web analytics

Butter chicken – ostropelul indian

Ieri, pe la ora trei, amiaza, plimbând lingura de lemn prin tigaia aia mare încărcată cu sos, am urlat înspre biroul piticei: “Ei, cum miroase?!”. “Bineee! Da’ ce faci?” “Butter chicken!” “Ah, credeam că faci indian food!”

😀 Are nas fin…

Exact, mi-am zis în sinea mea, și eu credeam la fel, că butter chicken e butter și chicken, e un pui stropit cu unt din belșug, eventual rumenit foarte bine. Dar n-aveam nici o scuză, la fel ca pitica, pentru că am fost de câteva ori pe la all you can eat-urile indienilor și Mihai a semnalizat de fiecare dată tava cu butter chicken. Însă eu, când merg la un all you can eat, I eat all I can eat, îmi pun în farfurie zece feluri, câte puțin din fiecare, de nu mai știe neam de neam ce-i acolo. Am așa, o abordare a la Babilon, fiecare îmbucătură vorbește pe limba ei și nu prea se-nțeleg unele cu altele, în general. Deci n-am înțeles prea bine limba butter chicken-ului până ieri, alalăieri, când am urmărit cap-coadă rețeta bucătarului nostru preferat – Matty Matheson.

Bun, evident că am semnat condica gospodinei care cel puțin urmărește rețeta Jamillei pentru un anume preparat, dacă nu o și execută…

Puii mei, ce nu înțeleg eu la Jamilla e cum naiba poți spune că faci pui în stil indian când nu folosești deloc curry, nu turmeric, nu tu prafurile alea din care indienii mănâncă cu polonicul?! În fine, chiar și în lipsa acestor aspecte semnificative, rețeta Jamillei nu e rea, mi-a plăcut că ea începe prin condimentarea și gătirea pieptului de pui, peste care se toarnă restul  ingredientelor. La fel am făcut și eu, doar că la capitolul sos și condimente, Matty is the god. Bun, n-am pus tocmai toate prafurile pomenite de Matty, că nu-s magician ca el să le am pe toate în casă, în același timp, concret n-am pus garam masala, cilantro verde și n-am folosit ghee – un fel de ulei din unt, am folosit unt, unt solid, unt normal, la cărămidă. N-am pus nici ardei iute, deși regret puțin, unul singur poate ar fi mers… Oricum, ghimbirul și chilli au dat iuțeală, slavă cerului, dar, poate, puțin ardei iute ar fi transformat farfuria într-o plăcere și mai provocatoare, nu știu.

Am sărat și condimentat bucățile de pui cu boia de chilli, curry, turmeric, foarte puțin chimion și coriandru uscat, după care le-am azvârlit în tigaie, în compania unei bucăți de unt cam de 100 de grame.

Separat, am zdrobit cu robotul vreo două cepe, patru, cinci căței de usturoi și o rădăcină cât jumătate de palmă de ghimbir. După vreo zece minute, amestecul ăsta se toarnă în tigaie, peste pieptul de pui.

După un sfert de oră, vine rândul pastei de roșii (roșii zdrobite, suc de roșii, nu bulion, că e mai acrișor) – mai bine de jumătate de litru. Am adăugat și o cană cu apă, să nu se atașeze prea mult sosul de baza tigăii, if you know what I mean. După un alt sfert de oră, urmează smântâna pentru gătit sau heavy cream-ul, cum i se mai spune aici. O să revin asupra ei, că e confuză rău treaba cu această smântână. Alte zece minute și mâncarea se încheie cu o bucată generoasă de unt, se amestecă până se topește și gata butter chicken-ul. Vai de neamul meu cât e de bun!

 

Butter chicken-ul se mănâncă cu orez fiert, simplu. Bineînțeles că românul din mine a căutat să excaveze prin tigaie cu o bucată de pâine, să șteargă farfuria cu o bucată de pâine, dintr-astea. Eu, excavatorul șef al sosurilor, eu, dezertorul tacâmurilor când vine vorba de înmuiat pâinea-n ceva, mărturisesc – nu e același lucru. Orezul simplu pune în evidență butter chicken-ul, pâinea îl estompează, îi fură din strălucire, din arome, din iuțeala dulce a ghimbirului. Așadar – butter chicken-ul se mănâncă cu orez fiert simplu, nu cu pilaf cu ciupercuțe, nu cu piure, nu cu mămăligă, tot ce nu-i orez fiert simplu e un fel de blasfemie. Totuși, poate o bucățică de naan?! În fine, orez musai!

Îmi pare rău, aici ar trebuit să inserez o poză de master chef cu farfuria. Pe când mi-am amintit de chestie, doar Bobo mai era la a doua porție și farfuria ei arăta cam așa:

Da, ziceam de smântâna pentru gătit aka heavy cream-ul de aici. Asta ar trebui să continue lista celor șapte minuni ale lumii, zău. Toți zic de heavy cream, tata google mi-a arătat și câteva poze cu produse pe care scria fix așa, heavy cream, dar în magazine, la sectorul heavy cream se vinde whipping cream (frișcă lichidă, fără zahăr). Băi, și am căutat! În fine, tot de pe google am înțeleas că diferența dintre heavy și whipping cream stă în concentrația de grăsime, că whipping are maxim 35% și heavy are pe la 38%. Puii mei, la ingrediente, pe whipping cream, scria: cream, milk, carrageenan, deci nu tu zahăr, deci n-avea ce să strice, așa că din asta am folosit.

Sunt câteva feluri de mâncare după care ne dăm în vânt, ce n-au legătură cu moștenirea tradițional-culinar-românească și care ne transformă, astfel, în trădători gastronomici de neam. Butter chicken-ul nu doar că-i pe-acolo, aș zice că-i deasupra ostropelului de pui tradițional, poate că-i o indulgență forțat mulțumitoare să-l numesc ostropel indian.

E nebunie, e belea, e… inspirațional.

43 Comments

  • Fire 2018-06-11 13:34 Reply

    Am folosit si eu o singura data whipping cream pentru o prajitura si pina la urma au mincat-o ratonii, ca nu se putea. Pe cit de curat arata lista de ingrediente de pe cutia de frisca, pe atit de infecta e la gust. N-are nici o legatura cu frisca, ci sunt un soi de clabuci tzapeni, cu gust de plastic ce aduce vag si de departe cu frisca. De atunci am renuntat sa mai fac prajituri cu ” frisca”, pentru ca … n-am frisca adevarata, iar asta de plastic ….cih !




    0



    0
    • Cudi 2018-06-11 21:16 Reply Author

      Fire, înțeleg ce zici. Așa, simplă și îndulcită cu zahăr, frișca din whipping cream nu e grozavă deloc. Ce fac eu: amestec un pachet de brânză Philadelphia cu zahăr și vanilie, torn whipping dintr-ăsta și bag mixerul. Rezultatul e superior variantei simple.
      Mai groază decât de frișca simplă în torturi îmi e de icing sugar-ul lor, ăla cu care îmbracă majoritatea deserturilor.
      Pentru butter chicken, pe post de smântână lichidă, a funcționat bine -- nu s-a brânzit la fierbere, a făcut sosul pufos și cremos.




      0



      0
      • Fire 2018-06-12 05:47 Reply

        Eu nu am folosit niciodata icing cream ala de la ei. Eu topesc ciocolata belgiana din Walmart, (aia de 400 gr tabl;eta ) cu niste apa si gata glazura. In functie de cantitatea de apa, glazura ramine mai moale sau mai tare, dupa necesitati si toti care gusta imi cer reteta de … glazura, ca tare buna li s-a parut ca este !

        Aia cu brinza amestrecata cu spuma lor chimica numita impropriu ” frisca”, mi enu imi suna bine. Ori maninc parjituri cu frisca, ori nu mai maninc si imi fac din alea cu crema de unt. Ce nu reusesc eu nicicum, este cheescake, pentru ca nu ma prind ce fel de brinza trebuie folosita, iar aia prin retete dau denumiri generice ( briza de burduf, sa zicem ). Eu ma duc la magazin, cumpar si iese o mizerie totala, ca brinza aia nu are nici o noima, nici un gust. Recent am folosit cottage cheese sa fac o placinta cu brinza si au mincat-o ratonii, ca brinza era uscata ca iasca, desi zicea ca are vreo 24 % grasime. Nicicum nu ma prind care brinza ( brand ) pentru ce este.

        La fel am avut probleme cu faina canadiana, cind sa fac prajituri. Orice reteta incercam, inclusiv alea personale si testate, blatul imi iesea … bicuite. Da’ biscuite din ala uscat. Si am incercat toate brandurile de faina canadiana, una mai sinistra decit alta. Dupa care am descoperit magazinele rusesti si poloneze cu faina importata din tarile lor si alea functioneaza perfect.




        0



        0
        • Cudi 2018-06-12 08:49 Reply Author

          Fire, pentru plăcinta cu brânză încearcă ricotta. Pentru cheescake -- Philadelphia. Pentru tiramisu -- mascarpone. Eu cam așa procedez. Cremă de unt n-am mai făcut de ani, nu că mi-ar displăcea, dar caloriile…
          Apropo de calorii, Mihai folosește o aplicație pe telefon unde introduce cantitatea, felul de mâncare și programul îi calculează totalul caloriilor, îi arată câte are voie zilnic pentru a se menține ori pentru a slăbi. Problema e că nu toate mâncărurile apar acolo, trebuie adesea să căutăm noi pe net câte calorii are un anume preparat. Sunt două site-uri principale unde sunt afișate caloriile pentru majoritatea mâncărurilor românești -- calorii.oneden.com și calorii.slabute.ro, însă ieri am mai descoperit unul https://klorii.ro/. Am căutat după supa de pui cu tăiței, că asta am mâncat ieri, și uite ce am găsit:

          Niște nebuni.




          1



          0
          • Aldus 2018-06-12 14:02 Reply

            E bună metoda cu aplicația de telefon. La cât are de bibilit până introduce toate datele ălea zilnic, adică la consumul ăla psihic, sigur slăbește.




            0



            0
            • Cudi 2018-06-12 16:43 Reply Author

              Dacă ai introdus datele, rămân în memorie. Și nici eu nu gătesc chiar atât de diversificat cât să-l mențin pe consum psihic continuu. Dar, e drept, când e o mâncare nouă și trebuie căutate caloriile, introduse datele, cu fibre, grăsimi, lipide etc., consum și eu numai privindu-l.




              0



              0
              • Vladimir 2018-06-13 06:52 Reply

                Nevasta-mea foloseste o aplicatie care poate scana coduri de bare si prelua informatiile despre produs de acolo. Merge si cu coduri de bare romanesti, rusesti, norvege, americane, etc. De asemenea are acces prin aplicatie la o baza de date activ imbunatatia de utilizatori. Adica poate gasi “sarmale”, “mititei”, etc. Sigur ca daca nu gaseste o anumita mancare, ca si Mihai, trebuie sa o adauge ea dar asta intra in baza asta de date si ii ajuta pe altii. Modul cum calculeaza cate calorii are mancare e prin scanarea codurilor chestiilor pe care le-a pus in ea. Merge foarte repede, n-am vazut-o pierzand prea mult timp cu ea.




                0



                0
                • ketherius 2018-06-14 08:59

                  Am găsit și eu una ce știe coduri de bare.
                  Pro -- făcută de ruși.
                  Contra -- cereau să plătești abonament.
                  -- estimarea lor de consum de calorii era cam ciudată, adică îți adăugau caloriile din mâncare, dar nu scădeau caloriile din munca pe care o făceai.




                  0



                  0
        • Cristina 2018-06-13 20:00 Reply

          Fire, eu folosesc la placinta Western cottage cheese.
          https://www.walmart.ca/en/ip/western-pressed-dry-cottage-cheese/6000196824371
          Cateodata o mai amestec si cu ricotta de la Costco.
          Reteta de placinta cu branza pe care o folosesc eu e asta:
          https://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/patiserie/placinta-cu-branza-dulce-reteta-ca-la-mama-acasa.html
          Doar ca eu tai placinta la sfarsit cand o scot din cuptor, si am mai constatat ca daca arunc si o lingurita de praf de copt in aluat, iese mai fraged.
          Spor la bucatarisit!




          1



          0
          • Fire 2018-06-14 05:43 Reply

            Am folosit si din asta de la Western si tot uscata este. Parca maninc nisip. Multumesc de reteta, sunt bune si gustoase, da’ brinza de la noi e horror.




            0



            0
            • cristina 2018-06-14 08:36 Reply

              Da, stiu ce zici, am facut aseara placinte si azi dimineata branza devenise sfaramicioasa. Ieri, mi se facuse pofta de niste smantana de-aia buna din Ro, varsata…de care cumparam la kg pe vremea lui Ceasca…




              0



              0
              • Cudi 2018-06-14 10:09 Reply Author

                Nu știam de brânza asta Western, trebuie să o încerc și eu. Poate, ajutat de câteva linguri de smântână și vreo două ouă în plus, nu mai e sfărâmicios miezul plăcintei.




                0



                0
  • Fire 2018-06-12 10:04 Reply

    Multumesc de link si explicatii, imi sunt utile. Mai putin aia cu ricota, care e urda si nu brinza, iar gustul e diferit. Am incercat ricota, insa nu ne-a placut. Dupa mai mult de un deceniu de locuit in Canada, inca ramine un mister cu ce brinza se face placinta cu brinza. Stiu, cind citesti din Romania, e de ris si pare ceva gen ” ghici ciuperca ce-i ! ” , insa cind esti in Canada, devine un soi de misiune imposibila sa te prinzi care e mincarea comestibila.




    0



    0
  • Marian 2018-06-12 14:38 Reply

    Unde va este muza ?
    ODA SARMALEI ( Pastorel Teodoreanu )
    Cum s-ar defini sarmaua?

    Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
    somnul lung metamorfozic in butoiul de murat…

    Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
    imn de lauda mancarii, inaltat in cerul gurii.

    O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana
    si se-nfasoara in varza ca in valuri de cadana.

    O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
    c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.

    Oponenta din principiu si un strasnic adversar
    pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.

    Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
    ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.

    Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
    perle de piper picante, boabe de orez umflate.

    O prozaica’nnascuta, cum s-o prinzi in prozodie
    ca de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie.

    Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
    Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!




    0



    0
    • Cudi 2018-06-12 16:38 Reply Author

      Adevărat, unde ne este muza?! Că demult nu le-a mai sărit micilor muștarul pe masa noastră!




      0



      0
  • delfinasu 2018-06-12 15:10 Reply




    0



    0
    • Cudi 2018-06-12 16:18 Reply Author

      OMG, Delfinaș, ăsta e Ultimate Indian Food Fan Mode, badass level. Mai bag un curry sau un năut cu picanterii de-ale lor zilele astea și Mihai o să danseze așa, dar nu cu farfuria-n mână, ci c-o mână ținându-se de ficat și cu cealaltă de pancreas.




      0



      0
      • delfinasu 2018-06-13 12:21 Reply

        :))))))))




        0



        0
      • ketherius 2018-06-14 09:04 Reply

        Abia acum am ajuns să înțeleg libertatea pe care ți-o oferă mâncatul cu mâna. Îți dai seama că toată manifestarea lui artistică ar fi fost înăbușită în fașă dacă ar fi avut tacâmuri?




        1



        0
  • delfinasu 2018-06-12 15:13 Reply

    si zambetul cu ploaie torentiala citind postarea 🙂




    1



    1
    • Cudi 2018-06-12 16:33 Reply Author

      Șii la noi plouă când ne amintim de ciorba de pește -- aia supremă, pomenită de tine. E ploaie mocănească, de luni bune. 😀




      1



      0
  • Vladimir 2018-06-13 06:56 Reply

    Nu-s in pericol, nu-mi place mancarea indiana ca nu suport cocosul si curry :D. Dar ma gandesc ca schimband astea (desi ar cam fi o dezindienizare :P) si virand-o spre o tocanita europeana, e o idee foarte-foarte buna. Plus treaba cu untul. Chestiile prajite in unt sunt uber grozave!




    0



    0
    • Cudi 2018-06-14 10:22 Reply Author

      Vladimir, butter chicken-ul ăsta a fost o surpriză plăcută. Dar dacă sunt într-un centru cu mai multe restaurante, printre care și de-ale indienilor, după ce îmi umflu bine nările cu toate mirosurile posibile, inima mă trage spre ăia cu fripturi, grătare. Și la capitolul tocănițe, preferata mea e cea de vită.




      0



      0
  • Vero 2018-06-13 13:46 Reply

    Prea complicat, prea multă muncă…
    Eu una sunt mai mult decât încântată dacă am friptură cu cartofi prăjiţi. :D:




    2



    1
    • renata 2018-06-14 09:03 Reply

      Vero, nu cred că exagerez dacă presupun că și la tine în urbe e vară. Și că aveți piață.
      Eu, de câteva zile folosesc aragazul numai pentru cafea, (nu, n-am filtru, urăsc cafeaua la filtru).
      Fac o mare salată de roșii cubulețe, cu măsline fără sâmburi, cu busuioc, cu bucățele de brânză, castravete, ulei. Sare, piper, tulpini de mărar tocate micronic. Doi căței de usturoi tocați molecular, că nu suportă coabitantul usturoiul, dar dacă i-l introduci la modul invizibil în castron, merge.
      Și lipie de-aia arăbească. Sau pâine prăjită.
      Firește, după câteva zile de salată, urmează o friptură cu cartofi prăjiți că, măcar din când în când, trebuie să te culci sătul. 🙂




      2



      1
      • Vero 2018-06-14 09:36 Reply

        Da, Renata, e vară şi-n urbea mea. 🙂 34 de grade azi. Şi piaţa e la 5 minute de mers lejer pe jos distanţă de apartamentul nostru.
        Dar pe lângă salată trebuie să mai avem întotdeauna ceva. Ceva cât mai uşor de pregătit şi pentru care trebuie să ţii cât mai puţin aragazul deschis. 🙂 Azi am făcut repejor o omletă cu brânză.
        (Eu beau ness. Pentru care nici măcar nu e nevoie să clocotească apa.)




        0



        0
        • Cudi 2018-06-14 09:55 Reply Author

          Vero, acum vreo două zile ne-am răsfățat și noi cu cartofi prăjiți și ochiuri moi, lângă o salată. Cartofii prăjiți acasă, cu ceva pe lângă, e mâncarea supremă, nu e corect să o pui în balanță cu orice altceva… Dacă suntem în depresie, dacă viața e grea și suntem triști, ni se luminează existența când ne așezăm la masă cu o farfurie de genul în față.




          2



          0
          • Vero 2018-06-14 11:57 Reply

            O, da, cartofi prăjiţi + ochiuri moi = deliciu. 🙂




            2



            0
      • Cudi 2018-06-14 10:05 Reply Author

        Renata, sună bine salata ta, cu roșii luate de la piața românească, dar cu o excepție -- mărarul. E chestie de gusturi, eu îl folosesc doar prin mâncăruri preparate termic -- și, acolo, cu mare precauție.




        0



        0
        • Vero 2018-06-14 12:02 Reply

          Noi nu folosim mărarul -- deloc. Bărbatului meu nu-i place -- în niciun fel.




          0



          0
        • renata 2018-06-16 09:43 Reply

          Cudi, am tocat mărar numai în castronul meu. Coabitantul, dacă vede mărar sau simte miros, fuge de-acasă. Și, cum știu sigur că n-are unde, evit situația. La ce ne-ar folosi un homeless în plus?

          Am avut aceeași strepezire mintală azi, când o prezentatoare de radio, vorbind despre ce trebuie să mâncăm pe caniculă, a zis că e nebună după mango. Pentru aroma lui deosebită. Eu încă mai sper că se referea la alt fruct, că mango, să mă trăsnească Ăl de Sus, e tot așa de aromat ca un dovlecel crud.




          0



          0
          • Fire 2018-06-16 11:16 Reply

            Renata, din ce descrii tu, mango ala nu era copt. Si e posibil nici sa nu fi fost mango din ala bun, dupa care sa iti pierzi mintile ( Ataulfo soi ). Are pulpa moale, putin untoasa-cremoasa cind e copt. E dulce si e o nebunie, noi cumparam cu ladita, il mai lasam putin la copt in camera.

            https://www.thekitchn.com/what-are-ataulfo-mangoes-244242




            0



            0
            • Cristina 2018-06-17 07:20 Reply

              Imi aduc aminte cand, fiind in Romania, am incercat sa mananc prima data avocado. Nu am stiut ca trebuie sa fie copt, si l-am taiat imediat cum l-am cumparat din magazin. In primul rand, m-am chinuit sa il curat ca pe cartofi si fiind necopt nu am putut mai deloc. Apoi, a venit randul sa gust, si era oribil. Cred ca l-am aruncat dupa prima imbucatura. Mai tarziu, cand am ajuns in Canada, m-am lamurit si eu cum se mananca avocado 🙂




              1



              0
  • renata 2018-06-14 09:11 Reply

    Cudi, știi ce nu înțeleg eu în materie de culinărie?
    Trendul e cu gătește sănătos. Dar toți bucătarii You tube-ului „trag la tigaie”. Adică prăjesc. Și nu neg, orice unitate de aliment comestibil, de la organ animal, la felioară de legumă, e mai gustos „tras la tigaie”, decât fiert, în morții mamei lui!
    Cum se împacă aceste două principii?!




    1



    1
    • Cudi 2018-06-14 10:00 Reply Author

      E simplu, Renata. Ce treabă au bucătarii Youtube-ului cu trendul? Bucătarii sunt cu practica, trendul cu teoria. Principiile sunt paralele între ele, vorba Cântecului lui Tănase.




      0



      0
      • renata 2018-06-16 09:49 Reply

        Cudi, dar la teleshpping ți se prezintă niște tigăi minune în care, fără pic de ulei, gătești în trei minute ca la mama acasă. Ori mama, acasă, nu doar cu ulei te spurca, dar și cu unt, și cu niscai untură de porc (cum ies cartofii prăjiți în untură!)…
        Mă, Cudi, bunică-mea făcea FRIGĂNELE! Felii de pâine, ulei, ou, zahăr. Le făcea pentru mine! Crezi că voia să mă omoare? Io cred că nu.




        0



        1
        • Cudi 2018-06-16 10:00 Reply Author

          Eu am o mare problemă cu pâinea în ou. Cum eram mulți pe-acasă, în copilărie, când făcea bunica pâine în ou, parcă niciodată nu se ajungea, tot timpul lăsam altora ultimele felii, deși aș fi lins și farfuria după ele. Chiar și acum, deși am posibilitatea să fac munți de pâine-n ou, simt la fel, că niciodată nu sunt pe săturate.
          Mihai își pune și dulceață pe ele. Cu o cană de ceai sau de lapte lângă. Gata, plouă. Mie-mi plac fără zahăr, fără dulceață, pur și simplu pâine în ou.




          0



          0
  • klaus 2018-06-14 13:12 Reply

    Io de trei zile mânc numa’ pită, clisă, porodici și castraveți. Singura ustensilă folosită e un cuțitaș. Înainte de asta am mâncat păsulă verde gătită în multe feluri.
    Amu salivez gândind la un spanac cu ouă ochiuri.




    4



    0
    • Cudi 2018-06-14 13:45 Reply Author

      No, altul care se laudă! Aruncă o bucată de slană afumată peste ocean, fie-ți milă!
      Ca să ne-nțelegem: a fost un eveniment faptul că am gătit butter chicken. Oricum, deja e istorie. Astăzi, la prânz, am mâncat ciorbă de fasole boabe (fără ciolan, fără carne, doar cu legume + mult leuștean), cu o ceapă roșie zdrobită lângă și pâine. Vis!




      3



      0
    • renata 2018-06-16 09:50 Reply

      klaus, ce sunt alea porodici?




      0



      2
      • Fire 2018-06-16 11:19 Reply

        Renata : Porodici = rosii din Ardeal …




        0



        0
        • klaus 2018-06-17 14:32 Reply

          Mulțam, Fire! 🙂




          0



          0
      • Aldus 2018-06-16 13:46 Reply

        Le mai zice și părădaise în zona mea.




        0



        1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.