi nici nu ne-am certat cu ei niciodată.
          Am şi o mătuşă (95 de ani) care nu vrea să se mute, să stea cu fiul şi cu nora ei, deşi au invitat-o. Preferă să plătească o femeie care-i face curăţenie, mâncare şi cumpărături şi să stea singură în apartamentul ei. (Mătuşa e “made în România”, dar născută din părinţi din ţara lui Vladimir.)
          Oricum, eu zic că nu-i cazul să generalizăm. Nu-s toţi părinţii români naşpa. Sunt oameni de toate soiurile, ca oricare alţii.

          • Cudi 2018-04-14 Reply Author

            Vero, norocoaso! Fără intenția de a generaliza îți spun că, în general 🙂 , nurorile pe care le știu eu se plâng de relațiile cu soacrele. Nu că ai fi tu o excepție, dar ești o raritate. Mulți ani înainte mătușii tale și cinste ei!

            • Vero 2018-04-14 Reply

              Mulţumesc în numele mătuşii, Cudi! 🙂

              Cât despre relaţia noră-soacră, vina nu e chiar întotdeauna de partea soacrei, sau nu e numai de partea soacrei. Cumnată-mea se plânge de aceeaşi soacră de care nu mă plâng eu. 😀

            • Fire 2018-04-14 Reply

              Un singur lucru tre’ sa faca soacrele : sa nu se bage in viata altora si atit. E o chestiune care nu necesita nici scoala si nici educatie, ci doar un minimal bun simt, da’ greu la deal cu boii mici. In special in Romania unde e obsesie nationala cu control trip.

            • delfinasu 2018-04-15 Reply

              hihi, Cudi, ma gandeam la solutii:))

              ne plangem de soacre, dar le-am luat la pachet cu barbatii nostri, pentru ca ei au mostenit de la ele una-alta, desi noi, poate, cautam in barbati alta-una.
              Pana la urma e chestie de alegeri asumate:)
              Vero e cazul fericit cu ”una-alta = alta-una” 🙂

              de plans, ne plangem, ca asa suntem noi, femeile, dar de fapt tot ce putem schimba e …sa ne schimbam barbatii.
              cu altii (cu alte soacre) ! :))

              ori, daca nu-i schimbam, atunci n-avem incotro si ne asumam si soacrele in cauza, si cautam sa definim semnul acela egal (dintre ce am vrut si ce avem) atat cat putem, asa cum putem fiecare.

              • Fire 2018-04-15 Reply

                De aici de la mine lucrurile se vad altfel, Delfinasule. Nu m-am maritat cu soacra, pentru ca atita lucru cer si eu, ca barbatul sa judece cu mintea din dotare si nu cu dresajul oferit de parinti in copilarie. Ca pina la urma si la coada, cind suntem de virsta adulta, ar trebui sa avem propria gindire sinu sa actionam ca maimuta, dupa patternurile induse in copilarie de mamica.

                Printre primele lucruri pe care i le-am zis baiatului, a fost ca nu intru intr-o relatie cu baieti care nu au cordonul ombilical taiat, ca am vazut suficiente cazuri pe la cunostintele mele si asa ceva eu nu servesc.
                Pe la romani se poarta foarte tare supusenia fata de parintii abuzatori, pe motiv ca … parinti, deci tre’ sa tolerezi orice abuz si control iti fac in familie. So … ori isi protejeaza familia si pe mine, ori il trimit urgent sub fusta ma’sii, pentru ca eu am de gind sa fiu controlata de parintii lui sau ai mei.

                O amica de-ale mele imi povestea disperata cum soacra’sa i-a ajutat cu bani sa-si cumpere apartament si vine in vizita neanuntata ( are cheie ) si ii face controlul prin sertare si dulapuri, o dojeneste cind isi cumpara o haina, tine socoteala la tot si se baga in viata lor de familie, le face interogatorii ca sa afle tot, asa, ca la romani. Eu i-am zis sa instaureze operatiunea “soacra cu trei nurori”, da’ ea nu si nu, ca miau-miau, e mamicuta si nu e voie sa misti in front in fata parintilor, pentru ca … parinti. Well …

                • delfinasu 2018-04-15

                  e firesc si normal ce spui, Fire.
                  absolut firesc.

                  cat despre povesti cu soacre, nurori, intamplari, apartamente, avutii, dinastii, aranjamente matrimoniale, ehe, aici nu duce nicio nație lipsa de ele:), de pe toate continentele.
                  ca sa nu mai vorbim de vestitele casatorii regale, incheiate cu mult inainte de a se cunoaste personajele, si-or tot fi exemple din astea universale.

                  in rest, fiecare cu-ale lui, sa fim sanatosi si sa le putem duce cat mai usor 🙂

                • delfinasu 2018-04-15

                  p.s.
                  eu nu as fi acceptat, in locul amicei tale.

                  in momentul acela in care ea, cunoscand firea soacrei, a acceptat apartamentul, s-a vandut ei, desi i-a fost mai comod asa.
                  adio independență.

                  nu, mulțumesc.
                  prefer felia de salam mâncată asa cum am chef si cum pot, in locul somonului bagat condiționat sau cu forța pe gât.
                  de la oricine ar fi.

                  ăsta e modelul meu.
                  autentic romanesc.

                • Vero 2018-04-15

                  Modelul tău coincide cu al meu, Delfinaşule. Şi cu al bărbatului meu.

                • Fire 2018-04-15

                  Delfinasule, de la mine se vade altfel lucrurile : vrei sa-mi faci cadou un apartament ( soacra aia doar contribuise cu o suma consistenta de bani, pe linga ce strinsesera tinerii ), saru’mina, vesnica recunostinta ! Daca insa soacra incearca sa profite de treaba asta ca sa control trip … operatiunea soacra cu trei nurori, ignore pe viata, etc.
                  Da, daca soacra mi-ar zice ca stii, uite, eu contribui cu bani ca sa iti iei casa, dar cu conditia sa ma amestec in familia voastra, sa va calc in picioare independenta ori something … pas. Sa-si pastreze banii si conditiile, no thanks ! Din ce mi-a zis amica mea, banii soacrei au fost neconditionati, asa ca …

                • delfinasu 2018-04-15

                  Fire, vorbele soacrei cu pricina, la modul declarativ, pot parea pline de intentii bune.
                  Eu m-am referit la un studiu al comportamentului acesteia, facut anterior primirii unui dar de genul foarte consistent.

                  Ai mei m-au invatat ca nimic nu pica din cer, din senin, niciodata 🙂 si ca ceva nu e in regula cand apar disproportii.

                  In general, am retineri fata de povesti extreme de genul acesta.
                  Si cand spun extreme, ma refer la ambele parti, inclusiv ale amicei in cauza.

                  In locul ei, sa zicem ca nu si-a dat seama de la inceput in ce ape se scalda soacra, cand as fi vazut ca se ingroasa treaba cu vizitele si controlul, i-as fi trimis frumusel cheile prin posta si m-as fi mutat la gazda, chiar si in conditii mai dezavantajoase economic, pentru ca sufleteste si psihic as fi scapat de o greutate.
                  Important e sa ma inteleg cu omul meu.

                  Atata tot.
                  Eu asa am facut. Asa fac. Si asa as face in continuare.

                • Fire 2018-04-15

                  Delfinasule, mi-ai pus creierii pe biguriuri. Asta e din ciclul ” ce a vrut sa zica autorul” . La mine e simplu ” ce zici, aia e “. Nu e cu puzzle ca zice un fel, iar ascultatorii trebuie sa faca analize si permutari, eventual sa dea si in ghioc, ca sa dibuiasca oare ce a vrut cu adevarat sa-mi zica ?
                  Nu, nene ! Esti adult, se presupune ca in deplinatate afacultatilor mintaale, deci daca zici ca imi faci cadou o suma de bani sau un apartament, NECONDITIONAT, eu te cred pe cuvint de om. Daca nu iti respecti cele declarate, asta nu-i treaba mea sa accept talnte si figuri. Nu, deloc.

                • Cudi 2018-04-15 Author

                  Apropo, Fire, Delfinaș:
                  Măi, mor cu ăștia care se bat cu pumnii în piept că, în urmă cu zeci de ani, eu fost capabili să-și cumpere propriul lor apartament, spre deosebire de noi, cei care nu am apucat vremurile alea, pe când îți dădea statul și casă, și servici, apoi puteai să cumperi la un preț ok apartamentul, aproape pe degeaba față de ce-i acum. Și se laudă cu apartamentul proprietate personală dobândit astfel ca și cum ar fi o realizare măreață, pe când generația de azi e vai de capul ei.

                • delfinasu 2018-04-15

                  Fire, esti o figura 🙂

                  zi cu zambet!
                  (sau seară, ce-o fi acum în Canada, că niciodata nu am stiut sigur cum e cu fusul vostru/nostru 🙂 )

        • Vladimir 2018-04-14 Reply

          Cum zice Vero, nu-s made in Romania, eu-s rus nascut si crescut in Moscova (familia mea e din Peterburg original). Deci mama e foarte rusoaica :D. Motivul pentru care pot sa vorbesc romana este nevasta-mea, ea e romanca (acasa vorbim romana, nu rusa). Motivul pentru care pot sa scriu romana e blogul. Asta a fost scopul blogului, sa-mi dezvolt romana scrisa. Asta e motivul din nou (n-am prea mai scris de mult pe el, abia m-am reapucat in ultimele luni) fiindca am constatat ca uit (si mi-am confirmat ca uit, transpir in fata cu dex-ul, doom-ul si dictionarul de sinonime, exact ca-n 2010).

          • Fire 2018-04-14 Reply

            Vero, nu generalizez ci constat. Iar constatarea mea este ca majoritatea romanilor sunt needucati, n-au nici o treaba cu respectul intimitatii celuilalt. Majoritatea romanilor sufera de narcisism, ca sa vorbim in alti termeni, din care cauza manifesta un control mai mult sau mai putin obsesiv, iar victimele sunt in special copiii si familia. Aia care sunt normali la cap ( in sensul descris de Vladimir ), aia sunt exceptii printre romani. Romanii se abuzeaza reciproc, care mai de care si accepta situatia ca fiind “normala”.

            Vladimir, eu zic ca gena aryana nu se dezminte niciodata. Cine are privilegiul sa o mosteneasca s-a scos, e din categoria superioara. Parerea mea.
            Tu transpiri cu blogurile in romana, eu cu alea in rusa. Nu stiu boaba de rusa, da’ ce tare as vrea ! Citesc zilnic forumuri si bloguri scrise in rusa, de catre rusii din Rusia, folosind Google Translate rusa-engleza, traduce excelent. Am citit si niste carti in rusa, care ma lasau sa fac copy-paste in Google Translate ! Cind am gasit prima oara un blog rusesc, am citit si m-am minunat … wow, astia-s cu ani lumina avans fata de restul lumii ! Si de atunci am ramas fan.

            • Vero 2018-04-14 Reply

              Fire, cel care-şi spune “bunicul” are dreptate: “Ca să emiți o concluzie de genul mai toți românii sunt ….. ar trebui să cunoști un procent semnificativ dintre ei sau să ai ca argument niște studii sociologice bine fundamentate”.
              Tu te-ai lovit de o serie de indivizi naşpa, ai constatat asta şi gata, ţi-ai extins constatările asupra unei naţii întregi.

      • Aldus 2018-04-13 Reply

        Te lași manipulată de vultur. Că altfel, într-un cuplu, femeile sunt destul de manipulatoare de felul lor. 😆

      • Vladimir 2018-04-14 Reply

        Eeei, libertatile se platesc, ca e sabie cu doua taisuri 😀 . Adica n-a fost deloc usor in copilarie cu o femeie ca mama, dar categoric a avut anumite avantaje.
        Nici eu n-as plati mai mult de o saptamana sau zece zile unui vizitator. Nu vad sensul ca cineva sa vina sa stea asa mult in vizita intr-un loc (in afara de cazul in care munceste temporar acolo, caz in care se ocupa singur de cazare). Iar daca eu platesc hotelul, eu hotarasc cat sta.
        Intr-o situatie ca a ta, problema as fi eu fiindca as incepe sa am impresia ca respectivii imi exploateaza nevasta, o trateaza de servitoare si n-as rezista sa nu-i evacuez abrupt (chestia care ar enerva-o pe nevasta-mea ca nici ei nu-i plac conflictele). Si decat sa ne certam toti cu toti mai bine fiecare sta in alta parte si suntem toti prieteni.
        Il inteleg perfect pe Mihai :)). E unul din motivele pentru care nu suportam sa avem pe cineva in casa, nu mai poti face ce-ti trece prin cap ca “nu-i frumos”. Si e nasol sa te simti in casa ta ca-n acvariu.

  • Vladimir 2018-04-12 Reply

    Pai stai asa ca pornesti de la niste premize gresite :).
    Primul ar fi ca mama si-ar fi dorit vreodata sa o cazam noi sau altii. Mama n-a vrut ea niciodata sa stea la mine, ca prefera la hotel (tot pe criterii de intimitate). Asisderea si noi. Nu ne invitam pe la altii, preferam absolut hotelul. Chinul ar fi sa stam la altii. Nu ne-am simti bine sa transform gazda in gospodina/servitoare pentru nevoile noastre. Plus e incomod si neintim. La hotel e mult mai misto.
    A doua premiza gresita e ca consideri ca la hotel e mai rau decat statul in vizita la altul. Asa o fi daca hotelul e din Shining cu nebun si fantome cu tot, dar majoritatea hotelurilor din lanturile standard europene/americane bat la fundul gol canpeaua intinsa din camera de oaspeti. Fie ea si canapea design :).
    A treia ar fi ca mama mi-ar fi dat sa sug sau m-ar fi sters la fund :D. Cred ca daca i s-ar fi sugerat asa ceva cand eram plod, ar fi facut explozie cu ciuperca nucleara :)). Maica-mea a fost mereu adepta rolului formativ al mamei, in ideea ca service-ul plodului il poate face oricine. Deci daca e sa-i fiu dator, e pentru conceptele descrise mai sus, alea exact legate de necazarea ei pe canapeaua mea, nu activitatile de ingrijire :D.
    A patra nu e chiar o premiza gresita, dar e ceva ce nu inteleg: Si sa presupunem ca ar fi facut mama mea sau a altuia cele descrise de tine mai sus, eu nu prea vad ce legatura e intre prestat servicii unui plod pe care ai ales sa-l nasti (deci automat ti-ai asumat niste responsabilitati de care plodul din dotare nu e vinovat/responsabil) si o potentiala indatorire de cazare a plodului fata de mama cand a crescut mare? Adica iti ingrijesti copilul ca sa primesti cazare gratis si sa va chinuiti reciproc, in loc sa stai tu comod la hotel si fi-tu’ comod la el acasa? Poti sa ai relatii maxime de prietenie sau dragoste filiala si daca nu-ti dormi reciproc noptile prin odaile de oaspeti, zau asa :). Ba chiar indraznesc sa merg pana acolo incat sa spun ca relatiile ar fi mai bune in versiunea “cu hotel” decat in versiunea cu “camera de oaspeti”.

  • bunicul 2018-04-14 Reply

    E prima dată când mă simt tare prost, ca persoană, citind niște comentarii de pe un blog al românilor din Canada. Nu fac, Doamne ferește, nici un reproș gazdelor, viața ne pune pe fiecare în diverse ipostase și azi a trebuit să mă închipui într-o postură asemănătoare cu vulturul, eu făcând parte din aceeași generație . Am trecut de trei ori Atlanticul in calitate de bunic, tată, socru și acum analizez cele 18 luni petrecute acolo. Aveam un amic șugubăț care avea o vorbă: -- Fiecare are parte de părinți și bunici așa cum și-i crește și educă”
    Cât despre ceea ce povestește Fire cu făcut pipi în oala de supă, dacă o fi adevărat, deja e mai mult decât trist, dar mai grav mi se pare gestul fiului, care participă ca spectator la asemenea umilință.
    Constat încă o dată că oricâte situații inedite îmi oferă viața mai e încă loc și pentru altele.

    • Fire 2018-04-14 Reply

      Bunicule, oamenii sunt multi si de multe feluri, insa nu cred ca e treaba nici unui copil sa isi educe parintii, bunicii si rudele. Exista niste limite, niste bariere naturale pe care romanii in special aleg sa le ignore, pentru ca … se poate si de ce nu ? E ceva de neconceput, inimaginabil pentru romani sa arate respect pentru copilul din dotare si familia lui. Da’ nu pot pricepe in ruptul capului si se baga cu bocancii in viata victimelor si se considera indreptatiti, pentru ca … parinti. Sau pentru ca … atasament emotional si ca stiu ei mai bine. Sunt roman si mi-e rusine de felul in care romanii se comporta ( in marea lor majoritate ) ca niste animale.

      Cu soiul asta de oameni , in opoinia mea, nu merge cu drasajul, ca astia au un tupeu in ei de nu s-a pomenit si se considera perfect indreptatiti sa intre viata copilului / al cuplului si sa ii dirijeze, ca stiu ei mai bine cum trebuie altii sa isi traiasca viata si stiu ei mai bine ca li se cuvine sa stea pe tron sa iti dea porunci, pentru ca sunt parinti. Ca ei te-au facut, deci esti proprietatea lor, sclavul lor supus foe ever. Nu merge cu vorba buna, si atunci exista doua variante ” ura si la gara ! “, ori daca inca nu poti sa rupi relatia ” ma pis in supa ta PE BUNE ” ( si o sa am grija sa afli asta la un moemnt dat ).
      Poate acum ai inteles de ce copilul lor a acceptat sa participe cu bucurie la spectacolul umilirii propriilor parinti. Refuleaza fiecare pe unde si cind poate.

      • bunicul 2018-04-14 Reply

        Când am spus un amic șugubăț credeam că se subînțelege că e vorba de o glumă. Dar dincolo de glumă se pot educa și părinții de către copii și o spun din experiențe trăite de mine. Când un copil ajunge major și nu mai depinde de tutela părinților poate începe acest proces cu șanse reale de succes, dacă vrea și dacă-și iubește suficient părinții. Aceștia de la o anumită vârstă pot deveni un pic copii și uneori trebuie tratați asemănător. Să nu uităm că fiecare generație face un salt in educație și dezvoltare comparativ cu generațiile anterioare și daca cei ce au acum 25-35 de ani s-ar fi născut pe vremea părinților ar fi fost și ei un pic anacronici.
        Știu că există părinți autoritari, adepții principiului ”eu te-am făcut eu te omor” dar tot așa de bine știu că aceste tare se transmit câteodată și progeniturilor. Dacă cu perseverență și metode adecvate se pot dresa inclusiv animale sălbatice, mi-e greu să cred că nu poți face un părinte să rezoneze oarecum cu tine, copilul lui. Conflictul intre generații va exista încă mult timp de aici încolo și probabil că atunci când veți ajunge la stadiul de vultur va fi mult mai acut ca acum.
        Nu am cum să înțeleg cum un copil, devenit adult, poate asista cu bucurie la umilirea propriilor părinți, indiferent cu ce or fi greșit aceștia. Cu ce ar fi mai bun el decât ei ?
        O altă chestie care mi se pare cam nelalocul ei, e această anatemă asupra majorității românilor, aruncată tot de către români, mai vizibil de cei din diaspora. Ca să emiți o concluzie de genul mai toți românii sunt ….. ar trebui să cunoști un procent semnificativ dintre ei sau să ai ca argument niște studii sociologice bine fundamentate, ori pe baza unei experiențe personale și a ceea ce prezintă media românească nu se prea pot emite etichetări credibile.
        Ceea ce am afirmat aici este părerea mea și e puțin probabil să fiți de acord cu ea dar e bine să știți că există și astfel de păreri.

        • Vero 2018-04-14 Reply

          Eu sunt de acord.

        • delfinasu 2018-04-15 Reply

          si eu sunt de acord cu bunicul.
          sunt total de acord pentru ca, practic, am pus in opera ce spune el mai sus, desi nu e usor deloc.
          iti trebuie un anumit grad de maturitate emotionala ca sa intelegi ca e randul tau sa educi (nu sa te razboiesti) si iti trebuie un anumit grad de experienta/pregatire/(sau poate chiar talent pedagogic) astfel incat sa poti sa o si faci (cu sanse de reusita)
          categoric, nu e usor -- sunt multe sentimente la mijloc si sunt multe preconceptii pe care trebuie sa le depasesti.

          insa, uite,
          si acum imi iubesc mama si as face tot ce pot, rational si omeneste, pentru ea.
          a meritat toata acea munca a mea?
          raspunsul meu: da.

          acum, fiind randul meu sa fiu mama de om, fiul meu a vazut si vede ce am facut pana acum.
          si sunt convinsa ca va lua deciziile cele mai bune in ce ma priveste pe mine, ca mama lui, oricare vor fi acele decizii, chiar am incredere in el.

          vrem, nu vrem, suntem model pentru copiii nostri.
          iar asta e de cand lumea, pentru orice lume si in orice limba vorbim.

        • delfinasu 2018-04-15 Reply

          p.s. Si consider ca Fire si sotul ei nu sunt vinovati de nimic. Au facut ce au putut mai bine, au rupt legaturile cu relatiile toxice.

          copiii nu sunt vinovati.
          cel mult, ca adulti, pot candva sa ierte ce li s-a facut in copilarie, caci de uitat nu vor uita vreodata.

          Nu poti cere, si nu poti avea asteptari asupra copilului tau ca el sa faca ceea ce tu nu l-ai ajutat sa invete vreodata a face.

    • Cudi 2018-04-14 Reply Author

      Bunicule, chiar nu ai de ce să te simți prost, ce ni se întâmplă nouă, ni se întâmplă nouă, nu e loc de generalizare. Nu cred că postura ta de bunic și socru ar avea ceva în comun cu a vulturului, sunt oameni și oameni. Mai cred că nu ai perceput vizitele tale pe acest continent la modul “all inclusive”, că te-ai străduit să le fii aproape copiilor și nepoților, că nu cereai să fii plimbat prin stânga și-n dreapta, că nu ai emis pretenții de tot felul, că ai căutat să nu perturbi obiceiurile casei. Mai cred că ai fost dorit și chemat în casa copiilor tăi și nu ai insistat să mergi acolo pentru cât mai mult timp posibil, fără să ți se fi cerut asta. Iar dacă copiii tăi ar fi avut probleme, dacă vreun nepoțel ar fi foat bolnav, spre exemplu, și ai fi rămas singur cu el acasă, nu cred că l-ai fi ignorat total, nu cred că te-ai fi dat liniștit pe facebook în timp ce ăla mic ar fi gemut de durere pe undeva prin casă. În fine.
      În cazul nostru, au fost luni grele pentru motive precum cele de mai sus. Am căutat să mențin o atmosferă cât de cât ok în casă, mi-am dat silința să fie totul bine, să nu las loc de ceartă. Am reușit, se pare. Mai izbucnesc aici, pe blog, pentru că mă dor micile răutăți, pentru că am obosit și e greu, dar nicidecum nu generalizez, văd cât de la locul lor sunt alți oameni, alți socri, alți bunici, toți din România. Regret că rândurile mele te-au făcut să te simți aiurea, îmi cer scuze.

      • delfinasu 2018-04-15 Reply

        Cudi, cand vei vorbi cu mama ta data viitoare, te rog sa ii spui sarut mana si din partea mea, o oarecare de pe wordpress.
        Vorbesc serios.

        • Cudi 2018-04-15 Reply Author

          Mulțumesc frumos anticipat, transmit!

      • bunicul 2018-04-15 Reply

        Nu ceea ce ați scris m-a făcut să nu mă simt prea confortabil, nici faptul că s-ar putea ca și eu să fi fost etichetat asemănător ci că e posibil ca parte din acțiunile mele să mă fi pus real în această postură.
        Am cam terminat analiza din postura de vultur și nu mi-a dat peste tot cu plus chiar dacă m-am străduit. Oamenii pe lângă rațiune au și sentimente și uneori acestea înving logica și matematica rațiunii.
        Una din neîmplinirile vieții a fost aceea că nu am putut fi suficient de mult alături de proprii mei copii când erau mici și atunci când s-a ivit prilejul am încercat să compensez acest lucru cu nepoții. Fiind, la vremea când s-au născut, singurul bunic pensionar iar nepoții fiind o pereche superbă de gemeni, visul mi s-a împlinit. Să participi activ la așa ceva, cu experiența, maturitatea și mai ales timpul necesar, elemente pe care nici un părinte nu le are atât cât și-ar dori, este, cel puțin pentru mine, un fel de rai pe pământ.
        Totuși într-un astfel de melanj este greu de menținut o armonie deplină, mai ales când, fără să vrei, relația bunic-nepoți se transformă în relația tată-copii și propriul tău copil pare să fie cel care-ți strică relația. Același impediment apare și din partea părinților care, bucuroși la început că au o bonă gratuită, observă că respectiva bonă tinde să le ia locul iar copii se atașează de ea mai mult decât de ei. Ca să menții un echilibru in toată treaba asta e tare greu, dar merită făcut efortul și cred că am reușit in bună parte păstrând permanent in memorie partea frumoasă și plăcută, detensionând și diminuând acele fricțiuni inerente intre generații. Asta e ceea ce cred eu dar e posibil ca de cealaltă parte a baricadei lucrurile să nu stea chiar așa și să fi fost și eu, uneori, oleacă de vultur.

        Asta e ceea ce cred eu dar e posibil ca de cealaltă parte a baricadei lucrurile să nu stea chiar așa și să fi fost și eu uneori oleacă de vultur.

        • Cudi 2018-04-15 Reply Author

          Bunicule, eu tot nu cred că te încadrezi la categoria vultur, câtuși de puțin. Tu ai fost un bunic grozav cu nepoții, de au ajuns să se te iubească mai ceva ca pe părinți, pe când vulturul nostru n-are nici o treabă cu pitica. Măcar un dialog de 10 minute pe săptămână, atât! Din păcate, nu. http://ketherius.ro/2017/12/29/copil-vs-facebook/

  • Aldus 2018-04-15 Reply

    Toată discuția din comentarii ignoră dimensiunea intimă, prietenească pe care vizita unui părinte poate să o aibă. Eu înțeleg că soacra lui Cudi este o femeie dificilă, dar a sări de la cazul ăsta la concluzii generale -- cum ar fi că părinții n-ar trebui să te viziteze niciodată (Fire) sau să fie cazați la hotel (Vladimir) -- este năucitor, deoarece nu toate relațiile soacre -- nurori și respectiv părinți -- copii sunt de tipul celei descrise de Cudi.

    Concret, părinții ar trebui să-ți fie ca niște buni prieteni, de a căror vizită să te bucuri. În afară de asta, a trăi izolat și a nu fi dispus la niciun fel de compromis pe care l-ar putea implica împărțirea locuinței cu altcineva pentru o scurtă perioadă de timp este dezumanizant. Vă mai amintiți de perioada studenției, cei care ați locuit în cămin? Până la urmă, este o chestie de socializare, de cât de bine reușești să te integrezi într-un grup de oameni sau să te înțelegi cu colegul de cameră. Și dacă colegul nu e de cameră, ci de casă, și nu e un străin, ci cineva din familie… cu atât mai mult.

    Eu zic că orice om ar trebui, măcar o dată la un an, să locuiască măcar o săptămână ca invitat al cuiva (sau să invite pe cineva la el), ca să nu uite să fie un om mișto. Condiție de om mișto care se pierde atunci când gândești că tu ai muncit o viață pentru casa asta și nimeni n-are voie să intre în ea, ca să nu-ți conturbe ție liniștea și intimitatea. Niciodată. Hmm.

    • Vladimir 2018-04-16 Reply

      Tu cred ca ai avut niste experiente horror cu hotelurile, altfel nu-mi explic :)).
      Uite care-i chestia, gandesti extrem de subiectiv. Pornesti de la concluzia ca a caza pe cineva la hotel e ceva rau, un exil, ceva lipsit de inima si care ar trebui sa ruineze relatii. Ca semnul de relatie intima si fericita intre copil si parinte inseamna sa locuiasca ca-n copilarie unul peste altul. Ei bine, nu toti gandesc ca tine. Nici copii, nici parinti. N-avem toti aceleasi standarde sau pareri ca tine. Nu zic ca ale tale sunt proaste (decat in ce m-ar privi pe mine si maica-mea), ci doar ca nu-s compatibile cu sistemul de relatii al altor natii / persoane cu alta experienta de viata.
      (1) Locatia: Stiu ca nu-ti vine sa crezi, dar la hotel poate fi extrem de misto, mult mai misto decat intr-o camera de oaspeti. La hotel iti schimba cineva asternutul zilnic, iti face patul, iti face curat zilnic si nu risti sa n-ai lapte sau suc de portocale la mic dejun. La hotel poti sa-ti iei o bere la 12 noaptea din barul camerei fara sa trantesti chestii in chiuveta si sa scoli lumea din somn si poti sa te uiti la ce vrea muschiul tau la TV in timpul noptii fara sa deranjezi. E curat, e luxos, e salubru si e categoric mai bine decat intima canapea din camera de oaspeti.De asemenea, hotelul nu transforma femeia gazda in servitoare.
      (2) Victima deplansa: Maica-mea n-a stat in viata ei pe capul cuiva. Nici taica-miu. Din punctul lor de vedere e o chestie de respect personal. Fiindca isi respecta intimitatea proprie (nu ca ar muri de dragul meu sau intimitatii mele, de alea mor eu). Ei NU vor sa doarma in camere de oaspeti. Ei vor sa faca ce vor fara sa tropaie prin casa cuiva.
      (3) Intimitatea: Statul la hotel nu preintampina cu nimic relatiile intime. Iti poti petrece ziua intreaga cu parintele, poti lua cina impreuna, il poti invita pe acasa, il poti plimba, etc. Nu trebuie sa-ti petreci si noaptea cu el, dupa o anumita varsta, zau asa :D. Deci pe scurt hotelul nu implica distanta ci doar comfortul si respectul ambelor parti implicate. Comunicarea aia intima cu parintele de care vorbesti tu are loc in timpul zilei, ca intre adulti.
      (4) Cohorta: Sunt convins ca crezi ca ai dreptate fiindca esti inconjurat de tipi care gandesc ca tine si probabil n-ai multi prieteni din alte culturi/etnii. In alte locuri ideea de a veni pe capul cuiva (copil sau nu) este total inacceptabila social (cu exceptia unor situatii de criza, poate). Acum, nu zic ca formula balcanico-sudica pe care o sustii tu e mai proasta decat asta nordica, ci doar sunt stiluri diferite de vazut si trait relatiile interpersonale. Eu aleg sa traiesc asa (si tu nu trebuie sa o deplangi pe maica-mea, asa i-a placut o viata), tu si ai tai alegi sa traiesti cum spui.
      Motivul pentru care m-am bagat este ca sunt din ce in ce mai multi “sudici” care se plang de stilul local de relatii cu parintii (Cudi nu e de fel unica, vezi si mai sus in comentarii) si carora le-ar placea o varianta “nordica” de relationare. Ceea ce e absolut OK, e dreptul lor la fericire. Problema este ca sunt culpabilizati, fix cum o faci tu, de persoane care sustin ca stilul lor de inter-relationare e cheia si ca orice altceva reprezinta ceva de un egoism formidabil, lipsa de respect si recunostiinta. Si asta nu e OK. Si o fac doar cei care nu s-au lovit des de pluriculturalism sau s-au lovit maxim pe plan local (gen 2-3 etnii traind in acelasi teritoriu istoric, unde de fapt traditiile s-au amestecat de ceva sute de ani si nu prea mai sunt culturi diferite).

      • Aldus 2018-04-16 Reply

        Așa de mult ai argumentat în favoarea hotelului, că-mi vine să te întreb de ce nu-ți cazezi și soția acolo! 😀

        • Vladimir 2018-04-17 Reply

          Pai in mod evident aveai nevoie de ele :D.

        • Vladimir 2018-04-17 Reply

          Uitasem sa precizez, imi cazez regulat sotia la hotel ba, de-a dreptul salbatic, o insotesc si eu si e foarte misto! 😀 Ti-as insira si de ce e misto sa te cazezi cu nevasta la hotel, da-mi place sa cred ca totusi ai o banuiala.

  • Fire 2018-04-15 Reply

    De ce trebuie sa fim prieteni cu parintii si sa locuim la gramada cu cineva ? Nu trebuie nimic, Aldus, ci fiecare om isi traieste viata asa cum considera el si nu cum “trebuie”.
    Cind insa cei din jurul meu stiu ei mai bine cum “trebuie” sa-mi traiesc eu viata, atunci avem o problema, una de control trip.

    Cudi, ii stiu pe astia cu casa, ca-s a naibii de multi. I-a scos Ceausescu din tina si i-a mutat de la coada vacii si cacatoarea din fundul curtii, in oras la bloc cu apa curenta. Cum ar veni, astia-s prima generatie incaltata. Si cind s-a trezit melteanu’ stapin in casa primita aproape gratis de la stat, s-a umflat fasolea in el de atita importanta ca e “propitar” si atunci sa vezi control trip ! Majoritatea au devenit niste dictatori ce isi terorizeaza femeia si copiii, in special copiii, pe motiv de ” in casa mea faci ce zic eu si cind o sa ai casa ta, faci ce vrei tu “. True story, pe care am vazut-o multiplicata fara numar in jurul meu pe la romani.

    • Anemona 2018-04-16 Reply

      Mie mi s-a blocat mintea la ” prima generație încălțată”. Drăguță, nu ești proastă dar ești fudulă, comodă, egocentrică deși mai tragi câteodată bășini pe care publicul le ignoră, comoditate și/sau eleganță, cred. Io zic să faci dracului un copil! Promit să discutăm și după.

      • Fire 2018-04-16 Reply

        Anemona, generatia bunicilor mei erau aia care munceau pe pamintul boierului, desculti si mincau mamaliga, pentru ca painea era un lux pe care satenii nu si-l permiteau. La fel si papucii. Spalau rufele la riu si umblau desculti pina venea iarna. Abia dupa ce a venit comunismul au iesit din foame si si-au incaltat copiii : prima generatie incaltata ( parintii nostri ), fix asa cum auzi. Poate ca tu te-ai nascut cu lingurita de argint in gura de nu ai pomenit asa ceva.

        • Vero 2018-04-16 Reply

          Pe vremea bunicilor tăi existau şi oraşe, Fire. Şi erau locuite. Şi locuitorii umblau încălţaţi. Şi nici ţăranii nu erau toţi săraci lipiţi. Erau destui care munceau pământul lor.
          Tare-ţi mai place să generalizezi aiurea!

          • Aldus 2018-04-16 Reply

            Ea e așa, știi, sictirită de tot ce înseamnă România. Da’ pentru că nu poți să pleci undeva fără să te iei și pe tine, cu tine, în bagaje, e sictirită și de tot ce înseamnă Canada.

            • Vero 2018-04-16 Reply

              😆

          • Fire 2018-04-16 Reply

            De buna seama ca existau si orase in care oamenii purtau papuci, insa asta nu schimba cu nimic realitatea pe care am expus-o : prima generatie incaltata.
            Cam tot la fel cum in era smartphonului, in Romania pe la sate, normalitatea este fara canalizare, de se caca toti intr-o gaura in fundul curtii. Dovedit statistic, scrie prin ziare, ca sa nu ne mai dam cu stingu’ in dreptu’ ca miau-miau, generalizam. Bun, deci astia de prin satele romanesti in 2018 sunt prima generatie care folosesc WC-ul ( daca se muta la oras, desigur ! ). Deci da, exista WC-uri in orase, dar asta nu schimba realitatea ca in 2018 majoritatea populatiei din romania se caca in continuare intr-o gaura in fundul curtii. Tot la fel era si cu generatia desculta ( ca opincile erau scumpe si le crutau, folosindu-le doar iarna ).

            • Aldus 2018-04-16 Reply

              Eu aș formula altfel: în era în care țăranii încă mai trăiesc în armonie cu natura, cei de la orașe au telefoane smart. Or fi ei mai tehnologizați, da-s tehnologizați într-o direcție greșită. Dovedit statistic, pe ecranul fiecărui telefon smart pe care te uiți de dimineață până seara.

            • Vero 2018-04-16 Reply

              La 1 iulie 2007:
              -- Populația urbană: circa 55,20%
              -- Populația rurală: circa 44,80%
              (Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Demografia_Rom%C3%A2niei şi numără din nou WC-urile, ţinând cont şi că pe la ţară gaura din fundul multor curţi se cheamă acum fosă septică.)
              Cred că, între timp, la ţară populaţia a scăzut şi mai mult, că s-au cărat o grămadă la muncă prin străinătăţuri -- s-adune bani pentru fose.

        • delfinasu 2018-04-17 Reply

          Fire, eu te cred, dar nu e cazul de generalizare.

          Sunt a patra generatie incaltata, cum zici tu. Dupa mama.
          Dupa tata, la fel, tot a patra.
          Răzesii mei erau tarani liberi, aveau casa, multi copii, vite, pamant. Munceau de dimineata pana noaptea, fara concedii… Aveau opinci pentru lucrul cel de toate zilele si aveau pantofi pentru sarbatori. Aveau haine tesute de mainile femeilor lor. Aveau camera ”de curat”, de ”musafiri”. Covoare tesute de mainile lor, iarna, in noptile lungi. Da, spalau la rau pentru ca râul era folosit ca o masina de spalat, nu pentru ca nu aveau o covata pentru spalat hainele.
          Stii ce frumos miros hainele dupa ce le speli acolo? Niciun Ariel occidental nu le da mirosul acela.

          Mda.
          Apoi au venit comunistii si le-au trecut cu porcii prin ogradă. La propriu.
          Primii comunisti din sat au fost putorile satului. Ca o paranteza, cei care n-aveau nimic pe vremea dinaintea comunistilor -- erau puturosii satului. Inchid paranteza.
          Cei harnici aveau bucata lor de pamant. Casa lor. Vitele lor. Munca lor.

          Ca sa poata sa isi dea copiii la scoala, comunistii i-au conditionat pe bunici -- ori dau tot pamantul la CAP, ori copiii lor raman fara scoala.
          Asta in conditiile in care, teoretic, in anii 50 invatamantul era gratuit si obligatoriu.

          Nu-mi spune mie de binefacerile comunismului.
          Nu-mi spune mie cum au incaltat comunistii oamenii.
          Asta a fost cea mai mare ciuma care putea bantui tara asta, lumea asta -- ciuma rosie. Ciuma rosie venita de peste Prut.
          A alterat generatii intregi.
          Multi din ei, si urmasii unora dintre ei, nici nu-si dau seama ca sunt inca bolnavi.

          Nu da vina pe tara asta, exclusiv. Nu da vina pe oamenii astia. Nu generaliza.
          Nu e corect. Nu e fair. Nu e valabil.

          In fine, acelea sunt opiniile tale, ale mele astea sunt.
          Avem pareri divergente si e ok sa fie asa. Pentru ca fiecare purtam in spate propriile gene, propria istorie, propriul ADN.
          Eu nu ma dezic de el. Mi-l accept si traiesc ok.

        • bunicul 2018-04-18 Reply

          Doar o parte din ei munceau așa cum explicați. Existau și țărani, nu puțini, cu stare, cu pământ, care umblau încălțați, unii aveau și câteva clase, și care trăiau mult mai bine decât mulți din cei de la oraș. Au existat, de la Cuza încoace, ceva reforme agrare astfel că în 1930 cei peste 14 milioane de țărani erau împărțiți, funcție de suprafața deținută, în chiaburi, țărani înstăriți, mici gospodari independenți și doar 300.000, muncitori agricoli, nu aveau pământ de loc.
          Povestea cu mămăliga și pâinea e alta, ține de momentul în care porumbul a început să se cultive în Țările Române și de ceea ce trebuia plătit ca tribut la turci.
          Eu am văzut cu ochii mei cum arăta satul românesc in cea mai săracă zonă a țării, Vaslui, in 1961 când începuse colectivizarea și sunt alte imagini decât cele pe care le relatați din ceea ce vi s-a spus ori ați citit.

          • Aldus 2018-04-18 Reply

            Ar fi interesant să le publicați undeva, pentru generațiile mai tinere. Eventual pe un blog, care se poate deschide și administra chiar gratuit.

      • Aldus 2018-04-16 Reply

        Anemona, Fire propunea, nu demult, ca părinții, odată ajunși la vârsta la care au nevoie de un îngrijitor, să facă bine să se eutanasieze, ca să nu le mai dea bătaie de cap copiilor.

        • Anemona 2018-04-16 Reply

          O invidiez, la bătrânețe știe ce să facă, nu va avea bătăi de cap.

  • Aldus 2018-04-15 Reply

    Acel „trebuie” are niște corelații subînțelese. Gen: în cazul unei relații familiale normale, ar trebui să te bucuri de vizita părinților. Dacă ai niște prieteni autentici, ar trebui să-ți facă plăcere să-i vizitezi. Dacă nu-ți face plăcere, atunci înseamnă că n-ai o relație chiar ideală cu ai tăi sau că ceva scârțâie acolo. Că ești o fire mai închisă, care nu agreează vizita altora. Sigur, în cazul lui Cudi problema principală e la soacra ei, dar în alte cazuri poate problema e la tine, cel care nu vrea să-și primească părinții pentru o scurtă perioadă de timp. Sau care o face din obligație.

    În mod normal, n-ar trebui să fie așa o mare dramă că-ți vine cineva în vizită. Un părinte. Dimpotrivă, ar trebui să te bucuri. Dacă nu te bucuri, atunci îmi pare rău pentru tine, deoarece cred că ai fost privată de dragostea dintre un părinte și un copil. Poate asta explică și atutudinea ta distantă față de ei, ca și cum ar fi niște străini care trebuie să-și vadă de ale lor și să nu se bage în viața ta, adică să te lase în pace. Într-o relație în care predomină armonia și afecțiunea, ți-ai dori ca părinții să facă parte din viața ta și ți-ar părea rău dacă n-ar mai face. Ți-ar fi dor de ei dacă nu i-ai văzut de mult. Cam asta e cu acel „trebuie”.

    • Vladimir 2018-04-16 Reply

      Mai, inca o data, faptul ca as caza-o pe mama la hotel, nu inseamna ca nu m-as bucura ca vine. Eu pur si simplu nu pot sa pricep de ce astea doua aspecte sunt legate in mintea ta. Eu ma bucur fantastic de vizita oricui, doar ca respectivul ala nu sta la mine in casa. Si crede-ma n-am avut pe nimeni sa sufere din cauza asta. Si ce ar fi de suparat? Sa se simta jigniti ca nu vrem sa-i slugarim? Adica dragostea sau prietenia se demonstreaza neaparat cu sacrificiu personal? Foarte crestin, zau asa :D.

      • Aldus 2018-04-16 Reply

        Înlocuiește mamă cu soție și vezi dacă nu-ți dă cu virgulă. Cu soția îți place să locuiești, nu? Dacă așa de mare e separația între tine și părinți încât ea nu vine acasă la copii când te vizitează, ci vine „pe capul tău”, atunci e o problemă de relație (imho). Sau de răceală, cum sunt nordicii, din ce zici tu. Bre, dar și ce dacă doarme la tine? Că vine să te viziteze pe tine, nu orașul. Orașul e secundar. Și ce dacă doarme în patul sau în camera de oaspeți? Și ce dacă nu-i așa de comod ca la hotel? Nu vine pentru a dormi la un hotel de 5 stele, vine pentru a fi cu copiii ei. O săptămână sau două, cât are timp. Că nu i-a văzut de mult.

        Ce-i prostia asta cu slugăritul? Poate îți face de mâncare cât timp tu ești plecat la job. Că vorba aia, tot copilul ei ești. În fine.

        • Cudi 2018-04-17 Reply Author

          Aldus, e o diferență mare între mamă și soție, chestia cu “de ce nu îți trimiți soția la hotel, dacă e atât de mișto”, nu se aplică. Din punctul meu de vedere -- și nu doar al meu, după cum se poate vedea în comentariile de mai sus, fiecare cu casa lui, e cel mai bine pentru ambele părți, familia copiilor, familia părinților. Dacă părinții ajută cu adevărat cuplul mai tânăr, precum în cazul bunicului care s-a ocupat de nepoței, da, e firesc să stai în casa copiilor, pentru că le faci un bine, oamenii își pot vedea liniștiți de job, nepoțeii sunt îngrijiți, sunt în siguranță.
          Pe de altă parte, nu e nimic, dar absolut nimic rău, rece sau egoist în a-ți caza părinții la hotel, dimpotrivă! Pe lângă intimitatea și condițiile pe care ți le oferă hotelul, nu riști să te simți în plus, să simți că-i deranjezi pe cei care-i vizitezi, ai libertatea și confortul de a rămâne în cercul propriilor tabieturi, e… bine. Mai puțin deranj de ambele părți, de ce nu și mai puține certuri, discuții aiurea. E vorba de respect reciproc, de decență, nu de mai puțină dragoste sau bucurie!

          • Aldus 2018-04-17 Reply

            Păi da, fiecare familie cu casa ei. Rămâne să definești familia -- mai restrictiv sau mai larg. De exemplu, părinții fac parte din familie? Și notează că n-a zis nimeni să stai cu ei permanent, ci să-i primești uneori, în vizită, pentru scurte perioade de timp. Cu condiția ca părinții să fie oameni faini.

            La tine e exact invers: ți-ai primit o soacră nașpa (Ketherius, scuze!) în vizită, dar propui ca niște părinți mișto să fie expediați la hotel.

            La partea a doua, e foarte bine când ți se dau peste cap tabieturile și când riști diverse.

        • Vladimir 2018-04-17 Reply

          Mai nu stiu daca glumesti cu comparatia cu sotia sau ai mici probleme :)). Adica nah, mi-ai zis ca nu esti luat, dar imi inchipui ca ai totusi varsta la care sa pricepi macar diferenta intre ce se face cu o sotie si ce NU se face cu o mama, zau asa :)). Si asta e doar o mica diferenta intre mama si sotie, dar sper ca ilustrand cu ceva foarte evident sa intelegi de ce as prefera sa-mi petrec noaptea cu sotia, nu mama.
          A doua, de unde stii tu ce vrea maica-mea? 😀 Sau mama altuia? Ca nu-i aceeasi cu a ta, multumesc lui ‘mnezeu. De unde stii de m-ar vizita? Maica-mea, ca de altfel orice mama dupa ce i-au crescut plozii, poate fi cu “copiii ei” ziua. Cand copiii ei, adulti, sunt treji. Nu trebuie sa fie si noaptea cand copiii ei dorm. Ca sunt mari si poate vor sa faca fofo cu nevasta, sa-si vada de proprii copiii, sa faca de-alungul zilei si ceva ce n-o implica pe ea. Da’ gata ma opresc fiindca oricum tu o sa o tii pe a ta si cum ai intrat intr-o lipsa crasa de argumente judecand dupa cat sunt de puerile ultimele, pierdem timpul. Mai mult incep sa ma intreb daca nu cumva esti femeie si mama :)).

          • Aldus 2018-04-17 Reply

            Și eu am aceeași senzație, că pierdem timpul. Argumente în plus nu am, sunt aceleași de mai sus, pe care le-ai citit în diagonală.

            • Vladimir 2018-04-18 Reply

              Pai cum altfel sa le fi citit? Adica de ce as lua o clipa in serios un barbat, probabil tanar si necasatorit care vorbeste atat de declamativ si sigur pe el despre sentimentele unei femei si mai ales ale unei mame? 😀 Si mai si generalizeaza crunt. Ba mai ai si tupeul (chestie care ma distreaza copios) sa le explici unor parteneri de discutie care sunt si femei si mame ce simte o femeie si mama. Deci, in afara cazului in care vorbesti din vreo experienta interioara, nu te poti astepta sa convingi pe cineva cu ce clisee iti inchipui tu ca ar fi adevarate. Pana n-oi vorbi din experienta, macar din experienta unuia care-si cazeaza mama in strainatate la hotel sau acasa, ce zice tu e gargara teoretica. Care pare-se ca ar fi specialitatea ta, ca am vazut la un post mai jos ca debitezi platitudini si despre ce ar trebui sa simta un soldat cand e pe front desi bag mana in foc ca probabil nici armata in termen n-ai facut-o, ce sa mai vorbim de seriviciu activ in zone de conflict. Pari genul care a citit nitel Hassel si crede ca a priceput cum merge treaba. Si asta se aplica la multe alte aspecte pe care le discuti.
              Acestea fiind spuse, pana n-ai sa comentezi ceva care se bazeaza pe experienta ta personala si nu ce-ai citit/vazut la altii, eu nu mai pierd timpul cu tine, ba ma si mir profund ca altii o fac.
              Desigur, daca esti femeie si mama, imi cer scuze, e parerea ta si o respect, dar iti atrag atentia ca nu toate femeile si nu toate mamele gandesc la fel.

              • Aldus 2018-04-18 Reply

                Problema e că tu m-ai citit greșit. De exemplu, n-ai reușit să faci diferența între ceea ce propuneam/susțineam eu și conotațiile sexuale pe care le implică dormitul cu cineva de sex opus. Ca și cum eu aș fi recomandat să dormi în cameră cu părinții. Nu, era vorba de a-l primi pe părinte cu totul în casa ta, nu doar timp de două ore pe zi, stabilite anterior, de comun acord, iar în rest, la hotel cu el. Ba chiar ai ajuns să-mi vorbești de diferențele dintre soție și mamă.

                Bre, când erai mic și locuiai cu părinții, era horror? Sau existau astfel de conotații sexuale? Ce pana mea discutăm aici? Locuitul cu părinții era un clișeu? Maică-ta te-a crescut la hotel? Și da, știu că între timp ai crescut, dar nu era vorba să se mute definitiv cu tine, ci să te viziteze pentru o perioadă, o dată la doi sau patru ani. Geez.

                Chestia cu soldatul pe front era pe blogul meu, nu? În acel pasaj am susținut că cruzimea nu depinde de instrumentele cu care faci rău. Că, adică, nu poți spune că președintele sau regele sau generalul care decide să omoare zece mii de oameni sau să cucerească o altă țară și dă ordinul pentru masacru este mai puțin crud decât soldatul care execută acel ordin pentru că președintele nu trage efectiv cu arma. Eu aș zice că dimpotrivă, el este cel mai crud. Înțeleg că fie nu m-ai citit corect, fie ești de altă părere.

                Iar ca să discuți asta, nu-i nevoie să fi făcut armata. Că oricum, și cei care au făcut-o tot lipsiți de experiență sunt. Afară de cazul în care au comandat sau executat un masacru. Te califici?

                • Fire 2018-04-19

                  Aldus, copiii nu au nici o datorie morala fata de parinti. Nici una. Zero.
                  Ba dimpotriva, parintii sunt forever vinovati in fata copiilor, simplu, pentru ca i-au adus pe lumea asta, condamindu-i astfel al sclavie pe viata, la o viata de suferinta, umilinta si nedreptate, ca lumea asta e o mizerie. Intrebare acare se pune din perspectiva unui copil este de ce pana mea m-ai adus sa sufer pe lumea asta, esti sadic, ce ai avut cu mine ?
                  Aldus, sa nu mi-o dai pe aia ca exista si lucruri frumoase, bucurii and shit, ca astea-s in cantitati minimale. Lumea asta e roz si minunata doar pentru aia dusi cu cercu’. Asta e opinia mea si atit.

                • Aldus 2018-04-19

                  Fire, eu am zis mai jos că ești idioată nu ca să te jignesc, ci ca o constatare a faptului că scrii idioțenii mai mari ca tine. Cum ar fi aia că săracii copiii puși la munca câmpului n-aveau timp de jocurile copilăriei și deci nu și-au trăit copilăria. Fire, orice copil are o copilărie magică.

                  Dacă existența ta (în lumea asta) e o eternă suferință și nu un motiv de recunoștință, de ce nu-i pui capăt? De data asta nu sunt ironic, e o întrebare firească, logică. Sinuciderile sunt cazuri de excepție.

                • Cudi 2018-04-19 Author

                  Aldus, nu e adevărat că “orice copil are o copilărie magică”. Sunt copii care duc în spate drame mai mari decât îți poți imagina. Și zici că eu schimb subiectul că 180 de grade. Chiar dacă e așa, chiar dacă schimb subiectul, e treaba mea, Aldus, nu trebuie să-ți dau ție socoteală. Cum, de altfel, nimeni nu ți-e dator.
                  Sunt oameni care vorbesc politically correct mereu, cu grijă la aspecte ce țin de particular și general, atenți ca cele spuse de ei să aibă valoare de adevăr în orice context. Sunt alții care vorbesc din prisma propriilor experiențe, fără grijile de mai sus, mai categorici de felul lor, cum e Fire. E loc sub soare pentru toți, fiecare trage concluzii pentru sine.
                  Te rog, nu mai jigni, indiferent cât de la nelalocul lor ți s-ar părea unele afirmații. E suficient să spui că nu ești de acord, că ai altă părere. Indiferent despre ce.

                • Fire 2018-04-19

                  Aldus, iti dai cu stingu’ in dreptu’ si deviezi discutia. Discutia nu era de ce nu ma sinucid eu, ci de ce parintii aduc copiii pe lume stiind foarte bine cit de nasol e, cita suferinta si sclavie la care vor fi condamnati pe viata. Despre asta era vorba si despre cum tu o sa aduci argumente ca cele afirmate mai sus sunt idiotenii. Ca ai ramas fara argumente, asta pot sa inteleg, ca nu ar fi prima oara cind ti se intimpla.

                • Aldus 2018-04-19

                  Păi tu ai pus numai o jumătate de întrebare. Eu am pus întrebarea completă. Tu întrebi de ce părinții aduc copii într-o lume atât de mohorâtă. Eu întreb de ce nu se sinucid. Adică de ce să se oprească la jumătate? Dacă lumea e atât de urâtă încât copiii n-au ce căuta în ea, părinții ce caută în ea?

                • Aldus 2018-04-19

                  N-am nevoie să aduc argumente la niște evidențe. Asta-i problema argumentelor: ele funcționează în cazul unui intelect lipsit de spărturi. Dar pentru un intelect lipsit de spărturi, el nu mai sunt necesare.

                • Aldus 2018-04-19

                  Cudi, afirmația respectivă a lui Fire e o inepție. Degeaba încerci să o argumentezi, luându-i apărarea prietenei tale virtuale, ca de obicei, că-i o inepție așa de mare, încât nimeni n-o poate scoate cu cămașa curată, oricât de deștept ar fi. Cel mult poate părea ridicol încercând.

                  Aproape oriunde există acel mic procentaj care dă peste cap orice generalizare absolută. Dar nu discutăm în termeni absoluți. Ești conștientă că nu discutăm în termeni absoluți, da? În orice țară de oameni civilizați se vor găsi și mitocani. Dar putem spune că oamenii din țara X sunt civilizați fără ca cineva să ne sară la gât că uite, știe el un mitocan din acea țară, da? Se înțelegem ce vrem să spunem?

                  Degeaba îmi vii cu excepții, că nu discut matematică. Nu dau teoreme care se verifică în fiecare punct de pe axă. Ci discut despre general. Da, în orice domeniu există excepții. Da, orice aș spune eu despre copilărie, sunt sigur că dacă vei căuta suficient de mult, vei găsi un contra-exemplu cu care-mi vei putea da în cap. Copii provenind din familii dezbinate. Copii născuți cu diverse boli sau malformații. Copii orfani. Și așa mai departe. Sigur că există drame. Sunt și subiecte de cărți sau filme. Dar acestea sunt cazuri de margine, de excepție. Eu discut cazul general. Asta unu.

                  Doi, Fire n-a făcut referire la astfel de cazuri de care te legi tu. Fire a dat cazul general al copilului de țăran român, care era pus de părinți să muncească. În loc să-l citești pe Bruckner Pascal, eu zic să pui mâna pe Amintirile lui Creangă, că probabil le-ai uitat, să vezi ce copilărie dramatică a avut. Apropo, îl puneau părinții să muncească. Ce să-i faci, erau țărani simpli. Să știi că și eu am verișori -- copii de țărani, puși la munca câmpului și alte treburi de mici. N-ai idee ce copilărie tristă au avut și ei. Mama mea a provenit dintr-o familie de țărani săraci, cu mulți copii. Învățați cu greul de mici. Crezi că este cineva dintre frații și surorile ei care să nu se gândească cu drag la perioada copilăriei?

                  Și știi ceva? Deși Fire discuta cazul general al copilului pus la muncă de părinți în timp ce tu îi sari în apărare invocând cazuri de excepție, chiar și în aceste cazuri ale tale eu n-aș băga prea repede mâna în foc. Ce vreau să zic: un copil va găsi ceva magic în orice situație, oricât de dramatică. Poate că copilăria îi va fi un infern. Dar în acel infern, el va găsi motive să se bucure. Un motan. Un ursuleț de pluș. Știi cum erau chestiile ălea care circulau pe Facebook, cu fericirea e un ceai băut alături de cei dragi, suflatul într-o păpădie, adierea vântului pe piele sau foșnetul frunzelor etc? Lucruri simple. Unui copil nu-i trebuie mult, va găsi orice motiv ca să se bucure. Pentru că, de fapt, copilăria în sine este magică. Copilăria ca etapă a vieții. Acea perioadă este una de poveste. La acea vârstă, noi trăim povești și facem din orice magie. Nu contează că suntem săraci sau bogați. Crezi că copilul săracului, care avea jucării din lemn, era mai puțin fericit decât copilul bogatului, care avea jucării electronice sau scumpe? Păpușa din cârpe o făcea mai puțin fericită pe fetița țăranului decât păpușa Barbie din magazin pe cea a bogatului? Nu, copilăria însăși este o perioadă magică sau de poveste. Pe care, odată ce devenim adulți și suntem inițiați în mersul lumii ăstea reci și dure din afară, o pierdem. O uităm și devenim, la rândul nostru, niște sloiuri de gheață. Despre asta-i vorba de fapt, despre dimensiunea magică a copilăriei, care nu depinde de condiția socială, de bogăție sau de alte chestii exterioare, și ignorarea acestei dimensiuni constituie idioțenia afirmației lui Fire.

                  Nimeni nu avea timp de frecat menta cu jocurile copilariei, cind viata era atit de grea si saracia atit de mare.

                  Adică copiii săraci erau nefericiți. Copii săraci, pe care părinții îi puneau să muncească, nu aveau timp să se bucure de copilărie. Nimeni nu avea timp de frecat menta cu jocurile copilăriei, când viața era atât de grea și sărăcia atât de mare. Idioțenia anului. Sunt siderat că aparent trebuie să explic de ce-i idioțenie.

                  Cât despre subiectul datoriei copiilor față de părinți (și modul cum l-ai întors tu cu 180 de grade în răspuns la comentariul meu), nici nu mai vreau să-l reiau. Consider subiectul închis. M-am lămurit.

                • Fire 2018-04-20

                  Cudi, vorbind de oameni categorici , la o trintesc asa cum e, fara menajamente, tu il stii pe Manowar ? Asta e tot acelasi aluat ca si mine, doar ca pe linga ce e la gura lui, eu sunt pistol cu apa. Avem aceleasi opinii, copie xerox, doar ca tipul are un limbaj super plastic si super clar.
                  Manowar creeaza dependenta, Aldus stie, ca l-am vazut comentind pe acolo.
                  Enjoy https://opencube.ro/

              • Aldus 2018-04-18 Reply

                Iar faptul că-mi pierd timpul cu tine a început să-mi fie clar cam de când ai zis că tu n-ai nicio datorie față de părinții tău care te-au crescut, fiindcă nu tu i-ai pus să te facă și să te crească, gen.

                eu nu prea vad ce legatura e intre prestat servicii unui plod pe care ai ales sa-l nasti (deci automat ti-ai asumat niste responsabilitati de care plodul din dotare nu e vinovat/responsabil) si o potentiala indatorire de cazare a plodului fata de mama cand a crescut mare

                • Cudi 2018-04-19 Author

                  Aldus, pe mine mă ia groaza când văd mame care vin cu chestii de genul “cine te-a șters la cur când erai mic, a?”, “cine te-a îngrijit?” etc. Justificând astfel motive pentru care tu, copilul ajuns adult, trebuie să îi întorci serviciile, într-o formă sau alta. Mi-e silă de astfel de mame.
                  Copilul nu a cerut să se nască, nu urla dintr-altă dimensiune -- naște-mă, naște-mă! Copilul îl faci pentru că așa vrei tu sau așa ți se-ntâmplă viața. Iar dacă îl naști, ți-au asumat tu, ca părinte, responsabilitatea de a-l îngriji, în condițiile în care e de bun simț să-ți fie clar că ăla mic nu-ți va fi dator, vreodată, cu nimic. Aș fi ultimul om, cel mai jegos om, să îi spun piticei peste 30 de ani că trebuie să facă una alta, să mă suporte, chiar dacă nu prea vrea, că doar am îngrijit-o pe când era copil. Eu, ca mamă îți spun: ca părinte îi vei fi mereu îndatorat copilului, dar copilul ție -- niciodată.
                  Dacă ea va vrea să vină la mine în vizită, oricând va fi binevenită, evident. Dar eu, să mă duc pe capul ei și să stau cu săptămânile, în nici un caz. Dacă are ea nevoie de ajutor și mă cheamă s-o ajut -- o ajut, chiar și dacă asta implică prezența mea în casa ei. Dar, pur și simplu, pentru distracția mea, no way, nu-i voi face asta, pentru că o iubesc și o respect.

                • Fire 2018-04-19

                  Astea-s reminiscente ale familiei traditionale romanesti, Cudi ! Nu cu mult timp in urma, vreo 2-3 generatii, romanii puiau fara numar pentru ca nu exista contraceptie, dar exista necesitatea ca familia sa aiba cit mai multi plozi ca sa ii ajute la muncile cimpului, pentru ca altfel nu puteau supravietui. Cu cit mai multi plozi intr-o familie, cu atit mai bine si era ceva absolut firesc sa-i faca din interes propriu si personal. ( Bine, ca si in zilele noastre copiii se fac tot din cel mai pur egoism, dar asta-i alta poveste. )

                  Problema era ca mortalitatea infantila era foarte mare si dintr-o ciurda de plozi supravietuiau 4-5 pe care familia sa-i epxloateze. Si ii epxloatau de mici : copiii mai mari erau bone pentru cei mai mici, iar cei marisori mergeau la munca cimpului si la ingrijit animalele din ograda. Nimeni nu avea timp de frecat menta cu jocurile copilariei, cind viata era atit de grea si saracia atit de mare.

                  In concluzie, era ceva absolut firesc sa faci plozii din interes personal si sa-i exploatezi. Mentalitate care s-a perpetuat pina in zilele noastre, dar mai spalata oleaca, asa.
                  Daca inainte copiii destinati sa-i ingrijeasca pe parintii batrani erau alesi cu grija din timp, dupa o indelungata observatie ( sa fie cit mai docil si mai manipulabil ), acum romanii se multumesc doar cu 1-2 plozi, ca nu mai e foame si mortalitatea infantila ca odinioara. Si a mai aparut si contraceptia / accesul la avort, deci nu mai exista posibilitatea sa li se ” intimple” cite un plod neplanificat.

                  Vorbeam cu o familie traditionala de romani nascuti-crescuti in Bucuresti, da’ in mentalitatea romaneasca. Oamenii pe la 70 de ani, cu o fiica unica de 30 pe care au dresat-o de mica sa fie clona lor ( psihic si ca mentalitate ), iar asta nu avea nimic impotriva ( suspectez ca nu s-a prins ). Fata locuia cu chirie cu prietenul ei, dar zilnic, fara exceptie ii suna pe astia sa le dea raportul si sa primeasca instructiuni.
                  Oamenii imi spuneau senini ca ei nu ii vor cere fetei sa ii ingrijeasca, pentru ca … ea singura trebuie sa stie ca e datoria ei sa ii stearga la cur la batranete. si au dresat-o sa fie nationalista, roman d-ala convins ca in nici o tara din lume nu se traieste mai bine ca in Romania ( fata mi-a argumentat cu aiureli si spume la gura treaba asta ), pentru ca … daca o sa plece din Romania, cine o sa mai aiba grija de ei la batranete ? si intr-adevar, fata sustine ca nu s-ar duce afara din Romania, D-ne fereste, ca in Occident e Bau-Baul si decadenta lumii.
                  --
                  Astia mi-au zis ca la cit s-au chinuit ei si s-au sacrificat sa-si creasca fata, li se cuvine ca ea sa isi modeleze viata dupa necesitatile lor si sa-i ingrijeasca la batranete. Ca i-am dat ce am avut mai bun, ca nu ne-am trait cum am vrut viata din cauz aplodului, ca miau-miau a trebuit sa o ingrijim atitia ani si ca nu e usor sa cresti un plod, deci e datoria ei sa le intoarca serviciul.
                  Eu i-am intrebat doar de ce au ingrijit-o cind era copil, in loc sa o puna la ghena de gunoi ori sa o dea la casa de copiii si gata ? Ca nu le-a cerut plodul sa il aduca pe lume si nici nu le-a cerut sa il ingrijeasca . Nu vrei sa stii, Cudi, ce-a fost la gura lor cind le-am zis asta …

                • Vero 2018-04-19

                  Da, sigur, Fire, şi numai în România nu exista contracepţie, numai în România era nevoie de ajutor la muncile câmpului… 😛
                  Evident că România nu e raiul pe pământ, dar nu e nici iadul, cum reiese din ce spui tu.
                  Poate te-or fi crezând alţii, care nu trăiesc în ţara asta. Vinde castraveţii în altă parte, nu la grădinar.

                  Cudi, maică-mea (născută cu mult timp în urmă, acum ar fi avut 97 de ani), a spus întotdeauna ceea ce spui tu: copiii nu au nicio datorie faţă de părinţi, fiindcă nu au cerut ei să fie aduşi pe lume; în schimb, părinţii sunt datori, toată viaţa lor, să-şi ajute copiii, pentru că ei sunt cei care au hotărât să-i nască. Şi m-a ajutat întotdeauna, cum şi cât a putut, fără să i-o fi cerut eu şi fără să-mi scoată ochii pentru asta sau să-mi ceară vreodată ceva în schimb.
                  Nici nu am rude şi/sau prieteni şi cunoştinţe care să-şi terorizeze copiii, sau care să fie terorizate de părinţi. Mai ales la oraş, mai toţi copiii din generaţia mea au crescut “cu cheia de gât” şi, fiind jumătate de zi singuri acasă, au prins gustul independenţei, s-au învăţat să hotărască singuri ce au de făcut.
                  Aşa că Fire dă degeaba vina pe ce-a fost înainte, pe oamenii care făceau atunci aia şi ailaltă. Au existat întotdeauna oameni şi oameni, buni şi răi, deştepţi şi proşti. Dacă a avut ea ghinion să se nască într-o familie de dobitoci, nu înseamnă că e toată ţara plină de specimene ca rudele ei.

                  Dar, într-o familie de oameni normali (fără abuzuri sau mai ştiu eu ce rahaturi), copiii îşi ajută, în măsura posibilităţilor, părinţii bătrâni, fără să le-o ceară nimeni. Ce naiba, te ataşezi pe un câine sau de o pisică şi nu-l arunci pe bietul animal în stradă la bătrâneţe! Cu atât mai mult nu te lasă inima să-ţi abandonezi părinţii neputincioşi. (Nu-i musai să-i ştergi la cur; noi, de exemplu, nu o ştergem acum pe soacră-mea. S-a găsit o soluţie; ea e bine îngrijită de alţii, iar noi ne vedem de viaţa noastră.)
                  Cât despre cazare acasă sau la hotel, e OK oricum, atâta vreme cât ambele părţi preferă varianta respectivă. Dacă preferinţele sunt diferite şi unii vin cu pretenţii, e clar că familia nu e familie şi trebuie să-şi vadă fiecare, separat, de ale lui.

                • Cudi 2018-04-19 Author

                  Vero, e drept, eu cred că am avut relații de familie ceva mai armonioase decât Fire, îmi iubesc mama și sora, le ajut cum pot. În caz că vor păți ceva, doamne feri, nu e nevoie să-mi ceară ele ajutorul, evident că nu le voi întoarce spatele și le voi fi alături, cum oi putea. Dar, spre deosebire de tine, știu mulți români care au rupt legăturile cu familiile de proveniență, cu părinții, frații, surorile lor, că s-au certat, c-au fost neîndreptățiți etc. Și când e să stai de vorbă ba cu unul, ba cu altul, până ajung să-și spună of-urile, mai toți au probleme, mai toți au nemulțumiri privind relația cu părinții, socrii. Din unghiul meu, zic, norocoși și mai puțini suntem ăștia cu relații decente în familie, cu părinți care-și văd de treaba lor, care nu manipulează în virtutea neajunsurilor vârstei, problemelor de zi cu zi.
                  Cel mai recent exemplu care-mi vine în minte e despre o vecină de-a mea (provincie, Hunedoara city), mai tinerică, are o fetiță de 1 an. Ea și soțul ei locuiesc în București, au un apartament închiriat, se descurcă, el se ocupă cu partea de sunet la evenimente, ea e șefă de raion într-un magazin de mall, ceva de genul. Ei, de când a intrat în concediu maternal, părinții ei (vecini cu noi), o tot sâcâie cu: “dar dacă nu mergi la lucru de ce să stai în București cu nepoțica? Normal că vii la noi, ai tot ce-ți trebuie, cum să stai singurică cât ți-e bărbatul la lucru?!”, “Nu, serios, voi nu faceți nici o brânză acolo, vino acasă, aici e casa ta, nu ce-ați închiriat voi acolo.”, “când vă mutați la noi?”. Plus lacrimi și insistențe că, vai, ei -- bunicii, sunt privați de nepoțică, singura lor bucurie la anii bătrâneții. “Dar noi pentru cine am muncit o viață, pentru cine am construit casa asta?!”.
                  Pe când, în țările dezvoltate, dacă pe la douăzeci și ceva de ani copilul încă stă în casa părinților, e semn de ratare, semn că nu-i în stare să-și ia viața în propriile mâini, că nu-i în stare să se descurce singur.

                • Vero 2018-04-19

                  Cudi, ştii cum se zice, “câte bordeie, atâtea obiceie”. Iar România nu e cel mai minunat loc de pe mapamond, dar nici cel mai naşpa, cum reiese din comentariile lui Fire.
                  Plus că, dacă obiceiurile diferă, oamenii au, în sine, peste tot aceleaşi metehne. Nu cred că în Canada, SUA, Anglia, Franţa etc nu există oameni care, dintr-un motiv sau altul, au rupt legăturile cu părinţii şi fraţii, sau care sunt nemulţimiţi de relaţia lor cu rudele. (Cărţile şi filmele -- şi istoria -- sunt pline de familii învrăjbite din toate colţurile lumii, şi până nu faci foc nu iese fum. Şi există universal valabilul conflict între generaţii. Şi toţi oamenii încearcă, din instinct, să-i domine pe ceilalţi.)

                  Părinţilor care-şi bat copiii la cap li se poate tăia frumuşel macaroana (fără să te pişi pe furiş în oala cu supă, ca Fire). Prietena ta le poate spune părinţilor: “Nu vin la voi, cum să-mi las bărbatul să doarmă noaptea singurel, sau să-şi aducă altă femeie care să-i ţină de urât.?” Şi “bineînţeles c-aţi construit casa pentru noi, după ce-o să muriţi o s-o vindem şi o să cheltuim cu recunoştinţă banii.” Poate părinţii se vor supăra, dar, dacă o iubesc sincer, o să le treacă.
                  Am spus că “nu am rude şi/sau prieteni şi cunoştinţe care să-şi terorizeze copiii, sau care să fie terorizate de părinţi.” Dar oarece tentative au existat, numai că respectivii nu s-au lăsat terorizaţi. De exemplu, am avut doi colegi de serviciu, ea, dintr-o familie de creştini habotnici (pe stil vechi, dacă-mi aduc bine aminte), iar el dintr-o familie de tătari. Ideea căsătoriei lor a oripilat ambele clanuri, dar lor puţin le-a păsat. S-au căsătorit, au plecat departe şi de unii, şi de alţii, au făcut doi copii. Şi, în final, părinţii amândurora s-au împăcat cu ideea şi au venit cu pipa păcii.

                • Fire 2018-04-19

                  Vero, gura aurita ai avut la faza cu ” o sa vindem casa si o sa cheltuim cu recunostinta banii”. Eu le-am zis asta, insa bunicilor, pe cind aveam 6-7 ani, fix asa !
                  Bunicii din partea mamei ( scandal, circ si panarama pur romaneasca cu cei doi copii ai lor ), eu singurul nepot, tot dadeau din gura ca vaaai, eu sunt lumina ochilor lor, le luminam viata and shit. Doar ca eu simtem clar ca astia ma mint, din care cauza nu-i inghiteam deloc, da’ ma tira mama in vizita duminicala la ei ( in rest, niciodata nu si-au ptrecut timpul cu mine ).
                  Bunicii, ca sa isi ricaie copiii, imi tot repetau mie ca o sa-mi lase casa mostenire si la schimb, eu sa ramin in satul cu melteni si sa-i sterg al cur pe ei la batranete. Imi spuneau in fiecare duminica, pina cind le-a venit ideea stralucita sa ma intrebe ce am de gind sa fac cu casa .
                  Raspunsul a venit foarte prompt : o vind dupa ce muriti voi, iau banii si ma duc intr-un oras mare, in cel mai mare oras din lume, ca eu nu vreau sa traiesc in satul vostru cu oameni rai si care se poarta ca animalele. Period.
                  Nu uit niciodata ce spume au facut dupa ce le-a trecut perplexitatea. Si mi-au zis ca gata, sunt renegata, nu-mi mai lasa mie casa ci o sa o dea unui strain contra ingrijiri la batranete, ca ei nu se duc la azil, ca acolo e viata grea. Ca ei nu concep ca munca lor de-o viata sa fie vinduta, ci musai-musai tre’ sa fie pastrata in familie si sa nu cumva sa plecam din satul natal, ca aici avem de toate si tra-la-la.
                  Pina la urma si la coada, i-a ingrijit mama pe amindoi, le-a vindut casa si le-a mincat banii.

                • Aldus 2018-04-19

                  Cudi, de ce schimbi subiectul discuției la 180 de grade? Unde era vorba mai sus, în ce am scris eu, de pretențiile mamei? Arată-mi un singur comentariu scris de mine legat de pretențiile mamei.

                  Dar dacă mama nu-ți cere niciodată nimic, ba chiar ar vrea să te ajute săraca și la bătrânețe, ca părinții, și nu te-a întrebat dacă vrei să vii pe lume sau nu, tu consideri că n-ai nicio datorie morală față de ea, pentru că te-a crescut și te-a făcut om?

                  Pentru că dacă asta consideri, nu-mi rămâne să-ți zic decât să te iei de mână cu Fire și Vladimir.

                  Băi, ce oameni.

                • Aldus 2018-04-19

                  Fire, femeile nu puiesc, ci nasc. Copii, nu plozi. Care nu vin în ciurde. Că nu-s animale. Deși despre animale n-ai putea spune că sunt idioate:

                  Nimeni nu avea timp de frecat menta cu jocurile copilariei, cind viata era atit de grea si saracia atit de mare.

                  Tu însă ești. Auzi, Cudi? Fire e idioată. Am jignit-o personal și de față cu toată lumea. Dacă nu vezi de ce, consideră-te și tu jignită.

                  Mai departe n-am citit-o că mi s-a făcut greață.

  • Anemona 2018-04-15 Reply

    Bunicule, mie mi-ar place să-mi fii tată socru sau bunic :).

    • Aldus 2018-04-16 Reply

      Cred că și mie, să-mi fie tată sau bunic-socru. 🙂

      • bunicul 2018-04-18 Reply

        Există o posibilitate, să vă înfiez !

    • Anemona 2018-04-16 Reply

      Era o virgulă după tată.

      • Aldus 2018-04-17 Reply

        Da? Că există și tată-socru. După cum există și mamă-soacră. Nu cred c-ai scris greșit.

        • Anemona 2018-04-19 Reply

          Am spus virgulă acolo! Cauți piuă să bați apa?

          • Aldus 2018-04-19 Reply

            Bre, nu era vorba de vreo greșeală gramaticală. Încercam și io o glumă prostească. Nevermind.

    • bunicul 2018-04-18 Reply

      Așa, la prima impresie e posibil, dar totuși un bunic sau socru real e posibil să placă mai puțin decât unul virtual. Ca tot omul am și eu anumite tare care probabil că uneori deranjează, că ma străduiesc sa fie cât mai puține nu înseamnă că și reușesc.

      • Anemona 2018-04-19 Reply

        Bunicule, fii pe pace, mă dau adoptată doar virtual :). Dar mă dau cu dragă inimă, suspectez ceva bun în inima ta de bunic :).

  • renata 2018-04-17 Reply

    test

  • renata 2018-04-17 Reply

    Cudi, blogul tăi mă expediază la hotel!

    • Cudi 2018-04-17 Reply Author

      Renata, dacă asta înseamnă că nu ți-a apărut vreun comentariu, să știi că am verificat spamul și nu erai acolo. E drept, văd acum, ai completat cumva diferit câmpul site-ului web, dacă înainte puneai tot link-ul spre blogul tău -- garapentrunoi.wordpress.com, acum apare completat doar “gara pentru noi”. Nu știu dacă ăsta ar fi un motiv să ai probleme la publicarea unui comentariu. 🙁

  • renata 2018-04-17 Reply

    Cudi, o să completez toată adresa, pe viitor.
    Cred că s-a rezolvat. 🙂

    Aldus, oricând mă duc la hotelul California, pe care mi-l propui!

  • Fire 2018-04-18 Reply

    Asta cu ” one big happy family” e utopia suprema la romani. toti iti vind acelasi text cu care au fost indoctrinati, ca familia e love and light si nici un sacrificiu nu e prea mare, asa ca orice mizerie trebuie inghitita cu zimbetul pe buze, pentru ca … parinti.
    Indiferent cit de oameni faini ar fi parintii, in momentul in care stai cu ei la comun, apar probleme mai mari sau mai mici. Cineva mereu se va simti incomfortabil, va fi nemultumit, se va simti constrins, supravegheat, e plin de frustrari acumulate, stringe din dinti sa nu rabufleasca, etc. Nici unul dintre participanti nu se simte bine, insa toti mimeaza ca totul e bine si frumos … ca sa fie bine. Bine nu e nicicodata, pentru ca nu are cum, e o utopie. Problemele nu se discuta pe fata pentru ca ar incepe jihadul si s-ar duce dracu’ toata pojghita aia de pretinsa armonie, pentru care se straduiesc asa de tare sa mentina aparentele.

    Nu am intilnit nici un cuplu care sa locuiasca n familie extinsa si sa nu fie innebuniti, stresati maximum si plin de frustrari de al cite mizerii trebuie sa rabde ca sa fie bine. Toti se prefac ca love and light, insa daca stai de vorba cu ei, incep sa iti povesteasca despre ce cosmar traiesc cu viata in comun cu parintii. Iar in Romania e la ordinea zilei ca tinerele cupluri sa traiasca in casa parintilor, pentru ca saracia e mare.
    Daca parintii sunt controlori, asa cum sunt majoritatea romanilor, teroarea e garantata. Povesti de groaza cite vrei. Stiu cuplu de 60 de ani in Romania, care locuieste la 2 statii de autobuz de mama femeii. Si asta intreaba viata si-a sunat mama in fiecare seara, ca sa ii raporteze tot ce s-a intimplat peste zi si sa primeasca instructiuni pretioase pentru ziua de maine. Nimic nu facea fara indicatiile pretioase ale mamei ei, care i-a dirijat familia o viata intreaga. Tuta asta avea pretentia ca si copiii ei sa ii raporteze zilnic, sa accepte sa fie luati la interogatoriu ori de cite ori intrau si ieseau din casa, si informatiile sa fie transmise mai departe mamei ei, care sa ii spuna ce sa creada si ce sa faca. totul mergea pe linie ierarhica pina la baba catarata pe tron, care ii dirija pe toti.

    Si mai stiu o gramada de romani pe aici, care isi aduc parintii sa stea cite 6 luni / an sa le pazeasca boracii, ca bona si cresa e ultra-scumpa. Si aia la fel sunt, pretind ca love and light si string din dinti.
    Unei cunostinte demult i-a crescut mare plodu, insa tot o aduce pe ma’sa 6 luni/ an, iar in celelalte 6 luni, vorbeste la telefon in fiecare zi ca sa ii dea raportul. Femeia cu plodu’ bate catre 50 de ani si tremura in fata mamei ei, care nu o lasa sa fumeze, ii face morala, o controleaza, o cearta de fata cu musafirii si in general o controleaza cu citi barbati iese, unde si de ce ( e divortata ). Deci n-are voie si e tinuta in lesa scurta de ma’sa, de parca ar avea 5 ani. Si o minte, fumeaza pe ascuns si maminca bomboane ca sa nu o simta ma’sa, isi suna prietenii ca sa vina sa o scoata din casa in fata ma’sii, iar ea merge apoi cu altcineva in oras si treburi d-astea pe care oamenii normali la cap le fac pe la 15 ani.

    Am intrebat-o de ce ii permite mamei sa o controleze ? Argumente nu avea, decit cliseele lui Aldus cu familia, parintii care sunt regi si dictatori absoluti in fata carora trebuie doar sa taci si sa rabzi ca sa nu ii superi, pentru ca … parinti. De ce o mai aduci in Canada cite 6 luni, daca zici ca abia astepti sa plece in Romania ca te toaca marunt ? Pai pentru ca e mama si o iubesc. Ce legatura are iubirea de mama cu acceptatul controlului si a tuturor mizeriilor, nu stiu. In mintea ei romaneasca, daca e parinte , are dreptul absolut sa se comporte cum vrea muschiul lui cu tine, pe principiul ” eu te-am facut, eu te omor”. Daca e parinte, suntem sclavii lui de buna voie si rabdam tot cu zimbetul pe buze, pentru ca … one big happy family !

    • Vladimir 2018-04-18 Reply

      In exemplele de mai sus mie mi se par relatii sado-mazo practicata la scara larga. Cumva nu mi-e mila nici de victime, ca singure se expun sadismului rudelor. In opinia mea, daca ceva te deranjeaza esti dator sa iei masuri. Pot intelege sa fii prost o data, pana te lamuresti cum merge treaba. Dar sa te complaci pasiv intr-o relatie abuziva in mod repetat, aia nu inteleg. Acum nah, daca te folosesti de parinti sa-ti faca servicii care nu stau in obligatiile lor, gen supravegheat cu nepotii ca tu sa faci economii, e normal sa existe si un cost, gen hachitele lui mamaie. Vorba francezului, nu se poate si cu untul si cu banii pentru unt.
      Si da, ce mi se pare si mie un numitor comun in majoritatea cazurilor si culturilor unde se practica statul la gramada a catorva generatii, e saracia. Saracia impachetata frumos in texte nostalgice si emotionale, ca sa o faca mai usor de inghitit. In vasta majoritate (nu zic ca nu-s exceptii) am constatat ca practica cu statul pe capul rudelor are o clara motivatie economica. Adica principalul motiv al compromisului astuia este economisitul de bani, de tip “scutim banii de bona”, “de ce sa aruncam banii pe taxi?”, “de ce sa dam bani pe hotel?”, “de ce sa aruncam bani pe restaurant, ca gateste mama/soacra/nevasta mai bine”. Si pe buna dreptate, costa mult mai scump sa-ti vina mama la hotel decat acasa.

      • Fire 2018-04-18 Reply

        Vladimir, ai absoluta dreptate : saracia e cauza tuturor mizeriilor. Daca nu isi permit bona la plozi, nu ii faci : asta e varianta decenta. Daca ii faci in ciuda faptului ca nu iti permiti, intervine treaba cu hachitele lui mamaie, imilinta si abuzuri de inghitit, pentru ca pina face plodul 12 ani mai e mult pina departe.
        Daca nu iti permiti chirie separata de parinti, atunci rabzi pina iti ies pe urechi abuzurile parintilor, iar la romani e o adevarata traditie despre cine e mai mare si mai tare in a controla tot ce misca in jurul lor. Eu cred ca daca nu ar avea obsesia controlului si lipsa aproape totala de bun simt si respect pentru copii lor, viata la comun ar fi mult mai suportabila.
        Adica ok, suntem doua familii copnstrinse de saracie sa traiasca intr-o singura casa, dar hai sa nu ne abuzam reciproc asa, doar ca sa se stie cine e seful haitei ! Pentru ca la romani asa e treaba, fix ca in haita, cine urla mai tare sau are casa, ala e tartorul absolut si ii abuzeaza pe cei dependenti. Iar astia de frustrare raabufnesc intre ei si se razbuna unul pe altul ca sa-si usureze viata. Cred ca in Romania se pot face cele mai spectaculoase cercetari psihologice, la ce narcisism au astia. Spitalu’ de nebuni e pistol cu apa fata de ce se intimpla in realitate in familiile romanesti.

        Cit despre relatiile sado -maso cu parintii … pai victimele isi merita soarta. Stocholm Sindrome toata ziua. Ok, pot sa inteleg ca in ciuda realitatii inconjuratoare, la inceput iei de bune aburelile cu big happy family, ca e dresajul din societate. Doar ca atunci cind le experimentezi practic, constati ca nu au nici o treaba cu realitatea, ci sunt simple aiureli.
        Orice om normal la cap ar trege linia si ar schimba foaia, pentru ca a-ti iubi parintii nu inseamna a accepta abururile lor cu zimbetul pe buze si injuraturi printre dinti. Nu. Inseamna sa-i spui abuzatorului sa se dea jos de pe tronul de pe care da porunci si sa-si vada de viata lui. Daca vrea si daca poate ( controlorii mai bine mor decit sa renunte la putere ). Daca nu … ignore pe viata, sanatate si un praz verde !

        • Anemona 2018-04-18 Reply

          Fire, pe tine te-au abuzat părinții?
          Înțeleg că există situații ca cele pe care le-ai enumerat mai sus, dar fată, pari că o iei razna la cât bați apa-n piuă pe tema asta.

          • Fire 2018-04-18 Reply

            Anemona, are vreo relevanta daca m-au abuzat sau nu parintii ? Ca nu era discutia despre mine si viata mea, ci despre cum sta treaba pe la romani ( majoritatea romanilor, nu exceptiile ).
            Cit despre batutul apei in piua, cunosc foarte bine naravul rominesc de a ascunde gunoiul sub pret si a ne preface ca totul e bine si frumos. Atit de bine si de frumos, ca romanii sunt inapoiati cu sute de ani in urma lumii, ca isi terorizeaza fizic si psihic femeile-copiii -animalele, iar cine poate, fuge urlind din tara aia.
            Desigur, nu-i adevarat ce spun eu, nici ce scrie in ziare, nici ce spun statisticile. Insa vorba unei prietene de-ale mele, stabilita de multi ani in UE, si care are o fetita de 7 ani : cu oricine sa se marite, insa nu cu romani si cu tigani. Cred ca asta conclude totul.

            • bunicul 2018-04-18 Reply

              Cam are, căci multe din comportamentele deviante ca adult au cauze diverse traume din copilărie. Aveți multe afirmații care vă decredibilizează iar faptul că vă luați informațiile pe baza cărora faceți aceste afirmații din mass-media nu e o circumstanță atenuantă.
              Cu afirmații de genul ”romanii sunt inapoiati cu sute de ani in urma lumii” , deja v-ați pierdut orice brumă de încredere privind valoarea afirmațiilor și raționamentelor in fața oricărui interlocutor.

              • Fire 2018-04-18 Reply

                Ok, mai incerc o data, ca mi-ai raspuns pe linga : ce relevanta are in discutia de fata daca am fost sau nu abuzata in copilarie ? Un fost copil / om abuzat crezi ca si-a pierdut capacitatea de a intelege realitatea si de a fi obiectiv ? Si-a pierdut cumva capacitate ade analiza ori IQ, sau ce ?

                • LadNACS 2018-04-18

                  Nu ţi-a răspuns pe lângă. Comportamentul tău e deviat, deci e logic să fii întrebată dacă ai fost abuzată în copilărie.

                • Fire 2018-04-18

                  Ar fi fost de foarte mare ajutor daca ar fi argumentat in ce consta deviatia despre care vorbeste. Ca mi-am sustinut opinia despre romani ? Pai ma tin de opinia mea ca orbu’ de bita, pentru ca asta e realitatea romaneasca.

                  Cit despre opiniile romanilor … well … cind eram in Romania eram considerata un monstru fara suflet cind spuneam ca nu imi trebuiesc plozi ,ca am alte treburi de facut cu viata mea. Eram un monstru nerecunoscator pentru ca spuneam ca noi nu avem legaturi cu parintii/ socrii. eram curva satului pentru ca indraznisem sa am viata sexuala inainte de maritis. Eram o devianta pentru ca sustineam sus si tare ca nu ma marit cu nimeni de la mine din sat ori din orasul de linga ( ceea ce am si facut ). Eram o ciudata pentru ca nu mergeam in cluburi. Eram si mai ciudata pentru ca nu beam si nu fumam, deci cei de varsta mea imi repetau ad-nauseam ca ” nu stii sa iti traiesti viata”.

                  Nenea, mi-e lista plina cu deviatii si epitete cu care ma cadoriseau romanii imediat ce observau ca nu ma incadrez in gindirea si stilul lor de viata, ori ca ies din tiparele lor ” culturale” . Din care cauza, banuiesc ca te-ai prins cam cate parale dau eu pe treaba asta.

                • bunicul 2018-04-18

                  Sunt destule studii de psihologie de la Freud încoace care demonstrează și explică ce se întâmplă cu cei abuzați în copilărie după ce devin adulți.
                  Astfel de marote nu apar din neant și nici nu se iau ca virusul gripei. Dar am acaparat cam mult blogul gazdei și nu cred că și-ar dori astfel de dueluri asimetrice pe aici, așa că mă opresc. Să zicem că eu sunt cel care a greșit și chiar mi-aș dori să fie așa. Îmi cer scuze.

                • Fire 2018-04-18

                  Imi statea pe limba sa zic ca asta cu etichetarea mea ca avind comportament deviant, e din ciclul ” talentul romanului de a se baga in viata altora ca musca in curu’ calului”. Da’ mai bine tac.

                • LadNACS 2018-04-18

                  Nu se bagă nimeni de-aici în viaţa ta, Fire. (Nici măcar nu ştie nimeni cine eşti în realitate.) Nu-ţi impune nimeni nimic, nici măcar nu-ţi dă nimeni sfaturi. Poţi trăi după cum te taie capul. Dar ceea ce afirmi îi împinge pe cei care te citesc către anumite concluzii. Care pot fi greşite, evident, fiindcă nu-ţi vedem decât faţa pe care-ţi place să ne-o arăţi.

                • Aldus 2018-04-18

                  Am citit ultimele două replici de deasupra și am zâmbit la sintagma „dueluri asimetrice”. Într-adevăr!

                • Aldus 2018-04-18

                  Între timp, a mai apărut o replică, a lui LadNACS. 🙂

    • Aldus 2018-04-18 Reply

      Fire, n-am trecut mai departe de prima ta frază. Pentru că „asta cu one big happy family” nu-i o utopie supremă la români, cum zici tu, ci e o utopie la cei care nu au one (big) happy family. Dacă tu n-ai avut, îmi pare rău pentru tine, și sigur că în cazul tău se aplică ce scrii, că n-are rost să te prefaci că-ți place cineva și că te simți bine în compania lui din conveniență, fie el părinte sau bunic, dar să nu crezi că la toată lumea o reuniune de familie e o chestie similară și implică înghițirea unor mizerii.

  • Fire 2018-04-18 Reply

    Exista si varianta cu vacanta all inclusive pe care stiu ca o practica un roman de aici. Omul a zis ca pe el nu il leaga de Romania decit parintii, asa ca nu vre asa puna piciorul in tara aia ca e ca la ospiciu. Si vin rudele sa-i faca interogatoriu, sa ii puna intrebari personale, sa-i dea indicatii si etc. Ca asteapta toti sa te duci cu geamantanele pline cu cadouri ( si nu cadouri simbolice, ci d-alea de neam prost ), sa-i imprumuti cu bani si alte mizerii, asa ca nu se duce in Romania nici mort.
    El plateste parintilor 7-10 zile la all inclusive in Turcia sau Gracia si le ia biletul de avion lor cost. Ei isi cumpara aceeasi vacanta si se duc in Turcia, stau la hotel cu parintii, mincare asigurata, relaxare, intimitate si respect. Plus ca parintii au ocazia unica sa vada alta tara, sa faca o vacanta in lume, ca ei nu si-au permis niciodata decit cel mult o vacanta la Litoralul romanesc prin sindicat. Iar romanul de care ziceam e foarte happy ca scapa fara prea mult control trip si fara sa trebuiasca sa-i ia in casa pe parinti, cu tot circul care decurge din asta.

    • Cudi 2018-04-18 Reply Author

      Asta-i o variantă de vis, Fire! Aș fi mai mult decât bucuroasă să le ofer mamei, surorii + cumnat astfel de vacanțe all inclusive, dar n-avem bani pentru astea, cel puțin deocamdată. Dacă stau bine și mă gândesc, nu e o cheltuială în plus față de a merge în România. Cu 1000 de dolari de persoană stai șapte zile ca boierul în Cuba, la hotel pe plajă, zbor inclus, mâncare la discreție, relax total. Să zicem că se duc vreo 6-7000 pentru toată gașca -- tinerii plus părinții. Ei, dacă mergi în România, dai vreo 3-4000 pe bilete, dai 1000 pe închiriat mașină, dai 500 pe benzină, împarți bani în stânga și-n dreapta, magazine, cadouri etc., ești rupt de oboseală, alergi de colo colo, nici n-apuci să te dai pe brazdă cu fusul orar că și, gata, trebuie să pleci.

      • Fire 2018-04-18 Reply

        Cudi, asta-i varianta de lux, insa pentru cei din UE e ideala. Pentru cei din Canada e posibil sa fie acceptabila ca pret, daca cauti in deal bun din timp.
        Si daca iti faci calculele cu cit cheltui cu vizita in Romania si cit cheltui cu varianta vacanta all inclusive, s-ar pute asa iesi la aceiasi bani. Pune in calcul mincarea, benzina, masina inchiriata, cadourile, avionul, bani dati familiei ( am inteles ca romanii trimit bani familiei ), distractia, restaurante si toate cele. Daca mergi la all inclusive nu mai cheltui nimic din toate astea, plus ca stai linistit si primesti totul de-a gata inclus in pret.

        Varianta de avarie ar putea fi vacante alternative cu parintii : Mihai cu vul;turul si mai incolo cind va reveniti cu banii, te duci tu cu parintii tai, ca ma indoiesc ca iti arde buza sa mergi in vacanta cu vulturul.

      • Aldus 2018-04-18 Reply

        Dacă Lexa s-ar mărita într-o altă țară, ți-ai dori să vezi care-i viața ei acolo, sau să vă întâlniți amândouă în Cuba? Tu ești afectată de vizita recentă, dar pune lucrurile într-o perspectivă corectă. Nu toate neamurile sunt la fel. De exemplu, eu sunt sigur că tu n-ai fi o soacră rea pentru soțul Alexei, cu atât mai mult cu cât ai trecut prin experiența asta. Caz în care poate și el și-ar dori să vă mai vizitați.

      • Vladimir 2018-04-18 Reply

        Da, in schimb de acasa iti poti cumpara chestii pe care in alta parte nu le gasesti 😀 . Noi am carat castraveti si gogosari cu avionul la cala din Romania, ani buni :). Asisderea din Rusia mereu aduc icre (nu ca n-ar exista astea, da-s mai ieftine la noi). Si mai nou, de cand ne-am mutat in Norvegia, caram vin, branze, ciocolata. etc de acasa din Geneva. Am observat ca noua ne ramane nostalgia obiceiurilor, mai ales alea cele culinare. Cele nationale s-au estompat deja (la mine fiindca nu pot fi nostalgic cum trebuie sa ma duc regulat ca sa servesc patria muma, la ea ca a trecut prea mult timp de cand a plecat), dar mi-e dor de mancarea din Geneva si ne si ducem des pentru importuri, cumparaturi si restaurante ce ne plac. O vacanta in alta parte nu poate acoperi genul asta de nevoi mai nostalgice. Acum, desigur, daca nu esti legat cu nimic de locul de bastina si vrei vacanta cu parintii, e o solutie misto ce propune Fire.

        • Cudi 2018-04-19 Reply Author

          Vladimir, înțeleg ce spui, și noi ne manifestăm nostalgia prin fel și fel de mâncăruri tradiționale. Iar când gătim ceva mai deosebit, avem grijă să și invităm câțiva prieteni la cină, să ne adunăm mai mulți, să ne bucurăm de bucate. Cred că naționalismul ni-l arătăm cel mai proeminent printre cratițe. Și da, murături ca-n România mai greu găsești. Mie mi-e tare dor de mezelurile românești, frate, ăștia bagă zahăr și sirop de arțar și-n cârnați, pe lângă alte ciudățenii. Mai vând și mere cu gust de struguri sau invers și se mândresc cu asta.

  • Anemona 2018-04-19 Reply

    Băi, hai să facem o chestie! Citim sau recitim “luni de fiere” și o disecăm peste o lună. Se bagă cineva? Deadlin-ul, peste 24 de ore.

    • Aldus 2018-04-19 Reply

      Da’ ai blog?

      • Vero 2018-04-19 Reply

        Poate propune o disecţie aici, pe blogul ăsta.
        Oricum, eu (vorba unui banc din care nu mai ţin minte decât finalul) am venit să vă spun să nu contaţi pe mine.

        • Aldus 2018-04-19 Reply

          Poate, da’ și eu pot să-i propun să-și facă blog, nu? 🙂 Ar fi mai interesant să participăm pe mai multe bloguri, zic.

          • Vero 2018-04-19 Reply

            Poţi, Aldus. Oricine poate propune orice. 🙂 Şi oricine poate refuza orice propunere. 🙂

        • Cudi 2018-04-19 Reply Author

          “O tipa da anunt, la matrimoniale: “Caut tanar frumos, destept, bun la pat, cu o scula mare, cu multi bani.”.
          Nu se prezinta nimeni.
          Dupa 2 saptamani, vine un tip scund, gras, chel si urat.
          Tipa: -- Dupa cum arati, presupun ca esti foarte destept.
          Tipul: -- A, nu! Sunt foarte prost!
          Tipa: -- Atunci, poate ai multi bani!
          Tipul: -- A, nu! Traiesc intr-o rulota!
          Tipa: -- Atunci, poate ai o scula mare!
          Tipul: -- A, nu! 10 cm!
          Tipa: -- Inseamna ca esti bun la pat!
          Tipul: -- A, nu! Sunt l…u!
          Tipa: -- Atunci, de ce ai mai venit?
          Tipul: -- Eeh, pai, am venit sa va spun: pe mine sa nu contati!”
          🙂

    • Cudi 2018-04-19 Reply Author

      Anemona, eu n-am citit Luni de fiere, dar am s-o citesc în următoarele săptămâni, am downloadat-o chiar acum -- http://www.101books.ru/carte/descarca-pascal-bruckner-luni-de-fiere-pdf. Putem să vorbim despre ea unde vrei (în comentarii, că acolo-i tot farmecul), aici sau în altă parte, doar să ai răbdare să o parcurg și eu.

      • Aldus 2018-04-19 Reply

        Deci cum, pe blog la tine e ok? Blogu’ nu-i ca un fel de casă a ta? 🙂

    • Vladimir 2018-04-19 Reply

      Nu-mi place Bruckner, dar pentru joaca, ma bag. Insa doar daca se mai baga si alti 2-3, ca altfel nu e amuzant. Eu as prefera aici pe blog, la comentarii. Evident daca Cudi e de acord. Pe blogul fiecaruia in parte ar fi prea imprastiat si nu e eficient sa starnim discutii pe 4-5 bloguri.

      • Vero 2018-04-20 Reply

        Eu sunt curioasă din fire şi citesc repede. Am descărcat cartea şi am citit-o azi-noapte. Nu ca să iau parte la discuţii, ca să pricep ce-o să discutaţi voi 😛 Fiindcă am văzut că există cel puţin 2 persoane dispuse să poarte discuţia (Anemona şi Cudi).
        Şi mi-am promis (solemn, în faţa oglinzii din baie!) că altă dată nu mai las curiozitatea să-mi irosească timpul 😀

      • Cudi 2018-04-20 Reply Author

        Vladimir, se bagă și Mihai, că tot a citit cartea. În ultima vreme n-a mai comentat pentru c-a avut auditul pe cap, dar se mai liniștesc apele.
        I-auzi, Vero, ai citit-o deja! :)) Ok, într-o zi, două o termin și eu (am citit aseară mai bine de o treime din ea, de dragul provocării).

    • ketherius 2018-04-20 Reply

      Cudi a terminat deja cartea.

  • Fire 2018-04-20 Reply

    Si eu zic la fel, ca discutiile tot pe blogul lui Cudi sa fie, ca e incomod sa ma imprastii pe toate blogurile. La nenea Bruckner zic pas, pentru ca nu ma intereseaza societatea umana, din partea mea, oamenii n-au decit sa se dea peste cap, I don’t care. Nu citesc nici fictiune, ca e pierdere de vreme in opinia mea. Insa daca se propune vreo carte care m-ar interesa, ma bag.

    • Cudi 2018-04-20 Reply Author

      Fire, dacă îți vine în minte vreun subiect, ceva ce-ai vrea să discutăm în comentarii, eu îți iau comentariul cu propunerea ta și-l pun ca articol ca să fie clar despre ce e vorba și-l discutăm. Știi cam care sunt comentatorii, ei te știu pe tine, suntem cam aceiași. Dacă, vreodată, oricând. Păcat că nu citești și tu cartea. Am așa o senzație că vom rata câteva comentarii delicioase de-ale tale. 🙂

  • Fire 2018-04-20 Reply

    Cudi, multumesc ! Da’ nu prea cred ca gasesc eu un subiect de care sa fie toata lumea interesata. Lasa, propuneti voi subiectele si eu chibitez de pe margine !

    Cit despre carte, nu pot sa te incurc. O poveste de 1-2 pagini asa, citesc eu caine-caineste, da’ sa citesc ditamai caramida cu gargara, cih ! Ti-am zis, nu ma interteseaza citusi de putin ce face X-lescu personaj dintr-o carte si sa mai aloc si o gramada de timp pentru asta.

    • Vero 2018-04-20 Reply

      “Cărămida cu gargară”, mi-aduce aminte de un proverb chinezesc peste care am dat acu’ vreo 20 şi ceva de ani: “Cine spune în 3 ore ce ar putea spune în 3 minute e capabil de ticăloşii şi mai mari.”

      • Vero 2018-04-20 Reply

        Virgula de după “gargară” e în plus -- am modificat comentariul şi am uitat s-o şterg.

      • Fire 2018-04-20 Reply

        Vero, foarte tare, am ris ! Insa are dreptate, textele vechi chinezesti chiar asa si sunt : scurt, concis , la obiect si fara codari . Oricare alte texte vechi din orice traditii te uiti, sunt o incirligatura de coduri, simboluri, inflorituri inutile, si multa, multa gargara, de albesti in cap incercind sa le descilcesti ( de cele mai mul;te ori prin comparatie cu textele chinezilor ).
        Nu stiu, da’ vesnica recunostinta chinezilor ca nu-s ca sunt directi si clari , iar asta se vede in textele lor vechi.

  • Vero 2018-04-20 Reply

    Apropo de chibiţat, Cudi, pentru ăia puturoşi ca mine, care preferă să chibiţeze fără cuvinte, ar fi mişto dacă s-ar putea da “like” la comentarii.

    • Cudi 2018-04-20 Reply Author

      Ce nu fac eu de dragul tău, Vero! O să vină Mihai de la lucru și-o să se zbârlească la mine că iar am făcut modificări la blog fără să discut cu el. Dar știu că și el ar fi activat like-urile pentru tine.

      • Vero 2018-04-20 Reply

        Mulţumesc, Cudi. 🙂

  • Aldus 2018-04-20 Reply

    Cudi, blogul acum își tot dă reload când vrei să scrollezi. Practic, n-am reușit să citesc ultimele comentarii până când nu am descărcat pagina pe hard disc.

    • Cudi 2018-04-20 Reply Author

      Aldus, ești sigur că nu e de la tine? Mie mi se încarcă normal, doar butoanele de like de sub comentarii apar ca “loading”. Tot ce am făcut a fost să activez chestia asta din Jetpack.

      • Aldus 2018-04-20 Reply

        Păi la mine, când derulez, nu rămâne scris „loading”, ci se rezolvă acel „loading”. Adică scrie „Like” sau „Liked by 1 person”. Dar ca să se rezolve, pagina își face refresh. Și când dau scroll apar noi butoane de like și din nou refresh pagină. Și refreshurile ăstea te omoară, dacă încep să derulez ușor de sus, uitându-mă rapid peste comentarii, nu apuc să ajung jos, la câte refresh-uri de pagină se fac.

      • Aldus 2018-04-20 Reply

        Iar legat de buton, părerea mea e că dacă vrei să faci o treabă, mai bine o faci ca lumea decât pe jumătate. Adică mai bine pui un plugin făcut special pentru așa ceva și mai mișto decât steluța celor de la wp.com. Uită-te și tu la Cetin/Zoso, într-o vreme aveau un sistem mișto de votare a comentariilor (fie doar cu thumbs up, fie și cu thumbs down).

        • Cudi 2018-04-20 Reply Author

          Aldus, eu pentru Vero am adăugat butonul, dar dacă face figuri și îngreunează încărcarea paginii, o să-l scot mâine, eventual mă uit după alternative.

          • Aldus 2018-04-21 Reply

            Îngreunează mult. Cu Firefox merge ceva mai bine. Dar cu browserul pe care îl folosesc, Opera, e supliciu.

            De ce trebuie ca butonul ăla să-și încarce informațiile dinamic? De nu se pot încărca toate datele despre cine cui a dat like la deschiderea paginii, fără să mai fie nevoie de „loading” când ajungi în dreptul unui comentariu nou? Cum este de exemplu la Zoso, am verificat acum. Ce rapid se poate face un plugin, dacă-l faci ca lumea! Ăsta de la Jetpack e foarte ineficient. Ironic, bănuiesc că l-au făcut să se încarce dinamic tocmai pentru a-l „optimiza”. Gen poate cineva nu citește toate comentariile.

            În concluzie, dacă-l lași așa, o să-mi fie foarte dificil spre imposibil să parcurg comentariile la tine pe viitor. Poate o fi și de la Opera, dar e singurul blog unde am problema asta.

      • Vero 2018-04-20 Reply

        Apare şi la mine “loading”, dar e înlocuit de “like” fără ca asta să deranjeze.
        Oricum, Cudi, dă-l încolo de “like”, dezactivează-l dacă face probleme.

      • Vladimir 2018-04-21 Reply

        La mine merge impecabil.

  • ketherius 2018-04-20 Reply

    Vladimir, eu am vrut să evacuez vulturul înainte de a doua săptămână, dar Cudi mi-a zis că mai bine nu, că asta ar însemna ruperea totală a legăturilor și ne-ar aduce amândurora oprobriul a jumătate de Românie (vulturul e expert în a se victimiza public).

    În altă ordine de idei, înainte să plec la liceu vorbeam fluent o variantă de rusă veche. Acum, nemaivorbind limba de 30 de ani, mai știu doar să cânt “дай конную воду” -- un fel de “în gară la Hunedoara”:
    https://www.youtube.com/watch?v=qxDMOesnLZ8

    • Fire 2018-04-20 Reply

      M-ar fi mincat cainii daca as fi dat mai mult de o ceapa degerata pe oprobriul oricui si in geneal al oamenilor. Ce cred oamenii despre mine e fix problema lor si nu a mea. Nici macar nu ma deranjez sa le explic ceva, ori sa ma disculp, ori sa le spun si partea mea.

    • Vladimir 2018-04-21 Reply

      La tine situatia e complicata de faptul ca esti roman deci nu ti-ar gasi scuze. Eu beneficiez de un avantaj in relatia cu rudele din Romania. Mizez masiv pe faptul majoritatea romanilor n-au asteptari de la un rus sa fie diplomat in reactii. Chiar daca initial se supara de unele chestii (nu ma refer la trimis acasa, ca nu s-a ajuns acolo, plus ca cumnata-miu cand a fost cazat la hotel murea de incantare, ci la altele mici sau mari), pana la urma se ajunge mereu la “ce sa-i faci, e rus” si le trece. E minima rezistenta, dar eu-s lenes, daca merge, merge.
      Bunici/parinti lipoveni?

      • ketherius 2018-04-21 Reply

        Nu, români get-beget, dar părinți profesori (de română!) în sat de lipoveni.

  • ketherius 2018-04-20 Reply

    Bunicule, după cum ești aici, cu niște străini care nu știu nimic despre tine, nu cred că ești în aceeași categorie ca vulturul.

    Cum zicea și Newton, orice acțiune generează o reacțiune egală și de sens opus. Reacția noastră față de vultur este dată de acțiunea vulturului asupra noastră. Pe tine nu te văd generând același fel de reacțiune 😉

    • bunicul 2018-04-21 Reply

      Sunt un bunic relativ tânăr la 62 de ani neîmpliniți și asta-mi dă avantajul că pot înțelege și generațiile care bat spre 80 și pe cele spre 35-40. Sunt adeptul teoriei cauzalității, nimic nu apare din senin așa că inclusiv aceste comportamente vulturești au și ele niște cauze, multe din ele independente de voința acestora. La vârsta domniilor voastre, a comentariilor de pe acest blog, anumite tulburări psihice și neurologice specifice îmbătrânirii și inevitabile, ca depresia, anxietatea, demențele, alzheimerul, par chestii SF deși ele afectează implacabil în diferite forme ori procente toți vârstnicii. Există un ideal al celor vârstnici, ”să îmbătrânești frumos”, care ca orice ideal este greu de atins și puțini sunt cei care ajung la asemenea performanță. Dacă pe copii, creația și viitorul nostru, încercăm să-i înțelegem și să-i educăm, după cum credem că ar fi mai bine, deși in cele mai multe cazuri o facem destul de prost, cu tot arsenalul de teorii cunoștințe, metode și instituții specializate, când ajungem la cei care ne-au făcut și crescut nu mai manifestăm aceeași implicare și înțelegere. Unul din motive este că în ei vedem o fațetă sumbră și urâtă a ceea ce ne rezervă nouă viitorul și pe care o repudiem o dată cu ei. Dacă atunci când eram copii idealul devenirii ca adult îl reprezentau părinții acum ca adult nu mai acceptăm că devenirea la bătrânețe va fi ceea ce vedem adesea la părinții noștri. Puțini sunt cei care acceptă așa ceva, toți trăim cu speranța că prezentul se va prelungi la infinit și când vom ajunge la vârsta vulturului noi vom fi altfel. Speranță zadarnică, căci a îmbătrâni frumos este excepția nu regula. Referitor la relația cu bătrânii trebuie aplicată aceeași regulă ca la copii adică duci tu la nivelul lui de înțelegere nu încerci să-l aduci pe el la nivelul tău.

      • ketherius 2018-04-21 Reply

        Bunicule, sunt de acord cu ce spui, dar există un “dar”. Delfinaș, răspunsul ăsta e și pentru tine.

        Îmi iubesc părinții, bunicii, soacra, cumnata și cumnatul, verii și nepoții, mă gândesc cu drag la ei și i-aș ajuta când și cum aș putea. DAR, atunci când vine cineva (care nu e în familia imediată -- soție, copil) și se poartă ca și cum banii munciți de noi, casa plătită de noi, timpul nostru liber i se cuvin și este obligația noastră să îi fim slugi și nu se obosește să ne arate un minim respect -- niciodată nu spune “te rog”, niciodată nu spune “mulțumesc că ai făcut asta pentru mine”, dar face asta cu străini de la care speră să obțină chestii, dar atunci, zic, ce reacție să ai la un asemenea om?

        • delfinasu 2018-04-21 Reply

          cazul mentionat de tine, Keth, se incadreaza la categoria exceptii, din punctul meu de vedere, drept care e fireasca luarea unor masuri care se cuvin a fi luate, printre care, daca (daca!) nu exista nicio cale posibila de remediere a starii tensionate, e ruperea legaturilor toxice, indiferent de pretul platit, pentru ca o relatie toxica iti altereaza nu numai traiul ci si psihicul.

          nu o scriu doar teoretic, am aplicat asemenea masuri extreme de vreo doua ori in viata.
          nu a fost usor, dar a fost liniste dupa aceea.

    • delfinasu 2018-04-21 Reply

      nu stiu, Ketherius, nici de ce se polemizeaza cu atata vehemență despre mame, soacre si copii, dar stiu atât: că dacă tata ar fi trait, l-as fi primit oriunde.
      oriunde! si in casa mea, si in concediu, si oriunde as fi ființat.
      uneori cei dragi ne pleacă brusc si nu avem timp nici să le spunem măcar cât ne sunt de dragi, darămite să mai si facem ceva bun pentru ei.

      whatever.
      consider ca relatia cu parinții ne scoate din statutul de animal (desi sunt până si animale care traiesc in familii, gen elefantii , care simt afectiv- si nu e vorba nici de saracie, nici de rase aryene sau alte kkturi de gen)

      hotel, nehotel, asta e irelevant.

      daca ma pot exprima asa, exista incredibil de multe similarităiți intre extreme:
      un avort de prunc = un avort de părinte.
      sau
      un abandon de copil = un abandon de părinte.
      sau
      soluția ”casa de copii”= soluția ”azilul de bătrâni”.

      in ambele extreme pot exista justificari temeinice, fiecare e liber sa aleagă, iar alegerea mea e sa-mi iubesc rădăcinile, cu tot ce implică treaba asta, si bun si rău.

      echilibrul e de dorit în toate, dar dacă nu e posibil, atunci ne rămân alegerile.
      asumate!
      atât.

      • Aldus 2018-04-21 Reply

        În sfârșit, something sane.

    • delfinasu 2018-04-21 Reply

      p.s. ca să nu fiu suspectată de alte tâmpenii:

      -- nu locuiesc cu mama, de fapt am plecat in lume de la 18 ani.
      -- imi vizitez mama de 2-3 ori pe an si de fiecare dată stau la ea cateva zile, nicidecum din sărăcie ci pentru că acolo mă simt copil, acolo regăsesc mirosurile copilariei si pentru că fiul meu îsi iubeste bunica si se simte acolo ca în cuib.

      mama mea nu s-a băgat nici in relațiile mele, si ea a fost prima care m-a ”gonit” de acasă :), nu a asteptat să vreau eu să plec 🙂 (metaforic vorbind -- căci, în fapt, ea mi-a fost model pentru ceea ce sunt acum: independentă, cu bunele si cu relele de rigoare).

      sa mai spun ca are handicap de grad 2 si se descurca singură (menaj, cumpărături, etc) si că nu acceptă să stea nici cu mine, nici cu soră-mea, ci vrea să rămână la casa ei?
      nu mai spun:).
      dar, indiferent cum o mai fi gresit ea prin viață, făcând un bilanț, chiar mă mândresc să am asa o mamă puternică, cum e ea.

      tata a murit de mult, dar îl port cu mine peste tot.
      la fel, îmi port si bunicii.

      dacă am ceva bun in mine astăzi e în primul rând pentru că m-au udat la rădăcină si nu m-au lăsat să mă usuc, iar restul a venit din ce-am învățat trosnelile vieții.

      • Anemona 2018-04-21 Reply

        Subscriu!

  • ketherius 2018-04-20 Reply

    Fire, pe mine mă calcă pe nervi chestiile de genul “ce zice lumea”, “așa e frumos”, “așa se face”, “fă aia că vreau eu” etc.

    I-am acordat vulturului premiza de nevinovăție, dar a insistat să îmi arate că am greșit. Și știi vorba aia -- fool me once…

    • Anemona 2018-04-21 Reply

      Să înțeleg că ai început acum să-ți cunoști mama?

  • ketherius 2018-04-20 Reply

    Vero, chiar dacă bunicii noștri n-au fost prima generație încălțată, probabil că au fost prima generație mâncând cu tacâmuri metalice 😀

    • Vero 2018-04-21 Reply

      Keth, generaţia bunicilor voştri e generaţia părinţilor mei. Cu siguranţă n-au fost primii care au mâncat cu tacâmuri metalice. Poate doar unii dintre ei -- dar nu majoritatea. În privinţa generaţiei bunicilor mei, nu mă pot pronunţa, n-am suficiente informaţii. Ştiu că n-a fost cazul bunicilor mei personali -- dar nu pot face o statistică şi subiectul nu mi se pare destul de important ca să m-apuc acum să fac săpături. Dar poate cel care-şi spune aici “bunicul” (şi e doar cu 1 an mai bătrân decât mine) ştie mai multe despre asta.

  • ketherius 2018-04-20 Reply

    În altă ordine de idei, au plecat auditorii, a plecat șefu’, e weekend!

  • Iosif 2018-04-21 Reply

    Cine n-are “bunic” sa-si cumpere ! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *