web analytics

Luni de fiere cu enterocolită bacteriană

Luni, 7 mai.

În sfârșit, puțin răgaz. Pitica, după ce-a citit ce-a trebuit să citească și-a calculat ce era timpul să calculeze, a trecut la joacă pe Roblox. Mihai acompaniază muzica mașinii de spălat în funcțiune cu sforăitul lui (de undeva de sub păturile de pe canapea), Simon e solidar ca-ntotdeauna cu somnul bipezilor (la fereastră, evident).

Ciorbă e, deci e mâncare, curat e cât să am eu minimul confort că e, îmi trag și eu sufletul acum. Organizat, ca să fie răsfățul răsfăț – mi-am pus într-un bol o înghețată sandwich, simplă. Bol, ca să pot tasta fără grija picăturilor de înghețată topită.

Încep acest nou paragraf după o scurtă pauză: am auzit niște zgomote mai ciudate dinspre mașina de spălat, a trebuit să o opresc, să scot o brichetă rătăcită printre rufe (pricina zgomotului) și s-o repornesc.

Adevărul e că Mihai venise de la lucru hotărât să ne scoată în oraș la cină. Nu că ne-ar sta în obicei să frecventăm restaurante, însă azi este aniversarea cununiei noastre. Dar cum eu, metaforic, sunt ruptă-n gură de oboseală și el, literalmente, e rupt în cur după o “explozie”  generată de asocierea baclavalelor din Iran aduse de un coleg cu sandwich-urile vietnameze aduse de un altul, în fine, am propus să n-o mai facem pe prețioșii târându-ne condițiile nefaste pe la restaurant, c-am făcut ciorbă doar.

Ciorbă cu di tăte din cele avute prin cămară și frigider, cu ceapă, țelină, păstârnac, morcovi, roșii din conservă, cu fasole verde congelată, ceva cubulețe de porc… Și, mai presus de toate, cu leuștean! Albită cu un ou bătut cu smântână și usturoi, la urmă iarăși leuștean. L-am rugat pe Mihai să-și recapete limpezimea ochilor și confortul dosului dormind oleacă, pe canapea chiar, oferindu-i astfel iluzia că rămâne, totuși, printre noi, cu noi, că suntem alăturea, facem chestii împreună, avem „good time” cu ocazia aniversării, chiar și cu el sforăind. Pitica – Roblox, eu – iată-mă, cu voi.

Am dat o raită pe wordpress și e alarmant de liniște. Prea puțini mai zic câte ceva și mi-e frică să n-ajungem ca ăia care zic horror-uri de genul „toate alea se sfârșesc la un moment dat”, inclusiv blogging-ul. M-am gândit că e ciudat de liniște și din pricina verii, că toată lumea robotește-n sus și-n jos, bla-bla, seara cădem lați de oboseală. O fi. Oricum, e și ăsta un factor de stres pentru mine, exemplu: măi, n-am apucat să comentez nimic pe blog, or să zică că nu-mi mai pasă, dar, puii mei, chiar îmi pasă, n-am avut când și am căzut lată seara și… Apoi îmi dau seama că așa e cam pentru toți, ceea ce e trist.

Încă nu ne-am revenit complet după cele patru luni “altfel”. Partea bună e că lucruri mici, minuscule, precum cele de a sta cu picioarele pe măsuța din sufragerie, de a nu da socoteală nimănui pentru nimic atunci când, să zicem, tai un morcov și nu-l dai prin răzătoare, de a nu fi pusă în încurcătură când ești întrebată care-i programul zilei, ce facem azi, ce facem de mâncare în următoarele zile – lucruri de genul, banalități dintr-astea, îți dau așa un sentiment de împăcare, de liniște și libertate.

Acum, în momentul ăsta, tot ce sper e ca Mihai să aibă o simplă și banală fisură-n cur, să fie sănătos. Și pitica, la fel, să fie sănătoasă. Evident, și eu, ca să nu le fac belele celor dragi. Și cum s-ar putea sfârși ziua aniversării noastre, ideal pentru mine? Mihai să se trezească mai odihnit, să meargă la budă fără să constate că-i la ciclu, să termin nivelul 62 cu Claptrap pe Borderlands, ca să mă loghez cu Wilhelm, doar cât să-i iau grenada aia mișto ce dedicație pentru Claptrap. Mișto ar fi și să ne uităm la un episod din Dosarele X, unul în care să ni-l arate din pe Smoking Man (știut mort de vreo cinci episoade), că ar fi scăpat cu viață. E printre preferații mei. Și, după un somn odihnitor, că noaptea trecută am dormit doar vreo patru ore, să aflu că sunteți bine, cel puțin bine.

Of, s-a trezit Mihai, cu stare de vomă. 39,2 grade Celsius, stare de vomă, încă nu l-a trecut diareea din nou. Până acum are toate simptomele de aici. Vedem cum e până mâine dimineață, dar nu cred că scapă de doctor. Mai înainte a țipat ca din gură de șarpe, doar din cauză că i-am pus pe laba piciorului prosopele ude. Bărbații ăștia.

Dincolo de glumă, eu sunt varză.

Iar el îmi spune (tot îi arde de glume), că dacă ajungem să comunicăm prin semne, o bătaie a degetului înseamnă NU, două bătăi – DA. Și glumind pe seama diareei (ăsta o fi pluralul?!), și-a amintit de terapia transplantului de materie fecală. Apoi s-a luminat la față, apropo de Luni de Fiere și Bruckner – de fapt n-a înțeles nimeni nimic, de fapt despre terapia asta era vorba…

Sănătate!

Noi mergem la spital, acum.

*

N-am plecat încă. Din cauză că mașina mea cu cutie de viteze automată are o problemă și a lui e cu transmisie manuală. N-am mai condus manuală de mai mult de cinci ani și nu mă-ncumet să mă așez la volan. Dacă mergem și el va fi oprit la spital, eu mă voi întoarce cu pitica cu taxiul. Acum are 38,7 febră și vrea să danseze. Între timp am pus de un ceai, tei cu mușețel.

A făcut un pișu fierbinte, 38,3.

Petrecerea continuă, la mulți ani!

50 Comments

  • Iosif 2018-05-07 Reply

    Se pare ca, bucuria plecarii “Vulturului” a fost de rau augur. Cu toate acestea, spiritul raului a ramas sa va sicaneze si sa va bulverseze chiar si aceste momente ale aniversarii cununiei. Îmi pare sincer rau pentru voi si sper din toata inima ca lucrurile sa nu degenereze, si totul sa revina la normal cât mai curând.
    Eu cred ca, solutia tuturor problemelor existentei se afla în DRAGOSTEA neconditionata, sincera, profunda, neprefacuta, si în ascultarea de Cuvântul Vietii, Hristos !
    Va doresc din suflet, Bonne anniversaire, la multi ani cu sanatate, pace si liniste în toate aspectele si dimensiunile perceptiei vietii. Fiti binecuvântati de Dumnezeul Vietii !

    • Cudi 2018-05-08 Reply Author

      E clar, Iosif, avem nevoie de o exorcizare a casei, nu, chiar nu se mai poate așa. 🙂 Numai bine și ție!

      • Marian 2018-05-11 Reply

        @Cudi Nu de-o exorcizare a casei aveti nevoie ci de ceai de menta plus , tzuica fiarta cu piper !!! Mihai poate bea si-un litru , daca vrea sa -i fie cu adevarat BINEEEEEEEEE !!!!! 😀 😀 😀

        • Cudi 2018-05-11 Reply Author

          Oare whisky fiert merge, Marian? Avem ceai de mentă, avem și un sac cu orez, doar să nu dăm în constipație, acum. 🙂

    • Marian 2018-05-11 Reply

      @Iosif Bine omule , astia au cacare nemtzeasca iar dumneata le urezi : Fiti binecuvântati de Dumnezeul Vietii ! ???? 😕

      • Iosif 2018-05-11 Reply

        @Marian
        Diareea dorsala (anala) e o infectie abdominala,intestinala, însa diareea bucala e o infectie a sufletului, abominabila. No offence !

      • Cudi 2018-05-11 Reply Author

        Marian, măcar sub aspectul ăsta să facem și noi lucru nemțesc… :p Ordine și disciplină la mațe :))

        • Iosif 2018-05-12 Reply

          Cudi draga, nu am obiceiul sa dau retete si sfaturi nimanui, însa un îndemn prietenesc facut din respect, consideratie si dragoste neconditionata, dincolo de aparente si judecati relative, cred ca exista un tratament ABSOLUT pentru orice boala care se instaleaza la nivelul fiintei umane fizico-sufleteasca-spirituala iar acest ‘MEDICAMENT’ natural se afla în genomul fiecarui om nascut vreodata din femeie pe Terra si tocmai despre EL încerc sa vorbesc si sa-L prezint, repetându-ma adeseori si provocând resentimente multor bloggeri într-o forma sau alta.CAUZA ce provoaca EFECTUL urii viscerale a celor ce nu cunosc ADEVARUL ABSOLUT ELIBERATOR si VINDECATOR al fiintei superbe, enigmatice, paradoxale numit om evoluat (rational-sentimental)…

  • Suzana 2018-05-07 Reply

    Daca tot am citit aceasta postare, va urez sa va faceti bine cat mai repede. Si La Multi Ani impreuna, cu multe realizari dragi!
    Nu pot sa nu va zic ceva naturist. Ca mereu am zis ca experientele bune merita impartasite:
    Pentru astfel de situatii, abordarea mea pana la un diagnostic oficial presupune variantele:
    extract alcoolic de menta: intr-un recipient de sticla, menta maruntita peste care am turnat vodca (din cea fara adaosuri suspecte). Se macereaza la intuneric si apoi o strecor. O pastrez la intuneric si racoare. O cescuta este buna si la diaree si la dureri de gat.
    Cand gasesc coarne, sunt mai rare totusi, fac cornata, ca si cum as face visinata. Dar e o bautura sfanta in astfel de neplaceri. Evident in lipsa de astea, ceai de menta concentrat sau afine.
    Si nu in ultimul rand, calciu lactic, dozele maxime din prospect, cand presupun totusi ca m-am infectat cu ceva.
    Cam astea ar fi. Sper ca nu m-am lungit prea tare
    Toate cele bune, cu sanatate muuuulta!

    • Cudi 2018-05-08 Reply Author

      Suzana, mulțumim pentru gândurile bune, din fericire astăzi am reintrat în normalitate, bolnavul e supărat puțin, zice că, virgulă, ce-i aia, lângă mine nici bolnav nu poți să fii ca pac, țac, într-o zi e bun de muncă. Păi ce treabă e aia?! :))
      Vreau și eu să fac licoarea aia din mentă și vodcă, s-avem la nevoie. Sunt bine primite sfaturile!

  • Vero 2018-05-08 Reply

    La mulţi ani! Să aveţi, de acum înainte, numai aniversări pe care să le puteţi sărbători la restaurant -- sau oriunde altundeva o să vă placă!
    Şi la multă sănătate! Însănătoşire grabnică lui Mihai!

    • Cudi 2018-05-08 Reply Author

      Mulțumim, Vero! E bine și-n bucătăria noastră, câtă vreme nu are vreunul fundul stropitoare. 🙂
      Dar mă enervează Mihai. Mai uit și eu, ca tot omul buimac, câte un castron cu mâncare de săptămâna trecută prin frigider. Și-l las acolo, mai mult din lene, ca să nu fiu nevoită să spăl pe loc vasul respectiv, să arunc conținutul la gunoi etc. Dar Mihai zici că-i radar de mâncare stricată. Nino, nino, sper că n-ai de gând să arunci castronul ăla cu haleală de săptămâna trecută, că-l mănânc eu! Îi zic, nu, omule, nu-l mânca, că e stricată chestia aia, după aia iar te spargi pe budă. De obicei n-ascultă și aia e -- shit happens. Însă acum n-am fost eu de vină și resturile uitate conștient prin frigider, a fost șeful șefului lui, care-a luat sandwich-uri pentru tot biroul, cu sos și ardei iute prin ele.

  • Vladimir 2018-05-08 Reply

    Apocalipsa dupa Vultur 😀 . Asta e fix ca imbolnavitul in permisie. Atat astepti, atat iti doresti, ca la prima boare de libertate te loveste un virus intre ochi. Acum sunt curios, ea ce-a patit?
    Am constatat ca nu stiu ce se ureaza in romana la asa o aniversare. Asa ca zic Felicitari si la cat mai multe!
    Noi serbam logodna, nu casatoria (pe principiul ca logodna e a noastra, casatoria a fost pentru altii). Avem insa anumite obiceiuri care nu s-au schimbat indiferent pe unde am fost cand a venit ziua cu pricina: eu ii iau inel si o scot la restaurant. Dar noua ne si place sa iesim foarte des la crasme, din cauza grelei mosteniri francofone 😀 .
    Complet fara legatura: pare-se ca tin caprifoii in pofida ploilor.

    • Cudi 2018-05-08 Reply Author

      :))
      Mulțumim de urare, vezi, nici eu nu prea știu ce să răspund la așa ceva. Mă bucur să aud că le merge bine caprifoilor. Și păcat că virtualul nu permite și share-uirea miresmelor. Stai, că mi-am amintit de titlul ultimului articol al Renatei și m-am răzgândit, poate nu-i o idee chiar atât de bună.
      Am scăpat și noi de zăpadă, una peste alta, și astăzi convalescentul și-a ascuțit coasa și a tăiat pentru întâia oară iarba în 2018. M-am uitat pe aici, pe la perene, dar nici pomeneală de caprifoi. În schimb, am mai plantat un trandafir, de data asta roșu.

      • Vladimir 2018-05-09 Reply

        Eu sunt pornit sa cumpar taietor de iarba din ala robot. Programabil cu app. Sa faca el, sa nu fac eu sau ea cand sunt eu plecat. Ca lenea a facut progresul :D. Un vecin de al meu are unul si-s moarte pisicile dupa dansul (il vad de la etaj de pe pervaz si par hipnotizate). Deocamdata la mine in batatura insa n-are ce taia. Iarba e la nivelul “periuta”. O sa o rog pe doamna sa-mi faca niste poze sa scriu un post dramatic cu plans, jale si nerabdare.
        La Bergen s-a ajuns la vreme de terasa, a scos doamna canile de limonada de la naftalina. Un ametitor 18° ieri.

        • Cudi 2018-05-09 Reply Author

          Păi acum e sezonul primului cosit, cel puțin aici. Asta după ce s-a topit ultima zăpadă, după ce am greblat cu insistență ca să scăpăm de iarba uscată, să fie loc să dea cea nouă, după aplicat îngrășământ și împrăștiat alte semințe. Bun, lipsește din rețetă aerarea gazonului, dar n-avem unealta cu care să dăm găuri.
          Cât despre robotul cu coasă, mișto, însă noi, cel puțin anul ăsta, n-avem bani de așa ceva.

      • delfinasu 2018-05-09 Reply

        Cudi!
        dincolo de neplacerea bruckneriana, slabit keth sau mi se pare?
        e semn bun!

        sanatate multa!

        • Cudi 2018-05-09 Reply Author

          Delfinaș, undeva, peste ocean, într-un birou, un bărbat e fericit citind comentariul tău.

          Da, ne ținem de regim!

          • delfinasu 2018-05-09 Reply

            Bravo!

  • Fire 2018-05-08 Reply

    La Multi Ani fara vulturi si multa sanatate !

    • Cudi 2018-05-08 Reply Author

      Mulțumim, Fire! Măi, așa-i că vulturii n-au prădători?! N-au? N-au.

  • cristina 2018-05-08 Reply

    Cudi, va trimit si eu niste remedii: ceai de frunze de salcam (daca ai, daca nu, cand o da frunza cauta si pune la uscat pentru zile de-astea), cafea macinata (nu fiarta) cam un varf de lingurita poate chiar mai mult, orez fiert.
    Sanatate si la mai multe aniversari (dar fara surprize din astea)!

    • Cudi 2018-05-08 Reply Author

      Cristina, n-am văzut aici salcâmi. Mihai, la regim acum, zice că nu-i nevoie să mai macin cafeaua, o mănâncă direct boabe. :)) Orez -- da, l-a avut în meniu. Răsfățul zilei l-a constituit porția de macaroane fierte cu brânză feta rasă deasupra. Fără alte complicații, nu paste cu brânză la cuptor cum fac canadienii ăștia.
      Sănătate și vouă și mulțumim pentru gândurile bune.

  • Fire 2018-05-08 Reply

    Hai ca vin si eu cu leacuri antidiaree : Iarba Sarpelui, infloreste in iunie prin toronto si se gaseste pe toate santurile si prin toate parcurile. Nimic nu opreste mai repede si mai eficient diareea, decit 4 degete de ceai intr-o cana. Bate orice Furazolidon si Imodium, pe testate. Eu imi fac stocuri de buruiana sa-mi ajunga un an intreg pina infloreste alta.
    https://www.paradisverde.ro/plante-medicinale/iarba-sarpelui-combate-stafilococii-enterobacteriile

    • Cudi 2018-05-08 Reply Author

      N-am văzut-o pe aici, Fire, poate prin pădure, prin Kananaskis, o să ne uităm.
      Am fost azi la doctor, care doctor i-a spus că e vorba de food poisoning și că trebuie să o ia ușor cu mâncarea, să înceapă cu supă strecurată, să continue cu orez, paste, apoi legume, fructe și în cele din urmă -- carne. În caz de nevoie (diaree), să ia Peptobismol. Până acum, e ok.

      • Fire 2018-05-09 Reply

        O aveti si in alberta, Echium vulgare, zis si Viper’s Bugloss, Blueweed. Canadienii spun ca e planta invaziva si pe deasupra e si otravitoare, asa ca sa nu ne atingem ca e Bau-Bau. http://www.calgary.ca/CSPS/Parks/Pages/Planning-and-Operations/Pest-Management/Weeds-and-plants.aspx

        • Cudi 2018-05-09 Reply Author

          Aha, ca și cu păpădia, o privesc ăștia ca pe dușmanul Nr. 1. Și când te gândești că în România se mănâncă frunzele în salate.

          • Fire 2018-05-09 Reply

            Pe asta cu papadia nu o stiam. Da’ ce bai au cu ea ?

            Eu nu am gazon ca stau la bloc, da’ am givece cu plante si nici una nu e intreaga la minte ! Gasisem anu’ trecut pe strada o muscata dezradacinata si aruncata pe marginea trotuarului si striga dupa mine sa o iau acasa. Bine. Am luat-o, ce era sa fac ! Acasa in ghiveci a crescut ca nebuna, un singur bat de 1 metru si 10 cm, plin de flori si inca creste in sus. Juri ca e papura, nu muscata !

            Mai luasem tot asa, o planta cu frunze carnoase aruncata pe strada. Am pus-o in ghiveci, s-a bucurat, a crescut mare si s-a umplut de purici. Brbatu-meu a vrut sa o arunce ca sa nu infecteze si celalalte plante din casa, da’ a fost baiat bun si i-a dat un ultimatum : ori se despaducheste singura cumva, ori nu avem alta solutie decit sa ajunga din nou in strada, ca noi habar nu avem ce sa-i facem. Dupa doua zile am verificat ce a decis sa faca : toti puricii erau morti pe frune. Toti, fara exceptie ; problema rezolvata.

            Anii trecuti imi crescuse in ghiveci un copacel din ala din ale carui pastai se face carobul. Apoi s-a uscat complet si a zacut asa uscat 1 an intreg, iar in ghiveci am plantat fasole care mi-a facut pastai. In primavara, i-am zis ca noi vrem sa ne mutam si daca nu are de gind sa invie, eu o sa arunc ghiveciul la plecare, ca fasolea si-a incheiat ciclul de viata si a murit. So … daca vre asa vina cu noi, musai trebuie sa invie. Inainte sa ne mutam cu vreo 3 saptamini, copacelul a scos frunze verzi si a inverzit tot, i-au crescut si ramuri noi. A venit cu noi, dupa cum i-am promis.

            Mi am un copacel in alt ghiveci, habar nu am ce este, ca a venit singur la noi. Asta micu’ e confuz rau de tot : in fiecare toamna el crede ca a venit primavara si inverzeste toata iarna si ramine vesel pina in primavara. Abia atunci isi aduce aminte ca trebuie sa intre in hibernare si incepe sa isi usuce frunzele, ii cad si adoarme pina la toamna cind inverzeste din nou. E mic si prostut, il lasam in pace sa isi faca damblaua.

            Mai am doua givece in care voiam sa plantez flori, da’ nu am mai apucat, ca a rasarit in unul trifoi din ala shamrock si o papadie, care se pare ca se inteleg bine. Trifoiul a inflorit si a facut apoi niste caapacele cu seminte care explodeaza cu zgomot. Veselie mare in ghiveciul cu pricina.

            In celalat ghiveci a crescut o palamida si o loboda, plus shaamrock. Palamida a facut si un pui, doar ca s-a certat cu restul plantelor din ghiveci, pe care le-a otravit incetul cu incetul. Prin urmare, shamrock-ul s-a inrosit tot si e straaveziu, trage sa mora. Loboda a adoptat alta strategie : a crescut pina in tavan, are peste 1 metru, insa frunzele sunt minuscule spre inexistente ( mai mici ca unghia degetului de la mina ). E cam palida la fata si loboda, insa se lupta din rasputeri cu palamida.
            Nou ne sunt dregi tote, asa rele si tacanite cum sunt ele.

            • Cudi 2018-05-09 Reply Author

              Fire, înțeleg prea bine ce spui, la fel sunt și eu cu plantele. Am ghivece peste tot, nici eu nu știu prea bine ce sunt, dar ce contează! Ultimii intrați în familie sunt Phoenix și Salvador, îi vezi în poza de mai jos, în cele două ghivece din mijloc:

              Phoenix e cel cu frunze lungi, cu nuanțe de mov, Salvador e vecinul din stânga. I-am găsit la Lowes acum vreo două luni, îi vindeau cu 50 de cenți sau ceva de genul, erau puiuți uscați, de aruncat, dacă îi lua careva bine, dacă nu, bine și așa. Măi, au prins o viteză în a crește, ceva rar.
              Mai jos e avocado nostru, acum un an am plantat un sâmbure de avocado în pământ și uite ce-a crescut:

              Da, i-am pus de curând o coadă de mătură în loc de par, că se-nalță ca nebunul. Acum intră în perioada de stagnare, peste vară, dar iarna face frunze noi, crește, e vesel… Cred că e setat pe ciclul din emisfera sudică, poate același lucru e valabil și pentru copăcelul tău.
              Mai am și un ardei iute dus cu pluta. Ăsta nu se lasă de anul trecut, jumătate e uscat, cealaltă jumătate face flori, ne-a dat ardei iuți toată iarna. E setos rău, îi dau apă zilnic. I-am spus Highlander (nemuritorul). Luna trecută am tăiat un ardei verde de-al lui și i-am împrăștiat semințele de jur împrejur. Fără tehnici de uscare, bla bla. Nu-ți spun -- au răsărit și puii! Stai să-i fac poză să ți-l arăt.

              E mai prăpădit el, dar e erou și suntem mândri de el. Rodește încontinuu de mai bine de un an.
              Nu zic că pe afară mi-a fost milă să arunc pâlcuri de iarbă… le-am luat cu hârlețul și le-am așezat la loc de cinste, le-am încercuit cu pietre și poftim artă! :p

              • Fire 2018-05-09 Reply

                Cudi, copacelul meu ala pe invers e copaacel care creste in Canada pe ravine, ca de acolo am luat pamintul si cind l-am pus in ghiveci, au inceput sa creasca toaate balariile, inclusiv copacelul !
                Am semanat cimbru si busuioc, au iesit firicele subtiri si s-au uscat pentru ca incercau sa creasca inalte si nu aveau susficienta sustinere. Ghivecele erau puse la geam, insa cred ca nu au avut suficienta lumina. Asa ca am ramas cu palamida, papadia si trifoiul. Asta avem, cu asta defilam.

                Frumos avocadoul tau ! Am cules avocado din pom in California. Avea nenea ala o gramada, cazuti pe jos sub pom, nu avea ce sa faca cu atitea fructe, ca era ditamai copacul.

              • Vero 2018-05-10 Reply

                Da’ copăcel din ăsta aveţi?

                • Cudi 2018-05-10 Author

                  Pisicus somnorosus, cunoscut ca “leneșul de balcon”, este o plantă carnivoră larg răspândită pe întreg globul, mai puțin în zonele polare. În Asia este considerată comestibilă. Se numără printre cele mai evoluate plante și se bucură de o largă apreciere ca plante de companie ornamentale.

                • Fire 2018-05-10

                  Foarte tare poza ta, Vero ! Mie veveritele imi intrau in casa, luau de pe pervaz alunele si sareau direct in ghivece ca sa isi ascunda alunele. Apoi mincau si plecau. Seara veneau ratonii pe pervaz, mergeau direct la ghivece si se apucau de dezgropat alunele. Degeaba le dadeam mincare, tot alunele din ghiveci erau mai interesante.

                • Vero 2018-05-10

                  Cudi, ăsta e un început fain de poveste SF! 😀

                  Fire, te invidiez pentru veveriţe şi ratoni! Mi-ar fi plăcut şi mie să-i am pe lângă casă.
                  Poza mea e făcută cam la o lună după ce am adus pisicuţa de la ţară. Probabil de dorul ierbii din curte s-a culcat în ghiveciul cu iarbă pisicească. Acum se mulţumeşte s-o pască. Şi nici nu mai încape în ghiveci. 🙂

                • Fire 2018-05-10

                  Vero, e frumos sa ai veverite si ratoni pe linga casa, da’ sa nu fie casa ta ! Astia mici rod tot, nimic nu rezista in gradina. au mincat si ardeii iuti din gradina unui prieten. Plus ca ratonii iti sapa peluza, veveritele isi facx cuibul in podul casei si rod cablurile electrice.

                  Ratonii sunt si mai rai, ca realmente le rod astora casele, ca-s din carton ( PFL din ala din care se construiesc cotetele de gaini in Romania ). Plus ca rastoarna tomberoanele cu gunoi, de i-au disperat pe canadieni, au inventat tot soiul de capace ermetice si tot degeaba, ca astia mici sunt foarte isteti, da’ foarte stricaciosi.

                  Daca mai ai si un sconcs sa stropeasca pe linga casa, te-ai realizat. Eu aveam unul care venea sa-i dau sa manince sub geam, insa a avut bunul simt sa nu stropeasca niciodata.

                  Uite aici, cu poze, ce stricaciosi sunt ratonii : raton care iese prin peretii casei

                  https://www.crittercontrol.com/services/raccoons/raccoons-in-attic

                  http://www.raccoonatticguide.com/damage.html

                • Vero 2018-05-10

                  Da, am văzut vreo două filme documentare cu ratoni -- îmi plac documentarele despre animale.
                  Dar mi-ar plăcea să am ratonii şi veveriţele pe lângă o casă care să nu fie din carton.
                  Iar la grădinărit oricum nu mă pricep, am crescut la oraş, la bloc, n-am avut nici măcar bunici la ţară. După ce m-am măritat am început să am unde merge la ţară -- la socri. De-acolo e mâţa copăcel -- un soi de moştenire de familie. 🙂

                • Fire 2018-05-10

                  Vero, mie ratonii imi aduceau puii pe pervaz si ma lasau sa ma joc cu ei, sa-i iau in brate ! Aveam o gasca mare de ratoni si ii stiam pe toti dupa nume si naravuri. Feerie. Mititeii sunt inteligenti ca maimutele, foarte smecheri.
                  Problema era ca isi stabilisera WC-ul fix pe pragul intrarii de la bloc si numai acolo isi faceau nevoile. In fiecare dimineata, fara exceptie, injura administratorul blocului curatind cacatii. Blocul era si el tot din carton facut, iar ratonii faceau tumbe pe scara de incendiu. Banuiesc ca isi aveau culcusurile undeva prin acoperis.

                • Vero 2018-05-10

                  Fire, cred că “feerie” e un cuvânt foarte potrivit pentru aşa ceva.

          • Marian 2018-05-11 Reply

            @ Cudi , salata de papadie nu te intareste la matze ci DIMPOTRIVA , usureaza traficul intestinal . Asta va trebuie , sa va cacati mai usor ??? 😀 😀 😛

  • Aldus 2018-05-08 Reply

    Mi-am amintit de un banc: poți face baie când ai diaree? Da, dacă ai destulă.

    Hai, sănătate!

    • Cudi 2018-05-08 Reply Author

      Mulțumim, sănătate și ție.
      Da, dar nu jacuzzi că se-nfundă. 🙂

  • Delfinasu 2018-05-11 Reply

    Cudi, am o ultimă tentativa de maximă (da’ cât se poate de maximă:) ) de linguseala față de tine (asta o scriu pentru aia, am si uitat cum ii zice, aia care nu intelege ca io chiar țin la ‘mneata, cea reala, si abia astept sa vii in tara când ai zis că vii, să mergem să ne plimbam prin țară cu toată trupa:), evident exceptând pe klaus -- pe care nu stiu dacă ne mai putem baza că prea tace mâlc pe motiv de lucrari agricole:).

    Deci (si, sincer, mi se cam rupe dacă e sau nu deontologic, dacă e sau nu corect wordpresistic sau naiba mai stie ce cod secret o mai fi) o scriu clar aici:

    -- In maxim juma de ora de analiză, încrucisată cu oaresce logică inginerească si cu puțin ajutor venit din partea hazardului, pot estima statistic intr-un procent covârsitor de peste 99,99% cine se ascunde sub id-ul de aia-fără-nume (da, exact aia-fără-nume, de mă suspecta aia-fără-blog că as fi eu -- doamne, ptiu-ptiu! scuip în sân să nu ma atingă demența lor vreodată!)

    evident, e vorba de duamna-fără-virgula, zisă …alte amintiri, zisă si jumătate de pietroi sau de material de batistă de suflat nasul -- depinde care parte a definitiei din dex o alegeti pentru ”opal”.
    da, exact aia de se luase acu ceva vreme de Vero că are prea multe id-uri, desi ea însăsi are, la rândul ei, diverse de gen.

    bre, aio-fără-nume, si bre, aio-fără-blog, io dacă am avut ceva de scris, am scris public, nu ca niste cațe fără viață ca voi, gata oricând să se uite sub fusta alteia sau la prohabul altuia, țâțâind din vârful buzelor ”ia uite, curva, iar o schimbat bărbatul, iar si-o tras masina, iar …etc.etc.etc -- diverse variatiuni pe aceeasi tema -- curva dreacului”

    între timp, fac absolut ce vreau, unde vreau, cu cine vreau, inclusiv sa o lingusesc pe Cudi dacă am chef si dacă ea mă lasă (desi atât i-ar trebui, să nu mă lase! :)) )

    (Sis, te rog sa ma ierti ca am scris aici, in loc sa iti scriu pe mail, dar voiam să iti declar public si neconditionat despre cele fidelitățuri, atasamente, similitudini, blablabla etc- stii tu ce si, musai, zâmbet!)

    a,uitam p.s.-u:
    de azi Delfinasu o disparut de pe wordpress, insă deja mă gandesc serios la viitorul ID, în caz că mi-o mai veni vreodată să scriu :), barem să dau bârfelor apă la moară.

    https://www.youtube.com/watch?v=zfXBNQMj2SE

    p.s.

    • Cudi 2018-05-11 Reply Author

      Cel mai tare mă nacăjește când văd că, la supărare, unii își dau foc propriei case (și cred că sunt în măsură s-o spun din experiență). 😛
      Fie ea cu fundație wordpress, facebook etc. 🙁 De ce puii mei să dispari?
      Delfinaș, dacă alții cu bârfa, dacă alții se străduiesc să nu treacă neobservați prin…, mai bine noi cu maneaua, ce tot atâta!
      https://www.youtube.com/watch?v=zX8-4H89Qzw

    • Arlech 2018-05-13 Reply

      Delfinaşule, de ce pui tu la suflet ce zice o aia-fără-nume, aia-fără-blog, aia-fără-virgulă, aia-fără-punct, aia-fără-minte, o enterocolită bacteriană virtuală? (Una sau mai multe, tot un drac, că pe astea nici iubirea absolută şi necondiţionată a tuturor iosifilor, plus toate buruienile de leac, nu le vindecă.) Ce rost are să-ţi strici bunătate de blog din cauza ei -- a lor? Ignor-o/ignoră-le, plimbă-te pe unde nu stau poponete (Stanca sta-n castan ca Stan) că doar suntem pe world wide web, e loc pentru noi toţi, fără să ne ciocnim de cine nu vrem.

      (Recunosc că şi eu mi-am aruncat o dată la gunoi blogul arlechinesc, dar nu din cauză de o aia-fără-…. Însă am păstrat majoritatea articolelor -- toate cu mult sub ce scrii tu de obicei -- şi le-am dus fuguţa în altă parte. Plus că eu sunt clona n±1 şi ăla e blogul meu n±1, şi, oricâte doage mi-ar lipsi, n-am timp de scris pe n±1 bloage.)

  • renata 2018-05-14 Reply

    Cudi, a fost una dintre cele mai mișto pagini de jurnal pe care le-am citit aici, deși era și despre frici, și despre boală…
    Aniversările, ca sărbătorire, nu înseamnă nimic pe lângă faptul că le trăiești. Cele mai frumoase aniversări sunt atunci când faci din ele zile obișnuite. Și din zilele obișnuite, uneori, pe neașteptate, faci sărbători.
    Posibil să-mi fi expus părerea nițel confuz, dar mi-e imposibil să cred că n-ai înțeles ce vreau să zic.

    p.s.: când pui comprese la picioare pentru scăzut febra, încalți picioarele febrilului cu șosete groase de bumbac, îmbibate în spirt și apoi îl învălești cu o plapumă groasă. 🙂

    • Cudi 2018-05-14 Reply Author

      Renata, data viitoare voi aplica sfatul tău, cu șosetele îmbibate în spirt și plapuma groasă, dar sper să întârzie cât mai mult ocazia… E plin de sărbători, ieri, duminică, 13 mai, a fost ziua mamei aici. Am simțit ceva neliniște în atitudinea lui Mihai, cu o zi, două înainte, dar i-am spus că vom sărbători 13 mai-ul canadian cu ziua mamei în aceeași măsură în care vom sărbători ziua tatălui din România -- tot în a doua duminică din mai, cum a aprobat Senatul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Tat%C4%83lui). Respectiv printr-o dulce, leneșă și nesărbătorită duminică.

      • renata 2018-05-14 Reply

        Așa te vreau, Cudi! 🙂
        Sărbătorind leneș, de voie, cum vor cădea, sărbători presupuse de alții.

    • ketherius 2018-05-14 Reply

      Renata, Cudi a încercat, ce-i drept, chestia cu șosetele, dar n-a avut cu cine se înțelege: am zis că mă supun tratamentului numai dacă pot eu să controlez modul și măsura în care se aplică textile reci pe mine -- iar șosetele ude au fost dincolo de suportabil (pentru frisonatul de mine, care, la temperatura camerei calde, tocam din dinți mai ceva ca mixerul băgat într-un bol de metal).

      • renata 2018-05-15 Reply

        Keth, știu senzația recelui pe corp când ai febră! E de neaplicat chiar și celor mai răi dușmani.
        Totuși, orice boală are momentele ei de eroism și spectacol. Închideai ochii, strângeai din dinți și-ți imaginai că tocmai ai scăpat, în semiviață, dintr-un schimb de focuri cu băieți răi, tu fiind ăla bun. Și o tânără vrăciță se milește de tine și=ți extrage gloanțele din picioare, cu ajutorul unor șosete magice. Strângeai nițel din dinți, opreai clănțăneala, după două minute recele ăla devine suportabil. După cinci începe să ardă. Te trec toate apele. Fața îți sclipește senzual sub pârâiașe de sudoare. Peste o juma de oră trăgeați dubla a doua.
        Luai Oscarul, negreșit. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *